DECIZIE   Nr. 66 din 17 noiembrie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 278 din 30 noiembrie 1993

    Vasile Gionea                 - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu          - judecator
    Mihai Constantinescu          - judecator
    Ioan Muraru                   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu        - judecator
    Alexandru Grigorie            - procuror
    Florentina Geangu             - magistrat-asistent.

    Pe rol pronuntarea asupra recursurilor formulate de Ministerul Public impotriva deciziilor Curtii Constitutionale nr. 28 din 26 mai 1993 si nr. 29 din aceeasi data.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 10 noiembrie 1993, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, in lipsa inculpatilor si a partilor civile, legal citate, cand s-a dispus conexarea dosarelor nr. 64C/1992 si nr. 71C/1992, iar completul de judecata, din oficiu, a pus in discutie implicatiile Deciziei nr. 33/1993, ramasa definitiva. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru data de 17 noiembrie 1993.

             CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Inculpatii Corodea Florinel si Stan Sandu au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 224 din Codul penal, in fata Judecatoriei Timisoara, dosarul nr. 8350/1992 si, respectiv, a Judecatoriei Brasov, dosarul nr. 2052/1992, sustinind ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, aceste prevederi sunt abrogate in ce priveste furtul din avutul obstesc in dauna societatilor comerciale.
    Prin deciziile nr. 28/1993 si nr. 29/1993, Curtea a admis exceptiile de neconstitutionalitate, constatand ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestor decizii Ministerul Public a declarat recurs, sustinind, in esenta, ca, intrucat textul de lege este anterior Constitutiei, competenta de solutionare a exceptiei ar reveni exclusiv instantelor judecatoresti, neconstituind o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, in sensul art. 150 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, in recurs se apreciaza ca dispozitiile din Codul penal referitoare la avutul obstesc nu sunt neconstitutionale si nici nu au fost abrogate de Constitutie. In acest sens, se arata ca notiunea de avut are un continut si o sfera mai larga decat notiunea de proprietate, similare cu aceea de patrimoniu din Codul civil si ca infractiunile din Codul penal referitoare la avutul obstesc nu intra in categoria infractiunilor contra proprietatii, ci a acelora contra avutului, asemanator Codului penal din 1936 care se referea la infractiuni contra patrimoniului. In consecinta, se considera ca prevederile respective nu contravin Constitutiei, intrucat nu neaga existenta celor doua tipuri de proprietate, publica si privata, si nici nu se refera la alte forme de proprietate decat cele mentionate in Constitutie.

              CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, deciziile atacate cu recurs si motivele de recurs, precum si dispozitiile art. 224 din Codul penal, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Referitor la competenta de solutionare a exceptiei de catre Curtea Constitutionala, se constata ca, potrivit practicii constante a acestei Curti, cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text legal pe care instanta intelege sa le-o aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
    Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor din Codul penal referitoare la avutul obstesc, ce constituie al doilea motiv de recurs, Curtea constata ca interpretarea constitutionalitatii acestor dispozitii a facut obiectul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozitiile Codului penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, deci si aceea prevazuta de art. 224 - furtul in paguba avutului obstesc -, sunt abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand sa se aplice in continuare numai pentru bunurile proprietate publica prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie.
    Tinand seama de Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, rezulta ca motivele invocate de Ministerul Public in legatura cu constitutionalitatea dispozitiilor Codului penal referitoare la avutul obstesc urmeaza a fi respinse.
    In baza Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993 sus-mentionate, prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993 s-a respins recursul Ministerului Public impotriva Deciziei nr. 33/1993, prin care se constatase ca prevederile art. 224 din Codul penal au fost abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice. Rezulta deci ca, in prezent, atat exceptiile de neconstitutionalitate invocate de Corodea Florinel si Stan Sandu, cat si recursurile declarate de Ministerul Public, impotriva deciziilor nr. 28/1993 si nr. 29/1993 sunt lipsite de obiect, deoarece prevederile art. 224 din Codul penal, la care ele se refera, sunt abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr. 33/1993, ramasa definitiva.
    Daca, tinand seama de prevederile Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, s-ar respinge exclusiv recursul Ministerului Public ar insemna ca, prin ramanerea definitiva a deciziilor de fond, sa se ajunga la constatarea abrogarii unui text la date diferite, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, prin faptul ca, intre timp, art. 224 din Codul penal a fost declarat ca partial abrogat, iar potrivit art. 145 din Constitutie, Decizia nr. 33/1993 fiind definitiva, este obligatorie, rezulta ca scopul urmarit prin exceptia ridicata a fost realizat, astfel incat aceasta exceptie urmeaza a fi, de asemenea, respinsa ca nemaiavind nici interes si nici obiect.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii,
    DECIDE:

    Constata ca, potrivit Deciziei nr. 33/1993, ramasa definitiva, art. 224 din Codul penal este abrogat partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, si prin urmare,
    Respinge ca lipsite de obiect exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de Corodea Florinel in dosarul nr. 8350/1992 al Judecatoriei Timisoara si de Stan Sandu in dosarul 2052/1992 al Judecatoriei Brasov, precum si recursurile Ministerului Public declarate impotriva deciziilor nr. 28/1993 si nr. 29/1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 17 noiembrie 1993.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. dr. VASILE GIONEA

                             Magistrat asistent,
                             Florentina Geangu