LEGE Nr. 192
din 16 mai 2006
privind medierea si
organizarea profesiei de mediator
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 441 din 22 mai 2006
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Medierea reprezintă o modalitate
facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei
terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de
neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.
(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o
acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi
să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii
reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
Art. 2. - (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile,
persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar,
inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind
să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială,
de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile
prevăzute de prezenta lege.
(2) Prevederile prezentei
legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în
cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a
achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor
contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive
cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a
încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii
Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au
dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în
cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor
prevăzute de lege.
(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul
persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu
pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(5) In orice convenţie ce priveşte drepturi asupra
cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei
validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
Art. 3. - Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod
egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau
origine socială.
Art. 4. - (1) Medierea reprezintă o activitate de
interes public.
(2) In exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are
putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge
părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art.
59.
Art. 5. - (1) Medierea poate avea loc între două sau
mai multe părţi.
(2) Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber
mediatorul.
(3) Medierea se poate realiza de către unul sau mai
mulţi mediatori.
Art. 6. - Organele judiciare şi arbitrale, precum şi
alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale vor informa părţile asupra
posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi le pot îndruma să
recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.
CAPITOLUL II
Profesia de mediator
SECŢIUNEA 1
Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de
mediator
Art. 7. - Poate fi mediator persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a
absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat
conform legii şi avizat de Consiliul de mediere;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru
exercitarea acestei activităţi;
e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost
condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură
să aducă atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor,
în condiţiile legii, cu excepţia absolvenţilor de programe postuniversitare de
nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de
mediere;
g) a fost autorizată ca
mediator, în condiţiile prezentei legi.
Art. 8.- (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de către Consiliul de
mediere, după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum va fi stabilit
prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau
ale Spaţiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în
profesia de mediator, obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în
contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea
acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004
privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru
profesiile reglementate din România, cu modificările ulterioare.
(3) Documentele de calificare obţinute în profesia de
mediator, în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene
sau al Spaţiului Economic European, de către persoanele prevăzute la alin. (2),
se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în mod corespunzător.
Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare
prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa
profesională dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că
îndeplineşte toate aceste cerinţe.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi
cetăţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de
mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European ori, după caz, într-un stat terţ.
(5) Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit
cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit
calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să desfăşoare activitate de
mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în
următoarele condiţii:
a) prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de
echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
b) prezintă conţinutul
programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz,
documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator. Consiliul de mediere
evaluează conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata
pregătirii, comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste documente
cu cerinţele stabilite conform legii române, şi hotărăşte, dacă este cazul,
accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a calificării, în
situaţia în care cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor
de calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin regulamentul
prevăzut la art. 17 alin. (2).
(6) Mediatorul străin poate desfăşura în România
activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii,
în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul
de origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi
de înscriere prevăzute în lege, având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a
Consiliului de mediere cu privire la desfăşurarea acestei activităţi.
Art. 9. - (1) Formarea profesională a mediatorilor se
asigură prin organizarea cursurilor de specialitate de către furnizorii de
formare care au fost autorizaţi conform legislaţiei în materia formării
profesionale a adulţilor şi de către instituţiile de învăţământ superior
acreditate.
(2) Programele de formare în domeniul medierii vor fi
întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în domeniu,
elaborate de Consiliul de mediere, şi vor fi avizate
în prealabil de către acesta.
Art. 10. - Instituţiile şi celelalte persoane juridice
care desfăşoară, conform art. 9, programe de formare a mediatorilor se înscriu
de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă la dispoziţie celor
interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor
administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe
pagina de Internet a acestuia.
Art. 11. - (1) Consiliul de mediere are dreptul să
verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de aplicare a
standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este
cazul, retragerea autorizaţiei, potrivit legislaţiei în materia formării
profesionale a adulţilor.
(2) Retragerea autorizaţiei ori
expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de pe lista
prevăzută la art. 10.
Art. 12. - (1) Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în
Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2) In tabloul prevăzut la alin. (1) se menţionează
următoarele date:
a) numele şi prenumele mediatorului;
b) sediul profesional;
c) pregătirea de bază a mediatorului, instituţiile la
care s-a format şi titlurile cu care Ie-a absolvit;
d) domeniul medierii în care acesta este specializat;
e) durata experienţei practice în activitatea de
mediere;
f) limba străină în care este capabil să desfăşoare
medierea;
g) calitatea de membru al unei asociaţii profesionale
în domeniul medierii, precum şi, după caz, al altor organizaţii;
h) existenţa unei cauze de suspendare.
(3) Consiliul de mediere are obligaţia să actualizeze
periodic şi cel puţin o dată pe an Tabloul mediatorilor şi să îl pună la
dispoziţie celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti, al
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului
Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
Art. 13. - Exercitarea profesiei de mediator este
compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia
incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.
Art. 14. - (1) Exercitarea calităţii de mediator se
suspendă:
a) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege;
în acest caz, mediatorul este obligat să încunostinteze, în termen de 3 zile,
Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate;
b) la cerere, făcută în scris de către mediator;
c) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite
la art. 39 alin. (1) lit. c).
(2) Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de
drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a luat măsura arestării preventive,
până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
Art. 15. - Calitatea de mediator încetează:
a) la cerere, prin renunţare făcută în scris de către
mediator;
b) prin deces;
c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 7 lit. a) şi d);
d) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite
la art. 39 alin. (1) lit. d);
e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea
cu intenţie a unei infracţiuni, care îl face nedemn de a mai exercita această
profesie.
Art. 16. - (1) Suspendarea, precum şi încetarea
calităţii de mediator se dispun sau, după caz, se constată de către Consiliul
de mediere.
(2) In caz de încetare a calităţii de mediator, numele
acestuia se radiază din tabloul mediatorilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Consiliul de mediere
Art. 17. - (1) In vederea organizării activităţii de
mediere se înfiinţează Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate
juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Consiliul de mediere se organizează şi
funcţionează potrivit prevederilor prezentei legi, precum şi ale regulamentului
său de organizare şi funcţionare.
(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri,
aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de către mediatorii autorizaţi, în
condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului
de mediere.
(4) Membrii Consiliului de mediere sunt validaţi de
ministrul justiţiei, pe o durată de 2 ani. Mandatul oricăruia dintre membrii
Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeaşi durată o singură dată.
(5) Situaţiile în care calitatea de membru al
Consiliului de mediere încetează în timpul exercitării mandatului, precum şi
procedura revocării sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (2).
(6) Pot face parte din Consiliul de mediere numai
persoanele care dispun de cunoştinţe teoretice şi de experienţă practică în
domeniul medierii. Dispoziţiile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(7) Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până
la data validării membrilor unui nou Consiliu de mediere.
Art. 18. - (1) Consiliul de mediere va alege un
preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna dintre membrii săi o comisie cu
activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului de mediere. Durata
mandatului membrilor comisiei este de un an.
(2) In structura Consiliului de mediere funcţionează
un secretariat tehnic, alcătuit din cel mult 3 persoane încadrate şi salarizate
ca personal contractual, potrivit nr. crt. 18 al lit. B
din cap. I al anexei nr. I la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază
pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr.
383/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Structura şi atribuţiile comisiei prevăzute la
alin. (1) şi ale secretariatului tehnic prevăzut la alin. (2) se stabilesc prin
regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(4) Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de
mediere au dreptul la o indemnizaţie lunară, în condiţiile stabilite prin
regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
Art. 19. - (1) Consiliul de mediere se întruneşte lunar
sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui.
(2) Şedinţele Consiliului de mediere sunt publice, cu
excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.
(3) Lucrările Consiliului de mediere se desfăşoară în
prezenţa a cel puţin 7 membri.
(4) In exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de
mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun. Opiniile
diferite se motivează şi se consemnează separat în cuprinsul hotărârii.
(5) La lucrările Consiliului de mediere pot fi
invitate să participe persoane din orice alte instituţii sau organisme
profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor sau
pentru adoptarea hotărârilor Consiliului de mediere.
Art. 20. - Consiliul de mediere are următoarele
atribuţii principale:
a) promovează activitatea de mediere şi reprezintă
interesele mediatorilor autorizaţi;
b) elaborează standardele de formare în domeniul
medierii, pe baza celor mai bune practici internaţionale în materie;
c) avizează programele de formare profesională a
mediatorilor, conform art. 9 alin. (2);
d) întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de
formare a mediatorilor care au obţinut autorizarea în conformitate cu cadrul
legal existent în domeniul formării profesionale a adulţilor;
e) autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de
prezenta lege;
f) întocmeşte şi actualizează tabloul mediatorilor
autorizaţi;
g) ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;
h) supraveghează respectarea standardelor de formare în
domeniul medierii;
i) ia măsuri pentru aplicarea în practică a dispoziţiilor art. 26 alin. (2);
j) adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a
mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de răspundere disciplinară a
acestora;
k) ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute
de Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi şi
aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;
l) face propuneri pentru
completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
m) adoptă regulamentul privind organizarea şi
funcţionarea sa;
n) îndeplineşte orice alte
atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.
Art. 21. - Consiliul de mediere îşi acoperă
cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii, după cum
urmează:
a) taxele provenind din autorizarea mediatorilor;
b) donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de
venit, dobândite în condiţiile legii;
c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
d) sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni
disciplinare;
e) alte sume rezultate din activitatea Consiliului de
mediere, stabilite prin regulament.
CAPITOLUL III
Organizarea şi exercitarea activităţii mediatorilor
Art. 22. - (1) Mediatorii îşi pot desfăşura activitatea
în cadrul unei societăţi civile profesionale, al unui birou în care pot
funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personalul auxiliar
corespunzător, sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Mediatorul sau mediatorii asociaţi, titulari ai
unui birou, pot angaja traducători, jurişti, alt personal de specialitate,
precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de mediere.
(3) Mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract
individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii.
Art. 23. - In desfăşurarea
activităţii sale, mediatorul autorizat este obligat să ţină arhivă şi registre
proprii, precum şi o evidenţă financiar-contabilă.
Art. 24. - Mediatorii pot constitui asociaţii
profesionale locale şi naţionale, având drept scop promovarea intereselor
profesionale şi protejarea statutului lor şi pot adera la asociaţii
profesionale internaţionale în condiţiile legii.
CAPITOLUL IV
Drepturile şi obligaţiile mediatorului
SECŢIUNEA 1
Drepturile mediatorului
Art. 25. - Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu
respectarea principiului confidenţialităţii. Condiţiile în care se poate face
publicitate profesiei de mediator sunt stabilite de regulament.
Art. 26. - (1) Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la
restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.
(2) Onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont
de natura şi de obiectul conflictului.
Art. 27. - Fiecare mediator are dreptul să aplice un
model propriu de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea
dispoziţiilor şi principiilor statuate în prezenta lege.
Art. 28. - (1) Sediul profesional al mediatorului este
inviolabil.
(2) Percheziţia sediului profesional al mediatorului
poate fi dispusă numai de judecător şi se efectuează de procuror sau de organul
de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile mediatorului
Art. 29. - (1) Mediatorul are obligaţia să dea orice
explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să
înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor
ce constituie obiectul conflictului.
(2) Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se
realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor.
Art. 30. - (1) Mediatorul are îndatorirea să depună
toate diligentele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil,
într-un termen rezonabil.
(2) Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere
în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi.
Art. 31. - Mediatorul are obligaţia să refuze preluarea
unui caz, dacă are cunoştinţă despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie
neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că drepturile în
discuţie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.
Art. 32. - Mediatorul este obligat să păstreze
confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul activităţii
sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au
fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea
funcţiei sale.
Art. 33. - (1) Mediatorul este obligat să respecte
normele de deontologie şi să răspundă, cu respectarea dispoziţiilor art. 32,
cererilor formulate de autorităţile judiciare.
(2) Mediatorul este obligat să comunice Consiliului de
mediere orice modificare a condiţiilor, care face necesară actualizarea
menţiunilor prevăzute la art. 12 alin. (2).
Art. 34. - Mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunătăţi
permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, urmând în acest scop
cursuri de formare continuă, în condiţiile stabilite de Consiliul de mediere.
Art. 35. - Mediatorul este obligat să restituie
înscrisurile ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul procedurii de mediere.
Art. 36. - Mediatorul nu poate reprezenta sau asista
vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect
conflictul supus medierii.
Art. 37. - (1) Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat
cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere. In cauzele penale mediatorul poate
fi audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă, expresă
şi scrisă a părţilor şi, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.
(2) Calitatea de martor are întâietate faţă de aceea de
mediator, cu privire la faptele şi împrejurările pe care Ie-a cunoscut înainte
de a fi devenit mediator în acel caz.
(3) In toate cazurile, după ce
a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfăşura activitatea de
mediere în cauza respectivă.
SECŢIUNEA a 3-a
Răspunderea mediatorului
Art. 38. - Răspunderea disciplinară a mediatorului
intervine pentru următoarele abateri:
a) încălcarea obligaţiei de confidenţialitate,
imparţialitate şi neutralitate;
b) refuzul de a răspunde cererilor formulate de
autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de lege;
c) refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de
părţile aflate în conflict;
d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi
într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus
medierii;
e) săvârşirea altor fapte care aduc atingere
probităţii profesionale.
Art. 39. - (1) Sancţiunile disciplinare se aplică în
raport cu gravitatea abaterii şi constau în:
a) observaţie scrisă;
b) amendă' de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
c) suspendarea din calitatea de mediator pe o durată
de la o lună la 6 luni;
d) încetarea calităţii de mediator.
(2) Limitele amenzii prevăzute
la alin. (1) lit. b) se actualizează periodic de către Consiliul de mediere, în
funcţie de rata inflaţiei.
Art. 40. - (1) Orice persoană interesată poate sesiza
Consiliul de mediere, în scris şi sub semnătură, în legătură cu săvârşirea unei
abateri dintre cele prevăzute la art. 38.
(2) Cercetarea abaterii se efectuează în termen de cel
mult 60 de zile de la data înregistrării sesizării, de către o comisie de
disciplină alcătuită dintr-un membru al Consiliului de mediere şi 2
reprezentanţi ai madiatorilor, desemnaţi prin tragere la sorţi din Tabloul
mediatorilor. Membrii comisiei de disciplină sunt numiţi prin hotărâre a
Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauză în vederea audierii este
obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptăţit să ia cunoştinţă de
conţinutul dosarului şi să îşi formuleze apărarea. In caz de neprezentare, se
va încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care să reiasă
faptul că mediatorul a fost invitat şi nu s-a prezentat la termenul stabilit.
(3) Dosarul de cercetare cu propunere de sancţionare
sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare se înaintează Consiliului de
mediere, care hotărăşte, în termen de 30 de zile, cu privire la răspunderea
disciplinară a mediatorului.
Art. 41. - (1) Hotărârea
Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor prevăzute la art. 39 alin.
(1) poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în
termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.
(2) Acţiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă
executarea hotărârii atacate.
(3) Hotărârea de aplicare a amenzii prevăzute la art.
39 alin. (1) lit. b), rămasă definitivă potrivit legii, constituie titlu
executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data
rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare atrage de drept suspendarea din
calitatea de mediator, până la achitarea sumei.
Art. 42. - Răspunderea civilă a mediatorului poate fi
angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin
încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
CAPITOLUL V
Procedura de mediere
SECŢIUNEA 1
Procedura prealabilă încheierii contractului de
mediere
Art. 43. - (1) Părţile aflate în conflict se prezintă
împreună la mediator. In cazul în care se prezintă numai una dintre părţi,
mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă,
în vederea acceptării medierii şi încheierii contractului de mediere, stabilind
un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care
asigură confirmarea primirii textului.
(2) In cazul imposibilităţii de prezentare a părţii convocate,
mediatorul poate stabili, la cerere, o nouă dată pentru prezentarea la mediere,
cu acordul ambelor părţi.
(3) Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit
medierea sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru
semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
(4) Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe
care le consideră necesare pentru invitarea părţilor la mediere, cu respectarea
dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 44. - (1) Este interzisă desfăşurarea şedinţelor
de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.
(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe
de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte, după prezentarea
acestora din urmă împreună la mediator sau după acceptarea medierii de către
partea invitată.
SECŢIUNEA A 2-a
Contractul de mediere
Art. 45. - Contractul de mediere trebuie să cuprindă,
sub sancţiunea nulităţii absolute, următoarele clauze:
a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după
caz, a reprezentanţilor lor;
b) menţionarea obiectului conflictului;
c) obligaţia mediatorului de a da explicaţii părţilor
cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia şi la regulile
aplicabile;
d) declaraţia părţilor, în sensul că doresc declanşarea
medierii şi că sunt decise să coopereze în acest scop;
e) angajamentul părţilor aflate în conflict de a
respecta regulile aplicabile medierii;
f) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita
onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul
medierii in interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată
a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a
procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se
cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel,
aceste sume vor fi suportate de către părţi în mod egal;
g) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează
să se desfăşoare medierea.
Art. 46. - (1) In contractul de mediere pot fi
prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de
mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.
(3) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar
cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă
la contractul de mediere.
Art. 47. - (1) Contractul de mediere se încheie în
formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se semnează de către
părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea exemplare
originale câţi semnatari sunt.
(2) Părţile aflate în conflict pot da procură specială
unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul de
mediere.
Art. 48. - Contractul de mediere constituie titlu
executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul scadent
cuvenit mediatorului.
Art. 49. - Termenul de prescripţie a dreptului la
acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data
semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere în
oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.
SECŢIUNEA a 3-a
Desfăşurarea medierii
Art. 50. - (1) Medierea se
bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode
şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2) Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator
trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de
părţile aflate în conflict.
(3) Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu
privire la conflictul supus medierii.
Art. 51. - Medierea are loc, de regulă, la sediul
mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în alte locuri
convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.
Art. 52. - (1) Părţile aflate în conflict au dreptul să
fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun
acord.
(2) In cursul medierii părţile pot fi reprezentate de
alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.
Art. 53. - Susţinerile făcute pe parcursul medierii de
către părţile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52 şi la art.
55 alin. (1), precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de
terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau
arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede
contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere
în condiţiile art. 52 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le
va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
Art. 54. - (1) Dacă, pe parcursul medierii, apare o
situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau
imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa
părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de
mediere.
(2) Mediatorul are dreptul să se abţină şi să închidă
procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56, care se aplică
în mod corespunzător. In această situaţie mediatorul este obligat să restituie
onorariul proporţional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să
asigure continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin
contractul de mediere.
Art. 55. - (1) In cazul în care conflictul supus
medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din
orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să
solicite punctul de vedere al unui specialist din
domeniul respectiv.
(2) Atunci când solicită punctul de vedere al unui
specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele
controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.
SECŢIUNEA a 4-a
Inchiderea procedurii de mediere
Art. 56. - (1) Procedura de mediere se închide, după
caz:
a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în
urma soluţionării conflictului;
b) prin constatarea de către mediator a eşuării
medierii;
c) prin depunerea contractului
de mediere de către una dintre părţi.
(2) In cazul în care părţile au încheiat numai o
înţelegere parţială, precum şi în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi
c), orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale
competente.
Art. 57. - La închiderea procedurii de mediere, în
oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi
un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin
reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
Art. 58. - (1) Când părţile aflate în conflict au ajuns
la o înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele
consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.
(2) Inţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă
prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice, dispoziţiile art. 2
fiind aplicabile.
(3) Inţelegerea părţilor poate fi afectată, în
condiţiile legii, de termene şi condiţii.
Art. 59. - Inţelegerea părţilor poate fi supusă
verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz,
încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la art. 63.'
Art. 60. - (1) In orice fază a procedurii de mediere,
oricare dintre părţile aflate în conflict are dreptul de a denunţa contractul
de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltă parte şi mediatorul.
(2) Mediatorul ia act de denunţarea unilaterală a
contractului de mediere şi, în cel mult 48 de ore de la data primirii
încunoştinţării, întocmeşte un proces-verbal de
închidere a procedurii de mediere.
(3) Dacă una dintre părţile aflate în conflict nu se
mai prezintă la mediere, fără a denunţa contractul de mediere în condiţiile
alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a
stabili intenţia reală a părţii respective şi, după caz, va continua sau va
închide procedura de mediere.
SECŢIUNEA a 5-a
Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul
instanţelor de judecată
Art. 61. - (1) In cazul în care conflictul a fost dedus
judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate
avea loc din iniţiativa părţilor ori la recomandarea instanţei, acceptată de
părţi, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect
soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.
(2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul
este obligat, în toate cazurile, să informeze în scris instanţa de judecată
dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procesului de mediere.
Art. 62. - (1) Pentru desfăşurarea
procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele
judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile
prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
(2) Cursul termenului perimării
este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de
3 luni de la data semnării contractului de mediere.
(3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa
judiciară de timbru.
Art. 63. - (1) In cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la
cererea părţilor, o hotărâre, potrivit dispoziţiilor art. 271 din Codul de
procedură civilă.
(2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va
dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru
plătite pentru învestirea acesteia.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii speciale privind conflictele de
familie
Art. 64. - (1) Pot fi rezolvate prin mediere
neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul
drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia
părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care
apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi
de care ei pot dispune potrivit legii.
(2) Inţelegerea soţilor cu privire la desfacerea
căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către
părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.
Art. 65. - Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al
copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra
nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în
fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
Art. 66. - (1) Inainte de încheierea contractului de
mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate
diligentele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori
violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze
medierea şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere
este potrivită. Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă
de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a
copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, este obligat să
sesizeze autoritatea competentă.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale
Art. 67. - (1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică
în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care,
potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală.
(2) Nici persoana vătămată şi
nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.
Art. 68. - (1) In cauzele penale medierea trebuie să se
desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă
juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal
întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii,
trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de
serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres
la acestea.
(2) In cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege
pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător,
şi în cadrul procedurii de mediere.
Art. 69. - (1) In cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se
închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru
aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată.
(2) Dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul
prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se
suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu
s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi
termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de
închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de
suspendare.
Art. 70. - (1) In cazul în care medierea se desfăşoară
după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se
suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.
(2) Suspendarea durează până când procedura medierii
se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai
mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
(3) Mediatorul are obligaţia să comunice organului
judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere.
(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după
primirea procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat,
sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).
CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 71. - (1) In termen de 4 luni de la data intrării
în vigoare a prezentei legi, se înfiinţează Consiliul de mediere, care va
elabora regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa, precum şi
standardele de formare în domeniul medierii, ce vor fi
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) In vederea constituirii
primului consiliu de mediere, membrii acestuia vor fi desemnaţi de comun acord
de către organizaţiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în
vedere criteriile cumulative privitoare la vechimea activităţii organizaţiei în
acest domeniu conform prevederilor statutului, numărul de membri specializaţi,
precum şi pregătirea şi experienţa practică în mediere ale reprezentanţilor
acestor organizaţii.
(3) Pentru organizarea şi funcţionarea primului
consiliu de mediere, în primul an de la începerea activităţii se alocă de la
bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei, fondurile aferente
următoarelor categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile de întreţinere şi funcţionare;
b) salariile secretariatului tehnic al acestuia.
(4) După expirarea perioadei
de un an de la data constituirii Consiliului de mediere, finanţarea sa se
asigură în condiţiile art. 21.
Art. 72. - (1) In termen de o lună de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I,
a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea
Consiliului de mediere, începe procedura de autorizare a mediatorilor.
(2) Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea
în vigoare a prezentei legi, urmează un curs de formare a mediatorilor în ţară
ori în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a)
-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în condiţiile prezentei legi, având
obligaţia prezentării documentelor care atestă programa de formare parcursă.
Consiliul de mediere va decide autorizarea după evaluarea conţinutului
programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregătirii. Dispoziţiile
art. 8 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
Art. 73. - (1) Dispoziţiile prezentei legi privind
medierea conflictelor devin aplicabile în termen de o lună de la data
întocmirii tabloului mediatorilor autorizaţi.
(2) Medierea conflictelor de muncă rămâne supusă
dispoziţiilor prevăzute de legile speciale.
Art. 74. - (1) Instituţiile şi celelalte persoane
juridice care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au în derulare
cursuri de formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu
reglementările în vigoare la momentul începerii cursurilor.
(2) Acordarea avizului prevăzut la art. 9 de către
Consiliul de mediere devine aplicabilă de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, a standardelor de
formare în domeniul medierii.
Art. 75. - Avocaţii, notarii publici şi consilierii
juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot
desfăşura activitatea de mediere în cadrul formelor de
exercitare a profesiei lor.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU