DECIZIE Nr. 66 din 17 noiembrie 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 278 din 30 noiembrie 1993
Vasile Gionea - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Alexandru Grigorie - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent.
Pe rol pronuntarea asupra recursurilor formulate de Ministerul Public
impotriva deciziilor Curtii Constitutionale nr. 28 din 26 mai 1993 si nr. 29
din aceeasi data.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 10 noiembrie 1993, in prezenta reprezentantului
Ministerului Public, in lipsa inculpatilor si a partilor civile, legal citate,
cand s-a dispus conexarea dosarelor nr. 64C/1992 si nr. 71C/1992, iar completul
de judecata, din oficiu, a pus in discutie implicatiile Deciziei nr. 33/1993,
ramasa definitiva. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea din aceeasi
data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea
pentru data de 17 noiembrie 1993.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Inculpatii Corodea Florinel si Stan Sandu au ridicat exceptia de
neconstitutionalitate a art. 224 din Codul penal, in fata Judecatoriei
Timisoara, dosarul nr. 8350/1992 si, respectiv, a Judecatoriei Brasov, dosarul
nr. 2052/1992, sustinind ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie,
aceste prevederi sunt abrogate in ce priveste furtul din avutul obstesc in
dauna societatilor comerciale.
Prin deciziile nr. 28/1993 si nr. 29/1993, Curtea a admis exceptiile de
neconstitutionalitate, constatand ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat
partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta,
urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin.
(4) din Constitutie, bunuri care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii
publice.
Impotriva acestor decizii Ministerul Public a declarat recurs, sustinind,
in esenta, ca, intrucat textul de lege este anterior Constitutiei, competenta
de solutionare a exceptiei ar reveni exclusiv instantelor judecatoresti,
neconstituind o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in
timp, in sensul art. 150 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, in recurs se
apreciaza ca dispozitiile din Codul penal referitoare la avutul obstesc nu sunt
neconstitutionale si nici nu au fost abrogate de Constitutie. In acest sens, se
arata ca notiunea de avut are un continut si o sfera mai larga decat notiunea
de proprietate, similare cu aceea de patrimoniu din Codul civil si ca
infractiunile din Codul penal referitoare la avutul obstesc nu intra in
categoria infractiunilor contra proprietatii, ci a acelora contra avutului,
asemanator Codului penal din 1936 care se referea la infractiuni contra
patrimoniului. In consecinta, se considera ca prevederile respective nu
contravin Constitutiei, intrucat nu neaga existenta celor doua tipuri de
proprietate, publica si privata, si nici nu se refera la alte forme de
proprietate decat cele mentionate in Constitutie.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, deciziile atacate cu recurs si motivele de
recurs, precum si dispozitiile art. 224 din Codul penal, prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Referitor la competenta de solutionare a exceptiei de catre Curtea
Constitutionala, se constata ca, potrivit practicii constante a acestei Curti,
cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat
potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea
exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului
constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text
legal pe care instanta intelege sa le-o aplice. Abrogarea, potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu
prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a
aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a
suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor din Codul penal
referitoare la avutul obstesc, ce constituie al doilea motiv de recurs, Curtea
constata ca interpretarea constitutionalitatii acestor dispozitii a facut
obiectul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin
decizia respectiva s-a statuat ca dispozitiile Codului penal referitoare la
infractiunile contra avutului obstesc, deci si aceea prevazuta de art. 224 -
furtul in paguba avutului obstesc -, sunt abrogate partial, potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, urmand sa se aplice in continuare numai pentru
bunurile proprietate publica prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie.
Tinand seama de Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, rezulta
ca motivele invocate de Ministerul Public in legatura cu constitutionalitatea
dispozitiilor Codului penal referitoare la avutul obstesc urmeaza a fi
respinse.
In baza Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993 sus-mentionate,
prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993 s-a respins recursul Ministerului
Public impotriva Deciziei nr. 33/1993, prin care se constatase ca prevederile
art. 224 din Codul penal au fost abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1)
din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza sa se aplice numai cu privire la
bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza
obiectul exclusiv al proprietatii publice. Rezulta deci ca, in prezent, atat
exceptiile de neconstitutionalitate invocate de Corodea Florinel si Stan Sandu,
cat si recursurile declarate de Ministerul Public, impotriva deciziilor nr.
28/1993 si nr. 29/1993 sunt lipsite de obiect, deoarece prevederile art. 224
din Codul penal, la care ele se refera, sunt abrogate partial, potrivit art.
150 alin. (1) din Constitutie, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr.
33/1993, ramasa definitiva.
Daca, tinand seama de prevederile Deciziei Plenului Curtii Constitutionale
nr. 1/1993, s-ar respinge exclusiv recursul Ministerului Public ar insemna ca,
prin ramanerea definitiva a deciziilor de fond, sa se ajunga la constatarea
abrogarii unui text la date diferite, ceea ce este inadmisibil. De asemenea,
prin faptul ca, intre timp, art. 224 din Codul penal a fost declarat ca partial
abrogat, iar potrivit art. 145 din Constitutie, Decizia nr. 33/1993 fiind
definitiva, este obligatorie, rezulta ca scopul urmarit prin exceptia ridicata
a fost realizat, astfel incat aceasta exceptie urmeaza a fi, de asemenea, respinsa
ca nemaiavind nici interes si nici obiect.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si
art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit.
A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA,
In numele legii,
DECIDE:
Constata ca, potrivit Deciziei nr. 33/1993, ramasa definitiva, art. 224 din
Codul penal este abrogat partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie,
si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute
in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice, si prin urmare,
Respinge ca lipsite de obiect exceptiile de neconstitutionalitate ridicate
de Corodea Florinel in dosarul nr. 8350/1992 al Judecatoriei Timisoara si de
Stan Sandu in dosarul 2052/1992 al Judecatoriei Brasov, precum si recursurile
Ministerului Public declarate impotriva deciziilor nr. 28/1993 si nr. 29/1993.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 17 noiembrie 1993.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu