DECIZIE Nr. 98
din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86, 87, 88, 89 si 90 din Legea
gazelor nr. 351/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 1 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86, 87, 88,
89 şi 90 din Legea gazelor nr.
351/2004, excepţie ridicată de Mirel Niculae şi
Mariana Veronica Niculae în
Dosarul nr. 1.633/C/2006 al Tribunalului Călăraşi.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Mirel
Niculae, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei Mirel
Niculae solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind că dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.633/C/2006, Tribunalul Călăraşi a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr.
351/2004, excepţie ridicată de Mirel Niculae şi
Mariana Veronica Niculae.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate prevăd un drept de uz şi de
servitute, gratuită, concesionarului serviciilor de distribuire a gazelor
naturale, încălcându-se astfel art. 44 alin. (1), alin.
(2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, care ocroteşte şi garantează dreptul de
proprietate, precum şi posibilitatea exproprierii pentru lucrări de interes
general, cu plata unei despăgubiri juste. Se mai arată că „proprietarul
terenului pe care este amplasată conducta de distribuire a gazelor naturale nu mai
are dreptul să-şi folosească terenul în perimetrul în care este montată o
astfel de conductă, fiind lipsit de atributele dreptului său de
proprietate".
Tribunalul Călăraşi apreciază
că art. 86, 87, 88 şi 89 din Legea nr. 351/2004 sunt
constituţionale, iar art. 90 al
legii este neconstituţional, întrucât exercitarea servitutii instituite de art.
86 se realizează cu titlu
gratuit, ceea ce încalcă art. 44 din Constituţie, care prevede obligaţia despăgubirii proprietarului
pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru
alte daune imputabile autorităţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea nr. 351/2004 sunt
constituţionale. In acest sens, referindu-se la jurisprudenta Curţii
Constituţionale în materie, arată că exercitarea dreptului de uz şi a dreptului
de servitute asupra terenurilor afectate de capacităţi din domeniul gazelor
naturale este determinată de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este
competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, care prevăd:
- Art. 86: „Asupra
terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a
persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activităţilor desfăşurate de
persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţilor, concesionarii din sectorul
gazelor naturale beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de
realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare şi de
întreţinere a capacităţilor respective, de următoarele drepturi:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor
necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacităţii;
b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării
normale a capacităţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a
intervenţiilor necesare;
c) dreptul de servitute legală de trecere subterană,
de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele, conducte, linii sau de
alte echipamente aferente capacităţii şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora;
d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea
unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri;
e) dreptul de acces la utilităţile publice. ";
- Art. 87: „In
exercitarea dreptului de uz pentru executarea
lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării
capacităţilor, concesionarul poate:
a) să depoziteze pe terenurile proprietate privată,
în măsura strict necesară, materiale, echipamente, utilaje şi instalaţii;
b) să desfiinţeze culturi sau plantaţii ori alte
amenajări existente ori numai să le restrângă, în măsura strict necesară,
pentru executarea lucrărilor, în condiţiile legii;
c) să extragă materiale, să capteze apa, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
d) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea,
să amplaseze birouri şi locuinţe de şantier;
e) să oprească ori să restrângă activităţi ale
proprietarului, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor pentru
capacitatea respectivă. ";
- Art. 88: „Dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii
se întinde pe toată durata de funcţionare a capacităţii, iar exercitarea lui se
face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionării normale a
capacităţii. In exercitarea acestui drept
concesionarul poate:
a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje,
instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare
pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii;
b) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea;
c) să afecteze culturi, plantaţii sau alte amenajări
existente şi să restrângă activităţi ale proprietarului, în măsura şi pe durata
strict necesară, în vederea executării operaţiunilor de întreţinere, reparaţii,
revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii.";
- Art. 89: „Servitutea legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană
cuprinde dreptul la instalare de reţele, de conducte, linii, stâlpi şi de alte
echipamente aferente capacităţii, precum şi accesul la locul de amplasare a
acestora pentru intervenţii, întreţinere, reparaţii, revizii, modificări şi
exploatare, conform prevederilor legale în vigoare.";
- Art. 90: „(1) Drepturile de uz şi de servitute legală, prevăzute la art. 86, asupra terenurilor şi altor
bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori
juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal şi se exercită pe
toată durata de viaţă a capacităţii respective sau temporar, cu ocazia
retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor
de intervenţie în caz de avarie.
(2) Exercitarea
drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile
din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata
existenţei acestora. Dacă, cu ocazia intervenţiilor pentru retehnologizări,
reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea
capacităţilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligaţia să
plătească despăgubiri în condiţiile legii."
In opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate
încalcă art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, care ocroteşte şi garantează dreptul de
proprietate, precum şi posibilitatea exproprierii pentru lucrări de interes
general cu plata unei despăgubiri juste.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi
criticile de neconstituţionalitate formulate în argumentarea acesteia, Curtea
constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:
Prevederile art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004 instituie o sarcină gratuită care grevează proprietăţile afectate
de capacităţi din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenţei
acestora.
Dreptul de uz şi dreptul de servitute asupra acestor
terenuri privesc utilitatea publică, au caracter legal şi se exercită pe toată
durata de existenţă a capacităţii respective sau temporar, cu ocazia
retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor
de intervenţie în caz de avarie. Rezultă deci că exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor
afectate de capacităţi din domeniul gazelor naturale este determinată de un
interes general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să
stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale.
Cu privire la exercitarea drepturilor de uz şi
servitute asupra unor terenuri afectate de capacităţi care au ca obiect
utilităţi publice, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, şi Decizia
nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din
17 mai 2004, prin care au fost respinse excepţiile de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4),
art. 18 şi art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003. In aceste decizii Curtea a reţinut că, în
argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită,
constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate,
făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de
lege", precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul
inviolabil al proprietăţii private, „în condiţiile legii organice". Potrivit
acestor dispoziţii, legiuitorul este, aşadar, competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca
drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu
a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit
competenţei sale constituţionale.
Analizând jurisprudenta Curţii
Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit
acesteia, legiuitorul poate aprecia în funcţie de nevoia reală a comunităţii
măsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate. In Cauza „James
şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei", 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispoziţiilor Convenţiei
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dacă privarea
de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau
social, dacă răspunde unei „utilităţi publice", aşa cum prevede
art. 1 din Protocolul nr. 1 la
convenţie, aparţinând chiar şi unei categorii mai restrânse de persoane, deci
şi în situaţia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu
profită ea însăşi de bun. In vederea realizării scopului ei legitim, măsura
privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între
exigenţele interesului general al comunităţii şi apărarea drepturilor
fundamentale ale individului. Or, în această materie, legea română respectă
exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că, în măsura în care
reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia
prevăzută în ipoteza normei legale, indiferent de titular, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată.
Curtea a mai reţinut că art. 44
alin. (5) din Constituţie prevede expres dreptul
autorităţilor de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru
lucrări de interes general, în condiţiile acordării de despăgubiri
proprietarului pentru „daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor,
precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii". Pe de altă parte,
potrivit alin. (7) al
aceluiaşi articol, „dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi
asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie,atât
considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de
faţă.
In fine, se reţine că nimic nu împiedică persoana care
a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a
capacităţilor din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile
proprietate privată să solicite statului sau societăţilor comerciale
specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului
comun. Acest lucru rezultă, de altfel, chiar din cuprinsul prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004.
Faţa de cele arătate, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 86, 87, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004, excepţie ridicată de Mirel Niculae şi Mariana Veronica Niculae în Dosarul nr.
1.633/C/2006 al Tribunalului Călăraşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu