DECIZIE Nr.
1113 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale si art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 874 din 20 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Galmopan Cereale" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr.
7.631/44/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 7.631/44/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Galmopan Cereale" - S.A. din Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 67 din Legea nr.
31/1990 contravin prevederilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, fără a arăta
în ce mod. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, se arată că posibilitatea dată instanţei în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate de a o respinge ca inadmisibilă contravine
prevederilor art. 16, 21, 24 şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece
numai Curtea Constituţională are competenţa exclusivă de a soluţiona excepţiile
de neconstituţionalitate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
art. 67 din Legea nr. 31/1990 consacră unul dintre drepturile ce decurg din
calitatea de acţionar sau de
asociat, dreptul de a participa la împărţirea profitului societăţii. Cota-parte
din profit se plăteşte fiecărui asociat proporţional cu cota de participare la
capitalul social vărsat, repartizarea acestora neputându-se efectua decât din
profituri determinate potrivit legii. Repartizarea dividendelor potrivit cotei
de participare la capitalul social, şi nu în mod egal, nu constituie un
tratament discriminatoriu, ci, dimpotrivă, o formă de manifestare a
principiului egalităţii în drepturi. Cât priveşte invocarea prevederilor art.
21 şi ale art. 24 din Constituţie, se arată că textul de lege criticat nu
conţine norme de natură procesuală care să fie analizate din perspectiva
garanţiilor în materia dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la
apărare. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
se arată că aceasta este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 instituie reguli privind
modalitatea de distribuire către asociaţi a dividendelor unei societăţi
comerciale şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza
normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, reglementarea
prin lege a obligaţiei unei societăţi comerciale de a plăti asociaţilor
dividendele cuvenite, într-un termen de 6 luni de la data aprobării situaţiei
financiare anuale, sub sancţiunea plăţii unordaune-interese pentru perioada de
întârziere, nu este de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate de a
beneficia de toate garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la
apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia
într-un termen rezonabil. In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arată că aceasta
este neîntemeiată. în acest sens, face referire la Decizia nr. 514 din 20 iunie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Alin. (2) şi
(5) ale art. 67 din Legea nr. 31/1990 au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legeanr. 441/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955
din 28 noiembrie 2006.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
-Art. 67 din Legea nr. 31/1990: „(1) Cota-parte din
profit ce se plăteşte fiecărui asociat
constituie dividend.
(2)Dividendele se
distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social
vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în
termenul stabilit de adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit
prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării
situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. In caz
contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere,
la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea
adunării generale a acţionarilor care a aprobat situaţia financiară aferentă
exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.
(3)Nu se vor putea distribui dividende decât din
profituri determinate potrivit legii.
(4)Dividendele plătite contrar dispoziţiilor alin.
(2) şi (3) se restituie, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut
neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o
cunoască.
(5)Dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor,
plătite contrar prevederilor alin. (2) şi (3), se prescrie în termen de 3 ani
de la data distribuirii lor.
(6)Dividendele care se cuvin după data transmiterii
acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit
altfel";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la
accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale
art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale. De
asemenea, se invocă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 reglementează aspectele generale comune
tuturor formelor de societate, ale împărţirii între asociaţi a beneficiilor
realizate de societate. Dreptul asociaţilor la dividende reprezintă dreptul de
a obţine o cotă-parte din beneficiul realizat de o societate prin efectuarea
actelor comerciale. Legiuitorul consacră libertatea asociaţilor de a decide în
ceea ce priveşte modul de împărţire a beneficiilor, actul constitutiv trebuind
să conţină, potrivit art. 7 lit. f) şi art. 8 lit. k) din Legea nr. 31/1990,
partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi, respectiv modul de
distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor.
In situaţia în care actul constitutiv nu prevede modul
în care se împart beneficiile, textul de lege criticat stabileşte că
dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la
capitalul social vărsat, fiind aplicat, astfel, principiul directei
proporţionalităţi a beneficiului cu aportul social, fără a se încălca
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
Curtea observă că acest text de lege a mai format obiect al controlului de
constituţionalitate.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 70 din
25 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 514 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, Curtea a statuat că prevederile art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a
fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice,
în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica
autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă
posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către
instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra
oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de
filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia
de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor de mai
sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
In numele legii,
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Galmopan
Cereale" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 7.631/44/2005 al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu