Decizia Nr.3 din 26.02.2019

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Pe rol se află soluţionarea sesizărilor formulate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 1.996/1/2018 şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 2.197/1/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:În interpretarea dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 207/2018 şi a art. 3 alin. (1) lit. c²⁾ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie? şiÎn cazul infracţiunilor prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, dacă prin intrarea în vigoare a prevederilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 încetează competenţa funcţională de a participa la şedinţa de judecată conform dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 pentru procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru un alt procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie desemnat de conducătorul parchetului, conform art. 3 alin. (1) lit. c²⁾ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform dispoziţiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală şi art. 27⁴ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Daniel Grădinaru.Conform dispoziţiilor art. 27⁶ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, la şedinţa de judecată a participat doamna Liliana Miu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale. Judecător-raportor a fost desemnat, conform dispoziţiilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna judecător Florentina Dragomir, judecător în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 3.394/1/2018, conexat cu Dosarul nr. 77/1/2019, aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că la data de 4 februarie 2019 a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, doamna Florentina Dragomir, care a fost comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.La data de 25 februarie 2019, respectiv 26 februarie 2019 părţile din dosarele în care s-au dispus sesizările cu hotărâre prealabilă au depus puncte de vedere.În continuare, magistratul-asistent a arătat că la dosar au transmis puncte de vedere Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Curtea de Apel Timişoara şi instanţele arondate acestora.A mai arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, la dosar fiind comunicate puncte de vedere formulate de către Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu" din Bucureşti şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.La data de 31 ianuarie 2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal a depus la dosar Adresa nr. 3.094/C/ 2018/34/III-5/2019, prin care s-a adus la cunoştinţă faptul că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind comunicate, totodată, şi concluzii scrise.Apoi, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 88⁸ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, a arătat că motivul pentru care înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate este acela că dispoziţiile prevăzute de art. 88⁸ alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lipsite de previzibilitate, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii modifică alin. (1) lit. d) din art. 88⁸ din Legea nr. 304/2004, lăsând nemodificat alin. (2) din art. 88⁸ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.În esenţă, a arătat că excepţia de neconstituţionalitate invocată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 177/2010, respectiv este ridicată într-o cauză aflată pe rolul unei instanţe de judecată, are legătură cu soluţionarea cauzei, este depusă în orice fază a litigiului, este vorba de un litigiu, textul care este supus dezlegării Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală este cel prevăzut de art. 88⁸ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se referă la participarea în şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, aflat în legătură cu art. 88⁸ alin. (1) lit. d), modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.În final, a arătat că, dacă excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este analizată, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu poate analiza chestiunile de drept cu care a fost învestit.În continuare, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat, a solicitat reprezentantului Ministerului Public să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunile de drept supuse dezbaterii.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în esenţă, a solicitat respingerea sesizărilor formulate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 1.996/1/2018 şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 2.197/1/2018, ca inadmisibile, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 475-477 din Codul de procedură penală, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizărilor, fiind vorba de chestiuni incidentale care nu au legătură cu fondul cauzei.Astfel, a menţionat că Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează exclusiv raporturile dintre compartimentul judiciar din cadrul parchetelor nespecializate şi compartimentul de urmărire penală din cadrul structurii de parchet specializat reprezentate de Secţia pentru investigarea infracţiunile din justiţie, lipsită de compartiment judiciar.De asemenea a precizat că, în cauzele în care instanţa a fost sesizată cu rechizitoriu sau în care s-a pronunţat o soluţie de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, la şedinţele de judecată participă procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, şi nu din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau un alt procuror nespecializat.Deopotrivă, a arătat că în situaţia în care s-ar pronunţa o soluţie de restituire, se reia faza de urmărire penală şi în această ipoteză dosarul va fi instrumentat de Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Însă, atunci când instanţa este sesizată cu rechizitoriu de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în cauzele în care a sesizat instanţa, la şedinţele de judecată va participa un procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.În concluzie, a arătat că stabilirea participării procurorului la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală sa efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, aparţine completului de judecată, iar, pe de altă parte, a arătat că această problemă a fost tranşată prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE,asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: 1. Titularul şi obiectul sesizării În Cauza nr. 3.394/2018, prin Încheierea din 14 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.996/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, ce are ca obiect plângerea formulată de petentul Ş.C. împotriva Ordonanţei nr. 412/P/2017 din 30 mai 2018 dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, a sesizat, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept:În interpretarea dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 207/2018 şi a art. 3 alin. (1) lit. c²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie? În Cauza nr. 77/1/2019, prin Încheierea din 13 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.197/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, ce are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, de inculpaţii P.L., F.Ş., T.N., M.E.G., B.M., C.G., B.P., C.A., V.M.C., I.I., P.G.V. şi L.A., de părţile civile E.C.L., B.V., statul român prin M.F.P. şi R.N.P., precum şi de partea responsabilă civilmente S.C. F.A S.R.L. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 298/42/2015, completul de judecată, în majoritate, a sesizat, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept:În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, dacă prin intrarea în vigoare a prevederilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 încetează competenţa funcţională de a participa la şedinţa de judecată conform dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 pentru procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru un alt procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie desemnat de conducătorul parchetului, conform art. 3 alin. (1) lit. c²⁾ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie Cele două sesizări sunt diferite sub aspectul modului de formulare a problemei de drept ce tinde a fi dezlegată, însă, în esenţă, au acelaşi obiect, astfel că se apreciază că se impune conexarea lor (Dosarul nr. 77/1/2019 urmând a fi conexat la Dosarul nr. 3.394/1/2018, înregistrat anterior pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală). 2. Expunerea succintă a Dosarului nr. 1.996/1/2018 Cauza în care chestiunea de drept a fost ridicată are ca obiect plângerea formulată împotriva Ordonanţei nr. 412/P/2017 din 30 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 315 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul Ş.C. împotriva magistraţilor H.D. - procuror şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura centrală şi I.E. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal, fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, şi luare de mită, prevăzută de art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 289 din Codul penal.2.1. Punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită 2.1.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Ca urmare analizei de admisibilitate a sesizării efectuată în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, întrucât în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală s-a statuat că, indiferent că vizează interpretarea unei norme de drept material sau a uneia de drept procesual, problema de drept supusă dezlegării trebuie să fie de natură a produce un efect concret şi decisiv asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluţionării pe fond a litigiului.Totodată, s-a reţinut că din aceeaşi jurisprudenţă rezultă că procedura în cameră preliminară, aferentă cauzelor care cad în competenţa de soluţionare a judecătorului de cameră preliminară, nu este exclusă, de plano, din mecanismul de unificare a practicii judiciare, instituit prin dispoziţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.Raportat la aceste consideraţii, instanţa de trimitere a apreciat că interpretarea unei norme care corespunde unui caz de nulitate absolută are aptitudinea de a influenţa decisiv soluţia pe fondul cauzei, îndeplinind astfel condiţia de admisibilitate privitoare la pertinenţă.2.1.2. Opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a dispus sesizarea S-a arătat că excepţia instituită prin dispoziţiile prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizează cauzele în care urmărirea penală a fost realizată de procurori din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, caz în care participarea în şedinţa de judecată se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurori de la parchetele de pe lângă instanţa învestită cu soluţionarea cauzei. Per a contrario, în măsura în care urmărirea penală nu a fost efectuată de procurori din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, nu există elemente care să justifice concluzia referitoare la obligativitatea aplicării imediate a normei speciale. În toate aceste cazuri, participarea procurorului la judecarea cauzei este guvernată de regula generală instituită prin dispoziţiile prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, în procesele penale, la şedinţa de judecată poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.3. Expunerea succintă a Dosarului nr. 2.197/1/2018 În cauza în care chestiunea de drept a fost ridicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu judecarea apelurilor declarate de procuror, inculpaţi şi părţile civile împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa de fond fiind sesizată prin Rechizitoriul nr. 3/P/2013 din 14 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti.3.1. Punctul de vedere al completului din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită 3.1.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie În opinie majoritară s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, inclusiv cea privitoare la legătura cu soluţionarea pe fond a cauzei, făcând referire la jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care nu a exclus din competenţa sa de judecată nici chestiunile de procedură şi nici problemele de drept care au apărut într-o cale de atac ordinară sau extraordinară. S-a mai apreciat că interpretarea unei norme care corespunde unui caz de nulitate absolută influenţează decisiv soluţionarea cauzei şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate a sesizării prevăzută de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală. Totodată, s-a arătat că de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 67 alin. (3) din legea menţionată anterior, depinde soluţionarea fondului căii de atac. De asemenea s-a arătat că asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.3.1.2. Opinia majoritară a completului cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită S-a arătat că, în cazul infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu încetează competenţa funcţională de a participa la şedinţa de judecată conform dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din aceeaşi lege pentru procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie desemnat de conducătorul parchetului, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Astfel, s-a apreciat că din analiza coroborată a normei generale cuprinse în dispoziţiile prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a celei cu caracter special prevăzute de art. 88² alin. (3) din aceeaşi lege, rezultă faptul că regula instituită de legiuitor, cu caracter general, este aceea a participării la şedinţele de judecată a procurorului care a efectuat urmărirea penală sau a unui alt procuror din cadrul aceluiaşi parchet, iar excepţia vizează cauzele în care urmărirea penală a fost realizată de procurori din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, caz în care participarea în şedinţa de judecată, în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, se asigură de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurori de la parchetele de pe lângă instanţa învestită cu soluţionarea cauzei.Raţiunea instituirii acestei excepţii rezidă din structura şi competenţa secţiei nou-înfiinţate, care funcţionează cu un număr redus de procurori, care nu ar putea asigura participarea la şedinţele de judecată la toate curţile de apel din ţară în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi în care urmărirea penală a fost efectuată de procurori din cadrul acestei secţii.Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că se impune instituirea unei excepţii de la regula generală, din considerente de ordin practic, în sensul că în aceste cauze participă în şedinţele de judecată procurorii de la parchetele de pe lângă curţile de apel, iar în cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorii de la Secţia judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi nu procurorul care a efectuat urmărirea penală ori procurorul desemnat de conducătorul parchetului.Per a contrario, în măsura în care urmărirea penală nu a fost efectuată de către procurori din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, s-a apreciat că nu există elemente care să justifice concluzia referitoare la obligativitatea aplicării imediate a dispoziţiilor prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul participării la şedinţele de judecată a altor procurori decât cei care au efectuat urmărirea penală sau desemnaţi de conducătorul parchetului, raţiunea legiuitorului în instituirea acestei excepţii fiind în mod evident una cu caracter practic, fără ca excepţia instituită să modifice competenţa funcţională a procurorului de a susţine acuzarea în măsura în care a efectuat urmărirea penală.3.1.3. În opinie minoritară s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, întrucât nu este îndeplinită condiţia referitoare la constatarea existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, în acest sens fiind invocată jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie penală - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a explicitat sensul sintagmei „soluţionarea pe fond a cauzei" din cuprinsul dispoziţiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Distinct de aceasta s-a arătat că dispoziţiile prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă o normă specială dintr-o lege ordinară, în raport cu norma generală prevăzută de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Conchizând, s-a arătat că interpretarea încetării efectelor de aplicare a unei competenţe funcţionale statuate într-o dispoziţie legală, ca urmare a intrării în vigoare a unei norme, nu este de esenţa interpretării pe calea mecanismului de asigurare a unei practici unitare, întrucât este o chestiune de aplicare a legii. 4. Punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele de judecată arondate În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării.În acest sens, Curtea de Apel Galaţi a comunicat că opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secţiei penale a acestei instanţe şi a judecătorilor din cadrul Tribunalului Vrancea este în sensul că, în interpretarea dispoziţiilor prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 3 alin. (1) lit. c²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a curţii de apel sau a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În acelaşi sens este şi opinia judecătorilor de la Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Oradea - Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Târgu Mureş - Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Bacău - Tribunalul Neamţ, Curtea de Apel Braşov - Tribunalul Covasna şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Curtea de Apel Bucureşti - Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Călăraşi, Tribunalul Ialomiţa şi instanţele arondate acestuia, judecătoriile Roşiori de Vede, Turnu Măgurele, Videle şi Zimnicea. La nivelul Curţii de Apel Piteşti opinia exprimată de judecători a fost în sensul că participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, motivat de faptul că urmărirea penală a fost efectuată de unitatea de parchet specializată, şi nu de Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, iar dispoziţiile prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituie obligativitatea participării la şedinţele de judecată aferente cauzelor de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor de justiţie a procurorilor din cadrul Secţiei judiciare a curţilor de apel sau a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exclusiv în cauzele instrumentate de această secţie, în toate celelalte cauze fiind aplicabilă norma generală prevăzută de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceeaşi opinie au şi judecătorii Curţii de Apel Braşov - Tribunalul Braşov şi Curţii de Apel Bucureşti - Tribunalul Teleorman şi judecătoriile Giurgiu, Bolintin-Vale şi Alexandria. Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Alba Iulia au comunicat că la nivelul acestor instanţe nu a fost identificată practică judiciară relevantă referitoare la problema de drept în discuţie.La nivelul Curţii de Apel Oradea s-a exprimat opinia conform căreia sesizarea formulată este inadmisibilă, fiind vorba de dezlegarea unei probleme de drept procesual penal.5. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Cu privire la chestiunile de drept care formează obiectul sesizării prealabile s-a susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de art. III alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi de art. II alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, procurorul competent să participe, începând cu data de 23 octombrie 2018, la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, inclusiv în cauzele privind infracţiunile săvârşite de judecători sau procurori în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, este cel din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.6. Opinia Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi JustiţiePrin Adresa nr. 3.094/C/2018/34/III-5/2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat punctul de vedere asupra chestiunilor de drept, solicitând respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor formulate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 475-477 din Codul de procedură penală.În esenţă, s-a arătat că în cauza dedusă judecăţii nu este îndeplinită condiţia ca soluţionarea pe fond a pricinii să depindă de soluţia dată întrebării adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.7. Opinia specialiştilor consultaţiÎn conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.Universitatea „Nicolae Titulescu" din Bucureşti - Facultatea de Drept a apreciat că participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei), şi nu de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept a apreciat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trebui să constate că în interpretarea dispoziţiilor prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 3 alin. (1) lit. c²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca - Facultatea de Drept a apreciat, în opinia majoritară a colectivului de specialişti din cadrul acestei instituţii de învăţământ, că participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu soluţionarea cauzei.8. Dispoziţiile legale incidenteArt. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
(3) În procesele penale, la şedinţa de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului. Art. 88⁸ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare Articolul 88⁸
(1) Atribuţiile Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt următoarele:a)efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile aflate în competenţa sa; b)sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecarea cauzelor privind infracţiunile prevăzute la lit. a);(...)
(2) Participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. Art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie: Articolul 3 Atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt următoarele: a)efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi în prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie; b)conducerea, supravegherea şi controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziţiile procurorului de către ofiţerii de poliţie judiciară aflaţi sub autoritatea exclusivă a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; c)conducerea, supravegherea şi controlul activităţilor de ordin tehnic ale urmăririi penale, efectuate de specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie;c¹) sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecarea cauzelor privind infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, care sunt, potrivit art. 13, în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie; c²) participarea, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată; c³) exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege; (...) Art. III din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară Articolul III
(1) Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie începe să funcţioneze în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie înregistrate la orice structură de parchet şi nesoluţionate până la data la care secţia este operaţională se înaintează spre soluţionare Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, de îndată ce aceasta este operaţională. Art. II alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie
(11) De la data operaţionalizării Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, cauzele de competenţa acesteia, aflate în lucru la Direcţia Naţională Anticorupţie şi alte unităţi de parchet, precum şi dosarele cauzelor referitoare la infracţiunile prevăzute de art. 88¹ alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi soluţionate până la data acestei operaţionalizări se preiau de către aceasta. 9. Raportul asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării Judecătorul-raportor a apreciat sesizările inadmisibile, întrucât cele două întrebări prealabile reprezintă chestiuni incidentale ce nu au o înrâurire asupra rezolvării raporturilor de drept penal deduse judecăţii. Excepţia de necompetenţă şi stabilirea organului judiciar competent de a participa la judecata cauzelor ce au ca obiect infracţiunile comise de magistraţi vizează o chestiune de constituire a instanţei şi nu produce niciun efect concret asupra rezolvării acţiunilor penale deduse judecăţii. Interpretarea diferită a normelor procedurale de către instanţele de judecată, a problemelor de drept de care nu depinde soluţionarea pe fond a litigiilor penale poate fi remediată printr-un alt mecanism de unificare a practicii - recursul în interesul legii, sub rezerva îndeplinirii şi a celorlalte condiţii de admisibilitate reglementate de Codul de procedură penală. 10. Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele: În motivarea cererii reprezentantul Ministerului Public a arătat, în esenţă, că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 177/2010, respectiv este o cauză aflată pe rolul unei instanţe de judecată, are legătură cu soluţionarea cauzei, este depusă în orice fază a litigiului, este vorba de un litigiu, textul care este supus dezlegării Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală este cel prevăzut de dispoziţiile prevăzute de art. 88⁸ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se referă la participarea în şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, aflate în legătură cu art. 88⁸ alin. (1) lit. d), modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. A mai arătat că, în lipsa analizei excepţiei de neconstituţionalitate, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu poate analiza chestiunile de drept cu care a fost învestit. Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume: Articolul 29
(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. De asemenea, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 29 alin. (5) din legea anterior menţionată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale aceluiaşi articol, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Acest text de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul şi momentul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia. Verificând condiţiile de admisibilitate formală a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)", cât timp excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în Dosarul nr. 3.394/1/2018 conexat cu Dosarul nr. 77/1/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Or, având în vedere că scopul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este realizarea obiectivului de unificare a practicii judiciare, acest mecanism este menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti, instanţa supremă nefiind învestită cu un proces penal, astfel cum este definită de normele procesual penale. Prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie se referă, în mod expres, la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor, stabilind condiţiile în care Curtea Constituţională poate fi sesizată. Pentru a stabili care sunt instanţele judecătoreşti, raportarea se face în primul rând la Constituţie, care, în dispoziţiile prevăzute de art. 126 alin. (1), dispune că „(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar la alin. (3) din acelaşi text de lege se prevede că „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale". Aşa fiind, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută, în mod legal, decât de una dintre instanţele judecătoreşti enumerate de lege. În acelaşi sens a interpretat Curtea Constituţională noţiunea de instanţe judecătoreşti şi în cazurile în care s-a pronunţat cu privire la respectarea accesului liber la justiţie (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995). Or, nu este de acceptat ca aceleiaşi noţiuni să i se dea interpretări diferite. Textul constituţional se referă la instanţe judecătoreşti, care sunt expres şi limitativ stabilite de lege, nefiind posibil ca sfera lor să fie extinsă prin analogie. În acest context, nefiind întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a unui text de lege cerute de legiuitor în prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie A. Admisibilitatea sesizării În cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este învestită cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă. Chestiunile de drept cu care a fost sesizată instanţa supremă nu au primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu fac obiectul unui asemenea recurs, iar soluţionarea în fond a cauzelor depinde de lămurirea chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizărilor. Procurorul competent să participe la şedinţele de judecată reprezintă o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât nulitatea absolută determinată de neparticiparea procurorului competent se răsfrânge asupra hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează fondul cauzei. În conformitate cu dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii. Participarea procurorului necompetent conform legii la şedinţele de judecată echivalează cu neparticiparea procurorului şi determină incidenţa sancţiunii nulităţii absolute prevăzute în art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitată, reţine următoarele: Potrivit dispoziţiilor art. 88⁸ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
(1) Atribuţiile Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt următoarele:a)efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile aflate în competenţa sa; b)sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecarea cauzelor privind infracţiunile prevăzute la lit. a); c)constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul infracţiunilor aflate în domeniul de competenţă; d)exercitarea altor atribuţii prevăzute de lege.
(2) Participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. În dispoziţiile tranzitorii ale art. III din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se prevede că:
(1) Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie începe să funcţioneze în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie înregistrate la orice structură de parchet şi nesoluţionate până la data la care secţia este operaţională se înaintează spre soluţionare Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, de îndată ce aceasta este operaţională. În dispoziţiile art. II alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se prevede că, de la data operaţionalizării Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, cauzele de competenţa acesteia, aflate în lucru la Direcţia Naţională Anticorupţie şi alte unităţi de parchet, precum şi dosarele cauzelor referitoare la infracţiunile prevăzute de art. 88¹ alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi soluţionate până la data acestei operaţionalizări se preiau de către aceasta. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a devenit operaţională din data de 23 octombrie 2018. În conformitate cu dispoziţiile art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 23 octombrie 2018, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. Potrivit dispoziţiilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, şi prevederilor art. II alin. (11) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în ipoteza cauzelor de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie nesoluţionate până la data de 23 octombrie 2018, după soluţionarea acestora, procurorul competent să participe la şedinţele de judecată este procurorul din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. Totodată, interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dispoziţiilor art. II alin. (11) teza a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie conduce la concluzia că, şi în ipoteza cauzelor de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie soluţionate până la data de 23 octombrie 2018, prin rechizitoriu sau prin clasare ori prin renunţarea la urmărirea penală, procurorul competent să participe la şedinţele de judecată este exclusiv procurorul din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei, ca efect al preluării cauzelor de către Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Prin urmare, începând cu data de 23 octombrie 2018, nu există niciun temei legal pentru participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a procurorilor care nu funcţionează în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau în cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. Cauzele privind infracţiunile săvârşite de persoana care are calitatea de judecător sau procuror, atribuite anterior Direcţiei Naţionale Anticorupţie, constituie în prezent cauze de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, conform dispoziţiilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor legale enunţate, începând cu data de 23 octombrie 2018, în cauzele privind infracţiunile săvârşite de judecători sau procurori, aflate anterior în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi devenite cauze de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, participarea la şedinţele de judecată se asigură exclusiv de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. Potrivit dispoziţiilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. III alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. II alin. (11) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, şi în ipoteza cauzelor privind infracţiunile săvârşite de judecători sau procurori, incluse anterior în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nesoluţionate până la data de 23 octombrie 2018, după soluţionarea acestora de către Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, procurorul competent să participe la şedinţele de judecată este procurorul din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. II alin. (11) teza a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, şi în ipoteza cauzelor privind infracţiunile săvârşite de judecători sau procurori, aflate anterior în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi devenite cauze de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, soluţionate până la data de 23 octombrie 2018 prin rechizitoriu sau clasare ori prin renunţare la urmărire penală, procurorul competent să participe la şedinţele de judecată este exclusiv procurorul din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei, ca efect al preluării de către Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale invocate, începând cu data de 23 octombrie 2018, nu există niciun temei legal pentru participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, preluate de la Direcţia Naţională Anticorupţie, a procurorilor care nu funcţionează în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau în cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. În conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în procesele penale, la şedinţele de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului. Art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are caracterul unei norme generale care guvernează participarea procurorului la şedinţele de judecată.În raport cu norma generală cuprinsă în art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 88⁸ alin. (2) din acelaşi act normativ are caracterul unei norme speciale, aplicabilă exclusiv în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Stabilind că participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei, dispoziţiile art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o regulă specială şi derogatorie de la regula generală reglementată în art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, având caracterul unei norme speciale şi derogatorii, art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are o aplicabilitate prioritară în raport cu norma generală prevăzută în art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excluzând aplicarea normei generale (specialia generalibus derogant). Excluderea de la aplicare a normei cuprinse în art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, priveşte atât teza referitoare la procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală, inclusiv procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care a efectuat urmărirea penală, cât şi teza referitoare la procurorul desemnat de conducătorul parchetului, inclusiv procurorul desemnat din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, conform art. 3 alin. (1) lit. c²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. În consecinţă, în temeiul normei speciale şi derogatorii prevăzute în art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, procurorul competent să participe, începând cu data de 23 octombrie 2018, la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, inclusiv în cauzele privind infracţiunile săvârşite de judecători sau procurori în care urmărirea penală s-a efectuat de către Direcţia Naţională Anticorupţie, este exclusiv procurorul din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 475 şi art. 477 din Codul de procedură penală, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Fără cale de atac. Admite sesizările formulate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 1.996/1/2018 şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 2.197/1/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: În interpretarea dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 207/2018 şi a art. 3 alin. (1) lit. c²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie? şi În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, dacă prin intrarea în vigoare a prevederilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004 încetează competenţa funcţională de a participa la şedinţa de judecată conform dispoziţiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 pentru procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru un alt procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie desemnat de conducătorul parchetului, conform art. 3 alin. (1) lit. c²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 88⁸ alin. (2) din Legea nr. 304/2004, participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2019. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător DANIEL GRĂDINARU Magistrat-asistent, Liliana Miu