DECIZIE Nr.
186 din 2 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2 1)-(2 4) din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 335 din 13 aprilie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic pct. 4 din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie
ridicată de Bogdan Pancu,
Ivone Pancu şi Alina Nichituş în Dosarul nr. 7. 168/2005 al Judecătoriei laşi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 7. 168/2005, Judecătoria laşi a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic pct. 4 din
titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie
ridicată de Bogdan Pancu, Ivone Pancu şi Alina Nichituş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
contravin principiului ne retroactivităţii legii, întrucât o lege civilă cu
implicaţii procedurale este aplicată unor litigii deja aflate pe rolul
instanţelor de judecată.
Judecătoria laşi apreciază
că textele de lege nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din
Constituţie, deoarece, pentru a exista retroactivitate, ar trebui ca între
reglementarea veche şi cea nouă să existe deosebiri, iar reglementarea nouă să
se aplice şi situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. In acest sens arată că
textele criticate nu conţin reglementări cu caracter retroactiv, ele urmând a
fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile
articolului unic pct. 4 din titlul V - Modificarea şi completarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 18/1991 - al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, lege
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 653 din 22 iulie 2005.
Prin articolul unic pct. 4 din titlul V al Legii nr.
247/2005, la art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 au fost introduse patru
noi alineate, alineatele (21) -(24).
Aşadar, Curtea va exercita controlul de
constituţionalitate asupra prevederilor art. III alin. (21) -(24) din Legea nr. 169/1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie
1997, prevederi care au următoarea redactare:
„(21) Nulitatea
absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în litigiile în
curs.
(22) Nulitatea
absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte
amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit vechile
amplasamente de care au fost deposedaţi atribuite legal altor persoane conform
Legii nr. 18/1991.
(23) Foştii
proprietari pot reveni la vechiul amplasament şi atunci când persoanele puse în
posesie pe aceste terenuri renunţă în favoarea lor la titlurile de proprietate
deja eliberate.
(24) In cazul unor
înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza
titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului
proprietar rămas fără teren. "
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel
al art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii.
Analizând textele de lege criticate, Curtea constată că acestea nu conţin în sine nici o reglementare cu caracter
retroactiv, ele fiind aplicabile şi litigiilor în curs de rezolvare ce au ca
obiect constatarea nulităţii actelor de constituire sau reconstituire a
dreptului de proprietate, încheiate cu încălcarea unor dispoziţii legale
imperative. Aceste prevederi precizează încă o dată sancţionarea cu nulitate absolută
a actelor juridice încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative privind
reconstituirea dreptului de proprietate.
De altfel, Curtea, prin Decizia
nr. 375/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, referindu-se
la constituţionalitatea titlului V din Legea nr. 247/2005, a statuat că aceste dispoziţii nu aduc
atingere drepturilor câştigate în temeiul unor acte juridice emise cu
respectarea condiţiilor legale în vigoare la momentul naşterii lor. Efectul nulităţii
absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor
îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor. De asemenea, Curtea a mai reţinut prin aceeaşi decizie că, prin
dispoziţiile cuprinse în acest capitol, legiuitorul a rămas consecvent
politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile
prevăzute de lege.
Cele statuate în decizia menţionată sunt valabile şi în
cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III alin. (21) -(24) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Bogdan Pancu, Ivone Pancu şi Alina Nichituş în Dosarul nr. 7.
168/2005 al Judecătoriei laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu