DECIZIE Nr.
1304 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si ale alin. 2
teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 24 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 din
Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Vasile Kraila şi, din
oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al Curţii de Apel
Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât
criticile de neconstituţionalitate vizează aplicarea legii. Invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.800/197/2006, Curtea de Apel Braşov -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi
ale alin. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra
cecului, excepţie ridicată de Vasile Kraila şi,
din oficiu, de instanţa de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin art. 20 din
Constituţie, întrucât prevăd posibilitatea aplicării cumulative a amenzii
penale şi a închisorii, în timp ce Codul penal stabileşte că pedepsele
principale nu pot fi aplicate cumulativ.
Instanţa de judecată consideră că dispoziţiile art. 84
alin. 2 din Legea nr. 59/1934, în conformitate cu care, „când emiterea cecului
se datoreşte unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă", sunt
neconstituţionale, întrucât nu definesc „faptul scuzabil", iar prin
aceasta inculpatul nu-şi poate exercita dreptul la apărare, neputându-se ghida
după anumite repere pentru a-şi susţine nevinovăţia. In acelaşi sens,
inculpatul invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi arată
că legea nu este suficient de clară şi lasă loc unei marje de apreciere „care
poate depăşi limitele rezonabilului".
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 sunt constituţionale. In ce priveşte
prevederile art. 84 alin. 2, consideră că acestea sunt neconstituţionale,
deoarece lipsa de claritate şi de uniformitate a textelor legale examinate
poate genera interpretări greşite, de natură să aducă atingere dreptului la
apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
rezultă atât din considerentele încheierii de sesizare, cât şi din concluziile
scrise ale autorului excepţiei, îl constituie prevederile art. 84 alin. 1 pct.
2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având următorul cuprins:
- Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua: „Se
va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul
când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz
se aplică această pedeapsă: [...].
2. Oricine emite un cec fără a avea la tras
disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total
sau în parte, de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi
lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 ale
art. 1 şi art. 11.
[...] Când emiterea
cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de
pedeapsă."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului şi art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare
la art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3, Curtea constată că motivul de
neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci
aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei
instanţei de contencios constituţional.
Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că
nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele
judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul
sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
In plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalităţii unui
text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile
constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi
legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori
principii ale Constituţiei.
In ce priveşte alin. 2 teza a doua din art. 84, Curtea
constată că autorul excepţiei critică acest text pe motiv că legiuitorul nu
defineşte faptul scuzabil, astfel „că inculpatului nu i se garantează dreptul
la apărare câtă vreme acest drept este lipsit de conţinut".
Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă
controlului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi ale alin. 2
teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Vasile
Kraila şi, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al
Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu