LEGE Nr. 123
din 4 mai 2006
privind statutul
personalului din serviciile de probatiune
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 407 din 10 mai 2006
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează statutul
personalului de specialitate specific serviciilor de probaţiune, denumit în
continuare personal din serviciile de probaţiune.
(2) In înfăptuirea actului de justiţie, munca personalului
din serviciile de probaţiune constituie un sprijin pentru judecători şi
procurori, competenţa şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce revin acestei
categorii de personal jucând un rol important în procesul de individualizare a
pedepsei, de executare a sancţiunilor neprivative de libertate, de asistare şi
consiliere a victimelor infracţiunilor.
Art. 2. - Serviciile de probaţiune îşi desfăşoară
activitatea sub conducerea, coordonarea şi controlul Direcţiei de probaţiune
din cadrul Ministerului Justiţiei, denumită în continuare direcţia de
specialitate.
Art. 3. - In exercitarea funcţiei, personalul din
serviciile de probaţiune este obligat să respecte drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, prevederile reglementărilor
interne şi să îndeplinească dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind
activitatea profesională.
Art. 4. - In exercitarea funcţiei, personalul din
serviciile de probaţiune trebuie să respecte demnitatea individului şi
integritatea persoanei.
Art. 5. - In exercitarea drepturilor şi îndeplinirea
obligaţiilor şi a atribuţiilor prevăzute de prezenta lege este interzisă
discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, rasă, etnie,
religie, origine socială, situaţie familială ori alte criterii discriminatorii.
Art. 6. - Scopul exercitării funcţiei de consilier de
probaţiune îl constituie creşterea gradului de siguranţă publică prin
informarea şi consilierea victimelor infracţiunilor, promovarea alternativelor
la detenţie, prevenirea infracţionalităţii, reducerea riscului de recidivă şi
reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încălcat legea penală.
CAPITOLUL II
Structura personalului din serviciile de probaţiune
Art. 7. - Personalul din serviciile de probaţiune se
compune din:
a) consilieri de probaţiune;
b) şefi ai serviciilor de probaţiune, denumiţi în
continuare şefi serviciu;
c) inspectori de probaţiune, care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul direcţiei de specialitate.
SECŢIUNEA 1
Consilierii de probaţiune
Art. 8. - (1) După criteriul vechimii în specialitate,
funcţia de consilier de probaţiune are 4 grade profesionale, după cum urmează:
a) consilieri de probaţiune debutanţi - vechime în
specialitate de până la un an;
b) consilieri de probaţiune gradul III - vechime în
specialitate de la un an la 4 ani;
c) consilieri de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
d) consilieri de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
(2) Fiecare grad profesional corespunde unui nivel al
salariului stabilit prin legea de salarizare.
(3) Vechimea în serviciile de probaţiune este
considerată vechime în specialitate.
Art. 9. - Consilierii de probaţiune sunt debutanţi şi
definitivi.
Art. 10. - (1) Consilierul de probaţiune debutant este
persoana fără vechime în specialitate la data angajării, care îndeplineşte un
an de stagiu până la definitivare.
(2) Consilierii de probaţiune definitivi se împart în 3
grade profesionale, potrivit art. 8 alin. (1) lit.
b)-d).
Art. 11. - (1) Stagiul reprezintă
perioada premergătoare definitivării în funcţia de consilier de probaţiune şi
are drept scop pregătirea profesională la începutul exercitării funcţiei.
(2) Stagiul este efectiv şi
obligatoriu.
(3) Pe perioada stagiului consilierul de probaţiune
debutant exercită toate atribuţiile prevăzute de lege, având obligaţia:
a) să aprofundeze cunoştinţele teoretice în domeniul
probaţiunii şi protecţiei victimelor infracţiunilor - noţiuni de drept penal şi
procedură penală, criminologie, metodologia activităţii de probaţiune şi
protecţie a victimelor, sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei,
dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, psihologia dezvoltării,
sociologie aplicată, informatică socială;
b) să îşi dezvolte abilităţi de bază, necesare
desfăşurării activităţii de probaţiune şi protecţie a victimelor.
(4) Activitatea consilierului de probaţiune debutant
este îndrumată de către şeful serviciului unde îşi desfăşoară activitatea sau
de către o persoană desemnată de acesta, cu experienţă de minimum 3 ani în
domeniu.
(5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod
corespunzător şi personalului care la angajare avea vechimea în specialitate
necesară pentru ocuparea unui post de consilier de probaţiune definitiv, dar
care nu a mai exercitat anterior o funcţie în domeniul probaţiunii.
Art. 12. - (1) Consilierii de probaţiune se
subordonează ierarhic şefilor serviciilor şi directorului direcţiei de specialitate.
(2) Consilierii de probaţiune respectă legislaţia în vigoare
şi îndeplinesc sarcinile încredinţate de şeful serviciului şi de directorul
direcţiei de specialitate.
SECŢIUNEA a 2-a
Şefii serviciilor de probaţiune
Art. 13. - Şefii serviciilor sunt numiţi în funcţie de
ministrul justiţiei, din rândul consilierilor de probaţiune gradele III -I, ţinându-se seama de calităţile
profesionale, de aptitudinile manageriale, îndeosebi de capacitatea de
organizare şi decizie, de integritate, de capacitatea de gestionare a
situaţiilor de criză, de abilităţile de comunicare, de lucru în echipă, de
planificare, de autocontrol şi de motivaţia pentru ocuparea funcţiei.
Art. 14. - Şefii serviciilor de probaţiune au
următoarele atribuţii:
a) coordonează activitatea serviciului de probaţiune,
asigurând buna funcţionare a acestuia;
b) repartizează lucrările şi sarcinile în cadrul
serviciului de probaţiune;
c) urmăresc şi răspund de elaborarea corespunzătoare
şi la termenele stabilite a lucrărilor;
d) duc la îndeplinire
dispoziţiile legale şi pe cele ale şefilor ierarhici;
e) asigură un mediu de lucru participativ şi
consultativ;
f) gestionează cu responsabilitate şi imparţialitate
relaţiile profesionale care se stabilesc cu şi între personalul de probaţiune din subordine;
g) contribuie la promovarea activităţilor serviciului
de probaţiune;
h) evaluează anual performanţele profesionale ale
consilierilor de probaţiune;
i) contribuie la pregătirea iniţială şi continuă a
personalului de probaţiune din subordine;
j) formulează propuneri de eficientizare a practicii în
materie;
k) reprezintă serviciul şi dezvoltă relaţii optime de
lucru cu colaboratorii din cadrul organizaţiilor şi instituţiilor partenere;
l) desfăşoară activităţile
administrative pe care postul le presupune.
Art. 15. - (1) Revocarea din funcţia de conducere a şefilor
serviciilor de probaţiune se dispune de ministrul justiţiei, la propunerea
directorului direcţiei de specialitate, pentru următoarele motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a
atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi
comunicarea, asumarea responsabilităţilor.
(2) La verificarea organizării
eficiente a activităţii de către şefii serviciilor de probaţiune vor fi avute
în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor
umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză,
gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale
şi repartizarea sarcinilor în cadrul serviciului de probaţiune.
(3) La verificarea comportamentului şi comunicării
şefilor serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal,
comportamentul şi comunicarea cu persoanele aflate în evidenţa serviciului de
probaţiune, cu organele judiciare, cu colaboratorii din cadrul organizaţiilor
şi instituţiilor partenere, cu mass-media, precum şi asigurarea accesului la
informaţiile de interes public şi transparenţa actului de conducere.
(4) La verificarea asumării responsabilităţii de către
şefii serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal,
îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente, precum şi
implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei.
(5) La verificarea aptitudinilor manageriale ale
şefilor serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal,
capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie,rezistenţa la stres,
autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi de planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativa
şi capacitatea de adaptare rapidă.
SECŢIUNEA A 3-A
Inspectorii de probaţiune
Art. 16. - Inspectorii de probaţiune
sunt numiţi în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, din rândul
consilierilor de probaţiune gradele profesionale II -I,
ţinându-se seama de calităţile profesionale,
abilităţile de comunicare, tactul în relaţiile de serviciu, integritate şi
obiectivitate, precum şi de capacitatea de gestionare a situaţiilor de criză.
Art. 17. - (1) După criteriul vechimii în specialitate,
funcţia de inspector de probaţiune are două grade profesionale, după cum
urmează:
a) inspectori de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
b) inspectori de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
(2) Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de
bază din grila de salarizare.
Art. 18. - Inspectorii de probaţiune au următoarele
atribuţii:
a) efectuează controlul serviciilor de probaţiune
prin intermediul unor inspecţii de probaţiune periodice;
b) propun directorului direcţiei de specialitate
soluţii legale şi oportune în rezolvarea aspectelor identificate cu ocazia
efectuării inspecţiilor şi în vederea eficientizării activităţii serviciului de
probaţiune, pe baza constatărilor inspecţiilor;
c) efectuează, din dispoziţia şefilor ierarhici,
cercetarea disciplinară prealabilă a personalului din serviciile de probaţiune;
d) participă la activitatea de
recrutare, selecţie şi pregătire profesională a personalului de probaţiune;
e) contribuie la evaluarea anuală a performanţelor
profesionale ale personalului din serviciile de probaţiune;
f) duc la îndeplinire dispoziţiile legale şi alte
sarcini ordonate pe linie ierarhică, în limitele competenţelor legale şi
regulamentare.
CAPITOLUL III
Cariera personalului din serviciile de probaţiune
SECŢIUNEA 1
Numirea în funcţie
Art. 19. - (1) Postul de consilier de probaţiune se
ocupă prin concurs.
(2) Condiţiile de organizare şi desfăşurare a
concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului
justiţiei.
Art. 20. - (1) Pentru a fi numită în funcţia de
consilier de probatiune persoana trebuie să îndeplinească, cumulativ,
următoarele condiţii:
a) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
b) să nu aibă antecedente penale, să nu aibă cazier
fiscal;
c) să cunoască limba română, scris şi vorbit;
d) să fie aptă din punct de vedere medical şi
psihologic pentru exercitarea funcţiei, fapt dovedit pe baza testării medicale
şi psihologice de specialitate organizate în acest scop;
e) să se bucure de o bună reputaţie;
f) să fie licenţiată în asistenţă socială,
psihologie, sociologie, pedagogie sau drept;
g) să promoveze concursul organizat pentru ocuparea
funcţiei pentru care candidează.
(2) In termen de 60 de zile de la angajare, persoana
trebuie să prezinte direcţiei de specialitate dovada stabilirii reşedinţei în
România.
Art. 21. - (1) Inspectorii de probatiune şi şefii serviciilor de probatiune sunt numiţi în funcţie prin
concurs.
(2) Condiţiile de organizare şi desfăşurare a
concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului
justiţiei.
SECŢIUNEA a 2-a
Definitivarea în funcţie
Art. 22. - După efectuarea
stagiului, consilierii de probatiune debutanţi sunt obligaţi să se înscrie la
examenul de definitivare în funcţie.
Art. 23. - Data şi locul susţinerii examenului de
definitivare în funcţie, precum şi tematica acestuia se stabilesc de direcţia de
specialitate împreună cu Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul
Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei şi se afişează la
sediul Ministerului Justiţiei şi la sediul tribunalelor, cu cel puţin 60 de
zile înainte de data organizării acestuia.
Art. 24. - (1) Examenul de definitivare în funcţie a
consilierului de probatiune debutant constă, în mod obligatoriu, într-o probă
scrisă cu caracter teoretic şi o probă scrisă cu caracter practic.
(2) Proba teoretică are ca obiect testarea
cunoştinţelor în materie, cuprinzând: metodologia activităţii de protecţie a
victimelor, instituţii de drept penal şi procedură penală, criminologie,
dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, informatică socială,
sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei, sociologie aplicată şi
psihologia dezvoltării.
(3) Proba practică constă în întocmirea unei lucrări
scrise cu caracter aplicativ.
Art. 25. - Comisia de examinare se stabileşte prin
ordin al ministrului justiţiei.
Art. 26. - (1) Sunt declaraţi
admişi consilierii de probatiune debutanţi care au obţinut media finală de minimum 7, dar nu mai puţin de nota 5 la
fiecare dintre cele două probe.
(2) Media finală se calculează ca medie aritmetică
între notele obţinute la cele două probe.
Art. 27. - (1) Rezultatele examenului de definitivare
se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiţiei şi se afişează la
sediul Ministerului Justiţiei şi la sediile tribunalelor, întocmindu-se un
proces-verbal privind data şi ora afişării acestora.
(2) Candidaţii nemulţumiţi de rezultate pot depune
contestaţie în termen de 48 de ore de la afişare, la Ministerul Justiţiei.
(3) Comisia de soluţionare a contestaţiilor se
stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
(4) Contestaţiile se soluţionează în termen de maximum
10 zile de la depunerea acestora, iar rezultatele se publică pe pagina
electronică a Ministerului Justiţiei şi se afişează la sediul Ministerului
Justiţiei şi al tribunalului pe lângă care funcţionează serviciul unde îşi desfăşoară
activitatea persoana care a depus contestaţia.
Art. 28. - (1) Consilierii de probatiune debutanţi
declaraţi admişi la examenul de definitivare în funcţie sunt numiţi pe un post
de consilier de probatiune gradul III.
(2) Neprezentarea nejustificată
a consilierilor de probatiune debutanţi la examenul de definitivare în funcţie
la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două
sesiuni atrage eliberarea din funcţie.
Art. 29. - (1) Ministerul Justiţiei îndeplineşte
formalităţile legate de numirea consilierilor de probatiune debutanţi care au
fost declaraţi admişi la examenul de definitivare în funcţie, în termen de
maximum 30 de zile de la data afişării rezultatelor finale.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător
şi în cazul eliberării din funcţie a consilierilor de probatiune debutanţi
aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 28 alin. (2).
SECŢIUNEA a 3-a
Promovarea în grade profesionale
Art. 30. - Promovarea în gradele I şi II a personalului serviciilor de probatiune, precum şi promovarea în gradul I a inspectorilor de probatiune se fac pe
bază de concurs, în raport cu vechimea în specialitate, competenţa
profesională, rezultatele obţinute în activitate şi cu numărul posturilor
scoase la concurs.
Art. 31. - (1) Vechimea în specialitate, necesară
pentru prezentarea la concursul de promovare în grade profesionale, este cea
prevăzută la art. 8 şi 17.
(2) Promovarea personalului de probatiune se face numai
în gradul profesional imediat superior.
Art. 32. - Data şi locul
susţinerii concursului de promovare, precum şi tematica, actele de înscriere,
termenul de depunere a acestora şi numărul posturilor pentru care se
organizează concursul se stabilesc de direcţia de specialitate împreună cu
Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii
din cadrul Ministerului Justiţiei şi vor fi publicate pe pagina electronică a
Ministerului Justiţiei şi afişate la sediul Ministerului Justiţiei şi al
tribunalelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de data organizării acestuia.
Art. 33. - Comisia de examinare se stabileşte prin
ordin al ministrului justiţiei, fiind compusă din reprezentanţi ai direcţiei de
specialitate şi ai Direcţiei pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul
Superior al Magistraturii din Ministerul Justiţiei.
Art. 34. - (1) Concursul de promovare constă în
întocmirea unei lucrări de disertaţie, în unul dintre următoarele domenii:
protecţia victimelor, reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor,
metodologia activităţii de probatiune, instituţii de drept penal şi procedură
penală, criminologie, dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională,
informatică socială, sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei,
sociologie aplicată şi psihologia dezvoltării.
(2) Promovarea candidaţilor declaraţi admişi la
concurs se face în ordinea descrescătoare a notelor obţinute, dar nu mai puţin
de nota 8, şi în limita posturilor scoase la concurs.
(3) Prevederile art. 27 şi art. 29 alin. (1) se
aplică în mod corespunzător.
SECŢIUNEA a 4-a
Evaluarea performanţelor profesionale şi testarea
medicală şi psihologică a personalului din serviciile de probatiune
Art. 35. - (1) Evaluarea performanţelor profesionale
ale personalului din serviciile de probatiune se face anual.
(2) Criteriile şi metodologia de evaluare a
performanţelor profesionale se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al
ministrului justiţiei, la propunerea direcţiei de specialitate.
Art. 36. - (1) Personalul din serviciile de probatiune
este evaluat la fiecare 3 ani sau ori de câte ori
directorul direcţiei de specialitate apreciază că este necesar, prin
intermediul unei testări psihologice, în vederea verificării unor aspecte,
precum:
a) mobilitatea mentală;
b) atitudinea faţă de calitatea soluţiilor şi a
deciziilor;
c) echilibrul emoţional şi autocontrolul
comportamental, rezistenţa la stres şi la frustrare;
d) sistemul de atitudini (faţă de sine, faţă de
muncă, faţă de viaţă, mentalităţi);
e) maturitatea socială, gradul de socializare;
f) conformarea la reguli şi
norme, spiritul de disciplină;
g) capacitatea de cooperare şi de relaţionare
socială;
h) conştiinciozitatea şi responsabilitatea;
i) existenţa unor tendinţe psihopatologice.
(2) Personalul din serviciile de probatiune efectuează un examen medical periodic, dispus de Ministerul Justiţiei.
(3) Costurile investigaţiilor prevăzute la alin. (1)
şi (2) se suportă din bugetul Ministerului Justiţiei.
SECŢIUNEA a 5-a
Formarea profesională
Art. 37. - Formarea profesională a personalului din
serviciile de probatiune are următoarele obiective principale:
a) adaptarea la cerinţele postului;
b) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor
specifice postului, perfecţionarea pregătirii profesionale;
c) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode
şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
d) promovarea şi dezvoltarea carierei profesionale.
Art. 38. - Formarea profesională a personalului din
serviciile de probatiune se realizează prin următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de Ministerul
Justiţiei sau la alte cursuri de formare profesională în domeniu;
b) stagii profesionale de adaptare la cerinţele
postului;
c) stagii de practică şi specializare.
Art. 39. - (1) Ministerul Justiţiei,
prin direcţia de specialitate, elaborează programe de formare profesională, cu
consultarea şefilor de servicii.
(2) Pe baza programelor de formare profesională
prevăzute la alin. (1), se stabileşte un plafon anual de cheltuieli, ce vor fi
suportate din bugetul Ministerului Justiţiei, în limita creditelor bugetare
aprobate.
(3) In situaţia în care persoana a fost inclusă în
programe de formare profesională în una dintre formele prevăzute la art. 38, cu
durata de cel puţin două luni, pe cheltuiala Ministerului Justiţiei, aceasta
are obligaţia să lucreze minimum 2 ani în cadrul serviciului sau, după caz, al
direcţiei de specialitate.
(4) In cazul în care programul de formare depăşeşte
durata prevăzută la alin. (3), pentru fiecare două luni, termenul pentru care
există obligaţia de a lucra în cadrul serviciului sau al direcţiei de
specialitate se prelungeşte cu câte un an.
(5) In cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la
alin. (3) şi (4), persoana va suporta integral cheltuielile de şcolarizare şi celelalte cheltuieli de participare.
CAPITOLUL IV
Modificarea raporturilor de muncă
SECŢIUNEA 1
Delegarea, detaşarea şi transferul personalului
din serviciile de probatiune
Art. 40. - (1) Delegarea personalului din serviciile de
probatiune se dispune pe o perioadă de cel mult 60 de
zile într-un an.
(2) Persoana poate refuza delegarea dacă se află în una
dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singură copilul;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical,
face contraindicată delegarea.
(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile
într-un an se poate dispune numai cu acordul scris al persoanei.
(4) Pe perioada delegării, persoana îşi păstrează
funcţia şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul
delegat din cadrul instituţiilor publice din sectorul bugetar.
Art. 41. - (1) Detaşarea personalului din serviciile de
probaţiune se dispune în interesul serviciului în care urmează să îşi
desfăşoare activitatea persoana, la propunerea directorului direcţiei de specialitate,
pentru o perioadă de cel mult un an.
(2) Detaşarea poate fi prelungită pentru motive
obiective, care impun prezenţa persoanei la serviciul la care s-a dispus
detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni. Dacă nu există acordul
persoanei, durata maximă a detaşării este de un an.
(3) Persoana poate refuza detaşarea numai în mod
excepţional şi pentru motive personale temeinice.
(4) Pe perioada detaşării, persoana îşi păstrează
funcţia şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege.
(5) Când salariul şi celelate drepturi băneşti
prevăzute pentru funcţia în care este detaşat consilierul de probaţiune sunt
inferioare celor de care acesta beneficia anterior, el îşi păstrează salariul
şi celelalte drepturi avute anterior.
Art. 42. - (1) Personalul din
serviciile de probaţiune care este detaşat sau delegat în altă localitate decât
cea de domiciliu beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de
următoarele drepturi:
a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaţia de
încadrare brută lunară, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru
personalul din unităţile bugetare;
b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri
turistice de categoria până la 3 stele inclusiv. In situaţia în care nu
beneficiază de cazare în aceste condiţii, personalul are dreptul la o sumă
egală cu 0,5% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru fiecare noapte,
pe toată durata delegării sau detaşării în altă localitate;
c) decontarea transportului aerian, naval, auto sau
pe calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa
I, după caz. In cazul în care deplasarea se face cu
autoturismul, acesta beneficiază de decontarea valorii a 7,5 litri de carburant
la suta de kilometri. Aceste drepturi nu se plătesc în cazul în care deplasarea
se face cu autoturismul ce aparţine instituţiei.
(2) Prevederile prezentului articol se completează,
după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituţiile publice.
Art. 43. - (1) Transferul personalului din serviciile
de probaţiune între serviciile de probaţiune se aprobă, la cererea acestuia sau
a serviciilor de probaţiune interesate,de ministrul justiţiei, la propunerea
directorului direcţiei de specialitate.
(2) Transferul se poate face într-o funcţie echivalentă
cu funcţia deţinută, pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice
prevăzute în fişa postului.
Art. 44. - (1) Pentru a se dispune delegarea, detaşarea
sau transferul, trebuie să existe cumulativ:
a) acordul/cererea persoanei, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) teza finală;
b) avizele şefilor celor două servicii de probaţiune
implicate;
c) avizul directorului direcţiei de specialitate.
(2) Delegarea, detaşarea şi transferul se dispun prin
ordin al ministrului justiţiei. Delegarea şi detaşarea se revocă prin ordin al
ministrului justiţiei.
SECŢIUNEA a 2-a
Suspendarea şi eliberarea din funcţie ale
personalului din serviciile de probaţiune
Art. 45. - (1) Suspendarea din funcţie a personalului
din serviciile de probaţiune poate interveni de drept, prin acordul părţilor
sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în cazurile
prevăzute de prezenta lege.
(2) Suspendarea din funcţie are ca efect suspendarea
prestării muncii de către persoană şi a plăţii drepturilor de natură salarială.
(3) Perioadele de suspendare din funcţie din motive
imputabile nu constituie vechime în muncă şi nu se iau în calculul drepturilor
la pensie.
Art. 46. - (1) Suspendarea din funcţie intervine de
drept în următoarele cazuri:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru
incapacitate temporară de muncă;
c) carantină;
d) îndeplinirea unei funcţii salarizate în asociaţii
profesionale;
e) forţă majoră;
f) în cazul în care persoana este în stare de arest
preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală.
(2) In termen de 5 zile calendaristice de la data
încetării motivului de suspendare de drept, persoana este obligată să informeze
în scris angajatorul despre acest fapt, acesta având obligaţia de a asigura, în
termen de 5 zile, condiţiile necesare reluării activităţii de către persoana
suspendată.
Art. 47. - (1) Suspendarea din funcţie poate interveni
prin acordul părţilor ori în cazul în care există motive justificate şi
temeinice de natură a pune persoana în imposibilitate temporară de a exercita
funcţia deţinută.
(2) Suspendarea prin acordul părţilor se poate dispune
pe o durată de maximum 6 luni, o singură dată într-un an.
Art. 48. - (1) Suspendarea din funcţie se poate dispune
din iniţiativa ministrului justiţiei, în următoarele situaţii:
a) pe durata cercetării
disciplinare prealabile, efectuate potrivit art. 75 alin. (2) -(5);
b) ca sancţiune disciplinară;
c) persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică
să îşi exercite funcţia în mod corespunzător.
(2) Dacă în urma cercetării disciplinare prealabile
se constată că persoana nu a săvârşit o abatere disciplinară, neaplicându-se
nici o sancţiune disciplinară, suspendarea din funcţie încetează, iar persoana
va fi repusă în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se drepturile
băneşti de care a fost lipsită.
(3) Suspendarea din funcţie se dispune prin ordin al
ministrului justiţiei.
(4) In perioada suspendării din funcţie nu se plătesc
drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în funcţia
deţinută.
(5) In cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), boala
psihică se constată printr-o expertiză de specialitate dispusă de ministrul
justiţiei, la sesizarea directorului direcţiei de specialitate. Suspendarea din
funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate,
numită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii.
(6) După expirarea perioadei suspendării, ministrul
justiţiei, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării şi
repunerea în funcţie a persoanei, prelungirea acesteia sau, dacă boala este
ireversibilă, eliberarea din funcţie potrivit art. 52 alin. (1) lit. g).
Art. 49. - (1) Suspendarea la iniţiativa persoanei
poate interveni în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de
până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei
de 3 ani, în condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în
vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile
intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) pentru participarea la grevă, în condiţiile legii;
d) există motive justificate şi temeinice de natură
a-l pune pe angajat în imposibilitate temporară de a exercita funcţia deţinută.
(2) Cererea de suspendare se
face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se
solicită suspendarea.
(3) Suspendarea se constată şi se aprobă în cazurile
prevăzute la alin. (1), prin act administrativ emis de angajator.
(4) Dispoziţiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod
corespunzător şi pentru cazurile prevăzute la alin. (1).
Art. 50. - (1) Reluarea activităţii se dispune prin act
administrativ emis de angajator.
(2) Actul administrativ prin care se constată,
respectiv se aprobă suspendarea, precum şi actul administrativ prin care se
dispune reluarea activităţii se comunică persoanei în termen de 10 zile
lucrătoare de la data emiterii.
(3) Pe perioada suspendării postul se păstrează.
Art. 51. - Suspendarea din funcţie se dispune de
ministrul justiţiei, prin ordin.
Art. 52. - (1) Personalul din serviciile de probaţiune
este eliberat din funcţie în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, în condiţiile legii;
c) neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile
prevăzute pentru numirea în funcţie;
d) condamnarea definitivă
pentru săvârşirea unei infracţiuni;
e) neprezentarea nejustificată a consilierilor de
probaţiune debutanţi la examenul de definitivare, la prima sesiune după
încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni;
f) incapacitatea profesională
dovedită pe baza evaluării anuale a performanţelor profesionale individuale
sau, după caz, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei
de conducere;
g) starea sănătăţii fizice şi/sau psihice a
persoanei, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză
medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile
corespunzătoare funcţiei deţinute;
h) ca sancţiune disciplinară.
(2) Cazurile de eliberare din funcţie prevăzute la
alin. (1) lit. c) - h) sunt motive imputabile persoanei, atrăgând consecinţele
prevăzute de lege.
Art. 53. - (1) Persoana poate solicita eliberarea din
funcţie prin demisie.
(2) Persoana are dreptul de a nu motiva demisia.
(3) Termenul de preaviz este de 15 zile lucrătoare pentru consilieri de probaţiune, respectiv de 30 de zile
lucrătoare pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune din direcţia
de specialitate.
Art. 54. - (1) Eliberarea din funcţie se dispune prin
ordin al ministrului justiţiei, care produce efecte de la data stabilită prin
acesta.
(2) Ordinul ministrului justiţiei de eliberare din
funcţie se comunică persoanei în cauză şi trebuie să conţină, în mod
obligatoriu, motivele care determină eliberarea din funcţie şi durata
preavizului.
(3) Impotriva ordinului de
eliberare din funcţie se poate face contestaţie la instanţa de contencios
administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.
CAPITOLUL V
Drepturi şi îndatoriri ale personalului din
serviciile de
probaţiune
Incompatibilităţi şi interdicţii
SECŢIUNEA 1
Drepturile personalului din serviciile de
probaţiune
Art. 55. - Personalul din serviciile de probaţiune şi
inspectorii de probaţiune au drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezenta
lege.
Art. 56. - Consilierii de probaţiune definitivi şi
inspectorii de probaţiune se bucură de stabilitate.
Art. 57. - Pentru activitatea depusă, personalul din
serviciile de probaţiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul
de bază, sporuri şi indemnizaţii, precum şi din premii sau prime, ale căror
cuantumuri se stabilesc prin lege specială.
Art. 58. - Personalul din serviciile de probaţiune este
liber să se asocieze ori să adere la organizaţii sindicale, precum şi la
organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul
apărării intereselor sale profesionale, sociale sau economice.
Art. 59. - (1) Personalului din serviciile de
probaţiune îi este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii, cu
respectarea principiilor continuităţii şi celerităţii activităţii de justiţie.
(2) In timpul grevei se vor asigura serviciile
esenţiale, nu mai puţin de o treime din activitatea normală, asigurându-se
participarea serviciului la şedinţele de judecată la care a fost citat,
întocmirea la termen a referatelor de evaluare pentru inculpaţi, precum şi
rezolvarea altor sarcini considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca
atare de către organele judiciare.
Art. 60. - Personalului din serviciile de probaţiune
trebuie să i se asigure condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să îi
asigure sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
Art. 61. - Personalul din serviciile de probaţiune în
funcţie beneficiază de sprijin în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în
condiţiile stabilite prin protocol între Ministerul Administraţiei şi
Internelor şi Ministerul Justiţiei.
Art. 62. - (1) Pentru merite deosebite în activitate
personalul serviciilor şi inspectorii pot fi distinşi cu Diploma Meritul judiciar clasele I -III.
(2) Modalitatea de propunere şi condiţiile concrete
pentru acordarea Diplomei Meritul judiciar clasele
I -III se stabilesc prin ordin al ministrului
justiţiei.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) intră în vigoare în
termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
SECŢIUNEA a 2-a
Indatoririle
personalului din serviciile de probaţiune
Art. 63. - Personalului de probaţiune din cadrul
serviciilor şi inspectorilor de probaţiune le revin, în principal, următoarele
obligaţii:
a) să ducă la îndeplinire atribuţiile ce le revin
conform fişei postului, să dea dovadă de spirit de iniţiativă şi creativitate
în exercitarea funcţiei, în limitele legii;
b) să respecte disciplina muncii;
c) să respecte prevederile legale şi regulamentare;
d) să respecte incompatibilităţile şi interdicţiile
prevăzute de lege;
e) să se conformeze dispoziţiilor legale date de
şefii ierarhic superiori;
f) să informeze şeful ierarhic superior şi celelalte
autorităţi abilitate cu privire la infracţiunile de care au luat cunoştinţă în
exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi cu
privire la faptele de corupţie;
g) să îşi îmbunătăţească în mod permanent pregătirea
profesională, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic;
h) să predea lucrările încredinţate în cazul suspendării
sau încetării raporturilor de serviciu.
Art. 64. - Personalul din serviciile de probaţiune este
dator să îndeplinească cu profesionalism, corectitudine şi în mod conştiincios
sarcinile de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii
instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.
Art. 65. - Personalul din serviciile de probaţiune
răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea corespunzătoare şi la termenele
stabilite a atribuţiilor ce îi revin.
Art. 66. - (1) Personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia de a păstra confidenţialitatea
datelor deţinute în exercitarea funcţiei.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) datele
furnizate organelor judiciare în cadrul procesului penal.
Art. 67. - Personalul din serviciile de probaţiune este dator să se abţină de la orice acte sau fapte de
natură să compromită demnitatea lui în funcţie şi în societate.
Art. 68. - Personalul din serviciile de probaţiune are
obligaţia să respecte dispoziţiile cuprinse în codul deontologic şi în Regulamentul
de ordine interioară al serviciilor de probaţiune.
SECŢIUNEA a 3-a
Incompatibilităţi
şi interdicţii
Art. 69. - Personalului din serviciile de probaţiune îi
este interzis să desfăşoare activităţi comerciale.
Art. 70. - (1) Personalul din serviciile de probaţiune poate participa la elaborarea de publicaţii,
articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice, la emisiuni
audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic, precum şi la derularea
unor programe de cooperare naţională şi internaţională în domeniu.
(2) Personalul din serviciile de probaţiune poate
participa la întocmirea unor proiecte de acte normative şi strategii de
dezvoltare instituţională, cu acordul directorului direcţiei de specialitate.
(3) Consilierii de probaţiune,
şefii serviciilor sau inspectorii de probaţiune pot fi membri ai societăţilor
ştiinţifice sau academice. Aceştia pot fi membri ai oricăror persoane juridice
de drept privat fără scop patrimonial, în afară de cele care acţionează în
domeniul probaţiunii şi protecţiei victimelor.
(4) Pentru activităţile prevăzute la alin. (2),
personalul din serviciile de probaţiune nu poate fi remunerat suplimentar.
(5) Personalul din serviciile de probaţiune şi
inspectorii de probaţiune de specialitate pot ocupa funcţii didactice în
învăţământul superior.
Art. 71. - (1) Consilierul de probaţiune sau şeful
serviciului, care este soţ sau rudă de până la gradul IV
inclusiv cu persoana aflată în evidenţa serviciului
sau cu victima infracţiunii, nu va putea exercita nici una dintre atribuţiile
specifice funcţiei în legătură cu acea persoană.
(2) Inspectorul de probaţiune care este soţ sau rudă
de până la gradul IV inclusiv
cu consilierul de probaţiune sau şeful serviciului nu va putea exercita nici
una dintre atribuţiile specifice funcţiei în legătură cu acea persoană.
(3) Persoana aflată în situaţia de conflict de
interese este obligată să îl înştiinţeze în scris despre aceasta pe şeful
ierarhic superior, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data luării la
cunoştinţă de existenţa conflictului de interese.
(4) In cazul prevăzut la alin. (3), şeful ierarhic
superior va lua măsuri urgente pentru desemnarea altei persoane responsabile.
CAPITOLUL VI
Răspunderea disciplinară
Art. 72. - (1) Personalul din serviciile de probaţiune răspunde disciplinar în cazul săvârşirii unor
abateri de la îndatoririle de serviciu, precum şi în cazul manifestării unui
comportament care dăunează interesului serviciului şi prestigiului justiţiei.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care
constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie, prin care
consilierul de probaţiune, şeful serviciului sau inspectorul de probaţiune a
încălcat normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau
dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Art. 73. - Sunt abateri disciplinare următoarele
fapte:
a) absenţele nemotivate de la serviciu;
b) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
c) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
d) neglijenţa repetată în
rezolvarea lucrărilor;
e) comportamentul inadecvat în timpul exercitării
atribuţiilor de serviciu;
f) manifestările care aduc atingere onoarei şi
probităţii profesionale;
g) nerespectarea legislaţiei în vigoare referitoare
la activitatea de probaţiune;
h) încălcarea prevederilor legale referitoare la
îndatoririle, interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de prezenta lege;
i) refuzul nejustificat de a îndeplini dispoziţiile
legale ale şefului ierarhic superior;
j) imixtiunea în activitatea
altui consilier de probaţiune, şef serviciu sau inspector de probaţiune,
contrar reglementărilor legale şi practicii în domeniu;
k) nerespectarea confidenţialităţii datelor deţinute în
virtutea exercitării funcţiei.
Art. 74. - (1) Sancţiunile disciplinare care se aplică
în raport cu gravitatea abaterilor sunt:
a) avertismentul scris;
b) diminuarea salariului de bază cu 5 - 15% pe o
perioadă de la o lună la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de promovare în gradele
profesionale pe o perioadă de la un an la 3 ani;
d) suspendarea din funcţie pe maximum 6 luni;
e) trecerea într-un grad profesional inferior pe o
perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;
f) revocarea din funcţia de conducere ocupată;
g) eliberarea din funcţie.
(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate
aplica o singură sancţiune.
(3) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va
ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare săvârşite, avându-se
în vedere împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a
persoanei şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum şi
eventuale sancţiuni disciplinare suferite anterior.
(4) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de
cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare.
Art. 75. - (1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la
art. 74 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de către şeful serviciului,
pentru consilierii de probaţiune, sau de directorul direcţiei de specialitate,
pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune.
(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin.
(1) lit. b)-e) se aplică de ministrul justiţiei, la propunerea comisiei de
disciplină. Comisiile de disciplină se constituie, prin ordin al ministrului
justiţiei, din reprezentanţi ai direcţiei de specialitate. Dacă procedura
cercetării disciplinare se desfăşoară faţă de un inspector de probaţiune, din
comisie face parte şi un reprezentant al Direcţiei pentru resurse umane şi
relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului
Justiţiei. Modul de desfăşurare a activităţii comisiei de disciplină se
stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât
după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea persoanei.
(4) Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile
va fi convocată în scris în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora
şi locul întrevederii. Audierea trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea
nulităţii.
(5) In cadrul cercetării se vor stabili faptele şi
urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau
inexistenţa vinovăţiei, orice alte date concludente.
(6) In cursul cercetării disciplinare prealabile,
persoana cercetată are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în
favoarea sa, aducând toate probele pe care le consideră necesare. Ea are
dreptul să cunoască toate actele cercetării.
(7) Refuzul persoanei cercetate de a colabora la
derularea cercetării disciplinare prealabile se constată prin proces-verbal şi
nu împiedică finalizarea acesteia.
(8) Impotriva sancţiunii disciplinare aplicate
potrivit prevederilor alin. (1), persoana în cauză poate face contestaţie la directorul
direcţiei de specialitate sau, după caz, la ministrul justiţiei, în termen de
15 zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate.
(9) Pe baza propunerii comisiei de disciplină,
directorul direcţiei de specialitate sau ministrul justiţiei adoptă o decizie
definitivă.
(10) Sancţiunea disciplinară
se aplică prin decizie scrisă, emisă de şeful serviciului sau de directorul
direcţiei de specialitate, sau prin ordin al ministrului justiţiei, care se
comunică persoanei sancţionate în termen de 5 zile de la data emiterii
deciziei.
(11) Persoana nemulţumită de
sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit
legii.
Art. 76. - (1) Cercetarea disciplinară prealabilă se
finalizează prin aplicarea sau neaplicarea unei sancţiuni disciplinare,
avându-se în vedere criteriile prevăzute la art. 74 alin. (3).
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 90
de zile de la data înregistrării actului de constatare a abaterii disciplinare,
dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare şi se
comunică persoanei interesate.
(3) Ordinul sau decizia de sancţionare se ataşează
dosarului profesional al angajatului.
Art. 77. - Răspunderea disciplinară nu exclude
răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta
săvârşită.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Art. 78. - Dispoziţiile prezentei legi se completează
cu reglementările din legislaţia muncii şi legislaţia civilă, în măsura în care
nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta
lege.
Art. 79. - (1) La data intrării
în vigoare a prezentei legi denumirea „servicii de protecţie a victimelor şi
reintegrare socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în
vigoare, se înlocuieşte cu denumirea „servicii de probaţiune".
(2) La data intrării în vigoare
a prezentei legi denumirea „Direcţia de protecţie a victimelor şi reintegrare
socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în vigoare, se
înlocuieşte cu denumirea „Direcţia de probaţiune".
Art. 80. - Personalul care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, este încadrat pe funcţiile de
consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, şef
serviciu şi inspector de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor se consideră că îndeplineşte condiţiile legale pentru ocuparea
funcţiilor în care este numit.
Art. 81. - Până la adoptarea legii privind salarizarea
personalului din serviciile de probaţiune, rămân aplicabile dispoziţiile Legii
nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele
autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 82. - In termen de 90 de zile de la publicarea
prezentei legi, se stabilesc, prin hotărâre a Guvernului, măsurile speciale de
protecţie de care poate beneficia personalul din serviciile de probaţiune,
condiţiile şi modul de realizare a acestora.
Art. 83. - La data intrării în vigoare a prezentei
legi, se abrogă art. 7 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind
organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor
şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, cu modificările ulterioare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin.(2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
BOGDAN
OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU