DECIZIE Nr. 55
din 16 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 3 din Ordonanta Guvernului
nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre
regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6
martie 1945 din motive etnice, aprobata prin Legea nr. 189/2000
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 134 din 23 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, excepţie
ridicată de Vasilica Băcanu în Dosarul nr. 4.240/2/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat
de avocat Sorin Ionescu, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind cealaltă
parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul
autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, întrucât prevederile legale
criticate contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi
restrâng dreptul la moştenire.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, pe de o parte, aceasta vizează
aspecte ce ţin de aplicarea legii, iar pe de altă parte, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.240/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 3 din Legea nr. 189/2000. Excepţia
a fost ridicată de Vasilica Băcanu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea
unei acţiuni în contencios administrativ împotriva hotărârii Casei de Pensii a
Municipiului Bucureşti de respingere a cererii de stabilire a calităţii de
beneficiar al Legii nr. 189/2000.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textele legale criticate se
încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin limitarea
persoanelor care pot beneficia de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000
la soţul supravieţuitor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei,
întrucât nu limitează categoria persoanelor care pot beneficia de prevederile
Legii nr. 189/2000, ci sunt aplicabile tuturor persoanelor care pot proba că au
suferit persecuţii din motive etnice.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în
ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2)', ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
este reţinut în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 3
din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999
pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate
în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 553 din 8 noiembrie 2000.
Curtea observă că, în realitate, Legea nr. 189/2000 are
articol unic, iar pct. 2 şi 3 ale acestui articol modifică art. 1 şi 3 din
Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanţă publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31
august 1999.
Aşadar, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
Dispoziţiile art. 1 din ordonanţă au fost modificate
prin Legea nr. 586/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, şi prin
Legea nr. 323/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 13 iulie 2004.
Dispoziţiile art. 3 din ordonanţă au fost modificate
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 242/2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 30 noiembrie
2000.
Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate au
următorul conţinut:
- Art. 1: „Beneficiază de
prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie
1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de
concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie
sau în lagăre de concentrare;
c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în
altă localitate;
d) a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată;
e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii;
f) este soţul sau soţia persoanei asasinate ori
executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva
populaţiei minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea.”;
- Art. 3: „Soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor
prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o
indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă
începând cu luna noiembrie 2000, în cuantum de 300.000 lei lunar.”
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că din formularea acesteia reiese că autorul excepţiei este nemulţumit
de o omisiune de reglementare, solicitând Curţii Constituţionale completarea
dispoziţiilor legale criticate.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.
Ca atare, Curtea constată că
excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile
instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945
din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, excepţie ridicată de
Vasilica Băcanu în Dosarul nr. 4.240/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean