DECIZIE Nr.
310 din 6 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 386 din 5 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
excepţie ridicată de Tochukwu James Ngoesionwu în Dosarul nr. 15.726/302/2005
(număr în format vechi 15.064/2005) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat
de limbă engleză, doamna Elena Andrei, desemnată pentru a asigura traducerea în
cauză.
Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis la dosarul cauzei note scrise prin
care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi
convenţionale pretins a fi încălcate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 15.726/302/2005 (număr în format' vechi 15.064/2005), Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia
a fost ridicată de Tochukwu James Ngoesionwu într-o cauză având ca obiect
soluţionarea plângerii împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi
de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21
alin. (3) din Constituţie şi art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia din 1951
privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi
(2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.
In esenţă, se arată că regula instituită de art. 16
alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, potrivit căreia împotriva
hotărârii instanţei de judecată contestatorul sau Oficiul Naţional pentru
Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, creează o
situaţie inechitabilă între cele două părţi din proces. Aceasta deoarece
solicitantul de azil, la momentul pronunţării, nu cunoaşte motivele pentru care
instanţa a admis plângerea formulată împotriva hotărârii Oficiului Naţional
pentru Refugiaţi şi, în consecinţă, trebuie să declare recurs pentru a nu
pierde termenul de 5 zile, în timp ce cealaltă parte „este îndreptăţită să
declare recurs numai atunci când soluţia pronunţată de instanţa de fond îi este
nefavorabilă". Totodată, termenul de declarare a recursului, instituit
prin dispoziţiile de lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane
căreia ordonanţa i se adresează - cea a refugiaţilor -, deoarece legislaţia
aplicabilă cetăţenilor români, respectiv regulile instituite de procedura
civilă, contenciosul administrativ sau procedura penală, prevede termene de
declarare a recursului de 15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau
pronunţare, în timp ce prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 impun un termen de 5 zile de la pronunţare.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti opinează în sensul respingerii excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a
transmis punctul său de vedere prin care apreciază că dispoziţiile de lege
criticate sunt constituţionale. In acest sens, susţine că raţiunea instituirii
termenului de 5 zile ca termen de recurs rezidă din necesitatea urgentării
soluţionării cauzei şi evitarea tergiversării judecăţii, astfel că nu se poate
susţine încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie,referitoare
la dreptul la un proces echitabil. Mai mult, textul de lege criticat conţine
norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate institui
reguli speciale de procedură. De asemenea, dispoziţiile art. 16 alin. (7) din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu conţin norme contrare prevederilor art. 18 alin. (2) din
Constituţie şi nici celor ale art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind
statutul refugiaţilor, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin.
(2) din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2)' şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1
decembrie 2004, având următorul cuprins: „Împotriva
hotărârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate
declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în
termen suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 18 alin. (2), privind
dreptul de azil. De asemenea, acesta mai invocă şi nerespectarea art. 16
paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la 28
iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul
oricărui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante,
raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - „Dreptul
internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) - „Tratatele
internaţionale privind drepturile omului".
Analizând textul de lege criticat, raportat la
prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale
pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională constată următoarele:
Dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai fost
analizate de Curtea Constituţională prin raportare la aceleaşi prevederi
constituţionale şi convenţionale invocate a fi încălcate şi în prezenta cauză
şi cu o motivare identică. Prin Decizia nr. 135 din 21 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, sau Decizia nr. 503 din 4 octombrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, pentru
argumentele acolo expuse, că textul de lege criticat corespunde exigenţelor
dreptului la un proces echitabil.
Intrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente
noi, de natură a modifica jurisprudenta Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Tochukwu
James Ngoesionwu în Dosarul nr. 15.726/302/2005 (număr în format vechi
15.064/2005) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă