HOTARARE   Nr. 12 din 11 decembrie 1996

pentru acordarea increderii Guvernului

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 342 din 12 decembrie 1996

    Avand in vedere dezbaterile care au avut loc in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, din data de 11 decembrie 1996, asupra Programului de guvernare si intregii liste a Guvernului, prezentate de catre domnul Victor Ciorbea, candidatul pentru functia de prim-ministru,
    in conformitate cu rezultatul votului consemnat in procesul-verbal din data de 11 decembrie 1996,
    in temeiul art. 102 alin. (3) din Constitutia Romaniei,

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta hotarare.

    ARTICOL UNIC
    Se acorda incredere Guvernului, in componenta prevazuta in anexa nr. 1, pentru realizarea Programului sau de guvernare prevazut in anexa nr. 2.

                 PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
                          ION DIACONESCU

                      PRESEDINTELE SENATUI
                           PETRE ROMAN

    ANEXA 1

               COMPONENTA GUVERNULUI ROMANIEI

    1. Victor Ciorbea          - Prim-ministrul Romaniei
    2. Mircea Ciumara          - Ministru de Stat, Ministrul finantelor
    3. Adrian Severin          - Ministru de Stat, Ministru de Externe
    4. Ulm Spineanu            - Ministru de Stat, Ministrul Reformei
    5. Calin Popescu-Tariceanu - Ministru de Stat, Ministrul Industriei si
                                 Comertului
    6. Alexandru Athanasiu     - Ministrul Muncii si Protectiei Sociale
    7. Valeriu Stoica          - Ministrul Justitiei
    8. Victor Babiuc           - Ministrul Apararii
    9. Gavril Dejeu            - Ministru de Interne
   10. Dinu Gavrilescu         - Ministrul Agriculturii si Alimentatiei
   11. Traian Basescu          - Ministrul Transporturilor
   12. Sorin Pantis            - Ministrul Comunicatiilor
   13. Akos Birtalan           - Ministrul Turismului
   14. Nicolae Noica           - Ministrul Lucrarilor Publice si Amenajarii
                                 Teritoriului
   15. Ion Oltean              - Ministrul Apelor, Padurilor si Protectiei
                                 Mediului
   16. Virgil Petrescu         - Ministrul Invatamantului
   17. Bujor Bogdan Teodoriu   - Ministrul Cercetarii si Tehnologiei
   18. Stefan Iosif Dragulescu - Ministrul Sanatatii
   19. Ion Caramitru           - Ministrul Culturii
   20. Sorin Stanescu          - Ministrul Tineretului si Sportului
   21. Bogdan Nicolae
       Niculescu-Duvaz         - Ministrul pentru Relatiile cu Parlamentul
   22. Remus Opris             - Ministru delegat pe langa Primul Ministru
                                 pentru coordonarea Secretariatului General
                                 al Guvernului si a Departamentului pentru
                                 Administratie Publica Locala
   23. Alexandru Herlea        - Ministru delegat pe langa Primul Ministru
                                 pentru Integrare Europeana
   24. Radu Boroianu           - Ministru delegat pe langa Primul Ministru
                                 pentru Informatii Publice
   25. Gyorgy Tokay            - Ministru delegat pe langa Primul Ministru
                                 pentru Minoritati Nationale
   26. Dan Radu Rusanu         - Secretar de Stat la Ministerul Finantelor,
                                 Membru al Guvernului
   27. Constantin
       Dudu Ionescu            - Secretar de Stat la Ministerul Apararii,
                                 Membru al Guvernului
   28. Florin Buruiana         - Secretar de Stat la Ministerul Industriei si
                                 Comertului, Membru al Guvernului.

    ANEXA 2

    Program socio-economic pe termen scurt
    Masuri prioritare pentru primele sase luni de guvernare
    Programul de baza de macro-stabilizare si de dezvoltare a Romaniei pana in anul 2000

             Program socio-economic pe termen scurt
             Masuri prioritare pentru primele sase luni de guvernare

    Parte integranta a programului de guvernare, acest program cuprinde prioritatile de actiune pentru primele sase luni de guvernare si factorii pregatitori pentru evolutiile economico-sociale pe termen lung.
    Programul pe termen scurt acopera, in primul rand, iarna 1996-1997. Coalitia de guvernare considera ca prioritate absoluta traversarea iernii fara obisnuitele sacrificii si privatiuni din partea populatiei, cu nimic vinovata de greselile sau calculele politice ale fostei guvernari. Acest obiectiv va fi realizat in paralel cu masuri de corectare a dezechilibrelor in plan macroeconomic, precum si in cel al economiei reale.
    Atat economia cat si societatea romaneasca se afla intr-o criza profunda, cauzata de proasta administrare a resurselor si a potentialului national. Programul de sase luni are ca obiectiv principal gestionarea situatiei pentru pregatirea iesirii din criza, stoparea degradarii socio-economice, ameliorarea vietii populatiei si, in special, a categoriilor sociale defavorizate. Se va urmari realizarea conditiilor minimale necesare cresterii economice durabile.
    Programul socio-economic de masuri pentru primele sase luni are, de asemenea, ca obiectiv demararea in regim de urgenta a acelor reforme care sa asigure sprijin din partea organismelor financiare internationale si crearea mediului economic necesar pregatirii in vederea integrarii in Uniunea Europeana si in NATO.
    Acest program urmareste indeplinirea obligatiilor pe termen scurt asumate prin: "Contractul cu Romania" al Conventiei Democrate, programul USD, "Mai intai, pentru oameni", si programul electoral al UDMR, "Impreuna vom reusi".
    I. Masuri sociale si economice
    Depasirea starii critice in care se gaseste economia Romaniei in prezent nu se poate realiza intr-un termen scurt. Anumite dezechilibre necesita, insa, solutii imediate. Urgentele programului de guvernare vizeaza:
    A. Masuri initiale pentru combaterea saraciei
    In domeniul asistentei sociale, Guvernul va proceda la indeplinirea imediata a angajamentului privind cresterea alocatiei de stat pentru copii, pana la nivelul de 50.000 lei/luna/copil, diferentiat in functie de dificultatile materiale ale familiei.
    De asemenea, corespunzator obligatiilor asumate, va initia procesul de majorare a pensiilor taranilor cooperatori, asigurandu-se nivelul minim de 50.000 lei/luna.
    Guvernul se obliga, in egala masura, sa elaboreze reglementari privind indexarea automata a pensiilor in raport cu rata inflatiei.
    Guvernul va analiza imediat posibilitatea extinderii programelor de combatere activa a somajului, in special in randul tinerilor. Se va completa si revizui cadrul legislativ pentru asigurarea de locuinte destinate tinerilor, punandu-li-se la dispozitie credite pe termen lung si terenurile necesare.
    Guvernul va intari sistemul de protectie sociala, astfel incat sa reduca socurile pe care viitoarele reforme le vor produce asupra nivelului de trai.
    B. Importul de resurse energetice
    Finantarea importului de resurse energetice fiind dificila, Guvernul va adopta urmatoarele masuri:
    - Evaluarea stocurilor de resurse energetice existente si identificarea, in colaborare cu regiile autonome din domeniu, a necesarului de aprovizionat;
    - Stabilirea, impreuna cu Banca Nationala si cu bancile comerciale, a surselor si a mecanismelor de finantare a importurilor energetice pentru iarna 1996-1997;
    - Importul de combustibil in cantitati suficiente, in special pentru asigurarea confortului termic al populatiei.
    C. Pretul energiei
    Pretul energiei nu va fi liberalizat, cel putin pana in anul 1998.
    Se va initia, insa, alinierea pretului la energie pana la nivelul prevazut in acordurile internationale pe care guvernul anterior le-a semnat deja, dar nu le-a onorat la termenele prevazute. Aceasta obligatie, care implica masuri nepopulare, revine actualului Guvern.
    Alinierea pretului la energie vizeaza:
    - Analiza realista a momentului potrivit pentru demararea procesului;
    - Protejarea exclusiva a grupurilor sociale defavorizate, in functie de mijloacele de trai ale acestora; Guvernul considera ca cei cu venituri mai mari pot suporta mai usor noile preturi la energie, astfel incat acestia nu mai trebuie protejati;
    - Initierea unor programe de dezvoltare locala menite sa conduca la crearea de noi locuri de munca in zonele care, eventual, vor fi mai afectate de restructurarea industriala;
    - Consolidarea dialogului social la nivel national si local, in vederea gasirii de solutii realiste, cu suport financiar, pentru reorientarea mainii de lucru.
    Alinierea preturilor la energie va induce o serie de efecte favorabile in plan economic, concretizate in:
    - Diminuarea pierderilor si trecerea pe profit a unitatilor economice din sfera productiei energetice;
    - Reducerea consumului energetic pe unitatea de produs si, totodata, cresterea competitivitatii multora dintre produsele romanesti la export;
    - Diminuarea semnificativa a volumului arieratelor, in special pe relatia dintre producatorii si beneficiarii de energie;
    - Restructurarea sectorului real din economie.
    D. Initiative in domeniul politicii agricole
    Guvernul considera ca sunt necesare masuri pentru dezvoltarea unei reforme de fond in agricultura. Nu toate sunt realizabile imediat. Se impun, insa, masuri urgente pentru diminuarea presiunilor inflationiste, fara a fi periclitata productia agricola a anului 1997, care se vor inscrie intr-o tendinta generala de modernizare a agriculturii.
    In urmatoarele sase luni, Guvernul va initia urmatoarele masuri:
    - Stimularea productiei agricole prin:
      - anularea impozitului agricol pana in anul 2000;
      - crearea de facilitati pentru stimularea exportului.
    - Constituirea pietei funciare, stimularea concurentei si intarirea gospodariilor rurale prin initierea unui set de reglementari care vor permite:
      - punerea in posesie a proprietarilor terenurilor care nu se afla in litigiu si eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor al caror drept de proprietate a fost reconstituit;
      - vanzarea si cumpararea pamantului;
      - initierea unui program special de privatizare si de restructurare a unor societati comerciale si a unor regii autonome din agricultura si din domenii conexe.
    - Reformarea globala a sistemului de finantare a agriculturii prin:
      - stabilirea unui mecanism neadministrativ al preturilor la produsele agricole, care va fi incadrat in tendinta generala de liberalizare si de privatizare din sectorul agricol;
      - precizarea mecanismelor de finantare a agriculturii in anul 1997 si, in primul rand, a campaniei agricole de primavara;
      - criteriul general al mecanismului de finantare a agriculturii va fi obtinerea de efecte maxime in planul productiei, cu resurse financiare minime;
      - se va urmari unificarea diferitelor forme de subventie, in scopul reducerii costului de administrare a acestora si al minimizarii scurgerilor de resurse financiare spre alte utilizari;
      - finantarea agriculturii din resurse publice nu va periclita cerintele stabilitatii macroeconomice.
    - Adoptarea unor masuri pentru dezvoltarea locala si pentru stabilizarea mainii de lucru la sate;
    - Initierea de programe pentru crearea de noi locuri de munca in sectorul neagricol din mediul rural.
    E. Controlul deficitului bugetar si finantarea neinflationista a acestuia
    Avandu-se in vedere nivelul deficitului public fiscal, estimat la circa 10%, precum si implicatiile in planul accelerarii inflatiei, Guvernul va actiona pentru:
    - Asigurarea executiei bugetului public national pe anul 1996, prin derularea corespunzatoare a incasarilor si a cheltuielilor bugetare in luna decembrie si in primul trimestru al anului 1997;
    - Utilizarea maximala a posibilitatilor de finantare neinflationista a deficitului public pe anul 1996, prin:
      - identificarea de catre Guvern, in colaborare cu Banca Nationala, cel mai tarziu pana la adoptarea bugetului pe anul 1997, a surselor de finantare neinflationista a deficitului bugetului public national pe anul 1996;
      - asigurarea de dobanzi competitive pentru bonurile de tezaur, astfel incat acestea sa devina atractive pentru investitorii privati si sa evite monetizarea emisiunilor de catre Banca Nationala.
    - Verificarea veridicitatii datelor economico-financiare si statistice pentru a se obtine o evaluare cat mai realista a situatiei economiei si elaborarea urgenta a unui nou proiect al bugetului public national pe anul 1997.
    F. Diminuarea blocajului financiar
    Anul 1996 a marcat inrautatirea disciplinei financiare a intreprinderilor din sectorul de stat. Blocajul financiar a ajuns sa reprezinte circa 17% din produsul intern brut. Un rol important in acumularea blocajului financiar l-au avut regiile autonome si societatile comerciale, care detin majoritatea pierderilor inregistrate de sectorul de stat. In consecinta, Guvernul va analiza situatia acestora in vederea intaririi disciplinei financiare si a imbunatatirii activitatii lor.
    G. Stimularea investitiei de capital strain
    Constient de faptul ca resursele naturale, materiale si umane ale tarii nu pot fi valorificate decat printr-o puternica infuzie de capital, Guvernul va duce o politica de stimulare a mediului de afaceri si, in special, de facilitare a investitiilor de capital strain.
    H. Combaterea coruptiei
    Politica in domeniul justitiei si al ordinii publice va avea ca obiectiv comun prevenirea si combaterea coruptiei. Guvernul va declansa un razboi total impotriva tuturor functionarilor corupti, precum si impotriva coruptiei care se manifesta la cel mai inalt nivel. In acest sens, va fi infiintat un Departament Anticoruptie subordonat direct Primului Ministru.
    I. Dezvoltarea parteneriatului social
    Guvernul va initia de urgenta dialogul cu partenerii sociali in vederea perfectionarii cadrului institutional al cooperarii cu acestia si al incheierii unui Pact social.
    Guvernul va incuraja crearea unor grupuri consultative, formate din reprezentanti de marca ai societatii civile, va infiinta linii telefonice directe cu cetatenii si va organiza un centru de informare si de documentare privind activitatea Executivului.
    Totodata, Guvernul va asigura o totala transparenta a activitatii sale prin instituirea unei modalitati radical noi de colaborare cu presa.
    II. Masuri in domeniul relatiilor externe
    - Guvernul va intensifica demersurile diplomatice referitoare la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana si aderarea la NATO, tinand seama de faptul ca, in anul 1997, instantele competente ale organizatiilor respective urmeaza sa adopte decizii esentiale ce intereseaza tara noastra.
    - Guvernul va relua negocierile cu FMI si cu Banca Mondiala spre a incheia un nou acord "stand-by" si, respectiv, spre a relua executarea Acordului FESAL in conditiile atingerii parametrilor conveniti.
    - Guvernul va accelera negocierile in vederea incheierii in cel mai scurt timp posibil a Acordurilor de baza cu statele vecine si va adopta masurile ce se impun pentru aplicarea corecta a Acordurilor semnate si ratificate.
    III. Masuri legislative si programe guvernamentale
    Masuri legislative
    Guvernul va elabora proiecte de legi si va declansa procedurile constitutionale in vederea adoptarii lor de catre Parlament in urmatoarele sectoare:
    A. Agricultura si fond funciar
    - Modificarea dispozitiilor Legii fondului funciar (nr. 18/1991) in legatura cu:
    - limitele juridice ale transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor;
    - statutul terenurilor care au apartinut fostelor IAS-uri;
    - statutul terenurilor din administrarea institutelor de cercetari si a fermelor de cercetare;
    - regimul juridic al izlazurilor si padurilor;
    - terenurile atribuite pentru constructia de locuinte destinate tinerilor, familiilor tinere sau celor cu situatie sociala deosebita, precum si invatatorilor, medicilor si preotilor care se stabilesc la sat;
    - regimul juridic al terenurilor pe care se afla constructii.
    - Proiectul de lege privind desfiintarea impozitului agricol.
    - Proiectul de lege privind asigurarea impotriva calamitatilor naturale care afecteaza recoltele.
    - Proiectul de lege privind stabilirea inventarului agricol la infiintarea CAP-urilor si modul de despagubire a fostilor proprietari.
    - Proiectul de lege privind stimularea reluarii ciclului tehnologic si dotarea cu utilaje in favoarea producatorilor agricoli prin creditare preferentiala.
    - Proiectul de lege privind stimularea sistemului de achizitie a produselor agricole prin burse locale de produse agricole si asimilarea productiei de export.
    B. Economie - Finante
    - Proiectul de lege privind sistemul de taxe si impozite in perioada 1997-2000 in functie de directiile de dezvoltare economico-sociale.
    - Proiectul de lege privind interzicerea jocurilor de ajutorare (tip "piramidal").
    - Modificarea Legii Finantelor Publice.
    C. Sectorul Social - Invatamant
    - Proiectul de lege privind infiintarea Fondului National de Locuinte si ajutorarea tinerilor si a familiilor tinere, de la sate si orase, in vederea construirii de locuinte, cu credite pe termen lung.
    - Proiectul de lege a pensiilor si stabilirea criteriilor pentru recalcularea pensiilor taranilor care au fost membri cooperatori.
    - Proiectul de lege privind infiintarea, organizarea si functionarea Caselor Autonome de Pensii.
    - Finalizarea proiectului de lege privind Asigurarile Sociale de Sanatate.
    - Proiectul de lege privind stimularea natalitatii, protectia copilului si a mamei.
    - Finalizarea si adoptarea proiectului de lege privind statutul personalului didactic.
    - Proiectul de lege privind modificarea Legii contractului colectiv de munca, a Legii conflictelor colective de munca si a Legii sindicatelor.
    - Proiectul de lege privind Consiliul Economic si Social.
    D. Administratia publica
    - Proiectul de lege privind reimpartirea administrativa a teritoriului.
    - Proiectul de lege privind modificarea Legii administratiei publice locale.
    - Proiectul de lege privind bugetele locale.
    - Proiectul de lege privind patrimoniul statului si patrimoniile comunitatilor locale.
    E. Stimularea investitiilor straine
    Vor fi introduse reglementari privind: delimitarea clara, in regimul investitiilor straine, intre investitiile directe si cele de portofoliu; eliminarea restrictiilor privind repatrierea castigului realizat; garantarea liberului transfer al devizelor la cumpararea si vanzarea valorilor mobiliare; regimul proprietatii; eliminarea barierelor birocratice; alte reglementari.
    Programe guvernamentale
    Guvernul va adopta urmatoarele programe:
    - Programul guvernamental privind masurile necesare pentru accelerarea procesului de punere in posesie a proprietarilor de terenuri pe baza Legii fondului funciar (nr. 18/1991) si incheierea acestui proces pana la data de 30 iunie 1997, cu exceptia terenurilor cu privire la care exista litigii.
    - Programul de garantare guvernamentala a integrarii economice a tinerilor si a persoanelor nou angajate.
    - Stabilirea indicatorilor sociali minimali pentru determinarea costului vietii, a unui nivel de trai decent, pe baza negocierilor cu sindicatele, uniunile patronale si organizatiile pensionarilor, in scopul stabilirii corecte a salariilor, pensiilor, alocatiilor, ajutoarelor sociale si indexarilor.
    - Programul guvernamental privind pietruirea si iluminarea drumurilor satesti, asigurarea alimentarii cu apa a satelor si conectarea satelor la retelele telefonice.
    - Programul guvernamental pentru construirea caminelor studentesti cu 10.000 locuri.
    - Programul guvernamental pentru restructurarea ministerelor si departamentelor, in conformitate cu principiul descentralizarii activitatii administrative si economice.
    - Programul guvernamental privind corelarea bugetului de stat cu prioritatile justitiei, apararii, invatamantului, sanatatii si culturii.
    - Programul guvernamental de dezvoltare si refacere a infrastructurilor (sosele, cai ferate, aeroporturi, porturi, retele).
    - Programul guvernamental pentru consolidarea parteneriatului economic si social.
    - Programul guvernamental privind sistemul de aliante al Romaniei.
    - Programul guvernamental privind masurile de accelerare a restructurarii in plan economic si social in vederea integrarii in Uniunea Europeana.
    Programul de baza de macro-stabilizare si de dezvoltare a Romaniei pana in anul 2000

                  Programul de guvernare 1997-2000
                               SUMAR

    I. Starea natiunii
    II. Optiunea actualei guvernari
        1. Principii de guvernare
        2. Obiectivele fundamentale ale programului de guvernare
        3. Coordonatele dezvoltarii economice a Romaniei in perioada 1997-2000
    III. Politica macroeconomica
        1. Politici monetar-valutare si de consolidare a pietelor financiare
        2. Politica fiscala si bugetara
        3. Politici comerciale
    IV. Politici de restructurare a economiei
        1. Politici de consolidare a mecanismelor concurentiale
           a. protectia concurentei
           b. flexibilizarea pietei muncii
        2. Politici industriale, de privatizare si de restructurare
           a. politici industriale
           b. privatizarea si restructurarea intreprinderii
        3. Politica de dezvoltare regionala si locala; intreprinderile mici si
           mijlocii
        4. Politici energetice
        5. Politici in domeniul utilizarii capitalului natural
        6. Politici agricole si de dezvoltare rurala
        7. Politica pentru dezvoltarea infrastructurilor
        8. Politica in domeniul turismului
     V. Politica sociala
        1. Relatiile de munca
        2. Asigurarile sociale
        3. Somajul
        4. Asistenta sociala
    VI. Politica de parteneriat cu societatea civila
    VII. Politici privind capitalul uman
        1. Sanatate
        2. Invatamant
        3. Cultura
        4. Culte
        5. Cercetare
        6. Tineret si sport
    VIII. Politici de reforma a administratiei publice
        1. Administratia publica centrala
        2. Administratia publica locala
    IX. Politici privind justitia si ordinea publica
        1. Justitia
        2. Ordinea publica
        3. Combaterea coruptiei
    X. Politica externa si de securitate nationala
        1. Politica externa
        2. Politica de integrare euro-atlantica si europeana
           a. Aderarea la NATO
           b. Integrarea in Uniunea Europeana
        3. Politica de securitate nationala
           a. Apararea nationala
           b. Siguranta nationala

    CAP. 1
    Starea natiunii

    I. Starea natiunii
    I.1. Situatia politicii
    Pentru prima data dupa zeci de ani, schimbarea regimului din Romania s-a produs pe cale democrata, ca intruchipare a dorintei legitime a poporului pentru o viata mai buna si mai dreapta. Prin votul exprimat de electorat in 3 si 17 noiembrie 1996, a devenit posibila relansarea reconcilierii nationale, pe baza careia toate fiicele si toti fiii patriei romane, indiferent de profesie, avere, statut social, trecut, varsta, sex, etnie, religie, pot sa contribuie la bunastarea comuna si personala. In acelasi timp, pot sa beneficieze de protectia statului caruia ei insisi ii sunt loiali.
    Cei care au condus destinele tarii in ultimii ani nu au reusit sa rupa convingator legatura cu mentalitatile si practicile regimului dictatorial si nici sa apropie in mod real Romania de valorile si de circuitul european si mondial al tarilor democratice dezvoltate. "Nimeni nu este mai presus de lege" - a ramas o fraza prezenta doar formal in Constitutie, in timp ce clasa conducatoare a transformat dictatura politica a lui Nicolae Ceausescu intr-o dictatura economica ce a sufocat de la o zi la alta speranta de mai bine a omului de rand. Unii functionari publici, corupti, s-au transformat treptat in clientela politica a fostului partid de guvernamant pentru care interesele tarii si cele ale cetateanului deveneau subordonate intereselor partizane. Fostii conducatori ne-au promis democratie si ne-au oferit oligarhie. Ne-au promis statul de drept si au deschis larg portile crimei organizate. Ne-au promis dreptate sociala si ne-au oferit coruptie, saracie si practici de tip politie politica. Partidul-Stat a mimat doar parteneriatul cu societatea civila, in timp ce pe mai multe cai a subminat structurile de organizare ale acesteia. Starea de nesiguranta si lipsa de speranta au fost consecintele unei asemenea politici de stat. Spre lauda ei, populatia, ce parea lipsita de prea mari griji, in conformitate cu statisticile oficiale, a dat dovada de maturitate politica, reusind in timp sa marginalizeze mesajele stridente de tip extremist, revansard si sovin, gasind calea spre reconcilierea nationala. Pe de alta parte, desi s-au cheltuit sume mari pentru cosmetizarea imaginii externe a pseudoreformelor si a gafelor guvernantilor, ce nu ratau participarea formala la importantele reuniuni internationale. Romania era izolata de restul tarilor civilizate si lipsita de sanse reale de integrare in Uniunea Europeana si de aderare la NATO.
    Demagogia si falsitatea mesajelor pe care le clamau fostii guvernanti au creat imaginea complicitatii fostilor demnitari cu fortele corupte, oculte sau cu crima organizata.
    Prin vointa exprimata democratic in toamna anului 1996, populatia Romaniei a votat pentru schimbarea in bine, constienta insa de sacrificiile economice necesare iesirii din dezastrul generat cu iresponsabilitate de fostii guvernanti ai tarii.
    Coalitia guvernamentala isi propune sa creeze in Romania o societate deschisa si libera, caracterizata prin respectul diversitatii si al pluralismului, in care democratia, statul de drept si drepturile omului sa constituie fundamentul prosperitatii si demnitatii fiecaruia, al justitiei si al solidaritatii sociale.
    In acest sens, Guvernul va promova, in conditii de responsabilitate si transparenta, o politica ce va fi orientata spre urmatoarele obiective principale: descentralizarea, reducerea birocratiei, privatizarea (dezetatizarea), eliminarea monopolurilor si cresterea concurentei, reducerea impozitelor si taxelor. De asemenea, se va asigura ocrotirea si asistenta sociala pentru categoriile de populatie defavorizate, marginalizate sau vulnerabile.
    I.2. Situatia institutiilor
    In ultimii 7 ani, au fost elaborate si adoptate Constitutia si legile care constituie cadrul normativ al organizarii si functionarii institutiilor statului de drept si al economiei de piata. Asimilarea insuficienta a conceptiilor si a principiilor care fundamenteaza aceste institutii de catre guvernarea anterioara a determinat insa numeroase ezitari si intarzieri in adoptarea unor legi vitale pentru functionarea democratiei, cum este cazul Legii privind Avocatul Poporului. Dimpotriva, alteori au fost aplicate in mod grabit solutii neadecvate realitatilor romanesti, exemplul cel mai relevant sub acest aspect fiind punerea in practica a Legii fondului funciar, care a generat nenumarate abuzuri si litigii cu privire la punerea in posesie si la eliberarea titlurilor de proprietate. Lipsa de corelare legislativa si vointei politice intregesc lista cauzelor care impiedica inca functionarea eficienta a institutiilor democratice. De asemenea, exista paralelismul intre atributiile unor institutii, cum este cazul atributiilor Ministerului de Finante si ale Curtii de Conturi, ceea ce a condus la solutii contradictorii in materie fiscala, creand o stare de nesiguranta in randul investitorilor si descurajand astfel, mai ales investitorii straini strategiei.
    Pe de alta parte, refuzul de a adopta reglementari esentiale, cum sunt cele referitoare la responsabilitatea ministeriala si la statului functionarului public, a incurajat coruptia si a justificat neincrederea societatii civile fata de structurile puterii. Tot astfel, respingerea oricarei initiative avand ca obiect Legea bugetelor locale explica dificultatile uriase cu care se confrunta comunitatile locale.
    Ignorarea problemelor reale ale justitiei, ale administratiei de stat si, in special, ale Ministerului de Interne a generat exodul specialistilor din institutiile care au ca atributie prevenirea si combaterea coruptiei, avand drept consecinte criza de personal, excesul de birocratie, aparitia unor retele de tip mafiot, sporirea si diversificarea fenomenului infractional si reducerea interesului pentru apararea valorilor fundamentale ale statului de drept. Solutiile controversate pronuntate de Curtea Suprema de Justitie si de Curtea Constitutionala au contribuit la scaderea credibilitatii acestor institutii cu functii vitale pentru consolidarea democratiei.
    Reactiile tardive fata de cursul proceselor internationale si temporizarea reformei economice au marit handicapul in cursa pentru integrarea in Uniunea Europeana si aderarea la NATO, astfel incat Romania se afla intr-o situatie dezavantajoasa in raport cu alte tari postcomuniste din Europa Centrala.
    I.3. Situatia economica
    Tranzitia in Romania s-a dovedit mai dureroasa decat in majoritatea celorlalte tari central si est-europene. Politica guvernamentala a aplicat cu precadere solutii graduale de reforma. Desi ele au asigurat mentinerea, in parte, a locurilor de munca, au condus la o rapida deteriorare a puterii reale de cumparare a veniturilor, concomitent cu o crestere rapida a preturilor, mai mare decat in majoritatea tarilor post comuniste.
    Principala ratiune care a stat la baza deteriorarii economice si sociale, a pierderii continue a puterii reale de cumparare a veniturilor si a cresterii saraciei, a constituit-o incapacitatea administrarii evolutiilor proceselor economice si a restructurarii evolutiei politice, a politicilor necesare trecerii de la economia de plan la economia de piata.
    Consecintele acestei politici, in mod sintetic, sunt urmatoarele:
    1. O inflatie intr-o permanenta crestere, de peste 45% la finele anului 1996, adica de doua ori mai mare decat inflatia stabilita ca parametru de performanta in acordul "stand by" - FMI.
    2. Un imens deficit al bugetului de stat - 5.609 miliarde de lei (circa 5% din PIB, preliminat 1996) - pentru care nu exista o finantare neinflationista certa. Deficitul real este mult mai ridicat. In aceasta cifra nu sunt incluse activitatile din sectorul public aferent regiilor autonome. Pierderile RENEL-ului si ale CFR-ului maresc deficitul cu inca 1-2% din PIB. Operatiunile cvasifiscale adauga deficitului alte 4% din PIB.
    In concluzie, deficitul total al sectorului public poate fi de ordinul a 9-10% din PIB. Consecutiv s-au acumulat mari presiuni inflationiste in sistemul economic.
    Actiunile de finantare ale acestui deficit efectuate in principal de catre BNR prin conturile sale de refinantare, au facut ca masa monetara sa creasca cu 65% in anul 1996, pana in luna septembrie.
    3. Datoria publica interna, preliminata pentru finele anului 1996 este de 6.065 miliarde de lei, comparativ cu 2.808 miliarde de lei la finele anului 1995.
    4. Datoria publica externa efectiva a tarii la data de 30 septembrie 1996 este de 5.696 milioane dolari SUA, din care 4.020 milioane dolari SUA reprezinta datoria angajata direct de stat, iar 1.677 milioane dolari SUA - de catre agentii economici cu garantia statului. La 31 decembrie 1996, este preliminata o datorie publica externa efectiva de circa 6.383 milioane dolari SUA, din care 4.550 milioane dolari SUA angajata direct de stat, iar 1.833 milioane dolari SUA de catre agentii economici, cu garantia statului.
    5. Un deficit al balantei comerciale (FOB/CIF) de circa 2 miliarde dolari SUA in lipsa imediata si pe termen scurt a unor surse de finantare suficiente. Totodata, rezerva internationala a tarii la finele lunii septembrie 1996 era cu putin mai mare de 1,2 miliarde dolari SUA.
    6. O puternica supraevaluare a leului in raport cu dolarul SUA.
    7. Lipsa acuta de valuta de pe piata valutara interbancara este o consecinta a supraevaluarii monedei nationale si a politicilor industriale, agricole si comerciale neadecvate.
    Piata valutara si piata de licitatie a creditului a BNR nu au fost lasate sa functioneze. Au fost impuse restrictii oficiale si neoficiale care au impiedicat piata sa stabileasca in mod liber nivelul cursului de schimb, respectiv al dobanzii de refinantare. S-a impus rationalizarea, prin mijloace netransparente, atat a valutei cat si a creditului, cu consecinta dezorganizarii economiei. Importatorii nu pot obtine liber valuta necesara. Exporturile au fost lovite de lipsa accesului la intrarile necesare din import, ceea ce a facut ca exportatorii sa evite repatrierea imediata a castigului valutar realizat (un fel de "fuga de capital", aproximata la 600-800 milioane dolari SUA).
    8. Un volum mare si descurajant al arieratelor de plati, inclusiv pe fondul unei puternice indiscipline financiare si a unor pierderi semnificative prin distrugerea capitalului construit si a capacitatilor proprii de plati, care tinde sa depaseasca 20.000 de miliarde de lei (cca. 18% PIB, preliminat 1996).
    9. Consumul energetic pe unitatea PIB este de 4-6 ori mai mare fata de tarile UE si 2-3 ori mai mare decat in tarile central si est-europene.
    10. O finantare externa suspendata datorita neindeplinirii angajamentelor convenite de guvernul anterior cu FMI si Banca Mondiala.
    O scurta privire asupra unor cifre ilustreaza natura si dimensiunea pierderilor suferite de agentii economici cu capital de stat sau majoritar de stat. Astfel:
    - din cei 6770 agenti economici cu capital de stat sau majoritar de stat existenti la sfarsitul anului 1995 (an care s-a declansat Programul de Privatizare in Masa), circa 2550 au inregistrat pierderi. La nivelul primelor 9 luni ale anului 1996, situatia era aceeasi, cu mici exceptii;
    - pierderile acestor 2550 de agenti economici (anterioare subventionarii), numai pe anul 1995 s-au ridicat la 4800 miliarde de lei (6.6% PIB). Subventiile guvernamentale, explicite si implicite, acordate la nivelul anului 1995 au fost de 4200 miliarde lei (5,8% PIB) pentru acoperirea acestor pierderi;
    - in pofida unor stergeri repetate ale arieratelor, si, mai recent, ale restantelor de plata ale agentilor economici aflati in supraveghere financiara, arieratele au crescut la 12.300 miliarde lei (17% PIB) in 1995 si la peste 20.000 miliarde lei (peste 18% PIB) in 1996. Din total, 25% reprezinta suma datorata la buget, 15% suma datorata bancilor, iar cca. 60% datorie fata de alti agenti economici cu capital de stat sau majoritar de stat si privati;
    - cca. 60% din pierderi provin de la 26 de regii autonome, din care 10 regii activeaza in domenii in care concurenta exista sau poate exista cu usurinta (agricultura, industria miniera), iar restul de 16 regii sunt din domeniul utilitatilor publice traditionale;
    - cca. 30% din totalul pierderilor sunt inregistrate de 35 de agenti economici (75 de mii de angajati).
    Concluzia este ca pierderile se accentueaza intr-un numar relativ mic de regii si societati comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat, insa nu s-a operat nimic convingator privitor la restructurarea sau privatizarea lor. Supravegherea lor financiara, ca metoda, s-a dovedit, in final, un esec. Resursele financiare alocate pentru restructurare sub supravegherea financiara s-au consumat, iar regiile si agentii economici de stat au continuat sa produca pierderi.
    Agricultura Romaniei are un enorm potential de satisfacere a majoritatii nevoilor populatiei. Din export, ea poate contribui la obtinerea de valuta. Este o sursa potentiala de crestere economica durabila, o sursa semnificativa a cresterii veniturilor interne si, in acest fel, de reducere a saraciei.
    - controlul preturilor si distorsiunile cursului de schimb au facut ca preturile la nivelul producatorilor sa fie foarte mici, reducand stimulentele de crestere a ofertei (in anul 1996, producatorii de grau au obtinut 70% din pretul mondial; producatorii de lapte - 60% din pretul pe care l-ar fi incasat daca piata ar fi fost libera). Impozitarea implicita, realizata prin preturile controlate de guvern a depasit permanent sprijinul acordat sub forma primelor si a subventiilor;
    - vasta retea de subventii, plus preturile si adaosurile controlate, sub motivatia protejarii consumatorilor s-au dovedit a avea o eficacitate minima sau au promovat efecte nedorite. Tarifele vamale la produsele agricole si alimentare sunt cele mai ridicate din Europa Centrala si de Est. Sunt in medie de 75% si, mai ales, sunt instabile. Astfel, au sporit mult preturile la consumator, protejand in schimb, producatorii ineficienti (consumatorii de carne de porc platesc preturi cu 30% mai mari decat cele ce ar fi existat in conditiile unui comert liber);
    - fermele de stat s-au constituit intr-un puternic grup de interese opuse reformei.
    Contributia lor la productia agricola este de sub 20%; valoarea adaugata pe hectar este mai mica in fermele de stat decat in cele private. Fermele de stat, integratorii de stat si alte unitati de stat reprezinta cel mai mare grup de interese care au solicitat si au primit subventiile guvernamentale, introducand un cost considerabil pentru buget si pentru economie in general.
    - valurile succesive de credit dirijat, subventionat prin agenti sau unitati de stat, au generat o crestere accentuata a inflatiei, au destabilizat sistemul financiar, au incurajat cultura delincventei, au impiedicat dezvoltarea unui sistem sanatos si puternic de finantare rurala. Creditul subventionat a insemnat permanent suplimentarea deficitului fiscal, care, fiind monetizat, a sporit presiunea asupra preturilor si a cursului de schimb. Creditul subventionat a ocolit practic cele trei milioane de agricultori privati indreptatiti sa il primeasca.
    - Desfiintarea Romcerealului este o afacere neterminata. Agentia Nationala de Produse Agricole detine in continuare 35% din silozurile cu cel mai bun amplasament din tara - mult pentru ceea ce ii este necesar ca depozitar al rezervei strategice nationale. Comcerealurile nu s-au privatizat si formeaza una din principalele cauze care impiedica dezvoltarea unei piete dinamice si competitive a produselor agricole.
    - S-a impiedicat dezvoltarea unui sistem privat de furnizare a input-urilor (seminte, ingrasaminte, pesticide etc.). Nu s-au permis nici surse alternative de credit comercial si de consultanta cu privire la metodele de practicare a agriculturii.
    - Agricultorii nu pot sa cumpere si sa vanda pamantul, la sase ani de la aplicarea Legii 18/1991.
    - Ministerul Agriculturii si Alimentatiei consuma cca. 25% din bugetul sau platind dobanzi subventionate. Adevaratele functii ale ministerului (difuzare a informatiilor pietei, dezvoltarea cercetarii agricole, dezvoltarea cunostintelor de specialitate ale agricultorilor, elaborarea unor programe de dezvoltare rurala etc.) au fost relativ neglijate. In ceea ce priveste capacitatea sa de administrare a diferitelor programe - finantate de donatori internationali - in domenii specifice aceasta s-a dovedit necorespunzatoare.
    Romania se confrunta cu grave probleme la nivelul stabilitatii macroeconomice. Economia tarii a ajuns la nivelul de neperformanta, asa cum se vede prin cea mai simpla analiza a celor de mai sus, prin reluarea unei politici excesive a "productiei de dragul productiei". Sunt semnificativi anii 1995 si 1996 in contextul amanarii reformei structurale a economiei. Politica guvernului a dus numai la cresterea productiei totale masurate, periclitandu-se astfel calitatea cresterii economice. Altfel spus, desi agentii economici cu capital de stat sau majoritar de stat au produs mai mult, o buna parte din aceasta productie a insemnat "productie pe stoc" - o productie ramasa nevanduta sau vanduta in pierdere. Pe de alta parte, continuitatea si cresterea productiei au insemnat conservarea unei baze industriale slabe, neperformante, tolerarea indisciplinei financiare, sporirea continua a pierderilor si arieratelor. Urmarea nu putea fi alta decat:
    - deficit fiscal si cvasifiscal ridicat (in anul 1996 de cca. 10% din PIB);
    - expansiune monetara inflationista pentru finantarea acestui deficit;
    - inflatie sporita, cu mult mai mare decat cea stabilita ca indice de performanta;
    - masuri de control aplicate pietei valutare si pietei creditului, de fiecare data autoritatile evitand sa accepte cursul pietei.
    I.4. Situatia sociala
    Politicile sociale in perioada de tranzitie au constituit un esec, atat datorita deteriorarii reformei economice de la sensul primordial - adaptarea rapida si in conditiile de competitivitate a economiei la exigentele mecanismelor pietii - cat si datorita modului defectuos de concepere a reformei sociale prin formarea unei legislatii de tip "reactiv" lipsita de viziune strategica, avand o clasa componenta demagogica.
    Totodata, intarzierea in luarea deciziei politice si legislative, avand drept obiect adoptarea unor politici de natura a echilibra social costurile reformei economice, a condus la extinderea categoriilor defavorizate ale populatiei. In consecinta, toate masurile luate de Guvern au determinat in mod esential:
    - scaderea dramatica a puterii de cumparare a salariilor;
    - deteriorarea securitatii financiare a fondurilor de asigurari sociale, ca urmare a diminuarii raportului intre populatia activa (in principal salariati) si pensionari;
    - aplatizarea si scaderea puterii de cumparare a pensiilor;
    - ajustarea (indexarea) anarhica si ineficienta a veniturilor populatiei (salarii, pensii) la rata inflatiei exprimata prin evolutia preturilor de consum;
    - directionarea asistentei sociale spre solutii globaliste, de tip indemnitar, ineficiente si nefundamentate pe criterii riguroase de stabilire a pragului de saracie;
    - gestionarea abuziva si ineficienta a fondurilor de asigurari sociale si fara consultarea partenerilor sociali, a modului de utilizare a acestora;
    - absenta unor politici coerente de combatere activa a somajului;
    - lipsa unui dialog real, transparent si eficient cu partenerii sociali in conceperea unor solutii adecvate insertiei sociale;
    - adancirea fenomenului de excludere sociala (cresterea numarului copiilor abandonati, infractionalitatea juvenila etc.).
    In Romania, circa 28% din totalul gospodariilor familiale si 36% din populatia tarii se afla sub pragul saraciei relative, iar 7% se situeaza sub pragul de subzistenta.
    Majoritatea celor saraci - aproximativ 2/3 - provine din zonele rurale, cu preponderenta in nord-estul tarii.
    Caracteristicile familiilor sarace este faptul ca acestea sunt formate din persoane care cuprind putini salariati si multi copii, au o alimentatie saraca in calorii (cel mult 1500 de calorii pe zi), detin putine bunuri in proprietate si au un nivel de sanatate, educatie familiala si de instructie scolara redus.
    Saracia este localizata si are caracter permanent cu deosebire in randul agricultorilor, in special in familiile care nu beneficiaza de pensii; de asemenea, in cazul familiilor cu mai mult de doi copii si monoparentale.
    Cat priveste dezvoltarea umana, evaluata pe baza indicatorului dezvoltarii umane, valoarea acesteia pentru Romania este de 0,738, fapt ce o situeaza pe locul 74 din 150 de tari luate in consideratie si in urma tarilor est si central -europene (Ungaria - 46, Cehia - 37, Polonia - 56, Rusia - 57, Slovacia - 41, Bulgaria - 62) in conformitate cu PNUD / Human Development Report 1996.
    In permanenta, criza constanta din sectorul monetar-valutar a creat si intretinut criza din sectorul real, economia reala. In evolutia structurii valorii adaugate - industrie, agricultura, servicii - a Produsului Intern Brut nu au intervenit, in ultimii sapte ani, schimbari stabile si semnificative. De altfel, Romania, cu un Produs Intern Brut pe locuitor de 1480 dolari SUA, a pierdut, am putea spune, semnificativ, contactul cu tarile central si est-europene. Pentru comparatie, mentionam Produsul Intern Brut pe locuitor in anul 1995 al acestor tari: Ungaria - 4130 dolari SUA, Cehia - 3870 dolari SUA, Slovacia - 2940 dolari SUA, Polonia - 2800 dolari SUA, Slovenia - 8070 dolari SUA, (dupa Banca Mondiala, Annual Report 1996, 26 septembrie 1996). Toate aceste tari formeaza asa-numitul "grup Visegrad"/ piata regionala CEFTA.
    Totodata, nu s-a inteles ca interesul national este incompatibil cu sporul de productie pe alte considerente decat acelea privind caracterul durabil al dezvoltarii economice. Pe de alta parte, s-a neglijat permanent necesitatea crearii, mai intai prin politici de reforma adecvate, a conditiilor necesare dezvoltarii economice durabile. Aceasta neintelegere s-a reliefat prin aplicarea unor politici reactive, printr-o crestere economica fortata, prin interventia discretionara guvernamentala in alocarea resurselor, in primul rand a celor de natura financiara, si prin "productia de dragul productiei".
    Efectele acestei situatii a avut drept corolar dramatic o accelerata saracire a populatiei in toate categoriile sale sociale. Saracia, ca fenomen social, a capatat o dimensiune globala si un caracter permanent.

    CAP. 2
    Optiunea actualei guvernari

    1. Principii de guvernare
    1.1. Principiul responsabilitatii politice
    Scopul fundamental al Guvernului, ca autoritate publica, este realizarea intereselor nationale. Responsabilitatea politica a acestuia confera valoare si continut contractului social incheiat, pe baza alegerilor, intre clasa politica si natiune. Aceasta responsabilitate asigura convergenta de interese intre clasa politica, delegata sa gestioneze puterea, si natiunea care i-a incredintat acest drept, impiedicand abuzul de putere si transformarea guvernantilor intr-o categorie privilegiata.
    1.2. Principiul legalitatii
    Toate actele Guvernului, precum si toate formele de organizare a sistemului prin care aceste acte sunt aduse la indeplinire, se intemeiaza pe lege. Din aceasta perspectiva, executivul este expresia legii si instrumentul acesteia. De aceea, in orice situatie, Guvernul va actiona numai in temeiul legii si va respecta rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem si unica autoritate legiuitoare a tarii.
    1.3. Principiul alocarii eficiente a resurselor si al promovarii interesului public
    Potrivit programului sau, in forma acceptata de catre Parlament, Guvernul realizeaza politica interna si externa a tarii. In acest scop, executivul are menirea de a fi un serviciu public, fiind obligat sa serveasca interesului public. Guvernul asigura cadrul si masurile ce se impun pentru redresarea economica, cresterea economica durabila si de calitate, pentru un inalt grad de convergenta a performantelor economice, pentru protectia mediului natural, folosirea rationala a mainii de lucru, protectia sociala, ridicarea standardului de viata, coeziunea economica si sociala, precum si solidaritatea intre grupurile sociale.
    1.4. Principiul parteneriatului social
    Temporizarea reformei economice si politice a generat in ultimii ani modele comportamentale inadecvate. Guvernul va asigura circulatia informatiei si transparenta activitatii sale. De asemenea, va identifica obiectivele strategice si pe termen scurt ale tarii, in functie de resurse, stabilind relatii politice, juridice si financiare cu societatea civila, potrivit exigentelor parteneriatului social. Prin urmare, Guvernul va realiza un pact cu societatea civila asupra obiectivelor politicii sale si o impartire a competentelor si a riscurilor pe durata mandatului sau. Pactul, ce consfinteste parteneriatul institutional, asociaza sectorul public cu cel privat, ca forma de cooperare de tip mutual.
    1.5. Principiul garantarii proprietatii private
    Proprietatea privata, fundament al bunastarii sociale, confera oricarei persoane posibilitatea de a accede la resursele necesare existentei sale. Proprietatea are o dimensiune individuala si una sociala, fiind o premisa a libertatii persoanei si un obstacol in calea concentrarii si a centralizarii puterii economice si politice, precum si o dimensiune economica exprimata prin interesul personal, autonomia decizionala si ideea de competitie. De aceea, garantarea proprietatii private are ca scop limitarea autoritatii pe care o exercita institutiile publice asupra persoanei, armonizandu-se astfel interesele individuale cu cele comunitare.
    1.6. Principiul justitiei si coeziunii sociale
    Ideea de justitie sociala intemeiaza actul de guvernare la nivelul intregii societati si, cu precadere, in domeniul educatiei, protectiei sociale si al asigurarii sanatatii. Justitia sociala nu presupune insa egalitarism, ci acordarea de sanse egale tuturor.
    Actul de guvernare inseamna, totodata, realizarea unei coeziuni sociale, asigurand astfel cresterea economica de ansamblu si reducerea disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare a regiunilor, a zonelor urbane si rurale. Pe acest temei, Guvernul va sprijini depasirea principalelor dezechilibre regionale prin dezvoltare, ajustari structurale si conversia zonelor industriale in declin.
    1.7. Lupta impotriva coruptiei
    Coruptia este unul dintre cele mai grave fenomene ale societatii romanesti contemporane. De aceea, executivul va declansa imediat un razboi total impotriva coruptiei la varf, precum si impotriva tuturor functionarilor corupti.
    1.8. Principiul autonomiei locale si al descentralizarii
    Guvernul va exercita conducerea generala a administratiei publice si va initia reforma administratiei publice locale, in scopul aplicarii principiului autonomiei locale si al descentralizarii, respectand atat organizarea si functionarea administratiei publice locale, cat si gestionarea financiara autonoma si interesele comunitatilor locale, potrivit prevederilor constitutionale care consacra caracterul de stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil al Romaniei. In conformitate cu aceste principii, Guvernul intervine, in mod subsidiar, potrivit competentelor sale, pentru a servi interesului public cu maxima eficienta.
    2. Obiectivele fundamentale ale programului de guvernare
    Principalele obiective ale programului de guvernare, la orizontul anului 2000, sunt dezvoltarea economica durabila si, pe aceasta baza, diminuarea saraciei si crearea conditiilor pentru admiterea Romaniei in NATO si pentru negocierea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
    In plan social, Guvernul are ca obiectiv strategic sprijinirea aparitiei si consolidarii clasei mijlocii.
    Dezvoltarea economica durabila este un proces de crestere economica ce asigura prosperitatea, bunastarea, protectia mediului si cresterea calitatii vietii, in mod constant si pe termen lung.
    Guvernul va adopta politici economice si sociale prin care se vor asigura conditiile pentru o dezvoltare economica durabila, astfel incat, de la situatia de astazi, in care exista un grup de bogati si o masa imensa de saraci, se va ajunge la situatia in care cea mai mare parte a cetatenilor va avea venituri medii relativ inalte si stabile pe termen lung - formand clasa mijlocie.
    In conditiile Romaniei, atingerea obiectivului dezvoltarii economice durabile necesita promovarea rapida, consecventa si coerenta a reformelor pentru trecerea la economia de piata.
    Fixarea acestor obiective porneste de la realitati, de la conditiile concrete ale Romaniei si, in primul rand, de la faptul ca Romania trebuie sa realizeze aceste reforme fiind, inca, o tara in tranzitie care inregistreaza mari decalaje fata de tarile dezvoltate.
    Resursele tarii - de altfel, limitate - trebuie alocate si utilizate in mod eficient. Guvernul considera ca este atat o urgenta cat si o prioritate a programului de guvernare, procesul de accelerare a reformelor, in primul rand, in sensul crearii si consolidarii sistemului integrat de piete - piata reprezentand cel mai eficient mecanism de alocare a resurselor. Numai reducandu-se rolul statului in alocarea resurselor vor fi posibile atat cresterea capitalului national cat si cresterea eficientei utilizarii acestuia.
    Guvernul considera necesara definirea clara a pozitiei sale fata de rolul statului in economie.
    In vederea asigurarii conditiilor dezvoltarii economice durabile, Guvernul considera ca rolul statului trebuie sa se rezume la:
    A. Reglementarea cadrului activitatilor economice, adecvat functionarii fara distorsiuni a pietelor, pornind de la premisa superioritatii pietei fata de stat in alocarea eficienta a resurselor;
    B. Interventia statului pentru corectarea situatiilor de esec al pietelor (respectiv, situatiile in care piata nu aloca resursele mai eficient decat statul); Guvernul are in vedere, in principal:
    - Reglementarea monopolurilor naturale;
    - Politica privind protectia mediului inconjurator;
    - Politica privind invatamantul si cultura;
    - Politica privind ocrotirea sanatatii;
    - Politica privind cercetarea stiintifica si oferta de informatii;
    - Politica privind apararea nationala, ordinea publica, politica externa,
      justitia, serviciile administratiei publice;
    C. Redistribuirea veniturilor; Guvernul are in vedere politica bugetara si fiscala; reducerea poverii fiscale si stabilirea de prioritati clare, favorabile reformei, ale cheltuielilor bugetare, inclusiv protectia sociala (alocarea cheltuielilor publice in directia satisfacerii serviciilor de baza pentru saraci constituind, de altfel, o urgenta a reformei), in acord cu rolul statului in conditiile economiei de piata.
    Prin aceste obiective, Guvernul defineste directia strategica a reformelor pe care le va promova cu consecventa, precum si instrumentele economice pe care le va utiliza in cadrul politicilor economice si sociale.
    3. Coordonatele dezvoltarii economice a Romaniei in perioada 1997-2000
    Guvernul isi propune dezvoltarea economica a Romaniei in conditiile realizarii echilibrului dintre oferta si cererea agregata.
    Referitor la oferta agregata, Guvernul considera ca, in perioada 1997-2000, este nu numai necesara dar si posibila o crestere a produsului intern brut insotita de modificari semnificative ale structurii pe sectoare si industrii a valorii adaugate:
    - Valoarea adaugata in agricultura si silvicultura va creste si se va realiza redresarea durabila a acestora;
    - Ponderea industriei si constructiilor in valoarea adaugata totala se va reduce, intrucat:
      - consolidarea stabilizarii macroeconomice si intarirea disciplinei financiare a intreprinderilor vor antrena restructurari masive in cadrul industriei generand declinul industriilor necompetitive;
      - este de asteptat ca expansiunea relativa a industriilor competitive sa nu poata compensa declinul relativ al activitatilor neviabile;
    - Ponderea serviciilor in valoarea adaugata totala va spori prin dezvoltarea sectorului privat.
    Cererea interna se va redresa pe masura consolidarii stabilitatii macroeconomice, ca efect al politicilor fiscale si monetare prudente si al controlului inflatiei si al deficitului bugetar, prin:
    - intarirea disciplinei financiare a intreprinderilor;
    - mentinerea ratelor dobanzii la nivele pozitive in termeni reali;
    - stimularea expansiunii exportului prin nivel competitiv si realist al cursului de schimb;
    - evitarea interventiilor pe piata valutara.
    Se va adopta o administrare prudenta a datoriei publice interne si externe.
    Guvernul va duce o politica de deschidere a economiei spre exterior.
    Se urmareste cresterea exportului prin intarirea competitivitatii productiilor nationale, stimularea penetrarii pietelor externe, in special ale SUA si ale Uniunii Europene, deja deschise Romaniei, utilizarea eficienta a resurselor disponibile in economie. Prin masurile de politica economica se are in vedere cresterea mai rapida a exportului decat a importului, in conditiile in care acesta din urma va creste mai repede decat produsul intern brut.
    In domeniul finantarii dezvoltarii economice, politica economica a Guvernului vizeaza:
    - consolidarea pozitiei de creditor net a sectorului privat (cresterea ponderii economiilor nete ale sectorului privat in Produsul Intern Brut);
    - reducerea treptata a rolului sectorului extern in creditarea economiei nationale;
    - reducerea soldului contului curent pe baza influentei favorabile a imbunatatirii balantei comerciale; transferurile nete din strainatate, in primul rand din SUA si din Uniunea Europeana, se vor mentine la un nivel semnificativ;
    - consolidarea rezervelor valutare ale tarii;
    - realizarea de solduri pozitive semnificative ale contului de capital; reducerea creditelor externe nete in conditiile mentinerii transferurilor de capital si a unei expansiuni a investitiilor straine;
    - fluidizarea accesului pe pietele internationale de capital prin diversificarea atat a emitentilor pe aceste piete cat si a subscriitorilor abordati in acest scop, in vederea largirii bazei de investitori.
    Guvernul considera cresterea substantiala a investitiilor straine ca fiind nu numai imperios necesara dar si posibila, in conditiile in care reformele vor fi accelerate.
    Guvernul va adopta masuri specifice in vederea cresterii investitiilor straine, in special, prin:
    1) reforme institutionale si legislative (eliminarea barierelor birocratice in domeniu; recunoasterea dreptului investitorilor straini de a dobandi in proprietate terenuri necesare realizarii investitiilor; delimitarea clara, sub aspect legislativ, in regimul investitiilor din Romania, intre investitii directe si cele de portofoliu; eliminarea restrictiilor privind repatrierea castigului realizat; garantarea liberului transfer al devizelor la cumpararea si vanzarea valorilor mobiliare; reglementari privind regimul proprietatii; descentralizare si sustinerea initiativelor de dezvoltare locala etc.);
    2) oferta de informatii si transparenta in domeniu;
    3) stimularea cresterii rolului organizatiilor neguvernamentale de sprijinire a sectorului privat la nivel local si stimulare a parteneriatului international in afaceri;
    4) diversificarea ofertei de servicii in domeniul atragerii de investitori straini si stimularea concurentei;
    5) promovarea imaginii Romaniei in exterior.
    Dezvoltarea economica si sociala durabila a Romaniei este pe cale sa fie compromisa pe termen lung ca efect al dezechilibrelor severe la care au condus politicile bugetare expansioniste si amanarea reformelor decisive.
    In scopul solutionarii dezechilibrelor existente, Guvernul va adopta un set de politici economice coerente.
    Intr-o prima etapa, Guvernul adopta un program de austeritate avand ca principal obiectiv stabilizarea macroeconomica si demararea reformelor structurale care au fost amanate, astfel incat Romania sa aiba un alt fel de guvernare decat aceea practicata anterior.
    In acest sens, prioritatile Guvernului se refera la:
    - alinierea preturilor in domeniul energiei;
    - politici monetar-valutare restrictive;
    - intarirea disciplinei financiare a intreprinderilor;
    - reforme si concurenta in sistemul regiilor autonome;
    - reforme in sistemul pietelor financiare;
    - reforme in agricultura (este urgenta conceperea unui nou sistem de finantare a acesteia);
    - descentralizarea, dezvoltarea locala si stimularea micilor intreprinderi;
    - reforme in sistemul asistentei sociale si combaterea saraciei;
    - extinderea dialogului social.
    La toate acestea se adauga urgente cuprinse in programul socio-economic pe termen scurt.
    Guvernul considera ca angajamentul sau ferm pentru realizarea de reforme constituie un factor de crestere a credibilitatii pentru obtinerea sprijinului comunitatii internationale.
    Guvernul este constient ca unele masuri din programul de austeritate vor fi nepopulare.
    Programul de austeritate va fi insotit de o politica de combatere eficienta a saraciei, care va include cu prioritate urmatoarele actiuni:
    - crearea unui sistem eficace si transparent de monitorizare a saraciei;
    - imbunatatirea sistemului alocatiilor de sprijin in raport cu scopul, gradul de cuprindere, functionalitatea si eficienta lor;
    - revederea programelor din domeniile educatiei si sanatatii, in favoarea categoriilor sarace ale populatiei;
    - examinarea programelor existente si proiectarea unora noi, pentru cresterea capacitatii categoriilor sarace ale populatiei de a obtine venituri si a-si spori bunastarea (scheme de dezvoltare rurala, programe de ocupare temporara, fonduri de dezvoltare sociala etc.);
    - implicarea mai larga a organizatiilor neguvernamentale, a organizatiilor financiare internationale si a donatorilor in programele pentru eradicarea saraciei.
    Programul de austeritate propus de Guvern este singura cale pentru a asigura premisele dezvoltarii economice durabile a Romaniei, la orizontul anului 2000.
    In baza reformelor declansate, Guvernul fixeaza un set de 10 obiective care asigura dezvoltarea economica durabila a Romaniei, la orizontul anului 2000:
    - asigurarea stabilitatii macroeconomice si consolidarea sistemului pietei financiare;
    - orientarea spre exterior a economiei, in special din perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana;
    - consolidarea mecanismelor concurentiale de alocare a resurselor in economie si dezvoltarea sectorului privat;
    - restructurarea industriala si dezvoltarea locala, regionala si rurala;
    - dezvoltarea durabila a agriculturii;
    - dezvoltarea infrastructurilor;
    - sporirea eficientei utilizarii capitalului natural;
    - cresterea eficientei investitiei in capitalul uman si modernizarea sistemului de protectie sociala;
    - modernizarea sistemului administratiei publice si cresterea eficientei productiei de bunuri publice;
    - stimularea structurarii societatii civile si consolidarea dialogului social.
    Politicile economice pe care Guvernul le va aplica pentru realizarea acestor obiective vor fi reflectate in prioritatile cheltuielilor bugetare.

    CAP. 3
    Politica macroeconomica

    1. Politici monetar-valutare si de consolidare a pietelor financiare
    Guvernul considera necesara lansarea unui nou program de macro-stabilizare caracterizat prin:
    1. Politica monetara prudenta.
    2. Liberalizarea pietei valutare prin:
    - Participarea bancilor ca dealeri pe piata valutara, in paralel cu imbunatatirea activitatii de supraveghere bancara;
    - Unificarea cursurilor de schimb prin eliminarea treptata a restrictiilor care aseaza tranzactiile valutare in categorii diferite si integrarea segmentelor pietei valutare;
    - Liberalizarea treptata a contului de capital, paralel cu realizarea conditiilor de natura fiscala, financiara si legislativa;
    3. Respectarea unui program monetar corelat cu rata inflatiei si deprecierea leului propuse si, de asemenea, programul de guvernare.
    4. Incetarea finantarii monetare a emisiunilor de bonuri de tezaur de catre Banca Nationala (emiterea de bonuri de tezaur se va face in conditii atractive pentru investitorii privati, urmarindu-se finantarea neinflationista a deficitului bugetar);
    5. Incetarea facilitatilor financiare speciale de refinantare pentru agricultura oferite de catre Banca Nationala (orice subventie pentru agricultura se va face explicit prin bugetul public in cadrul politicii bugetare adoptate);
    6. Eliminarea controlului (formal sau informal) asupra ratei dobanzii, care limiteaza concurenta pe piata creditului - aceasta fiind, in realitate, in conditiile functionarii pietelor, singura politica economica in stare sa reduca rata dobanzii (chiar daca initial, pe termen scurt, o creste).
    Guvernul acorda atentie urmatoarele probleme ale consolidarii sistemului financiar - bancar:
    - Privatizarea bancilor comerciale de stat;
    - Imbunatatirea si intarirea activitatii de supraveghere a bancilor comerciale;
    - Consolidarea pietei valutare interbancare;
    - Crearea conditiilor pentru trecerea la convertibilitatea deplina a monedei nationale;
    - Cresterea capacitatii de reglementare si supraveghere a Bancii Nationale a Romaniei;
    - Intarirea prevederilor prudentiale in administrarea patrimoniului bancilor;
    - Eliminarea din sistemul financiar a creditului directionat pentru agricultura, care a generat monetarizarea apreciabila a deficitului bugetar prin angajarea Bancii Nationale a Romaniei in operatiuni in numele bugetului.
    Guvernul va acorda atentie deosebita functionarii si largirii pietei de capital (in mod deosebit, pietei OTC si Bursei de Valori Bucuresti). In acest scop, se vor promova reglementari si masuri privind:
    - Cresterea ofertei de informatii in domeniu;
    - Stimularea societatilor comerciale si a municipalitatilor de a obtine si ameliora sistematic clasificari de la agentiile de rating recunoscute;
    - Perfectionarea cadrului institutional si armonizarea cadrului legislativ;
    - Lansarea de programe de educare si instruire in domeniu;
    - Stimularea cresterii numarului de participanti pe piata de capital;
    - Diversificarea instrumentelor pe piata valorilor mobiliare.
    Se vor lua, de asemenea, masuri pentru dezvoltarea pietei primare si secundare a titlurilor de stat emise in scopul finantarii neinflationiste a deficitului bugetar:
    A. Dezvoltarea unui instrumentar diversificat de titluri de stat:
    - Faza initiala: certificate de trezorerie (cu scadente de pana la un an).
    - Faza a II-a: titluri de stat pe termen mediu (cu scadente intre 2 si 5 ani).
    - Faza a III-a: titluri de stat pe termen lung (cu scadente de 10 ani si mai mult).
    B. Monitorizarea corecta si in timp real a necesarului de finantare pentru acoperirea deficitului bugetar (volum si termene de rambursare) precum si perfectionarea sistemului trezoreriei statului.
    C. Crearea pietei secundare a titlurilor de stat cu acces liber atat pentru investitorii institutionali interni si externi cat si, dupa caz, pentru investitorii individuali - in scopul crearii unor piete lichide si diversificate pentru aceste titluri, precum si in cel al crearii unui instrument suplimentar de interventie indirecta a Bancii Nationale in vederea reglementarii nivelului lichiditatilor in sistemul bancar.
    2. Politica fiscala si bugetara
    Guvernul vizeaza o schimbare de fond in politica bugetara.
    Politica fiscala va urmari stimularea dezvoltarii economice, investirii si crearii de noi locuri de munca in sectorul privat, imbunatatirea generala a climatului de afaceri si dezvoltarea spiritului intreprinzator.
    Prin modul de stabilire a prioritatilor cheltuielilor bugetare se va urmari adancirea reformelor si asigurarea conditiilor dezvoltarii durabile, consolidarea democratiei si cresterea coeziunii sociale. Ca urmare, vor fi avute in vedere investitiile in capitalul uman (invatamant, cultura si arta, ocrotirea sanatatii, protectia sociala), productia unor bunuri publice (aparare nationala, ordine publica etc.), dezvoltarea infrastructurilor, sprijinirea agriculturii si a exportului precum si protectia mediului.
    Politica fiscala va stimula expansiunea sectorului privat ca efect al reducerii poverii fiscale. Se anticipeaza cresterea investitiilor in sectorul privat, aparitia de noi locuri de munca, iar pe aceasta baza, sporirea resurselor pentru dezvoltare si protectie sociala.
    Cadrul actual de reglementare fiscala in Romania afecteaza dezvoltarea sectorului privat:
    - Este lipsit de predictibilitate, modificandu-se foarte des normele "de aplicare" ale Ministerului Finantelor;
    - Este supus interpretarilor abuzive ale autoritatilor fiscale; interpretarile ajung sa contrazica textul legii; se resimte neincrederea in contribuabil; contestarea solutiilor propuse de autoritati presupune proceduri birocratice si costisitoare;
    - Contine confuzii si neclaritati;
    - Reflecta, in primul rand, functia de maximizare a veniturilor fiscale si nu in primul rand pe aceea de instrument pentru stimularea dezvoltarii economice;
    - Apasa inechitabil pe diferitele categorii sociale;
    - Stimuleaza investitii in domenii care nu necesita calificare deosebita (aceasta ca urmare a faptului ca rata maxima de impozitare a veniturilor salariale se aplica cu incepere de la un nivel atat de redus incat majoreaza costurile salariale ale intreprinderii, ceea ce face ca intreprinzatorii sa nu investeasca in activitati care necesita mana de lucru calificata ce trebuie platita);
    - Nu contine un tip de impozit extrem de important: impozitul personal pe venitul global;
    - Nu stimuleaza angrenarea persoanelor in mai multe activitati si mai ales in cele care necesita calificare inalta, deschizand totodata drumul spre frauda (intrucat rata maxima de impozitare este prea mare si aplicata de la un nivel foarte redus);
    Guvernul considera necesara o restructurare majora in domeniul politicii fiscale, si anume:
    - Cresterea transparentei si a predictibilitatii sistemului fiscal;
    - Introducerea impozitului pe venitul personal global;
    - Asigurarea unei baze stabile de impozitare;
    - Reducerea numarului de trepte si a ratei maxime ale impozitului pe salariu;
    - Reducerea impozitarii producatorilor agricoli in principal prin anularea impozitului pe venitul agricol;
    - Reducerea impozitului pe profit;
    - Suplimentarea reducerilor impozitului pe profitul reinvestit;
    - Stabilirea tarifului vamal in conformitate cu acordurile internationale ale Romaniei;
    - Reducerea unor accize;
    - Reglementari pentru consolidarea bilanturilor contabile si pentru evitarea impozitarii "in cascada" a profiturilor distribuite;
    - Perfectionarea si descentralizarea sistemului de colectare a taxelor si impozitelor, precum si reducerea costurilor acestuia prin trecerea administratiilor financiare locale in subordinea directa a autoritatilor locale.
    - Masuri de reducere si prevenire a evaziunii fiscale;
    In privinta cheltuielilor bugetare, Guvernul isi propune, de asemenea, o restructurare semnificativa, consecventa cu cerintele realizarii obiectivului principal al perioadei 1997-2000, si anume, dezvoltarea economica durabila.
    Politica de cheltuieli bugetare a Guvernului vizeaza:
    - Cresterea ponderii cheltuielilor bugetare pentru urmatoarele prioritati:
      - invatamant si cercetare;
      - ocrotirea sanatatii;
      - cultura si arta;
      - apararea nationala;
      - ordinea publica;
    - Cresterea ponderii cheltuielilor bugetare destinate realizarii obiectivelor de protectie sociala;
    - Reducerea semnificativa a ponderii subventiilor in totalul cheltuielilor bugetare; cea mai mare parte a acestora va fi folosita pentru sustinerea noii politici economice privind sectorul agricol si pentru promovarea exporturilor;
    - Diminuarea ponderii cheltuielilor de capital in totalul cheltuielilor bugetare; acestea vor avea ca destinatie prioritara cresterea investitiilor in dezvoltarea infrastructurilor, protectia mediului, invatamant si ocrotirea sanatatii.
    Guvernul considera ca, in Romania, nevoia de descentralizare a finantelor publice locale a ajuns intr-un punct critic. In acest sens, Guvernul isi propune sa realizeze o reforma cuprinzatoare a sistemului finantelor locale care sa permita dezvoltarea locala si care sa stabileasca - simultan si corelat - atat cadrul general al regimului impozitelor locale cat si pe cel al procedurilor pentru sistemul de transferuri bugetare.
    Guvernul considera ca sistemul finantelor locale din Romania trebuie sa asigure:
    - Dezvoltarea rolului autoritatilor administratiei publice locale in conformitate cu principiile autonomiei locale si cu mecanismele economiei de piata;
    - Stabilirea resurselor financiare totale ale autoritatilor administratiei publice locale in concordanta cu obligatiile lor de administrare;
    - Autonomia de decizie a autoritatilor administratiei publice locale inclusiv cu privire la cheltuieli, in scopul cresterii eficientei cheltuielilor publice si al sporirii responsabilitatii fata de electorat a acestor autoritati;
    - Stimularea autoritatilor administratiei publice locale pentru depunerea de eforturi vizand mobilizarea de resurse proprii;
    - O administrare simpla a sa si costuri reduse de functionare;
    - Un sistem transparent de transferuri bugetare bazat pe criterii obiective, stabile si obligatorii;
    - Compensarea efectelor unor diferente de venituri intre diferite administratii locale asigurand oricarui cetatean cel putin un nivel minim de acces la servicii de importanta vitala;
    - Mecanisme de sprijinire a dezvoltarii infrastructurii publice si finantarea adecvata a acesteia;
    - Concordanta cu cerintele de stabilizare macroeconomica.
    Guvernul este constient de faptul ca reforma finantelor locale este un proces dificil - care poate presupune situatii tranzitorii, incercari sau nereusite - dar considera ca acum este momentul pentru o ferma optiune politica de reformare, de reinnoire.
    A continua cu un sistem fiscal bazat pe o multitudine de taxe si impozite (multe cu potential relativ redus) si pe completarea veniturilor bugetare locale prin apreciabile transferuri bugetare locale, care atrag interventia centralista, masiva, uneori dincolo de lege, a autoritatilor guvernamentale, inseamna a reduce autonomia locala si dreptul comunitatilor locale de a-si decide soarta, de a-si dezvolta localitatile si de a spori bunastarea fiecaruia.
    Guvernul considera ca Romania se afla intr-un moment crucial in care trebuie sa opteze, de principiu, pentru un nou sistem fiscal local care sa permita cu adevarat dezvoltarea autonoma a localitatilor. In acest sens, Guvernul propune un nou sistem fiscal bazat pe un numar redus de surse de venituri, dar cu potential mare, stabil si pe o reducere adecvata a transferurilor bugetare. In acest fel se va reduce controlul guvernamental, crescand, in schimb, autonomia si responsabilitatea autoritatilor publice locale alese de electorat, precum si raspunderea acestora in fata cetateanului, a partenerului lor la dezvoltarea localitatii.
    In conceptia Guvernului, reformarea cadrului fiscal trebuie sa se bazeze pe:
    - Suficienta flexibilitate, mai intai pentru a se adapta la schimbarile ce vor interveni in economie in urmatorii ani, iar apoi pentru a conduce la reducerea considerabila a restrictiilor impuse autoritatilor administratiei publice locale in gestiunea finantelor;
    - Stabilirea tipurilor de resurse la dispozitia autoritatilor administratiei publice locale, pe baza unei evaluari obiective si realiste a potentialului de venit actual si viitor, furnizat de impozitele si taxele existente (si nu a incasarilor efective), precum si pe baza unei estimari obiective a nevoilor reale de resurse;
    - Reguli si proceduri clare si explicite de administrare a veniturilor fiscale locale, care sa stimuleze rationalizarea utilizarii banului public, cresterea resurselor proprii si a responsabilitatii politice a autoritatilor administratiei publice locale pentru performantele in administrarea finantelor proprii;
    Guvernul considera ca se impune totodata, perfectionarea sistemului de transferuri de la bugetul de stat prin:
    - Adoptarea, de urgenta, a unor reguli transparente si clare;
    - Adoptarea, de urgenta, a unor criterii explicite de alocare a resurselor transferate;
    - Eliminarea confuziilor privind rolul consiliilor judetene si cel al consiliilor locale;
    - Cresterea predictibilitatii volumului de resurse probabil disponibilizabile;
    - Cresterea predictibilitatii momentului disponibilizarii volumului de resurse catre consilii;
    Intarzierile inregistrate, in fiecare din acesti ani, in prezentarea spre aprobare in Parlament a bugetului, sau intarzierile in aprobarea acestuia, au fost permanent un factor perturbator in activitatea consiliilor locale si judetene: facand chiar abstractie de toate celelalte neajunsuri ale sistemului finantelor locale, si tot se poate lesne deduce, numai daca luam in considerare acest aspect, cate dificultati au intampinat autoritatile publice locale in dezvoltarea locala.
    Daca se are in vedere faptul ca, prin intarzierea disponibilizarii resurselor catre consilii, se intarzie de fapt cheltuieli ce trebuiau efectuate in teritoriu - stabilizarea macroeconomica - inseamna, de fapt, o reducere a sanselor localitatilor de a se dezvolta:
    - Sporirea capacitatii de a asigura reducerea diferentelor de venituri intre diferite administratii locale;
    - Sporirea capacitatii sale de a stimula implicarea autoritatilor administratiei publice locale pentru a mobiliza venituri locale proprii si/sau de a rationaliza cheltuielile;
    - Elaborarea unor proceduri de control al autoritatilor administratiei publice centrale asupra utilizarii resurselor transferate, care sa aiba la baza respectarea principiului autonomiei decizionale si al responsabilitatii locale si care sa elimine ingerintele administratiei centrale in problemele celei locale, precum si posibilitatea unor presiuni politice;
    - Incurajarea autoritatilor administratiei publice locale sa recurga la surse complementare de finantare, in special pentru investitii in infrastructura;
    Guvernul va acorda permanent prioritate controlului deficitului bugetar (inclusiv cel cvasifiscal) si finantarii neinflationiste a acestuia. In acest sens vor fi adoptate masuri vizand:
    - Eliminarea cauzelor structurale ale deficitului prin:
    - adancirea si consolidarea liberalizarii preturilor, in special in domeniile energiei si agriculturii;
    - disciplina financiara a intreprinderilor si restructurarea financiara a acestora;
    - privatizarea intreprinderilor;
    - demonopolizarea si privatizarea in domeniile regiilor autonome, agriculturii si bancare;
    - incetarea creditarii firmelor cu pierderi;
    - punerea in aplicare a procedurilor legale de faliment;
    - Rationalizarea cheltuielilor bugetare in functie de prioritatile reformei si ale politicii sociale; reevaluarea intregului sistem de subventii explicite si implicite.
    - Reducerea drastica si chiar stoparea creditarii si subventionarii firmelor de stat care inregistreaza pierderi; se va realiza progresiv, pornind de la un numar mic de firme care detin o pondere mare in totalul pierderilor realizate de firmele de stat.
    3. Politici comerciale
    Guvernul considera ca necesitatea si posibilitatea unor modificari structurale ale cererii si ofertei agregate impun, de urgenta, amplificarea deschiderii spre exterior a economiei romanesti, ceea ce va influenta pozitiv performantele acesteia.
    Guvernul va stimula sporirea competitivitatii internationale a produselor si serviciilor romanesti, in primul rand prin reducerea intensitatii consumului de factori de productie pe unitatea de productie si, abia in al doilea rand, prin politica cursului de schimb. Un rol insemnat in cresterea competitivitatii internationale a productiei nationale il va avea reducerea intensitatii energetice a acesteia.
    Orientarea spre exterior a economiei nationale presupune adancirea reformelor privind liberalizarea atat a importului, cat si a exportului.
    1. Liberalizarea importului
    Guvernul considera ca cele mai importante masuri de politica economica privind regimul importului si care se impun de urgenta se refera la:
    - Asigurarea coerentei si predictibilitatii regimului de import.
    Acestea se pot realiza prin ancorarea ferma a politicii comerciale la acordurile internationale la care Romania este parte semnatara. Acordul de Asociere la Uniunea Europeana este o ancora mai pretentioasa comparativ cu prevederile GATT si mai eficienta din perspectiva credibilitatii.
    - Cresterea neutralitatii tarifului vamal.
    Estimari preliminare sugereaza ca rata medie ponderata a tarifului vamal al Romaniei este de aproximativ 14% . Se anticipeaza ca, in conformitate cu prevederile Acordului de Asociere, rata medie ponderata a tarifului vamal pentru importurile industriale din Uniunea Europeana se va reduce de la circa 14% in prezent la circa 5% in anul 2000.
    Industriile romanesti au nevoie de concurenta pentru a se putea restructura si a deveni competitive. Adevarata protectie a industriilor romanesti este concurenta si accesul neingradit al intreprinderilor la importuri, in conditiile in care sunt stimulate sa exporte.
    2. Promovarea exporturilor
    Succesul strategiei de orientare spre exterior a economiei nationale depinde de intarirea capacitatii industriilor romanesti de a exporta pe pietele internationale.
    Majoritatea tarilor OECD au garantat concesii comerciale Romaniei. O importanta deosebita o prezinta includerea Romaniei in topul preferintelor comerciale ale Uniunii Europene prin incheierea Acordului de Asociere. Acordul cu Asociatia Europeana a Liberului Schimb are de asemenea o semnificatie majora pentru orientarea spre exterior a economiei Romaniei.
    Importanta Uniunii Europene ca destinatie preponderenta a exporturilor Romaniei face ca prevederile Acordului de Asociere sa constituie standardul relatiilor comerciale internationale ale economiei nationale. Prin prevederile referitoare la eliminarea rapida a restrictiilor tarifare si netarifare, acordul asigura o imbunatatire semnificativa a accesului Romaniei pe pietele Uniunii Europene, dar exista si opinii contrare.
    Promovarea agresiva a exportului reprezinta o prioritate a politicilor economice ale Guvernului in perioada 1996-2000.
    Cele mai importante masuri de politica economica vizand promovarea exportului se refera la:
    - Eliminarea reglementarilor care inhiba exportul;
    - Asigurarea accesului exportatorilor la sursele de finantare;
    - Liberalizarea accesului la importuri;
    - Acordarea de stimulente pentru investitiile romanesti si straine orientate catre export.

    CAP. 4
    Politici de restructurare a economiei

    1. Politici de consolidare a mecanismelor concurentiale
    Guvernul considera consolidarea mecanismelor concurentiale ca fiind o cerinta fundamentala pentru maximizarea eficientei alocarii resurselor economice si, pe aceasta baza, a bunastarii sociale.
    In conceptia Guvernului solutia problemelor generate de insuficienta dezvoltare a pietelor in perioada de tranzitie se gaseste nu in amplificarea interventiei statului in economie, ci in accelerarea proceselor de liberalizare precum si in conturarea unei politici viabile de crestere a concurentei interne, o contributie esentiala avand-o presiunile concurentei externe prin liberalizarea comertului exterior.
    In cadrul procesului de consolidare a mecanismelor concurentiale, urmatoarele elemente vor forma principalele obiective ale politicii Guvernului:
    1. Protectia concurentei
    2. Flexibilizarea pietei muncii
    a. Protectia concurentei
    In Romania, in domeniul protectiei concurentei, se impune adoptarea unei politici flexibile, care sa asigure: limitarea barierelor de intrare pe piata, dereglementarea pietelor si stimularea inovarii prin politici specifice.
    Legislatia si politica in domeniul concurentei sunt de-abia la inceput in Romania. Pana la acumularea unei anumite experiente in implementarea lor, exista - in mod obiectiv - anumite incertitudini. Guvernul considera totusi ca aceste incertitudini vor fi eliminate printr-o atitudine a autoritatilor proconcurentiala si favorabila mecanismelor pietei.
    Prin politica concurentei, Guvernul va sprijini liberalizarea economica, libera competitie intre producatorii si consumatorii individuali si va urmari ca, pe masura privatizarii, monopolurile de stat astfel desfiintate sa nu lase loc aparitiei unor monopoluri private. Se vor evita fuziunile in societati holding, cu viabilitate indoielnica dar si deconcentrarea fortata a intreprinderilor existente.
    Coerenta si eficienta politicii de protectie a concurentei presupune existenta stabilitatii macroeconomice, intrucat, in conditiile inflatiei ridicate si, mai ales, volatile, este greu de diferentiat intre cresterile de preturi determinate de comportamente anticoncurentiale ale agentilor economici si cele datorate cresterii generale a preturilor ca rezultat al inflatiei.
    Politica promovata de guvern in domeniul concurentei va urmari respectarea urmatoarelor principii:
    - Principiul eficientei in implementarea legii: autoritatile concurentei se vor concentra asupra practicilor anticoncurentiale care afecteaza in mai mare masura structura pietelor.
    - Principiul independentei politice: autoritatile concurentei vor fi independente din punct de vedere politic pentru a se evita interventia discretionara in selectarea cazurilor ce urmeaza a fi investigate; astfel se va evita si presiunea anumitor grupuri de interese atunci cand acestea vor realiza ca politica concurentei le poate afecta anumite initiative profitabile.
    - Principiul transparentei: se impune efectuarea - pe toate canalele posibile a unei intense mediatizari a prevederilor legii, a regulamentelor si a altor acte de legislatie secundara adoptate de autoritatile concurentei, precum si a sanctiunilor potentiale sau efectiv aplicate in diferite cazuri.
    - Principiul coerentei institutionale: se va urmari prevenirea aparitiei unor disfunctionalitati in colaborarea ce trebuie sa existe intre Oficiul Concurentei (cu rol de investigare) si Consiliul Concurentei (cu rol de investigare si deliberare) astfel incat sa asigure compatibilitatea interpretarii si aplicarii legii in toate zonele tarii.
    In perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, Guvernul isi propune identificarea, monitorizarea si tratarea in spirit european a problemei ajutoarelor de stat.
    Intelegand prin ajutor de stat orice masura sau actiune prin care o firma obtine niste avantaje la care nu ar fi avut acces in conditii de piata, Guvernul considera o urgenta efectuarea unui inventar al multiplelor si, adesea, netransparentelor masuri de politica economica luate pana in prezent si susceptibile de a fi incadrate in aceasta categorie (subventii, prime, dobanzi subventionate, iertari de datorii, amanarea platii datoriilor).
    In baza acestor analize, se va adopta, printr-o cooperare deschisa si corecta cu organismele abilitate ale Comisiei Europene - in litera si in spiritul Acordului de Asociere si a regulilor de implementare (semnate de Romania) a prevederilor referitoare la ajutorul de stat - o politica coerenta a ajutoarelor de stat in spiritul respectarii principiilor concurentei.
    Guvernul considera ca sunt necesare actiuni ferme, cu caracter de prioritate, in domeniul politicii de protectie a concurentei, in special in ceea ce priveste:
    - Alinierea pretului in domeniul energiei.
    - Diminuarea numarului de regii autonome si slabirea treptata a monopolului celor care mai raman.
    - Divizarea unora dintre regiile autonome si privatizarea unor activitati din cadrul acestora.
    Guvernul considera ca stimularea mediului concurential presupune elaborarea si implementarea de politici in domeniul protectiei consumatorului.
    In acest sens, Guvernul are in vedere urmatoarele:
    - Cresterea capacitatii de elaborare si implementare a politicilor guvernamentale in domeniu, inclusiv in cel al intaririi cadrului institutional de aplicare a reglementarilor.
    - Extinderea cadrului legislativ in acord cu directivele Comisiei Europene.
    - Programe de educare si informare a consumatorilor.
    - Diversificarea instrumentelor de finantare a programelor.
    - Consolidarea organizatiilor neguvernamentale care activeaza in domeniu si a dialogului social la nivel national si local.
    - Dezvoltarea resurselor umane (in special in domeniile administratiei publice, sistemului de drept si al justitiei), inclusiv prin programe speciale menite sa conduca la extinderea activismului civic.
    - Dezvoltarea parteneriatului international (cu prioritate CEFTA si Uniunea Europeana).
    Politicile vizand stimularea concurentei, inclusiv cele de protectie a consumatorilor, vor conduce la cresterea exigentelor fata de calitatea produselor ofertate pe piata interna si internationala. In aceste conditii, Guvernul va acorda atentie politicilor din domeniile standardizarii si metrologiei legale, urmarind stimularea transferului tehnologic si a difuziei inovarii in vederea alinierii, in perspectiva, a standardelor si verificarii metrologice legale la niveluri compatibile cu cele utilizate frecvent ca referinta in cadrul schimburilor internationale.
    b. Flexibilizarea pietei muncii
    Politica Guvernului de stimulare a concurentei intre firme, pe piata produselor, implica asigurarea unui cadru favorabil manifestarii concurentei pe piata muncii. In prezent, pe piata muncii exista rigiditati care ingradesc manifestarea concurentei si, deci, conduc la o eficienta scazuta a utilizarii mainii de lucru. In aceste conditii Guvernul va aplica o politica de flexibilizare a pietei muncii, ceea ce va influenta pozitiv evolutia productivitatii muncii, a salariului mediu si a ratei somajului.
    In scopul flexibilizarii pietei muncii, politicile Guvernului vor include, in principal:
    - Stimularea mobilitatii mainii de lucru.
    Un rol insemnat in asigurarea mobilitatii mainii de lucru il vor avea functionarea eficienta a pietei locuintelor si eliminarea restrictiilor privind angajarile si concedierile, inclusiv modificari in Codul Muncii.
    - Flexibilizarea salariilor relative.
    Gradul redus de flexibilitate a salariilor relative contribuie la intarzierea restructurarilor in domeniul ocuparii. In acest stadiu al reformei, se impune renuntarea pe viitor la controlul asupra fondului de salarii - cu exceptia agentilor economici din sectorul public - sau inlocuirea acestuia cu mecanisme mai flexibile, cum ar fi controlul asupra salariului mediu negociat.
    In politica Guvernului un rol esential il va juca politica salariului minim garantat. Dialogul cu sindicatele si patronatul va avea o importanta covarsitoare, baza acestuia constituind-o legatura dintre nivelul salariului minim si protejarea atingerii echilibrului pe piata muncii.
    Se impune analizarea si actualizarea raportului dintre salariul mediu in sectorul bugetar si cel mediu pe economie.
    - Flexibilizarea legaturii dintre serviciile sociale si locul de munca.
    Unele intreprinderi (indeosebi regii autonome) ofera numeroase servicii sociale angajatilor. Aceste servicii constituie un obstacol in calea mobilitatii mainii de lucru deoarece schimbarea locului de munca echivaleaza cu pierderea serviciilor respective.
    2. Politici industriale, de privatizare si restructurare
    Guvernul respinge conceptiile traditionale conform carora statul intervine discretionar pentru a dezvolta una sau alta dintre industrii. In conditiile in care pietele se globalizeaza iar dezvoltarea economica depinde fundamental de capacitatea, in general, a economiei de a exporta, este preferabila o politica bazata pe neutralitatea stimulentelor economice intre industrii, pe asigurarea unui mediu competitiv pentru intreprinderi, pe libertatea acestora de a se adapta la piete si pe promovarea agresiva a exporturilor.
    a. Politica industriala
    Adoptarea de catre Guvern a unor politici industriale bazate pe neutralitatea stimulentelor intre industrii este in acord cu experienta Uniunii Europene, a tarilor cu dezvoltare economica durabila, care, cu industrii competitive, infrunta concurenta straina chiar pe piata interna si care exporta, insa, mai mult decat importa.
    Guvernul accepta interventia directa in scopul restructurarii industriilor ineficiente, insa, in acest caz, numai pe termen scurt si doar ca expresie a politicilor de protectie sociala.
    Ca urmare, tinand seama de conditiile specifice Romaniei si prin particularizarea orientarii europene la acestea, politica industriala a Guvernului se defineste pe baza urmatoarelor elemente:
    - Sprijinirea ajustarii intreprinderilor mari din industriile cele mai ineficiente care nu au perspective imediate de privatizare, au probleme financiare, prezinta un grad redus de utilizare a capacitatilor de productie si detin o pondere insemnata in ocuparea mainii de lucru dintr-o regiune; dezvoltarea dialogului social; promovarea de politici regionale si locale de dezvoltare;
    - Oferta serviciilor de sprijin: legislatie adecvata: servicii informationale;
    - Oferta infrastructurilor de baza: aprovizionarea cu energie si apa; retele de transport si telecomunicatii:
    - Oferta serviciilor de invatamant (inclusiv recalificarea si reconversia profesionala a mainii de lucru) si de ocrotire a sanatatii;
    - Sprijinirea exportului, in general pe baza principiului neutralitatii stimulentelor intre industrii: sprijin financiar; negocieri strategice la nivel interguvernamental.
    - Definirea politicii industriale in conformitate cu directiile mentionate anterior corespunde orientarii actuale a Uniunii Europene si se incadreaza in prevederile Acordului de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana. Acordul permite interventionismul pe termen scurt doar in scopul restructurarii industriilor ineficiente, caz in care interventia trebuie interpretata cu masura de protectie sociala.
    b. Privatizarea si restructurarea intreprinderii
    Privatizarea
    Obiectivul finalizarii procesului de privatizare a societatilor comerciale de stat poate fi atins intr-o perioada scurta de timp daca se actioneaza simultan in doua directii:
    - Accelerarea progresului cantitativ al privatizarii; vinderea de urgenta prin toate metodele, pana in august 1998, a patrimoniului administrat de FPS; demararea procesului de demonopolizare si privatizare a regiilor autonome si utilitatilor publice;
    - Imbunatatirea calitatii procesului de privatizare, in special prin: dezvoltarea pietelor de capital (in primul rand, a pietei OVER-THE-COUNTER); cresterea transparentei si liberalizarea accesului investitiilor straine de portofoliu pe piata de capital; stimularea aparitiei si dezvoltarii de fonduri mutuale si societati de investitii; masuri pentru concentrarea actionariatului; transformarea FPP-urilor; desfiintarea FPS pana in august 1998.
    Restructurarea intreprinderilor
    Privatizarea este strans legata de restructurarea intreprinderii, prin aceasta din urma asigurandu-se insanatosirea si competitivitatea productiei nationale, modernizarea tehnologiilor, imbunatatirea performantelor economice ale intreprinderilor, si pe aceste baze, sporirea salariilor si a veniturilor.
    In Romania, restructurarea intreprinderii a fost mult prea mult amanata, costurile acesteia marindu-se in plan social. Datorita acestor implicatii sociale Guvernul considera restructurarea intreprinderii ca fiind procesul cel mai dificil al perioadei de guvernare.
    Accelerarea restructurarii intreprinderii implica intarirea disciplinei financiare a intreprinderilor si aplicarea ferma a reglementarilor privind incapacitatea de plata.
    Pornind de la aceste realitati si de la obiectivul dezvoltarii economice durabile, Guvernul considera ca accelerarea restructurarii intreprinderii in Romania este posibila in conditiile existentei unei conceptii clare asupra desfasurarii procesului de restructurare, a transparentei actului de guvernare, a extinderii dialogului real cu principalele structuri sociale implicate, in primul rand sindicatele, si a adoptarii unor politici industriale si de dezvoltare regionala si locala viabile.
    Guvernul are in vedere crearea unui mediu economic favorabil si stimulator pentru accelerarea privatizarii, pe baza reformelor pe care le va intreprinde prin: adancirea liberalizarii preturilor; consolidarea liberalizarii comertului exterior; eliminarea subventiilor implicite si a creditelor discretionare; promovarea unor politici guvernamentale viabile privind protectia concurentei si incapacitatea de plata; reasezarea vanzarilor de active intre metodele principale de privatizare; inasprirea conditiilor pentru obtinerea interventiei guvernamentale s.a.
    Totodata, in scopul consolidarii conditiilor pentru aplicarea efectiva a disciplinei de piata, Guvernul va actiona pentru accelerarea restructurarii financiare a intreprinderilor si imbunatatirea practicilor de management, un demers realist constand in urmatoarele elemente:
    - Accelerarea privatizarii inainte de realizarea restructurarii financiare.
    - Dezvoltarea pietei capitalului in scopul fluidizarii circulatiei capitalului si al imbunatatirii, pe aceasta baza, a calitatii managementului de intreprindere.
    - Cresterea rolului sistemului bancar in coordonarea eventualelor restructurari financiare inainte de privatizare.
    - Intarirea bancilor comerciale prin recapitalizare pe masura progresului restructurarii industriale.
    - In conceptia Guvernului se impune stimularea abilitatii intreprinderilor de a genera fluxuri de lichiditate (cash-flow-uri) pozitive intrucat, viabilitatea procesului de restructurare este asigurata numai in conditiile in care implicarea financiara a Guvernului este minima.
    Finantarea restructurarii intreprinderii va avea, deci, ca sursa principala, fluxul de lichiditate al intreprinderilor. Din aceasta perspectiva, politicile economice ale Guvernului vor urmari:
    - Stimularea disponibilitatii managerilor de a reinvesti fluxurile de lichiditate.
    - Relaxarea impozitarii activitatilor lucrative.
    - Crearea cadrului institutional al pietei capitalului care sa asigure posibilitatea consolidarii fluxului de capital prin marirea capitalului social.
    - Ajustarea sistemului contabil si a metodologiilor pentru calcularea obligatiilor fiscale prin cresterea relevantei elementelor de flux de lichiditate.
    - Abrogarea reglementarilor privind formarea preturilor pe seama costurilor istorice.
    3. Politica de dezvoltare regionala si locala; intreprinderile mici si mijlocii
    Politica industriala a Guvernului, de interventie in ajustarea industriilor ineficiente, se va corela cu politica de dezvoltare regionala si locala, precum si cu cea de protectie sociala, intrucat, desi Guvernul considera ca, in general, nu este necesar ca statul sa intervina in sprijinirea industriilor cu potential de viabilitate, totusi, accepta implicarea pe termen scurt a statului in cazul industriilor ineficiente a caror ajustare are efecte semnificative pe plan social intr-o anumita zona geografica.
    Implicarea Guvernului va respecta urmatoarele principii:
    a) Aportul financiar al guvernului va fi interpretat in aceste cazuri ca masura de protectie sociala. Implicarea Guvernului in aceste actiuni nu este o forma de reorientare a fondurilor bugetare spre alte prioritati.
    Din aceasta perspectiva, finantarea aferenta va fi aprobata in conformitate cu rigorile analizei cost-beneficiu si suportata in mod transparent din fondurile bugetare corespunzatoare.
    b) Implicarea guvernului in restructurarea industriilor va avea la baza extinderea dialogului social atat cu sindicatele cat si cu sectorul privat, care va fi stimulat sa participe la cofinantarea proiectelor de restructurare si dezvoltare locala.
    Prin extinderea dialogului social Guvernul urmareste:
    - Descentralizarea concretizarii si aplicarii programelor nationale de restructurare si corelarea cu cele de dezvoltare regionala/locala.
    - Transparenta intentiilor guvernamentale.
    - Obtinerea sprijinului sindicatelor in conceperea si aplicarea programelor.
    - Sprijinul comunitatii de afaceri in cofinantare si materializarea programelor.
    - Sprijinul autoritatilor locale.
    - Sprijinul structurilor societatii civile.
    - Medierea intre diverse institutii si organizatii neguvernamentale care pot avea interese in industriile respective.
    - Armonizarea actiunilor guvernamentale cu cele neguvernamentale si autoritatile publice locale.
    Tematica de dialog va reflecta in mod adecvat problemele critice ale programelor de restructurare.
    c) Implicarea Guvernului in ajustarea industriilor este o forma de extindere a colaborarii cu autoritatile locale si de crestere a capacitatii acestora din urma de a elabora si aplica politici de dezvoltare locala.
    Vor fi create programe si fonduri pentru (co)finantarea de proiecte de dezvoltare regionala si locala, in conditiile in care se vor aplica principiile descentralizarii si subsidiaritatii, caz in care autoritatile publice locale vor fi un partener privilegiat de dialog. Programele nationale de restructurare se vor corela cu proiectele de dezvoltare regionala si locala. Ca urmare, va fi stimulata adoptarea de variante de dezvoltare locala si regionala care reflecta nevoile reale ale comunitatilor locale urmarindu-se, in principal:
    - Crearea de noi locuri de munca.
    - Programe de masuri active pentru combaterea somajului.
    - Noi intreprinderi private cu potential in perspectiva, mai ales de export.
    - Programe de recalificare si reorientare a mainii de lucru.
    - Infrastructuri adecvate crearii si dezvoltarii de intreprinderi mici si mijlocii.
    - Dezvoltarea satului prin crearea de infrastructuri si activitati neagricole.
    - Dezvoltarea parteneriatului international.
    - Stimularea spiritului intreprinzator.
    - Privatizarea de active, in special catre salariatii marilor intreprinderi ce se restructureaza.
    - Crearea de zone speciale de dezvoltare economica.
    d) In conditiile caracterului limitat al resurselor bugetare, este necesara diversificarea si descentralizarea finantarii programelor nationale de restructurare.
    Dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii
    In conceptia Guvernului, stimularea dezvoltarii industriilor nationale, consolidarea mecanismelor concurentiale si dezvoltarea locala se realizeaza in conditiile sprijinirii dezvoltarii sectorului de intreprinderi mici si mijlocii.
    Relansarea economica pe care o propune Guvernul ia in considerare tocmai nevoile intreprinzatorilor privati de a beneficia de un mediu economic stabil, de o politica comerciala stimulativa pentru exporturi, de o concurenta reala chiar si cu firme mari, dar private si nu de stat, pentru a putea dezvolta afacerile, a reinvesti si a crea, astfel, locuri de munca si bunastare.
    Politica Guvernului pentru dezvoltarea si consolidarea sectorului de intreprinderi mici si mijlocii in Romania vizeaza:
    a) Cresterea capacitatii administratiei publice centrale si locale de a elabora si aplica politici economice de dezvoltare a sectorului de intreprinderi mici si mijlocii precum si de a corela aceste politici prin:
    - Cresterea transparentei actului de guvernare;
    - Simplificarea procedurilor fiscale si a altor activitati care favorizeaza manifestarea unor comportamente birocratice ale administratiei publice;
    - Intarirea controlului si prevenirea evaziunii fiscale;
    - Implicarea intr-o masura mai mare a organizatiilor neguvernamentale de sprijinire a sectorului privat in implementarea programelor guvernamentale;
    - Asigurarea unor mecanisme transparente de implementare a restrictiilor Acordului de Asociere la Uniunea Europeana astfel incat sa se evite discriminarile in defavoarea intreprinderilor mici si mijlocii;
    - Modificari sau noi initiative in domeniul legislativ si consultarea prealabila a reprezentantilor comunitatii de afaceri;
    b) Crearea unui nou climat si tesut social, favorabil dezvoltarii afacerilor:
    - Cresterea transparentei si a credibilitatii datelor statistice oficiale;
    - Reforme in sistemul de invatamant, in vederea stimularii spiritului intreprinzator si a cunostintelor necesare conducerii unei intreprinderi;
    - Intarirea asociatiilor de intreprinzatori si extinderea dialogului cu administratia publica centrala si locala, sindicatele si alte organizatii neguvernamentale;
    - Cresterea numarului de proiecte co-finantate de la buget (central si local) si de sectorul privat;
    - Sprijinirea (cofinantarea) unor programe dedicate dezvoltarii spiritului intreprinzator la categorii expuse excluderii sociale: someri, femei, tineri, persoane cu handicap, minoritati.
    - Stimularea perceptiei intreprinzatorului de catre populatie intr-un mod pozitiv.
    c) Stimularea crearii/extinderii unor instrumente adecvate dezvoltarii afacerilor prin:
    - Retele de centre de consultanta, instruire, transfer de cunostinte si diseminare de informatii despre oportunitati de afaceri;
    - Credite pentru investitii si stimularea exporturilor;
    - Sprijin pentru aparitia de noi institutii financiare (in special fonduri de garantare si de investitii);
    - Instrumente financiare (credite pe termen lung, participare la capital; microcredite; ajutoare nerambursabile pentru demararea afacerilor; leasing; factoring etc.);
    - Dezvoltarea pietei capitalului/piata finantarilor pe termen lung.
    - Stimularea parteneriatului international in afaceri (intalniri de afaceri; targuri si expozitii; schimb de informatii; societati mixte).
    - Programe pentru finantarea proiectelor de dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii care introduc noi tehnologii/utilizeaza rezultate ale cercetarii-dezvoltarii; in vederea difuzarii inovarii in economie.
    - Stimularea infiintarii de zone speciale de dezvoltare economica.
    - Asistarea intreprinderilor mici si mijlocii in implementarea standardelor de calitate in conformitate cu exigentele integrarii in Uniunea Europeana.
    - Concentrarea unei parti a sprijinului acordat Romaniei pentru dezvoltarea sectorului privat si cofinantarea de catre guvern, in vederea infiintarii unui fond de dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii care sa constituie germenele aparitiei capitalului de risc in Romania.
    - Investitii straine.
    4. Politici energetice
    Efectul pozitiv al ajustarii preturilor resurselor energetice si al restructurarii industriei si a intreprinderii va fi diminuarea sensibila a consumurilor energetice si reducerea intensitatii energetice a productiei nationale. Pe aceste baze va fi posibila solutionarea "crizei" de energie cu care se confrunta Romania si satisfacerea mai buna a consumului casnic.
    Guvernul va adopta, in principal, urmatoarele politici in domeniul sectorului energetic (inclusiv petrol):
    - Crearea unui cadru concurential in productie si distributie:
      - privatizarea in productia (sunt vizate centrale termo-electrice) si distributia de energie;
      - demonopolizarea;
      - restructurarea Regiei Autonome de Electricitate (RENEL);
      - descentralizarea sistemelor de termoficare a localitatilor (crearea responsabilitatii administratiei publice locale);
      - transformarea unitatilor de productie, distributie, reparatii sau activitati conexe, in societati comerciale;
      - concesionari
    - (Co)finantarea unor proiecte cu caracter de lucrari publice (unitatea 2 la centrala atomo-electrica Cernavoda; terminal de gaze lichefiate la Constanta; reabilitarea retelelor de transport, etc.).
    - (Co)finantarea unor proiecte de cercetare-dezvoltare (in special: prospectare geologica; surse neconventionale; energie atomica).
    - Stimularea parteneriatului international:
      - investitii straine
      - afiliere la sistemul european de transport (UCPTE)
      - racordare la reteaua europeana de transport al gazelor naturale
      - transfer de cunostinte si tehnologic
    - Stimularea elaborarii de programe de lucrari de intretinere preventiva si predictiva.
    - Stimularea introducerii de noi tehnologii, inclusiv in urmarirea si gestiunea consumului.
    - Alinierea la standardele europene in domeniu (inclusiv de mediu).
    - Stimularea dezvoltarii resurselor umane in domeniu (extinderea serviciilor de consultanta; instruire si educare).
    5. Politici in domeniul utilizarii capitalului natural
    O politica economica realista, stabila si predictibila in ceea ce priveste capitalul natural, care sa rezolve atat responsabilitatile de mediu din trecut), cat si noile probleme ale deprecierii potentialului natural al tarii si care sa armonizeze sistemul de interese publice si private cu obiectivele dezvoltarii economice si sociale, este superioara unor strategii bazate pe finantarea preferentiala a activitatilor de protectie a mediului si de combatere a degradarii acestuia.
    Guvernul considera ca necesarul de finantare pentru activitatile de mediu se va reduce semnificativ prin consolidarea reformelor economice (liberalizarea preturilor, reformele fiscale si monetare, privatizarea, etc.). Un rol insemnat in aceasta directie il vor avea si accelerarea restructurarii industriale, liberalizarea comertului exterior si expansiunea investitiilor straine directe.
    Cerinta realizarii unei dezvoltari durabile din perspectiva capitalului natural poate fi indeplinita pe baza respectarii criteriilor privind finantarea durabila a activitatii de protectie a mediului inconjurator si de combatere a degradarii acestuia. Politica guvernamentala de utilizare eficienta a capitalului natural va urmari rezolvarea situatiilor corespunzatoare de esec al pietelor prin internalizarea graduala in costurile de productie a prevenirii, diminuarii si compensarii efectelor legate de mediul inconjurator.
    Principalele coordonate ale politicii Guvernului privind capitalul natural constau in:
    - Perfectionarea sistemului statistic si a celui de monitorizare a problemelor de mediu;
    - Elaborarea studiilor pentru evaluarea realista a costurilor factorilor naturali;
    - Elaborarea unor planuri speciale de management a zonelor puternic contaminate si cu grad mare de periculozitate pentru sanatatea populatiei;
    - Introducerea unor standarde realiste de mediu si delimitarea clara a rolului a obiectului reglementarilor diverselor institutii de standardizare;
    - Informarea ampla si corecta a populatiei cu privire la starea mediului;
    - Realizarea de acorduri si programe cu producatorii si distribuitorii de produse cu risc ecologic, pentru limitarea efectelor negative, inclusiv prin acordarea sau reinnoirea autorizatiilor de mediu agentilor economici;
    - Aplicarea unor programe viabile de conformare, inclusiv prin restrictii si, la limita, interdictii asupra agentilor economici;
    - Utilizarea instrumentelor economice (taxe si impozite de mediu, tarife de utilizare etc.) pentru conturarea unei structuri adecvate a stimulentelor de utilizare eficienta a capitalului natural;
    - Definirea prioritatilor pentru investitiile publice de mediu prin aplicarea analizei cost-beneficiu;
    - Dezvoltarea sistemului de colectare a deseurilor solide;
    - Dezvoltarea infrastructurii pentru reciclarea sau depozitarea in siguranta a deseurilor;
    - Reglementarea retelei de arii protejate si a modului de gestionare a acestora;
    - Perfectionarea managementului resurselor umane; programe formale si informale de educatie ecologica;
    - Cresterea gradului de implicare a organizatiilor neguvernamentale in domeniu si dezvoltarea parteneriatului la nivel national si international.
    - Amendarea Legii mediului in vederea constituirii Fondului de mediu si subventionarea proiectelor care vizeaza plata datoriei pentru mediu de catre unitatile economice si comunitatile locale.
    6. Politici agricole si de dezvoltare rurala
    6.1. Introducere
    In prezent, Romania detine unul dintre primele locuri in Europa in ceea ce priveste potentialul agricol si, pe de alta parte, unul dintre ultimele locuri in ceea ce priveste utilizarea acestui potential. Lumea rurala este imbatranita si saracita. Astfel, 66% din populatia rurala este in varsta de peste 65 de ani, iar veniturile celor de la sate sunt cu 50% mai mici decat cele din mediul urban, in conditiile in care 70% dintre acestia lucreaza in sectorul agricol.
    Strategia de guvernare in domeniul agricol trebuie sa vizeze corectarea acestei situatii pe baza consolidarii proprietatii private si asigurarii preponderentei mecanismelor de piata. Se porneste de la principiul ca agricultura sa devina un sector generator de valoare adaugata si stimulator de crestere economica.
    Crearea pietei funciare este elementul primordial in relansarea unei reforme viabile in agricultura.
    6.2. Obiective
    Relansarea productiei agricole se poate realiza prin formarea exploatatiei agricole familiale comerciale, cu dimensiuni eficiente. Mediul economic trebuie sa fie reprezentat de mecanismele si institutiile pietei atat in sfera organizarii producatorilor (cooperative sindicate, asociatii profesionale), cat si in sfera organizarii serviciilor. Agricultura va fi din ce in ce mai antrenata in filierele agroalimentare.
    Sustinerea agricultorilor privati va avea in vedere, in mod special, performanta si competitivitatea.
    Obiectivul strategic al securitatii alimentare va fi sustinut de performantele economiei agroalimentare. Politicile de echitate si de sustinere a consumatorilor ce fac parte din categorii sociale defavorizate urmeaza sa fie sustinute prin politica sociala desfasurata de Guvern.
    Obiectivele politicilor agricole vor urmari cele patru categorii economice sectoriale, si anume: economia alimentara, agroalimentara, agrara si rurala. Economia alimentara si cea agroalimentara sunt determinante pentru economia agriculturii. Economia rurala este loc de desfasurare al celorlalte trei categorii economice sectoriale.
    Modelul societatilor nationale si transnationale este cel mai avantajos sistem al functionarii economiei agroalimentare.
    6.3. Constrangeri
    Elaborarea unor politici realiste in domeniul agricol presupune buna cunoastere si intelegere a constrangerilor actuale, armonizarea solutiilor de urgenta pentru depasirea crizei cu pachetul de masuri necesar pentru atingerea obiectivelor pe termen mediu si lung.
    Principalele constrangeri sunt:
    - lipsa de resurse financiare proprii ale producatorilor din agricultura;
    - deficiente grave in domeniul infrastructurii, atat in ceea ce priveste infrastructura generala a tarii, cat si cea specifica agriculturii; slaba inzestrare cu mijloace de transport si forta motrice;
    - organizare institutionala defectuoasa reliefata prin: persistenta unor structuri monopoliste atat in amonte (furnizori de material semincer sau alte servicii conexe), cat si in aval (sisteme de preluare-distributie de produse);
    - sistem de finantare necorespunzator, caracterizat prin lipsa de transparenta, generator de presiuni inflationiste, alocare gresit directionata ineficienta in folosirea resurselor;
    - lipsa unei strategii clare privind integrarea productiei agricole (finante-productie-comert) care a favorizat aparitia si dezvoltarea unor intermediari inutili, cu influente directe asupra preturilor finale. Astfel, in locul unei necesare inzestrari a producatorilor agricoli, cu utilitati si a unui ajutor de ordin logistic si informatic, s-a ajuns la saracirea intensa a acestora, pe de o parte, precum si la crearea unui grup extrem de avut de intermediari, de cealalta parte;
    - lipsa unei conceptii strategice coerente, cu privire la rolul agriculturii in asigurarea unei politici de crestere economica durabila, politicile practicate pana in prezent fiind orientate exclusiv catre asigurarea unui consum de subzistenta.
    6.4. Principii
    Pornind de la constrangerile existente, Guvernul isi propune abordarea politicii in domeniul agricol in baza urmatoarelor principii:
    - Agricultura va reprezenta unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei romanesti, precum si un factor de stimulare a cresterii economice agregate. Acest principiu se va realiza prin indeplinirea urmatoarelor cerinte, intrucat agricultura este:
      - principalul producator de alimente si de asigurare a cererii interne de produse alimentare;
      - furnizorul de materie prima pentru industriile specifice;
      - participant la realizarea exportului si in acest mod, la realizarea echilibrului balantei comerciale si a balantei de plati externe;
      - creator de venituri convenabile pentru producatorii agricoli.
    - Dezvoltarea productiei si a comertului cu produse agricole se va realiza pe principii de piata prin eliminarea controlului preturilor pe cale administrativa, precum si prin liberalizarea comertului intern si extern cu produse agricole si alimentare. Aceasta se va realiza prin:
      - reducerea diferentiata a taxelor vamale de import si o mai mare uniformitate in aplicare acestora;
      - reducerea interdictiilor referitoare la exporturi si stabilirea unui regim comercial care sa respecte legile in vigoare. Cu alte cuvinte, se vor lua masuri de stimulare a exporturilor si de creare a unui sistem neutral de stimulente;
      - o politica de stimulare a concurentei in subramurile agriculturii;
      - preluarea surplusurilor de produse agricole strategice prin crearea unui sistem de fonduri tampon.
    - Diminuarea substantiala a finantarii centralizate a productiei agricole si asigurarea mecanismelor adecvate, care vor stimula finantarea cu resurse reale, preponderent atrase din sectorul privat intern si extern in conditii de competitivitate.
    - Asigurarea unei integrari corespunzatoare pe fluxul finantare productie comercializare, pe baze private, prin instituirea mecanismelor stimulative necesare.
    Aceasta nu inseamna eliminarea integratorilor de stat din sistem, nici acordarea subventiilor sau renuntarea, intr-o forma sau alta, la privatizare, la demonopolizarea si stimularea concurentei in activitatile in aval si in amonte pentru a elimina reformarile de preturi induse de acestea asupra productiei agricole (in mod deosebit se au in vedere: Comcereal, Semrom si Unisem, Comsuin, Avicola,  Agromec).
    - Crearea posibilitatilor de libera circulatie a fondului funciar si stimularea dezvoltarii proprietatilor agricole individuale.
    - Dezvoltarea unei clase de mijloc in mediul rural prin stimularea aparitiei si extinderii intreprinderilor mici si mijlocii in domeniul serviciilor conexe si a micii productii din agricultura si industria alimentara.
    - Introducerea unui cadru legislativ coerent si sprijinirea dezvoltarii institutionale adecvate in ceea ce priveste circulatia produselor agricole si formarea preturilor pe principii de piata.
    - Dezvoltarea politicilor in domeniul agriculturii prin armonizarea necesitatilor interne si avantajelor comparative pe terte piete (C.S.I., Orientul Mijlociu etc.) cu tendintele si criteriile politicii agricole a Uniunii Europene, avandu-se in vedere intentiile si perspectivele de integrare.
    6.5. Masuri
    a) Pregatirea pachetului legislativ necesar pentru asigurarea unei reforme de substanta care sa permita realizarea obiectivelor pe termen si lung.
    b) Pentru liberalizarea comertului intern si extern cu produse agricole, cat si a integrarii pe relatia finantare productie comercializare, se va institui un sistem de acordare a licentelor generale catre cei care vor putea asigura finantarea productiei, a colectarii, cat si a vanzarii acesteia, astfel ca, in fiecare toamna, se vor acorda licente de comercializare, pentru anul urmator, pe baze competitive pentru orice persoana fizica sau juridica sau pentru o asociere (consortiu) a acestora.
    c) Stimulentele dezvoltarii productiei agricole. In scopul realizarii acestei masuri, Guvernul are in vedere crearea unui sistem sustenabil de finantare prin:
    - diminuarea urgenta a rolului si volumului creditului directionat si - pana la eliminarea sa - finantarea explicita a acestuia prin bugetul public;
    - un sistem de garantare specifica agriculturii de creditare (ca efect al dreptului de vanzare-cumparare a pamantului);
    - dezvoltarea unui sistem de credit mutual ca baza a sistemului de credit agricol si subventionare pe o baza regresiva a cheltuielilor de infiintare/operare a sistemului in primii ani, cunoscandu-se gradul de risc mai ridicat al activitatilor si investitiilor in agricultura;
    - facilitati pentru export;
    - promovarea unui sistem de asigurari contra factorilor de risc;
    - crearea unui sistem de indrumare si consultanta pe baze concurentiale;
    - crearea de retele de informare (diseminare a rezultatelor cercetarilor agricole, a standardelor europene in domeniu, a oportunitatilor de afaceri etc.);
    - adoptarea de proiecte de cercetare stiintifica axate pe dezvoltarea de tehnologii adecvate exploatatiilor de tip ferma individuala, in vederea promovarii exporturilor;
    - facilitarea formarii de asociatii de tip mutual ale producatorilor agricoli in domeniile aprovizionarii si desfacerii;
    - reduceri de impozite si prin perfectionarea metodologiilor de impozitare prin crearea de facilitati (inclusiv credit fiscal) pentru utilizarea in regim de leasing a echipamentelor si utilajelor agricole.
    d) Redefinirea rolului ministerului si al intregului sistem al administratiei publice din agricultura, in sensul cresterii capacitatii acestora de a elabora si a pune in aplicare politici agricole. Ministerul trebuie sa creeze si sa pregateasca conditiile pentru ca agricultura sa prospere acordand atentie in mod special nevoilor micilor fermieri si nu unitatilor cu capital integral sau majoritar de stat;
    e) Realizarea unui program special de privatizare si restructurare a societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cat si a altor organizatii comerciale si necomerciale controlate de stat.
    f) Reanalizarea structurilor functionale si institutionale din domeniul unitatilor speciale din agricultura (statiuni experimentale, de cercetare etc.), ca si a legaturilor acestora cu administratia locala si centrala, in scopul evitarii constituirii unor structuri monopoliste si a asigurarii pe baze concurentiale si transparente a accesului la resurse.
    g) Introducerea cadrului corespunzator si stimularea dezvoltarii creditului rural, inclusiv prin infiintarea de cooperative de credit ale micilor producatori.
    h) Introducerea de masuri stimulative pentru dezvoltarea burselor de marfuri specializate prin:
    - incurajarea producatorilor agricoli de a participa la comertul de bursa;
    - legiferarea instrumentelor derivate necesare comertului de bursa cu produse agricole care sa faciliteze asigurarea resurselor financiare pentru productia agricola;
    - sprijinirea de catre stat a organizarii burselor de marfuri, cat si pentru asigurarea consultantei de specialitate pentru producatorii agricoli.
    i) O baza larga de dezvoltare agricola.
    Acesta este un domeniu al carui pondere trebuie sa creasca preocupational. Multitudinea de fatete ale acestui obiectiv implica dezvoltarea retelei drumurilor, alimentarii cu apa, scolilor, clinicilor si telecomunicatiilor, pe langa eforturilor legate de ridicarea veniturilor in agricultura si crearea locurilor de munca neagricole. Se cere ca MAA sa-si aduca partea sa de contributie in cadrul "Grupului de lucru interministerial" pentru probleme de dezvoltarea rurala. Prin urmare, Guvernul are in vedere:
    - Crearea unui sistem de programe (cu sustinere financiara) centrale, regionale si locale pentru finantarea de proiecte de dezvoltare locala in mediul rural corelat cu o cofinantare din sectorul privat si cu stabilirea criteriilor si prioritatilor in finantarea proiectelor care sa asigure:
      - infrastructuri adecvate (electrificare, drumuri, comunicatii etc.);
      - infiintarea si dezvoltarea de mici intreprinderi in sectorul neagricol (cu deosebire in domeniul prelucrarii produselor agricole);
      - cresterea numarului de locuri de munca (inclusiv sezoniere);
      - stimularea exporturilor si dezvoltarea parteneriatului international;
      - informatii consultanta;
      - cresterea gradului de ocuparea a femeilor si tinerilor;
      - protectia mediului;
      - atragerea de investitii straine.
    - Asigurarea de facilitati pentru intreprinzatorii care investesc in mediul rural;
    - Crearea unui sistem specific de asigurari sociale pentru tarani, precum si crestere a pensiilor.
    j) Cooperatia
    Pentru crearea premiselor redefinirii sistemului cooperatist (de tip economic mutual), in vederea asigurarii gradului de acoperire a comunitatilor rurale si urbane, si a cresterii gradului de ocupare si de desfasurare a unor activitati eficiente care sa asigure cresterea economica, durabila, care va conduce la reinfiintarea cooperativelor de credit de tip mutual. In acest scop, va trebui sa se creeze baza legala pentru infiintarea si dezvoltarea acestora.
    Actuala legislatie (Decretul-Lege nr. 66/1990 si Legea nr. 109/1996 care abroga Decretul-Lege nr. 67/1990 si Legea nr. 36/1996) nu respecta principiile cooperatiste de intrajutorare, de administrare, de respectare a principiului mutualist, care a fost denaturat in actuala forma de organizare, in special in cooperatia de consum.
    Obiectivele majore ale dezvoltarii de tip mutual-cooperatist vor avea in vedere realizarea unor politici rurale, precum si evaluarea actualelor schimbari pentru a identifica si aloca resurse financiare destinate dezvoltarii rurale pentru o integrare efectiva la toate nivelurile.
    Initierea unor activitati ce vizeaza o mai mare coerenta a politicii cooperatiei la nivel local, zonal si national in activitatea de comert (cooperative de consum), prestari de servicii (pe meserii si mica industrie), bancar (cooperative de credite etc.), financiar (cooperative de revizori), asigurari, agricultura (asociatii si societati pentru cultivarea pamantului, zootehnie, pescuit, exploatari forestiere, apicultura etc.), transporturi, cat si in alte sectoare economice.
    Organizarea cadrului institutional prin infiintarea de federatii si confederatii in vederea reprezentarii cooperatorilor la nivel national si international.
    7. Politici pentru dezvoltarea infrastructurilor
    Cresterea economica se va repercuta in directia agravarii problemelor create de locurile inguste ale ofertei de infrastructuri (transportul resurselor energetice, comunicatii, drumuri, poduri etc.). In conditiile constrangerilor bugetare impuse de cerintele stabilitatii macroeconomice si ale aplicarii principiilor subsidiaritatii descentralizarii in domeniul dezvoltarii locale, asigurarea participarii sectorului privat in sectoarele de infrastructura, devine esentiala.
    Intrucat, in general, sectoarele de infrastructura se caracterizeaza prin prezenta monopolurilor naturale - de regula, utilitati publice - datorita economiilor de scara, Guvernul va actiona in directia separarii utilitatilor publice in segmente care sunt monopoluri naturale si segmente pentru care concurenta este posibila. In acest din urma caz, va adopta o strategie de privatizare.
    Totodata, Guvernul va urmari ca managementul monopolurilor naturale sa se realizeze pe principii comerciale, fixand obiective financiare si raspunderi clare.
    In perspectiva anilor 1997-2000, prioritatile Guvernului in domeniul infrastructurilor vizeaza:
    A. Modernizarea comunicatiilor prin:
    - Crearea unei infrastructuri de transport al informatiei la nivel european prin:
      - stimularea investitiilor, inclusiv cofinantarea proiectelor regionale si locale, privind infrastructurile publice de transport al informatiei (centrale numerice si fibre optice);
      - dezvoltarea de retele independente pentru transportul informatiei (reteaua C.F.R., aparare nationala etc.);
      - stimularea concurentei in domeniul sistemelor de telecomunicatii, consecinta fiind reducerea eforturilor financiare pentru accesul la aceste sisteme;
    - Accesul echitabil si nediscriminatoriu la bazele de date ale autoritatilor publice;
    - Acordarea legislatiei romane in domeniu cu cea a Uniunii Europene;
    - Revitalizarea Regiei Autonome Posta Romana prin investitii private si guvernamentale pentru dezvoltarea acesteia pe principii profitabile.
    B. Transporturi eficiente si moderne prin:
    - Reabilitarea si modernizarea cu prioritate a retelei de drumuri nationale si cai ferate existente.
    - Relansarea programului de relansare si dezvoltare a porturilor si aeroporturilor.
    - Relansarea programului de relansare si dezvoltare a flotei maritime, fluviale si aeriene prin revenirea in sistemul international de finantare.
    - Relansarea programului de dotare a S.N.C.F.R. cu material rulant modern, la nivelul exigentelor transportului international de calatori si marfuri.
    - Reabilitarea, consolidarea, modernizarea si dezvoltarea sistemelor de urmarire si supraveghere a transporturilor aeriene, navale, feroviare si rutiere pentru diminuarea pierderilor materiale si de vieti omenesti in domeniul transporturilor.
    - Lansarea programului de modernizare a sistemelor de siguranta a navigatiei pe Dunare, astfel incat, acestea sa devina compatibile cu normele europene, ca singura solutie de crestere accelerata a traficului de marfuri pe relatia Constanta-Rotterdam, utilizand coridorul de transport fluvial Canal Dunare-Marea Neagra-Dunare-Main-Rhin-Rotterdam.
    - Lansarea programelor de ecologizare a tuturor sistemelor de transporturi.
    - Stimularea dezvoltarii accelerate a transporturilor containerizate de marfuri.
    - Lansarea programelor de autostrazi si cai ferate, situate pe marile coridoare de transport N-S si E-V.
    - Dezvoltarea sistemelor de transport combinat.
    - Stimularea dezvoltarii activitatilor comerciale in zonele libere deja existente in porturi si aeroporturi.
    - Finantarea externa a constructiei si concesionare pe termen lung a exploatarii de autostrazi, canale navigabile (Canalul Dunare-Bucuresti), dezvoltarii portuare si aero-portuare, ca unica solutie a conectarii rapide a infrastructurilor nationale de transport la infrastructurile europene, ca premisa esentiala a integrarii Romaniei in structurile Uniunii Europene.
    8. Politica in domeniul turismului
    Pentru oprirea declinului si inceperea dezvoltarii turismului din Romania, Guvernul va urmari realizarea urmatoarelor obiective principale:
    - Cresterea volumului activitatilor turistice prin stimularea diversificarii ofertei turistice de calitate, respectiv a manifestarii cererii interne si internationale pentru produsele turistice;
    - Tratarea turismului ca activitate de export indirect si dublarea veniturilor realizate;
    - Organizarea activitatilor turistice si crearea mecanismelor de functionare a acestora conform cerintelor economiei de piata;
    - Crearea conditiilor de integrare a turismului din Romania in tendintele de dezvoltare est-europene si mondiale;
    Realizarea obiectivelor propuse va fi posibila prin:
    - Evaluarea reala a resurselor si a potentialului turistic;
    - Privatizarea rapida a societatilor de turism, cu precadere catre investitori institutionali recunoscuti pe plan international. In cazul obiectivelor turistice, fosta proprietate privata, privatizarea acestora se va face dupa clarificarea dreptului de proprietate.
    - Corelarea programelor nationale, regionale si locale de dezvoltare, din diferite domenii, respectand conditia de utilizare eficienta a resurselor turistice;
    - Dezvoltarea unui parteneriat real intre sectoarele public si privat, precum si cu organizatiile neguvernamentale la nivel national, regional si local;
    - Crearea unor centre turistice model si dezvoltarea altora, in diferite zone si domenii specifice, cu sprijin financiar din partea administratiei centrale si locale, precum si prin investitii de pe pietele internationale de capital;
    - Sprijinirea prioritara a agroturismului ca forma complementara a turismului social;
    - Incurajarea unor politici promotionale active, atat in plan intern, cat si international;
    - Dezvoltarea unor programe pentru educarea, formarea si perfectionarea profesionala a personalului din turism;
    - Regandirea cadrului juridic existent, pentru simplificarea si armonizarea lui cu normele Organizatiei Mondiale a Turismului si ale Uniunii Europene.

    CAP. 5
    Politica sociala

    1. Relatiile de munca
    Guvernul Romaniei considera ca o reala dezvoltare economica include folosirea intr-o masura cat mai mare a fortei de munca, adica oferirea unui numar cat mai mare de oportunitati pe piata muncii, pentru toate categoriile profesionale.
    Dezvoltarea economica durabila trebuie sa insemne cu prioritate si ameliorarea conditiilor de munca, stabilitatea serviciului, salariu decent pentru toti cetatenii.
    In acest scop, ea va asigura, printr-un grad ridicat de adaptabilitate, absorbtia unui numar cat mai mare de persoane apte de munca, va stimula activitati profesionale cat mai diferite, va determina o mobilitate teritoriala si profesionala adecvata dezvoltarii tehnologice, va garanta protectia juridica a salariatului si va promova un regim echitabil si nediscriminatoriu al venitului salarial.
    Politica Guvernului se va orienta cu precadere in directia crearii unui cadru legislativ si institutional care sa incurajeze angajarile, sa stimuleze negocierea libera a conditiilor de munca si a salariului, cu respectarea nivelurilor minime prevazute de lege, sa ofere oportunitati egale tinerilor in dobandirea unui loc de munca si sa sustina constant, prin mijloace financiare, reconversia profesionala.
    Statutul juridic al salariatului trebuie sa fie rezultatul negocierii partenerilor sociali. "Lumea muncii" trebuie sa fie creatia libera si reciproc profitabila a celor care muncesc si a celor care ofera de lucru. Statul este moderatorul dialogului social si cel care garanteaza echivalenta si echitatea prestatiilor.
    Realizarea acestor obiective presupune adoptarea unor masuri legislative si institutionale, atat pe termen scurt si mediu, cat si pe termen lung.
    a. Utilizarea fortei de munca, prin:
    - defiscalizarea fortei de munca, prin:
      - reducerea sau scutirea platii impozitului pe profit a angajatorilor care creaza noi locuri de munca pe o perioada de 1-3 ani si proportional cu numarul de locuri de munca nou create;
      - reducerea impozitului pe salariu;
    b. Ameliorarea regimului de salarizare, prin:
    - redefinirea sistemului de salarizare a personalului din institutiile bugetare prin:
      - stabilirea unui raport intre salariul mediu din institutiile bugetare si salariul mediu din economie (tinand seama inclusiv de salariul mediu din sistemul privat);
      - luarea in calcul a ponderii si importantei anumitor categorii profesionale in structura personalului din institutiile bugetare;
      - instituirea unui sistem de salarizare specific pentru functionarii publici;
      - adoptarea prin lege sau printr-un mecanism institutionalizat de negociere intre partenerii sociali a principiului indexarii automate a salariilor in raport cu o anumita rata a inflatiei, precizata ca atare prin lege sau acord colectiv de munca;
      - abrogarea prevederilor art. 8 si 9 din Legea nr. 14/1991; aplicarea integrala a principiului negocierii libere a salariilor in societatile comerciale cu capital de stat si in regiile autonome;
      - salariul minim garantat si obligatoriu (inclusiv in sectorul privat).
    c. Realizarea protectiei juridice a salariatului prin:
    - adoptarea legislatiei privind inspectia de munca;
    - adoptarea unei legislatii in domeniul muncii pe fractiuni de norma, prin care se asigura:
      - o utilizare mai larga a fortei de munca existente pe piata;
      - garantarea unei flexibilitati a intreprinderii in momente de criza economica, in conditiile existentei unor compensatii sociale, mai ales in domeniul alocatiilor familiale;
    - modificarea legislatiei muncii in domeniul raporturilor colective de munca, precum:
      - contractele colective de munca;
      - conflictele colective de munca;
      - functionarea sindicatelor;
    - reglementari generale privind relatiile de munca, inclusiv sub forma unui cod al muncii.
    d. Institutionalizarea dialogului social prin:
    - infiintarea Consiliului Economic si Social;
    - constituirea unor organisme cu structura tripartita (patronat, sindicate, Guvern) sau bipartita (patronat, sindicate), abilitate in domeniul negocierii indexarii salariilor (cuantum);
    - constituirea la nivelul Ministerului Muncii a unui Comitet Consultativ alcatuit din reprezentantii asociatiilor patronale si sindicale.
    2. Asigurarile sociale
    Asigurarile sociale reprezinta mijlocul cel mai important pentru realizarea protectiei sociale, prin apelul la spiritul de prevedere al fiecarei persoane si la solidaritatea umana pentru obtinerea de venit, in situatii specifice, cu garantia statului. Ele sunt destinate sa raspunda acelor evenimente din viata persoanelor active, ce atrag pierderea totala sau partiala, definitiva sau temporara, a mijloacelor de trai. Optiunea noastra este reafirmarea fezabilitatii asigurarilor sociale de tip redistributiv la nivel intra si inter generational, in care resursele se constituie si se consuma in flux. Asigurarea prin constituirea de fonduri cu acumulare de capital poate fi o forma de asigurare complementara, care, insa, nu va inlocui asigurarea obligatorie.
    Sistemul de asigurari sociale urmareste:
    - stimularea responsabilitatii si a solidaritatii civice;
    - stabilirea unui raport cat mai echitabil intre prestatii si cotizatii;
    - corelarea echitabila a contributiei salariatilor si a patronatului la constituirea fondului de asigurari sociale;
    - diversificarea prestatiilor in functie de nevoi si de contributia la constituirea resurselor de asigurari sociale;
    - crearea unor resurse alternative de finantare a cheltuielilor de asigurari sociale, prin combinarea sistemului bazat pe contributii cu cel bazat pe impozitare;
    - extinderea drepturilor de asigurari sociale la toate categoriile populatiei.
    Reformarea sistemului de pensii se va face prin:
    - asigurarea unei pensii de baza pentru toti salariatii indiferent de vechimea in munca;
    - calcularea pensiilor pe baza de procent pe venituri;
    - desfiintarea caracterului obligatoriu al pensiei suplimentare;
    - acordarea pensiilor de invaliditate, indiferent de vechimea in munca a persoanei indreptatite;
    - recunoasterea dreptului pensionarilor de a-si incasa pensiile si atunci cand domiciliaza in strainatate;
    - stabilirea unor sisteme de asigurari sociale care sa permita obtinerea unor pensii egale cu venitul din munca, combinarea sistemului contributiv cu cel al impozitarii in privinta finantarii cheltuielilor cu plata pensiilor;
    - uniformizarea drepturilor la pensie intre salariati si liber-profesionisti;
    - recunoasterea dreptului la pensie sociala in favoarea cetatenilor lipsiti de resurse materiale;
    - crearea Casei Autonome a Pensiilor ca unic organism de gestionare a fondurilor de pensii, condus de un consiliu de administratie alcatuit din reprezentanti ai sindicatelor, patronatului si Guvernului.
    3. Somajul
    A. Obiectivele Guvernului in domeniul somajului sunt de ordin profilactic si indemnitar. Ele vizeaza:
    - pastrarea numarului de someri in limite suportabile, care sa nu produca disfunctionalitati sociale, urmarind stabilizarea numarului somerilor, corelat cu evolutia restructurarii la un procent de circa 5-6% pana in anul 2000;
    - crearea unui sistem care sa faciliteze angajarea somerilor si a celor aflati in pericol iminent de a-si pierde locul de munca, prin:
      - suportarea din fondul de somaj a unei parti din salariul angajatilor - someri pe o perioada de 1-2 ani. Aceasta masura se va aplica cu precadere tinerilor absolventi si celor care au urmat cursurile de reconversie profesionala, calificandu-se in meserii cautate pe piata fortei de munca. Se vor acorda facilitati banesti pentru finantarea agentilor economici care participa la reconversia profesionala a somerilor;
    - asigurarea unei compensatii banesti pentru pierderea fortuita - fara vina salariatului - a serviciului, care sa asigure un venit suficient traiului decent.
    B. In domeniul reducerii somajului, inclusiv al facilitarii angajarii, avem in vedere:
      - defiscalizarea costului fortei de munca prin reducerea contributiei la asigurarile sociale si la fondul de somaj (reducerea contributiei la fondul de plata a ajutorului de somaj la 3,5% pentru angajatori si la 5% pentru angajat);
      - subventionarea salariilor din fondul de plata a salariatilor care provin din randul somerilor si a beneficiarilor ajutorului de integrare profesionala;
      - marirea perioadei de subventionare pana la 12-18 luni;
      - marirea partii subventionate din salariu la nivelul salariului minim pe economie cu asumarea de catre angajator a obligatiei de a garanta stabilitatea in munca a persoanelor in cauza, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
    Vor fi avuti prioritar in vedere absolventii de invatamant (debutantii in profesie) si persoanele ce au urmat cursuri de reconversie profesionala, dobandind calificarea in meserii cu oferta pe piata fortei de munca;
      - institutionalizarea unei agentii nationale de plasare a fortei de munca cu o componenta tripartita (sindicate, patronat, Guvern);
      - aplicarea unor politici de incadrare a salariatilor pe fractiuni de norma.
    C. In domeniul indemnizatiilor avem in vedere modificarea Legii nr. 1/1991 in urmatoarele privinte:
    - marirea ajutorului de somaj in felul urmator:
      - 80% din venitul de referinta, indiferent de vechimea in munca in primele 6 luni;
      - proportional cu vechimea in munca, la un procent din venitul de referinta care sa asigure o suma cel putin egala cu salariul minim pe economie, pe urmatoarele 3 luni;
    - acordarea unei alocatii de sprijin intr-un cuantum stabilit procentual din venitul de referinta si care, in valoare absoluta, sa nu fie mai mic decat nivelul corespunzator pragului de venit in raport cu care se acorda ajutorul social pe o perioada determinata de timp;
    - acordarea dintr-o data a ajutorului de somaj, drept capital de pornire, acelor persoane care doresc sa inceapa o activitate pe cont propriu.
    4. Asistenta sociala
    - Obiectivele asistentei sociale constau in:
      - dezvoltarea si diversificarea prestatiilor si serviciilor sociale;
      - specializarea institutionala in acordarea asistentei sociale pe baza identificarii si comensurarii nevoilor sociale;
      - deplasarea spre comunitatile locale a responsabilitatii acordarii asistentei sociale;
      - cresterea ponderii serviciilor sociale in detrimentul prestatiilor in bani;
      - cresterea accentului pus pe prestatiile in natura in raport cu ajutoarele banesti;
      - stimularea participarii structurilor societatii civile (fundatii, sindicate etc.) la activitatile sociale;
      - institutionalizarea unor forme de voluntarism pentru sprijinirea actiunii sociale.
    Realizarea acestor obiective impune adoptarea unor masuri pe termen scurt si lung, atat in plan legislativ cat si institutional, dupa cum urmeaza:
      - In domeniul indemnizatiilor si serviciilor sociale:
      - reglementarea alocatiei familiale, reprezentand o indemnizatie care sa acopere cheltuielile determinate de cresterea si educarea copiilor (cheltuieli pentru hrana, insertie scolara, imbracaminte si supraveghere); aceasta alocatie familiala va inlocui alocatia de stat si se va acorda atat in bani cat si in natura, mai ales prin acordarea gratuita de imbracaminte si manuale scolare si prin gratuitatea serviciilor oferite in gradinitele de copii; prestatiile in natura cuvenite cu titlu de alocatie familiala se vor acorda corespunzator veniturilor familiale si numarului de copii;
      - reglementarea functionarii in subordinea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale a unor institutii specializate, avand ca obiectiv de activitate asistenta sociala in urmatoarele domenii: protectia juridica a handicapatilor, a familiilor cu copii, a copiilor orfani;
      - crearea unui serviciu national de asistenta sociala avand in principal un rol de coordonare metodologica a organismelor abilitate in plan local sa aplice politicile sociale; primariile vor dezvolta servicii specializate de asistenta sociala, a caror activitate se va finanta cu precadere din bugetul local;
      - facilitarea, prin mecanisme legislative si institutionale, a angajarii in viata activa, a persoanelor cu handicap, prin introducerea unui sistem de cotare (numar minim de persoane cu handicap care trebuie sa fie angajat), care sa asigure, prin acordarea unor stimulente fiscale, interesul angajatorilor in aceasta privinta (masura se va aplica cu precadere in sectorul public);
      - sustinerea din bugetul national, precum si dintr-o parte a excedentelor bugetelor asigurarilor sociale, a tinerilor, in vederea construirii de locuinte pe baza de credit.

    CAP. 6
    Politica de parteneriat cu societatea civila

    Politica de parteneriat
    1. Principii generale
    - Asigurarea libertatii de asociere, atat pe plan national, cat si regional;
    - Asigurarea cadrului de participare publica la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la elaborarea politicilor si strategiilor nationale si sectoriale;
    - Asigurarea dreptului de a accede la finantare publica (subventii), prin competitie, in mod specific pentru societatea civila;
    - Asigurarea accesului la informatie (prevazand si definirea secretului de stat), in scopul constituirii unei resurse indispensabile progresului si stabilitatii;
    - Asigurarea transparentei politicii bugetare.
    2. Principii specifice protectiei minoritatilor
    - Respectarea, aplicarea si interpretarea cu buna-credinta a reglementarilor juridice internationale si preluarea lor in mod corespunzator in legislatia interna;
    - Protectia minoritatilor nationale impotriva asimilarii fortate si a schimbarii proportiilor structurilor etnice in zonele in care ele traiesc;
    - Crearea cadrului juridic adecvat care sa asigure cetatenilor romani de alte nationalitati sa-si pastreze, sa-si cultive si sa-si dezvolte identitatea etnica, culturala, lingvistica si religioasa.
    3. Principii specifice privind politica asociatiilor si fundatiilor
    - Asigurarea unui cadru legislativ stimulator pentru activitatile asociatiilor si fundatiilor;
    - Acordarea legitimitatii procesuale active asociatiilor si fundatiilor (dupa modelul adoptat de organizatiile de protectie a mediului).
    4. Relativ la protectia minoritatilor nationale pe plan institutional
    - Constituirea ca o structura executiva a Departamentului pentru Protectia Minoritatilor Nationale, coordonat de un ministru fara portofoliu subordonat primului-ministru, avand ca sarcina elaborarea strategiei politicii in domeniu, pregatirea proiectelor de reglementari juridice necesare aplicarii acesteia, monitorizarea aplicarii reglementarilor;
    - Constituirea Departamentului Romanilor de Dincolo de Granita, insarcinat cu sprijinirea activitatilor menite sa contribuie la pastrarea, cultivarea si dezvoltarea identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase a romanilor care traiesc in afara tarii;
    - Constituirea unui Oficiu National pentru Integrarea Sociala a Romilor, structura executiva subordonata Departamentului pentru Protectia Minoritatilor Nationale.
    5. Relativ la asociatii si fundatii - pe plan institutional
    - Constituirea Fondului pentru Dezvoltarea Societatii Civile, bugetar in gestiunea Ministerului de Finante, avand activitati specifice in cadrul fiecarui minister;
    - Constituirea unor Centre de Acreditare in cadrul fiecarui minister, pentru activitati de formare continua de resurse umane, de catre asociatii si fundatii;
    - Constituirea unui Grup de Lucru Interministerial, pentru societatea civila, cu activitate permanenta si caracter consultativ, avand rolul de a stabili cuantumul bugetar anual in raport cu programul de alocare pentru proiecte comune;
    - Constituirea Consiliului Superior al Asociatiilor si Fundatiilor, ca structura executiva subordonata ministrului insarcinat cu reforma, avand ca rol principal monitorizarea activitatii asociatiilor si fundatiilor.
    6. De ordin general legislativ
    - Adoptarea Legii privind accesul la informatie;
    - Adoptarea Legii privind protectia minoritatilor nationale.
    - Adoptarea Legii cultelor care sa consfinteasca drepturile egale ale tuturor confesiunilor religioase recunoscute prin lege.
    Masuri legislative specifice
    7. Relativ la protectia minoritatilor nationale
    - Vor fi eliminate restrictiile privitoare la invatamantul tehnic si profesional - inclusiv cel universitar - in limba materna, identificand resursele financiare necesare;
    - Se va reintroduce dreptul de sustinere a examenului de admitere in invatamantul superior in limba folosita in timpul scolarizarii;
    - Vor fi incurajate actiunile interculturale care promoveaza cooperarea interetnica.
    8. Relativ la asociatii si fundatii
    Modificarea Legii persoanelor juridice (asociatiuni si fundatiuni) nr. 21 din 1924, in scopul armonizarii acesteia cu ansamblul de reglementari legislative si fiscale ale statului roman si ale euro-regiunii din care acesta face parte;
    - Includerea in proiectul de Lege a finantelor publice a unui capitol privind accesul la fondurile bugetului centralizat de stat, specific pentru asociatii si fundatii si alocarea de fonduri pentru cofinantarea programelor internationale pentru societatea civila, inclusiv cu precizarea surselor de constituire a Fondului pentru Dezvoltarea Societatii Civile;
    - Includerea unui articol in Legea raspunderii ministeriale, privind capacitatea ministerelor de a accede la fondurile bugetare pentru dezvoltarea proiectelor in parteneriat cu societatea civila;
    - Includerea unui articol in Legea administratiei locale, privind capacitatea Consiliilor Locale de a accede la fondurile bugetare pentru dezvoltarea proiectelor in parteneriat cu societatea civila;
    - Modificarea Legii sponsorizarii, redefinind categoriile de sponsori si sponsorizati si urmarind crearea unui sistem de masuri de stimulare a activitatilor de sponsorizare, mai ales prin facilitati de ordin fiscal.

    CAP. 7
    Politici privind capitalul uman

    1. Sanatate
    Reforma sanitara trebuie sa reflecte ideea ca responsabilitatea pastrarii sanatatii cade nu doar in seama medicului ci si in seama colectivitatii insasi, precum si asupra sistemului de educatie si a factorilor de decizie politica.
    Pastrarea sanatatii individului este nu doar o necesitate de baza, sociala, ci si un drept fundamental al personalitatii umane.
    Consideram, deci, ca ingrijirile medicale, serviciile de sanatate si politica sanitara, sunt mijloacele prin care se garanteaza acest drept fundamental.
    Guvernul considera ca reforma in domeniul ocrotirii sanatatii vizeaza urmatoarele prioritati:
    1. Finalizarea si aplicarea rapida a Legii Asigurarilor Sociale de Sanatate.
    2. Deblocarea constituirii Colegiului Medicilor din Romania.
    3. Cresterea accesibilitatii serviciilor medicale pentru cetateni. Se va asigura dispersia serviciilor medicale pe intreg teritoriul tarii, prin activitatea decizionala a Colegiului Medicilor din Romania.
    4. Finalizarea Legii Colegiului Farmacistilor din Romania.
    5. Descentralizarea coordonarilor activitatilor medicale, cu reducerea personalului si atributiilor Ministerului Sanatatii. Dezvoltarea rolului strategic al Ministerului Sanatatii in locul celui de gestiune directa, cu revizuirea actelor normative care perpetueaza sistemul centralizat.
    6. Finantarea sistemului de sanatate:
      - Diversificarea surselor de finantare a ocrotirii sanatatii. Cresterea ponderii cheltuielilor bugetare pentru sanatate in raport cu Produsul Intern Brut.
      - Constituirea Fondului National al Asigurarilor de Sanatate si administrarea lui de catre Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate.
    7. Accelerarea privatizarii asistentei medicale primare.
    8. Acordarea de credite pe termen lung si cu dobanzi mici pentru practica medicala in sistem particular.
    9. Asigurarea unor programe cu participare internationala, dedicate formarii specialistilor in management sanitar.
    10. Dezvoltarea unor programe de sanatate specifice pentru o serie de boli cu risc sau incidenta crescute: boli cardio-vasculare, tuberculoza, SIDA, neoplazii, etc.
    11. Dezvoltarea unor programe specifice zonale, concordante cu patologia existenta in plan teritorial.
    12. Dezvoltarea unei retele accesibile de asistenta medico-chirurgicala de urgenta pe tot teritoriul tarii.
    13. Elaborarea unui program national de sustinere a sanatatii familiei, dezvoltarea retelei de planning familial care sa contribuie la armonizarea vietii cuplului si la reducerea numarului de sarcini nedorite.
    14. Sporirea eficientei actiunilor de prevenire a bolilor acute si transmisibile prin:
      - Masuri care tin de sectorul sanitar.
      - Masuri care tin de colectivitatile umane si administratie locala.
    15. Derularea unor programe de sanatate pentru populatia defavorizata (persoane cu handicap, varstnici, bolnavi cronici etc.)
    16. Sprijinirea organizatiilor neguvernamentale (a asociatiilor profesionale) care au ca scop promovarea programelor de sanatate.
    17. Satisfacerea necesarului de medicamente de baza:
      - Simplificarea procedurilor de eliberare a medicamentelor compensate.
      - Extinderea dreptului de eliberare a medicamentelor compensate pentru toate farmaciile.
      - Relansarea productiei interne de medicamente.
    18. Reluarea programului de reabilitare a dispensarelor si spitalelor cu sprijinul Programelor PHARE si al Bancii Mondiale.
    19. Autonomia invatamantului medical universitar. Incheierea unui protocol privitor la invatamantul medical postuniversitar pentru realizarea colaborarii intre Ministerul Sanatatii si Ministerul Invatamantului.
    20. Stimularea cercetarii medicale, in special la nivelul centrelor universitare prin cercetare contractuala.
    21. Redefinirea salarizarii medicilor prin introducerea sistemelor de plata in functie de calitatea actului medical, prin norme comune ale Colegiului Medicilor si ale Casei de Asigurari Medicale.
    2. Invatamant
    Invatamantul romanesc reprezinta o prioritate nationala si este conceput ca sistem deschis si democratic, bazat pe valori stiintifice, culturale si morale, informativ si formativ, prin imbinarea factorilor educationali - familia, scoala, Biserica si comunitatea locala.
    Strategia reformei educationale: restructurarea si modernizarea.
    Obiectivele politicii educationale
    - Structurarea unui profil uman complex, capabil de adaptare la dinamica tranzitiei catre o societate democratica, bazata pe economia de piata cu caracter participativ - social, si, totodata, vector al dezvoltarii durabile (cetatean cu o bogata cultura generala, bun specialist, deschis si adaptabil la nou, dinamic, inzestrat cu putere de discernamant, capabil de decizie si actiune, solidar cu semenii lui).
    - Redefinirea calitatii si a eficientei procesului educational in concordanta cu cerintele tranzitiei, a integrarii europene si cu caracteristicile unei societati deschise, dinamice, democratice.
    - Democratizarea sistemului national de invatamant, in plan vertical (ameliorarea selectiei si descentralizarea decizionala corelate cu cresterea competentei) si in plan orizontal (extinderea si diversificarea ofertei educationale, optimizarea structurilor organizationale).
    - Redimensionarea rolului social al educatiei prin redefinirea pozitiei institutiei scolare in cadrul comunitatii locale si al societatii.
    Principiile politicii educationale
    - Prioritatea reformei educationale in contextul reformei generale din Romania.
    - Subsidiaritatea, prin descentralizarea administrativa, pedagogica si financiara, pe baza delegarii graduale de responsabilitati, in cadrul unui mecanism interactiv functional.
    - Egalitatea sanselor la educatie si diferentierea individuala a performantelor.
    - Parteneriat educational si social, prin crearea si dezvoltarea legaturilor firesti ale sistemului national de invatamant cu societatea civila.
    - Introducerea si dezvoltarea sistemului colegial participativ si a profilului liderului educational in cadrul organizatiei scolare.
    - Reforma organizationala, miza strategica a restructurarii si modernizarii sistemului educational (trecerea de la organizatia de tip mecanicist-birocratic la cea de tip democratic-participativ; echilibrarea componentelor instructiv -educativ, informativ-formativ; trecerea de la invatamantul de tip custodial la cel de tip umanist, de la constrangere la motivare; eliminarea formalismului).
    - Coerenta actiunilor, functionalitatea si asigurarea capacitatii de autoreglare a sistemului educational.
    - Asumarea responsabilitatilor decizionale si asigurarea transparentei actiunilor (principiul raportarii pe verticala si pe orizontala in dublu sens).
   - Diversificarea surselor de finantare a sistemului educational (buget de stat, bugete locale, agenti economico-financiari, venituri proprii, donatii, sponsorizari, surse externe, alte surse).
    - Educatia permanenta, inclusiv prin forme de invatamant deschis si la distanta.
    Principalele elemente ale reformei educationale
    - Baza materiala: optimizarea alocarii resurselor, modernizarea si adaptarea la cerintele politicii educationale.
    - Managementul educatiei: descentralizarea si multiplicarea decizionala (responsabilitate, eficienta, echilibru, contract de management, redefinirea tipologiei centrelor de decizie).
    - Redimensionarea si restructurarea planurilor si programelor scolare, in conformitate cu standardele politicii educationale (functionalitate, interdisciplinaritate, eficacitate).
    - Politica de personal: selectia, formarea, integrarea, perfectionarea, motivarea. Evaluarea activitatii educationale: evaluarea si autoevaluarea ca procese complexe continue si obiective.
    - Circulatia informatiei: informatizarea, fluxuri informationale si comunicationale verticale, orizontale si transversale, crearea bancilor de date cu specific educational.
    - Salarizarea personalului: asigurarea unui prag minim de trai decent institutionalizat, salarizare diferentiata in functie de criterii valorice obiective. Parteneriatul pentru educatie: deschiderea scolii catre mediul comunitar, crearea si dezvoltarea legaturilor intra si intercomunitare, apelarea la dialogul social bazat pe principiul responsabilitatii.
    - Finantarea educatiei: multiplicarea si diversificarea surselor (fonduri echivalente cu cel putin 6% din PIB), formule de alocare, responsabilitati.
    - Integrarea europeana: standarde cantitative si calitative, costuri, adaptare, responsabilitati tinand seama de traditie si specificul national.
    3. Cultura
    In evolutia Romaniei, oamenii de cultura si creatia de valori spirituale au indeplinit in chip firesc, un rol de liant istoric si de fundament al afirmarii identitatii nationale.
    Astazi, este evident ca nu o criza a culturii romanesti, ci o criza a administratiei culturale este realitatea careia Guvernul va trebui sa-i ofere solutii si raspunsuri urgente.
    O politica responsabila in acest domeniu trebuie, de asemenea, sa urmareasca, in acelasi timp, stimularea creativitatii culturale in toate formele sale, afirmarea si explorarea permanenta a traditiilor, edificarea continua a identitatii noastre si stimularea dialogului cu celelalte culturi ale lumii.
    Nivelul de dezvoltare a culturii este un indicator important al calitatii vietii. Afirmam, in consecinta, ca Guvernul isi asuma ca datorie a sa fata de viitorul tarii, asigurarea accesului cat mai larg al cetatenilor la productiile culturale din tara si strainatate.
    Misiunea Guvernului este aceea de a adopta masurile care sa garanteze stimularea creativitatii individuale, protejarea patrimoniului cultural si incurajarea dezvoltarii vietii spirituale a colectivitatilor in toata diversitatea acestora.
    Principiul de baza al strategiei Guvernului va fi restructurarea sistemului institutional, corelata cu descentralizarea structurilor si a actului decizional, in spiritul subsidiaritatii.
    Totodata, cultura va fi una din prioritatile cheltuielilor bugetare.
    Guvernul afirma ca prioritati ale strategiei sale in domeniu, urmatoarele:
      - Apropierea fenomenului cultural de comunitatile locale beneficiare;
      - Instituirea unui sistem concurential deschis, bazat pe proiecte, pentru selectia, promovarea si finantarea actului de cultura care sa-l faca independent de conditionarea politica;
      - Incurajarea initiativei private in protejarea mostenirii culturale istorice si a creatiei culturale vii;
      - Gestiunea flexibila a institutiilor culturale;
      - Protectia si promovarea creatiei originale;
      - Construirea unei "imagini a Romaniei veridice, printr-o noua politica culturala externa, care sa promoveze valori autentice si competitive, si sa le sustina in dialogul cu productia culturala internationala.
    In acest context este necesara o reforma a structurilor si mecanismelor de functionare existente, prin:
      - Reintoarcerea tuturor institutiilor de cultura de interes local sub autoritatea si finantarea autoritatilor locale;
      - Acordarea unei cat mai largi autonomii decizionale institutiilor de cultura, in limitele atributiilor si competentelor specifice si in afara oricaror ingerinte de natura politica;
      - Parteneriatul cu structurile societatii civile si cu autoritatile locale;
      - Reglementarea statutului juridic al creatorului si artistului, al profesiunilor liberale de tip cultural si renuntarea la conceptul de "artist functionar de stat".
    Strategia legislativa a Guvernului in acest domeniu are in vedere promovarea cu prioritate a urmatoarelor acte normative:
      - Legea patrimoniului cultural national;
      - Legea institutiilor de spectacole;
      - Legea bibliotecilor publice;
      - Legea muzeelor si colectiilor publice;
      - Legi privind statutul profesional al creatorului si artistului.
    Guvernul va promova, de asemenea, interesele oamenilor de arta si cultura, cu ocazia modificarii unor acte normative privind sponsorizarea, finantele publice impozitele si taxele, timbrele culturale, protectia sociala.
    4. Culte
    Institutiile de stat vor sustine si stimula prin toate mijloacele dezvoltarea vietii religioase, grav afectata in anii dictaturii comunist-atee, pentru ca Biserica Ortodoxa Romana, celelalte Biserici si culte religioase din Romania, sa se poata manifesta in conditii optime, avandu-se mereu in vedere intarirea si mentinerea credintei, traditiilor si datinilor culturii nationale, specifice spatiului carpato-danubiano-pontic, precum si a celor din cadrul comunitatilor romanesti de pretutindeni, urmarindu-se ca tel nobil si ca obligatie morala conservarea personalitatii religioase, culturale, lingvistice, a obiceiurilor stravechi si maiestriei artistice specifice.
    Statutul cultelor si rolul statului roman in sprijinirea cultelor religioase:
    - Adoptarea de catre Parlamentul Romaniei a Legii Cultelor, lege menita sa reglementeze toate problemele referitoare la activitatea religioasa si sociala a Bisericilor, cultelor si asociatiilor religioase, la relatiile acestora cu institutiile laice;
    - Constituirea unui cadru normativ adecvat, prin adoptarea, schimbarea si perfectionarea legislatiei referitoare la invatamantul religios, clerul militar, asistenta social-religioasa din armata, spitale, penitenciare, azile, orfelinate, conservarea patrimoniului religios.
    Regimul economic al institutiilor de cult religios din Romania:
    - Regandirea in sensul unei imbunatatiri a sistemului de subventionare a personalului de cult de la bugetul de stat;
    - Respectarea prevederilor legale asupra drepturilor exclusive ale cultelor religioase referitoare la producerea si comercializarea cartilor de rit religios proprii si a obiectelor religioase specifice;
    - Aplicarea corecta a Legii Fondului Funciar, in ceea ce priveste improprietarirea unitatilor de cult din mediul rural si extinderea ei in mediul urban in situatiile specifice;
    - Formarea si dezvoltarea unei retele de turism cu caracter religios si cultural-istoric, de interes national si international, imbinata armonios cu cel rural din regiunea montana, afiliata la retelele europene;
    - Sprijinirea efectiva a reconstructiei si a restaurarii in prima urgenta a patrimoniului religios, aflat in mare pericol, reconstructia bisericilor patrimoniale demolate (ex: cele 28 de spatii ecleziale si spatii adiacente din Bucuresti, acolo unde conditiile fac rational si posibil acest lucru);
    - Sustinerea cu fonduri de la bugetul de stat si de la bugetul unor firme particulare (prin aplicarea legislatiei sponsorizarii) a construirii de noi lacasuri de cult, necesare desfasurarii normale a vietii religioase;
    In concluzie, in numele ecumenismului religios, chemam toate Bisericile si cultele de pe teritoriul Romaniei la o conlucrare pe baza moralei religioase, considerand ca fundamentul credintei religioase este respectat de toate confesiunile crestine si necrestine, ca deosebirile sunt doar de nuanta, provocate de lipsa de cunoastere reciproca, ceea ce genereaza neintelegere si intoleranta.
    Vom sprijini efectiv prin toate modalitatile cuvenite si toate mijloacele morale si materiale ca viata religioasa sa contribuie la mentinerea si dezvoltarea spiritului moral in Romania, fapt care ar ajuta, totodata, si la propulsarea procesului de integrare a tarii noastre in structurile democratice euro-atlantice.
    5. Cercetare
    Principalele obiective ale politicii Guvernului in domeniul cercetarii stiintifice sunt:
    - Cresterea capacitatii de elaborare si implementare a politicilor in domeniu si corelarea acestora cu celelalte politici guvernamentale.
    - Sporirea ofertei de informatii; initierea de retele de informatii.
    - Stimularea inovarii si a difuziei acesteia; crearea de instrumente institutionale si financiare menite sa asigure absorbtia inovarii (centre de incubare si inovare; sprijin financiar, in special firmelor mici si mijlocii ce au potential inovativ si stimularea exporturilor produselor acestora).
    - Reforma finantarii bugetare, in principal prin finantare de proiecte si acces la finantare prin licitatii.
    - Stabilirea de prioritati in alocarea fondurilor bugetare; sunt avute in vedere, in special, urmatoarele domenii: ocrotirea sanatatii, energie, agricultura, mediu, infrastructura, cercetare economica, domenii ale cercetarii fundamentale.
    - Diversificarea surselor de finantare a programelor si proiectelor; extinderea finantarii proiectelor de cercetare (fonduri publice/fonduri private).
    - Transparenta repartizarii si administrarii fondurilor cercetarii.
    - Reforma institutionala a sistemului cercetarii; incurajarea concurentei si a privatizarii.
    - Stimularea implicarii organizatiilor neguvernamentale in implementarea diverselor programe.
    - Intarirea legaturii dintre invatamant si cercetare.
    - Folosirea cadrului legal privind protectia proprietatii intelectuale pentru protejarea mai eficienta a creativitatii romanesti.
    - Dezvoltarea parteneriatului international in domeniu, in special prin participarea la programele europene.
    - Dezvoltarea resurselor umane.
    6. Tineret si sport
    Consecvent principiilor asumate prin "Contractul cu tanara generatie", in spiritul respectarii diversitatii culturilor, democratiei, solidaritatii si tolerantei, Guvernul se angajeaza sa urmeze o politica europeana, bazata pe:
    - Constientizarea tinerilor ca cetateni responsabili.
    - Promovarea conditiilor pentru integrarea si participarea tinerilor in societate.
    - Dezvoltarea spiritului de solidaritate.
    - Promovarea mobilitatii.
    - Recunoasterea si dezvoltarea politicilor de participare a tinerilor la procesul de luare a deciziilor.
    Promovarea politicii de evitare a excluderii sociale, va transforma ministerul de resort intr-o structura moderna, flexibila, apta sa sustina activitatile de/si pentru tineret, in parteneriat cu structurile asociative de tineret.
    Guvernul va initia un program de studii si cercetari privind starea tineretului, considerat ca o certitudine a realizarii schimbarii, ce trebuie evaluat in conformitate cu potentialul pe care il reprezinta.
    Considerand ca politica de tineret trebuie abordata global si ca principiile sale trebuie integrate in politici sectoriale coordonate, Guvernul va promova initiativele legislative necesare sustinerii tinerilor - actori sociali implicati responsabil in schimbarea societatii romanesti.
    Guvernul va garanta respectarea principiilor cogestiunii decizionale ca baza de elaborare a sistemelor de licente si licitatii, menite sa reprezinte parghiile de realizare a parteneriatului social.
    Prin politici globale si integrate, Guvernul va urmari dezvoltarea, in urmatorii patru ani, a programelor ce au ca obiective informarea si consultanta, cresterea mobilitatii, promovarea unui sistem de valori morale, dezvoltarea spiritului intreprinzator, stimularea participarii tinerilor la activitatile comunitatii, acordarea de facilitati operatorilor care asigura desfasurarea activitatilor de tineret institutionalizarea dialogului social.
    Respectarea angajamentelor fata de tanara generatie impune:
    - Realizarea studiilor de cercetare in vederea identificarii raporturilor reale intre nevoile societatii si necesitatile tinerilor si prognozarea dinamicii pietei de munca in perioada 1997-2000.
    - Promovarea programului national pentru prevenirea excluderii sociale a copiilor si tinerilor.
    - Lansarea programului guvernamental pentru sprijinirea tinerei familii.
    - Infiintarea retelei nationale de Centre de Informare si Consultanta pentru tineri.
    - Acordarea de facilitati fiscale pentru agentii economici care angajeaza tineri absolventi.
    - Infiintarea bursei de locuri de munca pentru tineri.
    - Infiintarea Fondului National de Locuinte si elaborarea sistemului de creditare pentru procurarea de locuinte.
    - Promovarea unui sistem de asistenta medicala integrat sistemului de invatamant si infiintarea Fondului Asigurarilor de Tineret.
    - Acordarea de facilitati fiscale pentru agentii economici care ofera burse de specializare.
    - Acordarea de facilitati fiscale pentru tinerii intreprinzatori.
    - Integrarea in sistemele internationale ale facilitatilor de transport.
    - Infiintarea retelei nationale de hoteluri pentru tineret.
    - Infiintarea serviciului militar alternativ.
    - Realizarea cadrului de parteneriat cu administratia publica locala.
    - Perfectionarea gradului legislativ pentru infiintarea, organizarea si functionarea structurilor asociative de si pentru tineret.
    - Constituirea structurilor specifice pentru integrarea in Uniunea Europeana.
    - Integrarea in sistemele internationale de facilitati privind accesul la manifestarile culturale si sportive.
    Activitatile fizice si sportive constituie un factor important de echilibru, de sanatate, de progres al fiecaruia, ele fiind un element fundamental al educatiei, al culturii si al vietii sociale.
    Guvernul va asigura:
    - Promovarea unui program national pentru sustinerea activitatilor sportive de masa.
    - Continuarea procesului de democratizare a activitatilor federatiilor si cluburilor sportive.
    - Actualizarea si initierea de acte normative referitoare la desfasurarea activitatii sportive in concordanta cu legislatia interna si acordurile internationale in domeniul sportiv.
    - Promovarea liberei circulatii a sportivilor la competitiile internationale.
    - Structurarea organizatiilor sportive prin imbinarea formelor publice cu cele private.
    - Modernizarea procesului de pregatire sportiva si concurs.
    - Initierea de masuri legislative pentru finantarea activitatilor sportive si dezvoltarea bazei materiale prin sustinere financiara privata, bugetara, extrabugetara.
    - Extinderea relatiilor sportive internationale.

    CAP. 8
    Politici de reforma a administratiei publice

    1. Administratia publica centrala
    Pornind de la cele doua functii ale guvernului, aceea de a realiza politica interna si externa a tarii si aceea de a conduce administratia publica, se defineste modul de abordare a activitatilor pe care aceasta institutie le va realiza.
    Astfel, ca al doilea element al puterii executive, alaturi de Presedintie, guvernul va organiza executarea si va executa in concret programul politic stabilit de catre majoritatea parlamentara, in principal prin:
    a. initiative legislative care sa puna in practica strategia politica agreata de majoritatea parlamentara;
    b. adaptarea programului de guvernare la necesitati si cerinte noi ce pot aparea pe perioada mandatului sau;
    c. comunicarea permanenta cu Parlamentul;
    d. garantarea si promovarea executarii legilor si a celorlalte acte normative de catre sistemul organelor administratiei publice;
    e. controlul activitatii autoritatilor administratiei publice.
    In aplicarea prevederilor Constitutiei si a Legii administratiei publice locale, Guvernul isi propune sa delege autoritatilor locale, toate acele competente care isi pot gasi o manifestare in mod real eficienta la nivelul structurilor locale, pastrand in administrare proprie numai acele activitati care nu pot fi indeplinite decat de catre guvern.
    In acest sens, Guvernul isi propune sa initieze cadrul legislativ clar si coerent pentru a putea realiza practic procesul descentralizarii, urmarind totodata acele semnale provenind din sfera administratiei publice locale care definesc structura activitatilor ce pot fi conduse eficient la acest nivel.
    Guvernul, ca administrator, va purta un dialog permanent cu acele segmente ale societatii civile care reprezinta interese ale unor grupuri sociale semnificative, urmarind evolutia si solutionarea problemelor acestora.
    La nivelul organizarii structurii administratiei publice centrale se impune crearea unui aparat flexibil care sa aiba capacitatea de a interveni eficace in propriul program, in functie de modificarile aparute in sfera necesitatilor si cerintelor corpului social. Debirocratizarea promovat de catre guvern va genera introducerea unor criterii de performanta la nivelul administratiei publice centrale si delegarea autoritatii, cu scopul sporirii eficientei mecanismului administrativ. In limita resurselor alocate si a strategiei adoptate, functionarul public va avea libertatea de a-si alege tactici si de a distribui resurse, cu conditia evaluarii periodice a relatiei resurse obiective strategice-rezultate si a respectarii criteriilor de performanta.
    De asemenea, administratia publica devine un prestator de servicii pentru cetateni. Pana acum, guvernele au fost mai degraba orientate inspre realizarea propriilor obiective, decat inspre satisfacerea nevoilor legitime ale cetatenilor. Treptat insa, "consumatorul" de "servicii" guvernamentale - cetateanul - a devenit mult mai coerent in exprimarea cererilor sale si asteapta ca - in schimbul taxelor si impozitelor platite - serviciile prestate de administratia publica centrala sa fie comparabile cu cele prestate de sectorul privat.
    O alta directie a administratiei o reprezinta imbunatatirea managementului resurselor umane. In principal, Guvernul propune o deconcentrare a politicilor de resurse umane, in favoarea agentiilor si departamentelor specializate si ale administratiei publice locale, imbunatatirea managementului functionarilor publici superiori, lansarea unor politici mult mai flexibile in domeniul salarizarii si al conditiilor de angajare.
    In scopul promovarii coerente a actelor normative si a initiativelor legislative, astfel incat ele sa se subsumeze unei politici generale de dezvoltare, se intentioneaza o crestere substantiala a raspunderii Secretariatului General al Guvernului in ceea ce priveste determinarea statutului si rolului functionarilor publici, a standardelor profesionale necesare la nivelul organismelor administratiei publice centrale, precum si in ceea ce priveste corelarea sub aspect conceptual a activitatii ministerelor, astfel incat proiectele de acte normative pe care acestea le initiaza sa intruneasca inca din faza initiala, conditiile de acuratete si fundamentare necesare unui demers cat mai rapid si mai oportun sub aspectul procedurilor de adoptare.
    Secretariatul General al Guvernului va depasi astfel conditia de simpla cancelarie a Cabinetului si va deveni o prezenta mult mai consistenta in activitatea tuturor organismelor administratiei centrale. S.G.G. va fi, totodata, direct responsabil de coerenta si ritmul activitatii generale a executivului.
    Reorganizarea aparatului S.G.G. va avea in vedere si crearea unei structuri permanente, al carei rol principal va fi dezvoltarea si cresterea performantelor administratiei publice centrale.
    2. Administratia publica locala
    Procesul democratizarii societatii romanesti, crearea statului de drept, modernizarea economiei si realizarea unei economii de piata, integrarea Romaniei in structurile europene si euro-atlantice sunt conditionate de reforma administratiei publice locale, a institutiilor economice, sociale si culturale, de realizarea unei autonomii locale corespunzatoare principiilor din Carta Europeana a Autonomiei Locale.
    Pornind de la principiul conform caruia individul, grupul sau colectivitatea isi hotarasc destinul, atunci cand actioneaza intr-o societate pluralista, in care este intronat respectul fata de lege, se va urmari atingerea urmatoarelor obiective ale reformei in administratia publica locala, componente ale sistemului general de obiective ale reformei administratiei nationale.
    A. Obiectivele reformei din administratia publica locala
    - asigurarea unor resurse financiare suficiente si proportionale cu competentele si responsabilitatile care revin consiliilor locale si judetene;
    - definirea patrimoniului public al comunitatilor locale care trebuie sa se afle in gestiunea consiliilor locale sau judetene, dupa caz;
    - eliminarea tutelei administrative si exercitarea controlului strict in privinta asigurarii respectului legalitatii;
    - garantarea unui statut al alesilor locali, astfel incat suspendarea sau demiterea acestora sa se faca strict pe considerente legale;
    - garantarea drepturilor prin care colectivitatile locale sa poata invoca si apara - prin recursul la contenciosul administrativ si Curtea Constitutionala - autonomia locala asa cum este ea definita de Constitutie si de Legea nr. 69/1991;
    - dreptul de asociere al colectivitatilor locale in plan national si international.
    B. Stadiul reformei in administratia publica locala
    Principala problema a reformei administratiei locale este legata de golurile existente in actualul sistem legislativ care nu a reusit sa acopere probleme deosebit de importante cum sunt autonomia financiara si patrimoniala. De asemenea, intarzierea punerii in practica a reformei administratiei locale pe considerentul unor ratiuni macroeconomice, a adus prejudicii chiar in domeniul reformei economice, prin lipsa cadrului institutional adecvat, ca si prin mentinerea tuturor presiunilor financiare si, in general, din domeniul resurselor, la nivelul administratiei centrale de stat. Legea nr. 69/1991 republicata a fost pe unele directii inoperanta, in lipsa unor reglementari, institutii si parghii economico-financiare care sa asigure o autonomie reala, efectiva si eficienta a autoritatilor administratiei publice locale alese in teritoriu.
    Romania se afla intr-o situatie in care institutiile democratice locale coexista cu puternice structuri de tip centralizat, apartinand vechiului sistem, fiind nevoite sa functioneze intr-un cadru institutional, legislativ si economic inoperant. Aceasta situatie a generat compromiterea alesilor locali care, lipsiti de mijloace, sunt perceputi de catre cetateni ca incapabili sa rezolve interesele comunitatilor locale, ceea ce in ultima instanta a condus la compromiterea autonomiei locale, ca o componenta a democratiei. Acest blocaj s-a materializat in urmatoarele doua fenomene deosebit de grave:
    - lipsa de cooperare a institutiilor guvernamentale si a organelor administratiei locale desconcentrate in teritoriu, cu consiliile locale si judetene, in detrimentul comunitatilor locale si al sistemului social in general;
    - mentinerea intr-un stadiu subdezvoltat al societatii civile si al procesului de democratizare in general.
    C. Schimbari vizand deblocarea procesului reformei in administratia publica locala
    Schimbarile necesare presupun:
    - crearea cadrului legislativ si a mecanismelor caracteristice unei autentice autonomii locale;
    - punerea de acord a reglementarilor existente si adoptarea unor noi reglementari care sa respecte si sa puna in practica prevederile Constitutiei si ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, mai ales in privinta finantelor si patrimoniului local;
    - crearea si trecerea unor servicii desconcentrate sub directa autoritate a comunitatilor locale;
    - administrarea domeniului public si privat al unitatilor teritorial-
    administrative nemijlocit de catre acestea;
    - proiectarea unui sistem de criterii la care sa se poata raporta eficacitatea activitatilor;
    - stabilirea unor elemente precise, obiective in realizarea transferurilor bugetare;
    - stabilirea unor proceduri clare de aplicare a prevederilor legale si simplificarea procedurilor administrative, indeosebi in domeniile financiar si investitional, unde exista o serie intreaga de documente cu caracter de lege, care insumate anuleaza practic autonomia locala;
    - reproiectarea intregului sistem al serviciilor publice cu analiza oportunitatii transferului anumitor activitati in sfera concurentiala;
    - cresterea profesionalismului functionarilor publici;
    - descentralizarea, din punct de vedere al deciziilor si responsabilitatii, pana la nivelul local, pentru asigurarea operativitatii eficientei pe probleme cum sunt:
      - urmarirea aplicarii politicilor de interes local la nivelul regiilor si societatilor care asigura serviciile publice;
      - organizarea si dezvoltarea urbanistica;
      - asigurarea desfasurarii activitatilor de invatamant, asistenta sanitara si sociala;
      - protejarea mediului inconjurator;
      - pastrarea ordinii si linistii publice;
      - realizarea transparentei fata de public si crearea unei relatii de parteneriat cu societatea civila.

    CAP. 9
    Politici privind justitia si ordinea publica

    1. Justitia
    1.1. Principii generale
    Politica Guvernului in domeniul justitiei se intemeiaza pe urmatoarele principii:
    - Garantarea independentei si a impartialitatii justitiei;
    - Continuarea si accelerarea procesului de reforma a justitiei;
    - Autoritatea legii; cresterea autoritatii instantelor judecatoresti in raporturile cu Ministerul Public si cu organele de politie;
    - Corelarea legislatiei interne cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si celelalte reglementari ale Consiliului Europei la care Romania este parte;
    - Sincronizarea legislatiei interne cu reglementarile Uniunii Europene in scopul indeplinirii conditiilor de aderare a Romaniei la aceasta organizatie europeana;
    - Apararea drepturilor si a libertatilor persoanei in raporturile cu autoritatile publice.
    1.2. Masuri pentru continuarea si accelerarea reformei justitiei
    Pentru ca justitia sa devina o reala putere in stat, independenta si distincta, dar egala cu celelalte puteri, vor fi adoptate masuri in urmatoarele directii: organizare, legislatie, resurse umane si mentalitati, resurse materiale si financiare.
    A. In domeniul organizarii justitiei vor fi luate urmatoarele masuri pentru corectarea erorilor savarsite de guvernarile anterioare si pentru adoptarea legilor necesare consolidarii justitiei ca institutie fundamentala a statului de drept;
    - Modificarea Legii de organizare judecatoreasca, a Codului de procedura penala si a Codului de procedura civila, in scopul cresterii calitatii a celeritatii actului de justitie, al consolidarii statutului magistratului si al refacerii credibilitatii justitiei;
    - Reintroducerea institutiei judecatorului de instructie.
    B. In domeniul legislatiei, vor fi elaborate urmatoarele proiecte de acte normative tinand seama de standardele existente in cadrul Consiliului Europei si al Uniunii Europene:
    - Proiectul de lege privind perfectionarea cadrului normativ al economiei de piata libera;
    - Proiectul de lege privind persoanele fizice si juridice;
    - Proiectul de lege privind organizatiile neguvernamentale fara scop lucrativ;
    - Proiectul de lege privind garantarea si apararea drepturilor consumatorului;
    - Proiectul de lege privind Codul muncii;
    - Proiectul de lege privind functionarul public;
    - Proiectul de lege privind contraventiile;
    - Proiectul de lege privind prescriptia extinctiva;
    - Proiectul de lege privind executarea pedepselor;
    - Proiectul de lege pentru crearea, respectiv completarea cadrului normativ necesar exercitarii profesiilor liberale.
    C. In domeniul resurselor umane si al mentalitatilor vor fi adoptate urmatoarele masuri:
    - Corelarea numarului magistratilor si al celorlalti salariati cu volumul de munca din fiecare instanta de judecata si din fiecare parchet;
    - Dezvoltarea si consolidarea Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Magistratilor, ca unica institutie pentru selectia si formarea profesionala a magistratilor, in acord cu principiul independentei si al impartialitatii justitiei, precum si cu exigentele reformei legislative. In acest scop, vor fi modificate dispozitiile corespunzatoare din Legea de organizare judecatoreasca si vor fi asigurate conditiile materiale si de personal pentru buna functionare a acestui institut;
    - Promovarea in functie si acordarea treptelor superioare de salarizare se vor face numai pe baza de concurs sau pe baza de examen;
    - Sprijinirea extinderii si consolidarii asociatiilor de magistrati.
    D. In domeniul resurselor materiale si financiare vor fi adoptate urmatoarele masuri:
    - Corelarea salariilor magistratilor cu cele ale demnitarilor care functioneaza in structurile puterii legislative si executive;
    - Dotarea instantelor judecatoresti si a parchetelor cu sedii corespunzatoare in scopul asigurarii solemnitatii actului de judecata si al cresterii prestigiului justitiei;
    - Dezvoltarea procesului de informatizare a activitatii de judecata;
    - Identificarea resurselor financiare pentru aplicarea tuturor masurilor privind reforma justitiei. In principal, baza financiara a reformei justitiei va fi asigurata chiar din contributia instantelor judecatoresti la formarea bugetului statului. Totodata, vor fi adaptate taxele pentru diferitele servicii prestate de justitie, fara a se ingradi, prin aceasta, liberul acces la justitie.
    2. Ordinea publica
    2.1. Obiective
    Obiectivele principale ale politicii in domeniul ordinii publice sunt urmatoarele:
    - Protectia exercitarii drepturilor si a libertatilor individuale;
    - Siguranta cetateanului si a bunurilor sale;
    - Reducerea ratei criminalitatii;
    - Asigurarea climatului de ordine necesar pentru buna functionare a institutiilor statului.
    2.2. Directiile reformei Ministerului de Interne
    Reforma Ministerului de Interne, ca institutie principala care actioneaza in domeniul ordinii publice, se va desfasura in urmatoarele directii:
    - Perfectionarea structurilor Ministerului de Interne in acord cu traditiile romanesti si cu principiile de organizare a institutiilor similare din sistemul democratiilor occidentale;
    - Transformarea Ministerului de Interne intr-o institutie fundamental civila, care are in componenta sa si structuri cu caracter militar;
    - Asigurarea caracterului pur administrativ, tehnic si profesionist al Ministerului de Interne, fara nici o implicare politica, atat prin interzicerea apartenentei angajatilor sai la organizatiile politice, cat si, mai ales, prin conceptia care sta la baza activitatii sale si modul de realizare a atributiilor legale;
    - Asigurarea transparentei structurilor si activitatii Ministerului de Interne in raporturile cu publicul si mass-media, cu respectarea specificului metodelor de combatere a criminalitatii.
    2.3. Masuri organizatorice
    Pentru indeplinirea obiectivelor politicii in domeniul ordinii publice si a directiilor reformei Ministerului de Interne, ca institutie aflata in serviciul cetatenilor si al comunitatii, vor fi adoptate urmatoarele masuri organizatorice:
    - Delimitarea competentelor structurilor Ministerului de Interne de competentele altor institutii cu atributii in domeniul ordinii, linistii publice si combaterii criminalitatii (cum sunt Ministerul Public, Garda Financiara) si imbunatatirea sistemului de cooperare intre aceste institutii;
    - Crearea si/sau perfectionarea structurilor politiei pentru combaterea crimei organizate (trafic de arme, stupefiante si materiale radioactive, falsificarea de moneda si documente de identitate, spalarea banilor, retele de prostitutie, trafic de valori din patrimoniul cultural national);
    - Consolidarea institutiei jandarmeriei ca principala forta de ordine publica, mai ales in zonele rurale, potrivit traditiei romanesti;
    - Constituirea unor unitati mobile de interventie rapida pentru combaterea manifestarilor de violenta in viata familiala, a huliganismului, distrugerii de bunuri si atacurilor inarmate;
    - Cresterea numarului de specialitati in cadrul structurilor de politie, jandarmerie, graniceri si pompieri, precum si dotarea corespunzatoare a acestor structuri;
    - Perfectionarea sistemului de selectare si promovare a personalului pe criterii de valoare, competenta si capacitate de sporire a performantelor, precum si inlocuirea persoanelor compromise sau plafonate profesional;
    - Reevaluarea raportului dintre personalul de comanda, personalul operativ si cel de executie pentru eliminarea structurilor paralele, reducerea aparatului central si a celui de conducere la dimensiuni normale, precum si pentru intarirea structurilor de executie;
    - Infiintarea unui institut de cercetare a fenomenului criminalitatii in scopul elaborarii studiilor stiintifice si a programelor de actiune pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen antisocial, cu referire speciala la criminalitatea economico-financiara si la crima organizata;
    - Restructurarea UM 0215 pentru a exclude orice preocupari de politie politica si transformarea ei intr-o structura specifica Ministerului de Interne;
    - Imbunatatirea echiparii personalului si asigurarea unei salarizari corespunzatoare in raport cu efortul depus, importanta si gradul de pericol al activitatii desfasurate;
    - Crearea si dezvoltarea cadrului institutional pentru cooperarea intre structurile Ministerului de Interne si cele ale societatii civile si comunitatilor locale, in scopul asigurarii ordinii si linistii publice;
    - Educarea cetatenilor in spiritul respectarii legii;
    - Initierea unor programe pentru protejarea victimelor infractiunilor, pentru protejarea martorilor si pentru reinsertia sociala a persoanelor care au suferit condamnari penale.
    Aplicarea acestor masuri impune elaborarea unor proiecte de lege privind statutul politistului si organizarea Jandarmeriei.
    3. Combaterea coruptiei
    Politica in domeniul justitiei si al ordinii publice are ca obiectiv comun prevenirea si combaterea coruptiei. Mass-media a semnalat in mod neobosit cazurile in care au existat si exista inca suspiciuni puternice cu privire la coruptia unor functionari de stat. Institutiile justitiei, inclusiv Ministerul Public, precum si organele de politie, au reactionat lent sau au ignorat aceste semnale. Ca urmare, credibilitatea autoritatilor publice este pusa sub semnul intrebarii de societatea civila. Refacerea imaginii acestor autoritati depinde de adoptarea si aplicarea cu consecventa a urmatoarelor masuri:
    - Respectarea stricta a principiului constitutional, care afirma ca nimeni nu este mai presus de lege, si utilizarea procedurilor constitutionale ori de cate ori exista temeiuri suficiente pentru ridicarea imunitatii parlamentare a senatorilor si a deputatilor;
    - Elaborarea proiectului de lege privind responsabilitatea ministeriala;
    - Crearea Departamentului anticoruptie subordonat direct Primului Ministru;
    - Crearea unor structuri guvernamentale pentru prevenirea si combaterea coruptiei din interiorul institutiilor justitiei, inclusiv ale Ministerului Public, precum si din cadrul Ministerului de Interne;
    - Infiintarea unui institut de cercetare a fenomenului coruptiei, in scopul identificarii cauzelor coruptiei si intocmirii programelor adecvate de prevenire si combatere a coruptiei;
    - Colaborarea cu Avocatul Poporului, dupa intrarea in vigoare a legii privind organizarea si functionarea acestei institutii, in scopul de a da un raspuns prompt si eficace tuturor mesajelor primite din partea societatii civile in legatura cu existenta unor cazuri de coruptie;
    - Dezvoltarea cooperarii cu institutiile din sistemul democratiilor occidentale care au atributii de prevenire si combatere a coruptiei.

    CAP. 10
    Politica externa si de securitate nationala

    1. Politica externa
    A. Obiectivele prioritare ale politicii externe romanesti
    Principalele obiective ale politicii externe a Guvernului sunt:
    - garantarea securitatii nationale prin integrarea tarii in structuri de securitate sau aparare colectiva si dezvoltarea de relatii pasnice, in special cu statele vecine;
    - consolidarea mecanismelor democratice si facilitarea accesului tarii la prosperitate prin integrarea ei in structurile comunitare politice si economice ale statelor dezvoltate;
    - intarirea relatiilor cu romanii din afara granitelor tarii si sprijinirea acestora in vederea pastrarii identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase;
    - desavarsirea idealului national prin asigurarea conditiilor pentru regasirea tuturor romanilor din teritoriile istorice in cadrul unei Europe unite;
    - afirmarea spiritualitatii romanesti precum si propagarea unei imagini reale si pozitive a Romaniei in lume;
    B. Continuitatea orientarii strategice a politicii externe
    Guvernul va considera orientarea tarii catre vest ca pe un factor esential al destinului nostru national. In acest sens, integrarea europeana si euro-atlantica va reprezenta unica alternativa de politica externa a Romaniei.
    Guvernul va actiona in asa fel incat:
    - Romania sa indeplineasca toate conditiile admiterii printre primele tari in NATO, estimata a avea loc in anul 1999;
    - Romania sa indeplineasca toate conditiile admiterii in Uniunea Europeana, la orizontul anilor 2000.
    In acest context, Guvernul este constient ca integrarea europeana si euro-atlantica depind, in afara progreselor si reformelor de realizat pe plan intern, de imbunatatirea si, dupa caz, de normalizarea relatiilor cu vecinii, de participarea la solutionarea eventualelor litigii din zona, astfel incat Romania sa se dovedeasca a fi nu numai consumator de securitate, ci si furnizor de securitate, nu numai gata sa castige drepturi, ci si capabila sa-si asume obligatii pe plan international.
    C. Abordari noi si un stil nou in politica externa
    Guvernul va trece de la diplomatia defensiva, reactiva, formalista si ineficienta la o politica externa activa, imaginativa, energica si pragmatica.
    Politica externa nu va mai fi conceputa ca o scuza pentru o politica interna gresita, sau ca o metoda pentru infrumusetarea imaginii celor care detin puterea.
    Guvernul va promova o politica externa care sa sintetizeze si sa armonizeze interesele europene si euro-atlantice in Romania, cu interesele Romaniei in spatiul european si euro-atlantic. In acest sens, politica de integrare va insemna nu numai import de standarde occidentale, ci si participarea activa a Romaniei la definirea, proiectarea si realizarea structurilor normative si institutionale in care integrarea urmeaza a avea loc.
    In conceperea si desfasurarea politicii externe, Guvernul va apara cu fermitate principiile fundamentale pe care se bazeaza astazi relatiile internationale si va elimina orice duplicitate, va abandona incercarile menite a abate atentia partenerilor straini de la deficientele vietii politice, economice si sociale interne. Romania nu poate fi slujita prin minciuna, ci numai prin adevar, consecventa, cinste, realism si spirit constructiv.
    Politica externa se va caracteriza prin transparenta si responsabilitate si va fi proiectata in conlucrare cu reprezentantii societatii civile.
    D. Relatiile cu Estul Europei
    Odata definita prioritatea strategica a orientarii Romaniei catre Vest, se impune ca Guvernul sa prezinte modul in care concepe relatiile Romaniei in parte integranta a Europei Centrale, cu Estul continentului (in primul rand cu Federatia Rusa, dar si cu celelalte tari desprinse din fosta URSS, dintre care Ucraina are o importanta aparte pentru noi). Relatiile cu celalalt stat romanesc din Est, Republica Moldova, reprezinta o realitate care trebuie tratata pe temeiul fraternitatii si al respectului reciproc.
    Pe aceasta baza, in relatiile cu Federatia Rusa, Guvernul va actiona pentru:
    - construirea unui sistem de incredere intre Romania si Rusia care sa o convinga pe aceasta ca o Romanie puternica reprezinta pentru ea un factor de securitate, statul roman neintelegand vreodata sa se asocieze vreunei actiuni agresive anti-rusesti;
    - utilizarea tuturor instrumentelor existente pe plan international precum si a resurselor proprii disponibile spre a sprijini, fara imixtiune, instaurarea in Rusia a unei adevarate si durabile democratii politice si economice, cu convingerea ca numai o Rusie democratica si indestulata va renunta la visurile imperiale si la expansionism, incetand sa fie un pericol pentru vecinii sai;
    - sustinerea pe toate caile a independentei, suveranitatii si dezvoltarii statelor membre ale CSI si mai ales ale acelora care pot juca un rol de echilibru intre Romania (Uniunea Europeana, NATO) si Federatia Rusa;
    - negocierea unei largi si reciproc avantajoase deschideri a pietelor Rusiei pentru marfurile si capitalurile romanesti, ca si pentru produsele "joint-venture" occidentale in Romania.
    Politica Romaniei fata de Ucraina va urma, in principiu, aceleasi coordonate ca si politica fata de Federatia Rusa. In relatiile cu Ucraina, elementul de pragmatism trebuie sa capete prioritate. Incheierea unui tratat de baza cu Ucraina este urgenta si esentiala.
    Din motive tinand de o realista ordonare a prioritatilor, apararea identitatii intereselor minoritatii romanesti din Ucraina trebuie sa precumpaneasca asupra aspectelor teritoriale in litigiu. Guvernul va cauta si va conveni cai de cooperare cu Ucraina, in vederea recunoasterii statutului de populatie bastinasa pentru romanii din aceasta tara, a repatrierii si despagubirii celor care au fost deportati ori a urmasilor lor, precum si pentru dezvoltarea regiunilor locuite de ei. Acestor romani trebuie sa li se acorde integral drepturile pe care "Recomandarea 1201" a Consiliului Europei le prevede pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale.
    Relatiile cu Republica Moldova au un caracter cu totul special si ele trebuie definite si conduse, in contextul redesteptarii constiintei nationale, al crearii unui spatiu cultural si economic comun, precum si al integrarii europene a celor doua state romanesti.
    E. Politici regionale
    Guvernul va relua, pe baze reinnoite, actiunea diplomatica cu privire la o serie de proiecte regionale carora, din diverse motive, guvernarea anterioara nu le-a acordat atentia cuvenita. Succesul unor asemenea proiecte si rolul activ pe care Romania l-ar juca in legatura cu el, vor consolida sansele romanesti in atingerea obiectivelor noastre strategice si vor garanta individualitatea bine conturata si eficienta actiunii Romaniei in politica globala.
    Principalele proiecte regionale in care Guvernul se va implica activ sunt:
    - asocierea cu toate drepturile la "Initiativa Central Europeana" si consolidarea acesteia;
    - cooperarea in bazinul Dunarii;
    - cooperarea in zona Marii Negre;
    - cooperarea in bazinul Marii Mediterane;
    - cooperarea in Balcani.
    Tot in context regional, Guvernul va dezvolta parteneriatul politic cu Ungaria, in optica integrarii europene, tinand seama de interesele strategice si geopolitice convergente ale celor doua tari.
    Guvernul va defini si promova mult mai consistent prioritatile si politica Romaniei in bazinul Pacificului (zona de cel mai inalt dinamism si potential economic al viitorului secol) si totodata va revitaliza relatiile cu America Latina, Africa si Asia, cu tarile in curs de dezvoltare in general, care vor reveni cu un impact puternic in constiinta si preocuparile de dialog si cooperare ale lumii euro-atlantice. Asocierea Romaniei, tara cu o buna traditie a legaturilor cu aceste regiuni la un asemenea dialog, va face ca insusi interesul Vestului dezvoltat pentru noi sa creasca si totodata ne-ar aduce avantaje din punct de vedere economic si politico-diplomatic.
    2. Politica de integrare euroatlantica
    Romania apartine spatiului de civilizatie si cultura european, cu care impartaseste valori comune: democratia, statul de drept, drepturile omului si economia de piata.
    Aceste valori constituie fundamentul politicii de integrare euro-atlantica si europeana. Guvernul isi va asuma, fara rezerve, costurile si responsabilitatile ce decurg firesc din aceasta. Atingerea acestor obiective majore se va realiza si pe baza largului sprijin popular, deja exprimat, si a angajamentului tuturor fortelor politice din Romania.
    A. Aderarea la NATO
    In virtutea vocatiei Romaniei de pace si stabilitate regionala, Guvernul priveste aderarea la NATO din dubla perspectiva a asigurarii securitatii nationale si a cresterii increderii si cooperarii in zona.
    Guvernul va actiona in vederea admiterii simultane in NATO a tuturor tarilor care apartin aceleiasi regiuni strategice si care si-au exprimat dorinta de a fi membru ale Aliantei Nord-Atlantice.
    Se vor intensifica cooperarea in cadrul Parteneriatului pentru Pace si participarea Romaniei la actiunile umanitare si de mentinere a pacii.
    In cel mai scurt timp, vor fi asigurate gradul necesar de interoperabilitate cu structurile militare nord-atlantice si compatibilitatea cu armatele statelor membre ale NATO.
    B. Integrarea in Uniunea Europeana
    Politica de integrare europeana va evolua pe baza Acordului de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana. Guvernul va grabi procesul de restructurare si de aderare, conform marilor sale optiuni: consolidarea democratiei a statului de drept si dezvoltarea competitivitatii economice. Guvernul va actiona de asemenea pentru a asigura:
    - accelerarea procesului de armonizare a legislatiei romanesti cu cea comunitara si aplicarea ei. O atentie particulara se va acorda liberei concurente;
    - incurajarea schimburilor economice pe baza liberalizarii comerciale asigurate prin Acordul de Asociere;
    - intensificarea cooperarii in domeniul justitiei, afacerilor interne si a relatiilor umane.
    3. Politica de securitate nationala
    Politica de securitate nationala trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale fundamentale si promovarea intereselor strategice ale Romaniei - aderarea la NATO si integrarea in Uniunea Europeana.
    Politica de securitate trebuie sa fie adaptata la noul context international si sa ofere raspunsuri eficiente la noua gama de riscuri generata de dubla tranzitie traversata: tranzitia de la un tip de sistem international, la un altul nou, inca incomplet definit si tranzitia proprie a Romaniei de la totalitarism la democratie si economie de piata.
    Politica de securitate nationala a tarii noastre va fi indeaproape corelata cu eforturile internationale de realizare a unei noi arhitecturi de securitate europeana si euro-atlantica, Romania trebuind sa devina, in viitorul apropiat, producator european de securitate. In mod special se va urmari coordonarea eficace a tuturor institutiilor statului cu rol in domeniul securitatii nationale, asigurandu-se astfel indeplinirea cu costuri realiste a obiectivelor politicii de securitate.
    Din punct de vedere al cadrului legislativ, vor exista doua directii principale:
      - punerea de acord cu prevederile constitutionale a unor legi anterioare adoptarii Constitutiei (Legea privind siguranta nationala; Legea de infiintare si organizare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; Legea de infiintare si functionare a SRI; Legea organizarii si functionarii M. Ap. N.);
      - completarea cadrului legislativ prin elaborarea celorlalte legi necesare in acest domeniu (Legea de infiintare si functionare a SIE; Legea Jandarmeriei; Legea starii de asediu; Legea starii de urgenta), precum si prin adoptarea Cartii Albe a Securitatii Nationale.
    A. Politica de aparare nationala
    Scopul politicii de aparare nationala este descurajarea agresiunilor armate impotriva tarii, iar in cazul producerii acestora, prezervarea, prin mijloace militare, a intereselor nationale fundamentale ale Romaniei.
    - Obiectivele strategice
      - cresterea capacitatii de aparare a tarii;
      - asigurarea interoperabilitatii cu structurile militare ale NATO si UEO.
    - Misiunile armatei
    Armata este componenta de baza a fortelor armate, careia ii revin, in cooperare cu celelalte forte ale sistemului national de aparare, urmatoarele misiuni principale:
    - apararea teritoriului, populatiei si drepturilor Romaniei impotriva oricarei agresiuni armate, pentru garantarea suveranitatii, independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale;
    - participarea la misiunile in serviciul pacii si al securitatii organizate sub mandatul ONU sau al OSCE, potrivit responsabilitatilor asumate de Romania;
    - conducerea si participarea la protectia civila - dezvoltarea dialogului si cooperarii cu alte armate, pentru consolidarea pacii in Europa si in lume.
    - Situatia actuala a armatei
    Armata a fost si ramane un factor de stabilitate important si respectat in societatea noastra.
    Armata este angajata intr-un proces amplu de reforma a conceptiilor, organizarii, structurilor, instruirii si inzestrarii, proces marcat insa de insuficienta cronica a resurselor financiare alocate prin bugetul de stat care, in ultimii patru ani, s-au redus sub 25% din necesar. Calitatea inzestrarii cu armament si tehnica, starea de operativitate a acestora, precum si nivelul de instruire a militarilor sunt componentele capacitatii de lupta a armatei celei mai afectate de insuficienta resurselor financiare. Doar o parte foarte mica din tehnica de lupta, armament si dotarile logistice ale armatei sunt compatibile cu standardele de interoperabilitate ale NATO. Cresterea numarului de unitati si mari unitati tactice de baza, realizata prin reorganizarea armatei, s-a facut fara a se putea asigura conditiile de logistica si infrastructura corespunzatoare, indeosebi in ceea ce priveste cazarmile, retelele de transmisiuni depozitele si locuintele pentru cadrele militare. Numirea unor demnitari "fara uniforma" in conducerea Ministerului Apararii Nationale este un pas important pentru intarirea controlului democratic asupra fortelor armate, dar numarul acestora este prea mic, iar puterea lor de influenta, de decizie si de control in problemele politicii de aparare trebuie consolidata si mai bine legiferata.
    Armata si-a demonstrat vointa si capacitatea de reforma dar indeplinirea tuturor obiectivelor acesteia este conditionata de sporirea resurselor financiare ce se vor asigura indeosebi pentru achizitionarea de tehnica de lupta si armamente cu performante superioare precum si pentru modernizarea si exploatarea celor din inzestrare.
    - Directii de actiune in domeniul politicii de aparare nationala
    - Masuri de crestere a capacitatii de lupta a armatei:
      - organizarea functionala a conducerii armatei si cresterea flexibilitatii si capacitatii de adaptare la diferite tipuri de criza;
      - dislocarea proportionala a fortelor armate in raport cu mediul geografic si valentele geostrategice ale teritoriului national;
      - micsorarea numarului de unitati si mari unitati cu grad redus de operativitate si cu capacitate de lupta incompleta;
      - crearea unei componente a armatei pentru riposta rapida si imediata;
      - sporirea capacitatii de manevra, de interventie si de lovire eficace, precisa si la distanta mare, in orice zona de operatii pe orice directie;
      - definitivarea reformei invatamantului militar;
      - imbunatatirea organizarii si a conceptiei de pregatire si intrebuintare a fortelor de rezerva.
    - Masuri de imbunatatire a inzestrarii armatei:
    Cel putin un sfert din unitatile armatei vor fi dotate cu tehnica de lupta si armament nou sau modernizat, la nivelul performantelor anului 2000.
    Prioritati:
    - sisteme pentru comanda, control, comunicatii si informatii;
    - echipamente pentru lupta de noapte;
    - sisteme de recunoastere "amic-inamic" pentru actiunile aeriene;
    - sisteme de conducere a focului;
    - elicopterul de atac (antitanc);
    - sistemele pentru lupta radioelectronica;
    - echipament individual de protectia militarilor.
    - Masuri de intensificare a profesionalizarii armatei:
    Se va trece la o instruire realista si intensiva a militarilor pentru cresterea profesionalismului acestora, corespunzator caracteristicilor luptei moderne si la nivelul practicat in armatele tarilor membre ale NATO.
    Prioritati:
    - tragerile reale;
    - antrenamentul pilotilor;
    - pregatirea unitatii de submarine;
    - actiunile de lupta pe timp de noapte;
    - pregatirea unitatilor destinate pentru actiuni de mentinere a pacii;
    - aplicatiile in comun cu partenerii si viitorii aliati.
    Se vor indeplini conditiile de interoperabilitate prevazute de standardele NATO, in domeniile conducerii, comunicatiilor, instruirii si, partial, in domeniile operational, al inzestrarii si al logisticii.
    - Masuri de protejare a sectorului industriei de armament si de tehnica de lupta:
    Pentru viabilitatea apararii, precum si din ratiuni economice, Romania trebuie sa-si mentina o capacitate adecvata de cercetare si productie a tehnicii de lupta si armamentelor.
    - strategia pentru domeniul productiei pentru aparare va fi inserata strategiei generale privind industria si cercetarea;
    - sectorul industriei pentru aparare va fi restructurat pentru a corespunde contextului strategic, posibilitatilor si necesitatilor reale ale Romaniei, precum si, in functie de performantele tehnologice ale agentilor economici si caracteristicile tehnico-tactice ale produselor acestora;
    - realizarea competitivitatii este unul din obiectivele fundamentale ale restructurarii sectorului industriei de aparare, exigenta impusa atat de cerintele armatei privind calitatea si performantele armamentului si tehnicii de lupta, cat si de caracteristicile actuale ale pietei internationale de echipamente militare;
    - programul de restructurare existent va fi reanalizat si se vor aloca resursele financiare pentru indeplinirea lui, pana in anul 2000;
    - va fi reanalizata si mentinuta independenta in domeniul productiei de munitie, armament de infanterie si artilerie, va create cooperarea pentru productia de nave, aeronave si blindate si se vor initia colaborari pentru participare la realizarea unor sisteme de armament de inalta tehnologie;
    - agentii economici din sectorul industriei pentru aparare vor fi sprijiniti pentru racordarea la programele de cercetare si productie a armamentelor si tehnicii de lupta care se desfasoara in cadrul NATO si UEO, precum si pentru cooperarea bilaterala cu alti producatori din acest domeniu.
    - Masuri de mentinere si amplificare a relatiilor militare cu armatele altor state si cu organismele internationale, precum si de sustinere a demersurilor intreprinse de Romania pentru sprijinirea continua a eforturilor comunitatii internationale de edificare a unei noi arhitecturi de pace si stabilitate.
    - Ministerul Apararii Nationale va continua indeplinirea obligatiilor asumate prin tratate si acorduri internationale.
    Ca prima semnatara a Parteneriatului pentru Pace, Romania isi va intensifica cooperarea si participarea la exercitii comune.
    Prioritati:
    - continuarea participarii Romaniei la operatiuni ONU si OSCE, umanitare sau de mentinere a pacii;
    - sporirea numarului si a capacitatii de actiune a batalioanelor de tip "casti albastre".
    - Masuri de imbunatatire a statutului social si a conditiilor de viata ale personalului fortelor armate:
    Consideram ca militarul in slujba natiunii merita si trebuie sa fie respectat si pretuit de catre aceasta.
    Se vor imbunatati conditiile de viata ale personalului fortelor armate si protectia sociala a acestuia prin:
    - cresterea calitatii hranei, a echipamentului si a conditiilor de cazarmare pentru militari;
    - construirea de apartamente de serviciu si sprijinirea cadrelor militare active si in rezerva pentru construirea de locuinte proprii, prin acordarea de credite bancare in conditii avantajoase, in functie de vechimea in serviciul militar si de durata acestuia asumata prin contract.
    - Masuri de asigurare a resurselor necesare apararii:
    - pentru stoparea periculoasei degradari a capacitatii de aparare a tarii va fi schimbata conceptia privind prioritatile in repartitia creditelor de la bugetul de stat, ponderea acestora pentru armata urmand sa creasca treptat in urmatorii patru ani;
    - vor fi valorificate corespunzator cadrele militare educate si pregatite in strainatate dupa 1990.
    - Masuri de dezvoltare a relatiei cu societatea civila:
    Pentru ca, intr-un stat democratic, politicile din orice domeniu trebuie adoptate de catre majoritatea populatiei, vom dezvolta dialogul, relatiile si colaborarea cu societatea civila, considerand ca numai prin comunicare si transparenta rationala a acesteia vom putea promova si mentine increderea, intelegerea si respectul reciproc intre armata si aceasta.
    Se va consolida parteneriatul dintre serviciile pentru informare si relatii publice ale armatei si presa, si se vor diversifica formele de initiere si pregatire a jurnalistilor in cunoasterea problemelor apararii armate.
    Se va dezvolta colaborarea dintre armata si institutiile civile de invatamant, pentru sporirea implicarii acestora in abordarea unor teme de cercetare privind politica de aparare si inzestrare a armatei.
    Se va incuraja organizarea de activitati in comun cu organizatiile neguvernamentale, pentru aprofundarea conceptelor privind strategia apararii, precum si pentru intelegerea si reliefarea necesitatilor si a prioritatilor institutiei militare.
    B. Politica de siguranta nationala
    Obiectivul politicii de siguranta nationala il reprezinta identificarea riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii nationale si formularea in timp util de strategii eficiente de prevenire si combatere a lor.
    Elementul central al acestei politici il reprezinta informatia. Romania trebuie sa posede o capacitate reala de culegere, analiza si valorificare a informatiilor pentru a reduce incertitudinile cu privire la pericolele ce vizeaza securitatea nationala.
    Politica de siguranta nationala va fi adaptata noii game de riscuri si amenintari, o atentie deosebita acordandu-se atat combaterii spionajului economic, terorismului, traficului de droguri si crimei organizate, in special a celei economico-financiare, cat si problemelor de protectie a mediului.
    Se va acorda o atentie speciala inregistrarii unui progres substantial in exercitarea prerogativelor serviciilor de informatii, urmarindu-se ridicarea nivelului de profesionalism al personalului, accelerarea asimilarii unor metode moderne de munca si asigurarea deplinei neutralitati politice.
    Activitatea serviciilor de informatii se va desfasura strict in limitele legii si sub control parlamentar.
    Prioritatile vor fi stabilite in conformitate cu cerintele situatiei operative interne si externe a Romaniei si din perspectiva procesului de integrare euroatlantica.