DECIZIE Nr.
331 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (1) lit. b) si alin. (3)
din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de
Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 412 din 12 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3)
din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de
Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocşa în Dosarul nr.
4.167/2005 al Judecătoriei Reşiţa.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
90D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind
organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii
Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Panasia
Impex" - S.R.L. din Bocşa în Dosarul nr. 4.172/2005 al Judecătoriei
Reşiţa.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că în acest
din urmă dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea
unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea respinge cererea formulată, având în vedere că
între momentul ridicării excepţiei şi cel al judecării acesteia autorul
excepţiei a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea şi, eventual,
pentru a-şi angaja un apărător.
Curtea, având în vedere că există o identitate de
obiect între excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele de mai
sus, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
pentru o mai bună administrare a justiţiei, dispune conexarea Dosarului nr.
90D/2006 la Dosarul nr. 89D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest
sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin încheierile din 7 decembrie 2005, pronunţate în
dosarele nr. 4.167/2005 şi nr. 4.172/2005 ale Judecătoriei Reşiţa, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994
privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi
Societăţii Române de Televiziune, excepţii ridicate de Societatea
Comercială „DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocşa şi de Societatea
Comercială „Panasia Impex" - S.R.L. din Bocşa în cadrul unor litigii având
ca obiect soluţionarea acţiunii prin care se contestă legalitatea
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii cu privire
la plata taxei lunare pentru serviciul public de televiziune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994 contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 56
alin. (2) şi (3), ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), precum şi ale
art. 136 alin. (5).
Autorul excepţiei apreciază că taxa prevăzută de lege
reprezintă, de fapt, o pretinsă contravaloare a unor servicii care ar fi prestate de Societatea Română
de Televiziune, fără însă ca beneficiarul să îşi exprime acceptul pentru
prestaţia respectivă. Totodată, se consideră că nu poate fi considerată o
aşezare justă a sarcinilor fiscale transformarea unor servicii ale unei
societăţi în taxe impuse de statul care înfiinţează această societate şi căreia
îi stabileşte ca sursă de finanţare contribuţii obligatorii ale unor persoane
care nu şi-au manifestat intenţia sau acceptul de a deveni beneficiarii
respectivelor servicii.
Autorul excepţiei consideră că, atât timp cât din patrimoniul
unei societăţi se poate recupera o sumă de bani reprezentând servicii pentru
care nu s-a făcut dovada că au fost prestate, se încalcă prevederile
constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 136 alin. (5).
Totodată, se arată că statul, indiferent de caracterul
de interes naţional al vreunei societăţi prestatoare de servicii pe care o
înfiinţează, nu are dreptul să intervină în relaţiile dintre societatea
prestatoare a serviciilor şi pretinşii beneficiari, prin impunerea ca taxă a contravalorii
acestor servicii, fără dovada contraprestaţiei, în caz contrar încălcându-se
prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Judecătoria Reşiţa consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr.
41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune
şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din
27 decembrie 1999, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 71/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2003, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 533/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 895 din 15 decembrie 2003.
Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3):„(1)
Veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române
de Televiziune provin, după caz, din: [...]
b) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune,
respectiv pentru serviciul public de televiziune; [...]
(3) Persoanele juridice cu sediul în România,
inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi
reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice
străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de
radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de
proprietate, ale art. 56 alin. (2) şi (3) privind aşezarea justă a sarcinilor
fiscale, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia şi ale
art. 136 alin. (5) privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei apreciază că prevederile
legale criticate, instituind obligativitatea plăţii unei taxe pentru serviciul
public de radiodifuziune şi pentru serviciul public de televiziune, fără
distincţie, în sarcina persoanelor juridice, în calitate de beneficiari ai
acestor servicii, încalcă art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 56 alin. (2) şi
(3), art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5) din
Constituţie.
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate în raport cu o critică similară.
Astfel, prin Decizia nr. 159
din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, Curtea, în
esenţă, a reţinut că art. 40 din lege reglementează, pentru serviciile publice
de radiodifuziune şi televiziune, modul de constituire din venituri proprii a
resurselor financiare care le asigură autonomia financiară, ca premisă a
organizării lor autonome, şi nu este de natură a încălca art. 56 din
Constituţie.
Prin aceeaşi decizie Curtea a stabilit că textul legal
criticat prevede că plata serviciului public prestat este obligatorie pentru
toţi beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice, şi,
în consecinţă, nu sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din
Constituţie. Totodată, cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că textul art. 135
alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este incident în cauză.
In acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu,
prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2004.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 41/1994
privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi
Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocşa în Dosarul nr. 4.167/2005 al Judecătoriei
Reşiţa şi de Societatea Comercială „Panasia Impex" - S.R.L. din Bocşa în
Dosarul nr. 4.172/2005 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly