DECIZIE   Nr. 81 din  8 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 176 din  6 aprilie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Mihai Paul Cotta   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 6.431/2000 al Tribunalului Hunedoara.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, ca fiind inadmisibila, considerand ca in cauza exista autoritate de lucru judecat, intrucat Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect aceleasi prevederi, exceptie ridicata de acelasi autor.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 6.431/2000, Tribunalul Hunedoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Pompiliu Bota intr-un dosar penal in care are calitatea de inculpat recurent, fiind trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de ultraj.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 239 alin. 1 din Codul penal, privitoare la infractiunea de ultraj, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi, precum si prevederilor art. 20 din Constitutie, raportate la art. 6 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In motivarea sustinerilor sale autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 239 alin. 1 din Codul penal creeaza un avantaj pentru functionarul public, subiect pasiv al infractiunii de ultraj, in comparatie cu o persoana fizica oarecare. Astfel, arata autorul exceptiei, aceeasi fapta de insulta, daca este adresata unui functionar public, constituie infractiunea de ultraj, pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar lipsa functionarului public de la judecata nu duce la incetarea procesului penal, asa cum se intampla atunci cand insulta este adresata unei persoane obisnuite, cand, potrivit dispozitiilor art. 284^1 din Codul de procedura penala, lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile si, in consecinta, atrage incetarea procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit. b) si a art. 10 lit. h) din Codul de procedura penala. Or, arata autorul exceptiei, in speta functionarul public ultragiat nu s-a prezentat la proces si totusi instanta nu a dispus incetarea procesului penal.
    Tribunalul Hunedoara, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este vadit nefondata. Dispozitiile art. 284^1 din Codul de procedura penala sunt aplicabile numai in cazul infractiunilor enumerate in art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, iar nu si in cazul infractiunii de ultraj prevazute in art. 239 alin. 1 din Codul penal. Acest text de lege se refera intr-adevar si la insulta, calomnie si amenintare, dar in speta inculpatului i se imputa infractiunea de ultraj, al carei obiect juridic principal il constituie autoritatea de stat, iar nu demnitatea sau libertatea persoanei. De aceea sesizarea instantei pentru infractiunea de ultraj se face, potrivit art. 264 din Codul de procedura penala, prin rechizitoriul procurorului, iar nu prin plangerea prealabila, ca in cazul infractiunilor prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala. In consecinta, apreciaza instanta, in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 284^1 din Codul de procedura penala, privitoare la lipsa partii vatamate, ci dispozitiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedura penala, potrivit carora neprezentarea partilor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca dispozitiile art. 239 alin. 1 din Codul penal sunt constitutionale si propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Tratamentul diferit al infractiunii de ultraj in raport cu insulta, calomnia sau amenintarea nu constituie o incalcare a principiului egalitatii in drepturi prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece este vorba de valori sociale diferite care se cer aparate in mod diferit. Ultrajul este o infractiune contra autoritatii, pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, si de aceea nu pot fi aplicate dispozitii cum ar fi cele prevazute la art. 284^1 din Codul de procedura penala, care sunt incidente numai in cazul infractiunilor la care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Nu se poate sustine ca dispozitiile art. 239 alin. 1 din Codul penal sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece aceste dispozitii nu creeaza privilegii sau discriminari si nici nu contravin criteriilor egalitatii in drepturi, enumerate la art. 4 din Constitutie. Se mai arata ca dispozitiile art. 239 alin. 1 din Codul penal nu contravin "dreptului la recunoasterea personalitatii juridice, consacrat in art. 6 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului" si deci nu se incalca art. 20 alin. (1) din Constitutie, avandu-se in vedere ca scopul urmarit de legiuitor prin incriminarea ultrajului este apararea autoritatii de stat. Este mentionata totodata Decizia Curtii Constitutionale nr. 26 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, prin care Curtea s-a pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de acelasi autor al exceptiei in fata Judecatoriei Orastie in acelasi proces de ultraj in care el era inculpat. Cu acel prilej Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate, constatand netemeinicia sa sub toate aspectele invocate de autorul acesteia.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 239 alin. 1 din Codul penal, care au urmatorul continut: "Insulta, calomnia ori amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani."
    Examinand exceptia, Curtea constata ca autorul acesteia, Pompiliu Bota, a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de ultraj, prevazuta la art. 239 alin. 1 din Codul penal, savarsita impotriva unui functionar public. Cauza a facut obiectul Dosarului nr. 538/1998 al Judecatoriei Orastie, ca instanta de fond. In fata instantei inculpatul a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal, privitoare la infractiunea de ultraj. Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra acestei exceptii prin Decizia nr. 26 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999. Cu acel prilej Curtea, respingand exceptia, a constatat ca dispozitiile art. 239 alin. 1 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 20 din Constitutie, cu referire la art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, la art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la art. 19 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, toate privitoare la libertatea de opinie si de exprimare. S-a mai constatat ca prevederile criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 16 din Constitutie.
    Ulterior solutionarii in acest fel a exceptiei de neconstitutionalitate, procesul penal fiind reluat, partea care a ridicat exceptia a fost condamnata pentru savarsirea infractiunii de ultraj prin Sentinta penala nr. 135/2000 a Judecatoriei Orastie. Impotriva sentintei aceasta parte a declarat apel, iar in fata Tribunalului Hunedoara a ridicat aceeasi exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal, invocand ca si prima data contrarietatea acestui text cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si cu prevederile art. 20 din Constitutie, cu referire de data aceasta la prevederile art. 6 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care stabilesc dreptul omului de a i se recunoaste personalitatea sa juridica oriunde s-ar afla. Ca argument suplimentar autorul exceptiei a invocat textul art. 284^1 din Codul de procedura penala privind lipsa nejustificata a partii vatamate, text care in mod vadit nu are legatura cu cauza.
    In aceste conditii Curtea observa ca Decizia Curtii Constitutionale nr. 26 din 23 februarie 1999, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal, are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza si partile fiind aceleasi atat in cadrul exceptiei anterioare, cat si al exceptiei ce face obiectul prezentei decizii. Astfel, tinand seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si de cele ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii, partea care a invocat exceptia nu o mai poate reitera, intrucat prima hotarare intra in puterea lucrului judecat si in consecinta exceptia este inadmisibila.
    Autorul exceptiei cunostea continutul deciziei Curtii Constitutionale, care este publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si, de altfel, este depusa la dosarul instantei de judecata, dar cu rea-credinta a ridicat din nou aceeasi exceptie cu scopul evident de a obtine suspendarea judecarii cauzei. Reaua-credinta a celui care a ridicat exceptia rezulta si din invocarea aleatorie a unor texte din Constitutie si din Declaratia Universala a Drepturilor Omului sau a dispozitiilor art. 284^1 din Codul de procedura penala, care nu au nici o relevanta in cauza. Asa fiind, Curtea constata ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 51 din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "Cand Curtea Constitutionala constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si ca a fost ridicata cu rea-credinta pentru a intarzia rezolvarea procesului, ea poate sanctiona partea care a invocat exceptia cu o amenda de 10.000 - 100.000 lei".
    In consecinta se va dispune amendarea autorului exceptiei.
    In sfarsit, Curtea constata, de asemenea, ca instanta de judecata trebuia sa respinga ea insasi cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 6.431/2000 al Tribunalului Hunedoara.
    2. Aplica autorului exceptiei de neconstitutionalitate o amenda de 100.000 lei in baza dispozitiilor art. 51 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 martie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta