DECIZIE Nr.
204 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 335 din 13 aprilie 2006
Ioan Vida
Nicolae Cochinescu
Aspazia Cojocaru
Constantin Doldur
Acsinte Gaspar
Kozsokar Gabor
Petre Ninosu
Ion Predescu
Şerban Viorel Stănoiu
Ion Tiucă
Ioana Marilena Chiorean
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Simond Expert Grup-DA 41" - S. R. L,
din Bucureşti în Dosarul nr. 523/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VII-a comercială.
La apelul nominal, se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 523/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului. Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Simond Expert Grup-DA 41" - S. R. L, din Bucureşti
într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de deschidere a procedurii
reorganizării judiciare şi falimentului autorului excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă
prevederile constituţionale ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a),
deoarece creează o „prezumţie de vinovăţie" în sarcina societăţii comerciale
care nu a achitat un singur debit, fără a distinge dacă societatea este
solvabilă, plătindu-şi datoriile faţă de alţi creditori, şi neţinând seama de o
eventuală justificare legală şi temeinică pentru neplata debitului respectiv,
putând da naştere unor abuzuri procesuale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu
contravin accesului liber al unei persoane la o activitate economică şi nici
liberei iniţiative, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât
accesul liber la o activitate economică, libera iniţiativă şi executarea
acestora sunt garantate, în condiţiile legii, în acest sens pronunţându-se şi
Curtea Constituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1. 066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut: „Orice
creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate
introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în
insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de
zile, în următoarele condiţii: [.. ] b) în celelalte cazuri creanţele trebuie
să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3. 000 euro,
calculat la data formulării cererii introductive; "
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 45 referitoare la
libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de protecţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a pronunţat prin numeroase cauze cu privire la
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale ale
art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a).
Astfel, prin Decizia nr. 190/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 27 mai 2005, Curtea a statuat că accesul liber al
persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora
sunt garantate de art. 45 din Constituţie, în condiţiile legii, iar nu prin
încălcarea normelor legale care stabilesc obligaţiile participanţilor la
activitatea comercială, dreptul de a formula cereri pentru declanşarea
procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului fiind condiţionat de
caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica
abuzul de drept prin formularea unor cereri pentru orice creanţă şi în orice valoare
nesemnificativă.
In ceea ce priveşte pretinsa
încălcare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, prin
aceeaşi decizie Curtea a constatat că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât
scopul Legii nr. 64/1995 este tocmai instituirea unei proceduri pentru plata
pasivului debitorului aflat în încetare de plăţi, iar prin dispoziţiile
criticate se respectă întocmai obligaţia statului de a asigura
libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Simond Expert Grup- DA 41" - S. R. L, din Bucureşti în Dosarul
nr. 523/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean