Decizia Nr.789 din 04.11.2020

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Farmexim - S.A. din comuna Baloteşti, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 9.596/63/2014/a19.1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a IIa civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 258D/2018.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020, în prezenţa reprezentantului Societăţii Farmexim - S.A. din comuna Baloteşti, judeţul Ilfov, doamna avocat Ilinca Liteanu, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Decizia nr. 25 din 14 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.596/63/2014/a19.1, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Farmexim - S.A. din comuna Baloteşti, judeţul Ilfov, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs în materia insolvenţei.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât efectul direct al acestora se concretizează în pronunţarea unor soluţii de respingere a contestaţiilor împotriva deciziilor comitetului creditorilor ca fiind inadmisibile în situaţia în care reclamantul se adresează în mod direct instanţei judecătoreşti, fără a formula contestaţie la adunarea creditorilor în termen de 5 zile. Or, adunarea creditorilor nu este un organ jurisdicţional ce poate fi învestit cu verificarea legalităţii unui act, aceasta având exclusiv atribuţia de a aproba prin vot ordinea de zi cuprinsă în convocator.5. Contextul juridic astfel creat a generat premisele ca, în situaţia aprobării în cadrul comitetului creditorilor a unor măsuri cu încălcarea prevederilor legale, nelegalitatea adoptării acestor decizii să poată fi acoperită prin votul majorităţii creditorilor, fără ca un creditor minoritar să poată sesiza instanţa judecătorească în vederea cenzurării acestei decizii din perspectiva nelegalităţii adoptării ei.6. De altfel, urmează a se constata că acest aspect a fost în mod expres reglementat în cuprinsul Legii nr. 85/2014, care stabileşte la art. 51 alin. (6) că acţiunile, măsurile şi deciziile luate de comitetul creditorilor pot fi atacate cu contestaţie la judecătorul-sindic în termen de 5 zile, fiind astfel respectat accesul liber la justiţie în cazul situaţiilor aflate sub imperiul legii noi. Este şi din această perspectivă inadmisibil ca, sub imperiul legii vechi, soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor, acţiunilor sau măsurilor comitetului creditorilor să nu poată fi supusă controlului de legalitate al instanţelor de judecată, iar eventualele încălcări ale dispoziţiilor imperative ale legii realizate cu ocazia adoptării acestor măsuri/decizii să poată fi acoperite prin votul majorităţii creditorilor.7. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, inexistenţa posibilităţii de a contesta acţiunile, măsurile şi deciziile luate de comitetul creditorilor şi la judecătorul-sindic, nu doar la adunarea creditorilor, nu încalcă principiul accesului liber la justiţie.8. Instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a contestaţiilor în cadrul procedurii insolvenţei sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a soluţiona cu celeritate cauzele deduse judecăţii şi de a preveni eventualele abuzuri şi tergiversări. Ca atare, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie, ci să asigure un climat de ordine şi de soluţionare cu celeritate a cauzelor ce derivă din procedura insolvenţei.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea formulare: „(6) Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora."13. Curtea constată că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost abrogată expres prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, întrucât acestea continuă să îşi producă efecte în cauză.14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Se mai invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 525 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea constatând că acestea sunt constituţionale.16. Curtea a constatat că prevederile Legii nr. 85/2006 stabilesc competenţele exclusive în cadrul procedurii insolvenţei. Astfel, judecătorul-sindic efectuează controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi soluţionează procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Administratorul judiciar ori lichidatorul sau, în mod excepţional, debitorul, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea, exercită atribuţiile manageriale, în vreme ce creditorii, prin organele acestora, pot controla, sub aspectul oportunităţii, deciziile manageriale adoptate de persoanele competente. Legea nr. 85/2006 stabileşte cadrul procesual în care părţile îşi pot exercita eficient drepturile procesuale. Extinderea competenţei judecătorului-sindic asupra controlului oportunităţii deciziilor adoptate în activitatea de administrare a debitorului ar constitui o depăşire a atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, o intervenţie inadmisibilă în activitatea de organizare şi funcţionare a unei societăţi comerciale. Controlul exercitat de instanţă trebuie să se limiteze la aspectele privind legalitatea deciziilor manageriale, iar nu să cenzureze opţiunile considerate oportune de către persoanele specializate în exercitarea atribuţiilor de administrare, şi anume administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz.17. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa menţionată, Curtea mai constată că opţiunea legiuitorului exprimată în art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 este justificată prin prisma exigenţelor constituţionale ale art. 21 alin. (3). Astfel, cenzurarea unei eventuale decizii nelegale a comitetului creditorilor poate interveni în urma pronunţării adunării creditorilor, după ce creditorul îndreptăţit formulează o acţiune în anulare care va fi soluţionată de judecătorul-sindic. În acest sens, potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006: „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor." Aşadar, având în vedere specificul procedurii insolvenţei care presupune celeritate, pentru a preveni eventuale fapte şicanatorii cu privire la actele adoptate de comitetul creditorilor, legiuitorul a optat pentru varianta în care nemulţumirile legate de un eventual act nelegal al comitetului creditorilor trec prin filtrul adunării generale a creditorilor. Aceasta are, astfel, posibilitatea de a lua la cunoştinţă în mod direct de respectivul act nelegal, de a-l analiza, de a-l confirma sau infirma, după caz. Apoi, acel act nelegal al comitetului creditorilor ajunge să fie cenzurat, indirect, de către judecătorul-sindic, prin anularea hotărârii adunării generale a creditorilor care s-a pronunţat cu privire la menţionatul act.18. Soluţia legislativă criticată exprimă o opţiune a legiuitorului care ţine cont de raporturile dintre creditori, de buna administrare a justiţiei, dar şi de complexitatea şi specificul procedurii insolvenţei. Faptul că, ulterior, legiuitorul, prin Legea nr. 85/2014, a optat pentru o altă soluţie legislativă nu este de natură să imprime soluţia legislativă criticată în prezenta cauză cu vreun viciu de neconstituţionalitate.19. În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu încalcă exigenţele constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Farmexim - S.A. din comuna Baloteşti, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 9.596/63/2014/a19.1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Fabian Niculae