Decizia Nr.497 din 05.12.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi şi lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 134 din 24 februarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Nicolae Scărlătescu Deaconescu şi Ion Scărlătescu Deaconescu în Dosarul nr. 1.096/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 197D/2013.La apelul nominal se prezintă unul dintre autorii excepţiei, Nicolae Scărlătescu Deaconescu, lipsind celălalt autor al excepţiei, precum şi partea statul român prin Ministerul Finanţelor Publice.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului prezent, care arată că obiectul cauzei îl constituie, în principal, constatarea caracterului politic al condamnării bunicii mamei sale şi înlăturarea efectelor hotărârii de condamnare. În raport cu persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic, autorul prezent are gradul al treilea succesoral, astfel încât nu are posibilitatea de a introduce o acţiune în temeiul Legii nr. 221/2009, ci numai în temeiul dreptului comun. În consecinţă, solicită admiterea excepţiei şi acordarea posibilităţii de a solicita „repunerea în drepturi“ a persoanei care a fost condamnată politic, precum şi acordarea de despăgubiri succesorilor, indiferent de gradul acestora.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei deoarece autorul doreşte extinderea categoriilor de beneficiari ai Legii nr. 221/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 1.941 din 25 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.096/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.Excepţia a fost ridicată de Ion Scărlătescu Deaconescu şi Nicolae Scărlătescu Deaconescu într-o cauză având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării bunicii soţiei, respectiv bunicii mamei autorilor şi acordarea de despăgubiri atât pentru prejudiciul moral, cât şi pentru cel material suferit prin condamnare, în temeiul Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că dispoziţiile legale criticate aduc atingere accesului liber la justiţie şi principiului egalităţii în faţa legii, deoarece cererile de despăgubire nu pot fi formulate decât de descendenţii până la gradul al II-lea succesoral ai persoanei care a suferit condamnări sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic. Se creează astfel o discriminare pentru descendenţii care se află în alte grade succesorale, discriminare ce nu se regăseşte în alte legi de restituire.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorii acesteia doresc modificarea textului de lege criticat, ceea ce contravine art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului prezent al excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, este art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.În realitate, obiectul excepţiei îl constituie art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi şi lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare [...];b)acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.“Referitor la obiectul excepţiei, Curtea observă că autorul prezent a făcut referire în concluziile susţinute oral în şedinţa publică la „repunerea în drepturi“ prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 221/2009. În realitate, din consultarea actelor dosarului, respectiv hotărârea de condamnare şi acţiunea introductivă, rezultă că acesta a avut în vedere de fapt constatarea caracterului politic al condamnării bunicii mamei sale şi înlăturarea efectelor hotărârii de condamnare, capăt de cerere cu privire la care instanţa de judecată s-a pronunţat prin sentinţa ce constituie actul de sesizare a Curţii. Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 referitor la liberul acces la justiţie şi art. 16 privind egalitatea în faţa legii, precum şi prevederilor art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: 1. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, Curtea sa mai pronunţat prin deciziile nr. 1.578 din 7 decembrie 2010 şi nr. 801 din 21 iunie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 24 ianuarie 2011 şi, respectiv, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 reglementa soluţia legislativă de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, ce puteau fi cerute de orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acesteia, de soţul sau de descendenţii săi până la gradul al IIlea inclusiv. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate criticau, similar celor din prezenta cauză, limitarea categoriilor de moştenitori beneficiari ai despăgubirilor morale, prin textul de lege criticat. Or, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituţionale. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că neconstituţionalitatea soluţiei legislative de acordare a despăgubirilor morale priveşte şi categoriile de beneficiari ai acestora. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Cu acest prilej, pentru identitate de raţiune, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei exista la momentul sesizării Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, sub aspectul limitării gradelor succesorale ale descendenţilor ce pot cere despăgubiri, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive la lege, textul criticat reglementează o posibilitate specială de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotărârii de condamnare sau al măsurii administrative cu caracter politic. Astfel, prin derogare de la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, anumite categorii de persoane pot opta pentru acordarea de către instanţa de judecată învestită cu judecarea cererilor întemeiate pe Legea nr. 221/2009 a unor despăgubiri băneşti corespunzătoare valorii bunurilor confiscate. Din această perspectivă, textul de lege criticat reprezintă opţiunea legiuitorului, fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi art. 21 din Legea fundamentală şi nici celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de vreme ce descendenţii din celelalte grade succesorale au dreptul la restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Nicolae Scărlătescu Deaconescu şi Ion Scărlătescu Deaconescu în Dosarul nr. 1.096/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Augustin Zegrean Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu