DECIZIE Nr.
166 din 28 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Ordonanta Guvernului nr.
96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului
forestier national
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 282 din 29 martie 2006
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr.
96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului
forestier naţional, excepţie ridicată de Emanoil Merluţ în Dosarul nr. 1.
707/2004 al Judecătoriei Marghita.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 981
D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi
administrarea fondului forestier naţional, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 120/2004, excepţie ridicată de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1.
202/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte
autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că Vasile Roibu a
depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
Curtea, având în vedere conţinutul excepţiilor de
neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 863 D/2005 şi nr. 981
D/2005, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 981 D/2005 la Dosarul nr. 863
D/2005, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune
concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1. 707/2004, şi prin Incheierea
din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1. 202/2005, Judecătoria
Marghita şi Tribunalul Neamţ - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32, respectiv art. 32
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului
silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de
Emanoil Merluţ şi, respectiv, de Vasile Roibu în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Emanoil Merluţ susţine că incriminarea, prin ordonanţă de Guvern, a
faptei de tăiere de arbori fără drept, precum şi stabilirea unor criterii -
care fac parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii - lăsate la
aprecierea unei autorităţi administrative contravin flagrant principiului legalităţii,
precum şi principiului constituţional potrivit căruia în materie de infracţiuni
şi pedepse se reglementează prin lege organică. Faptul că textul de lege
criticat prevede un criteriu „variabil şi instabil" de determinare a
caracterului penal al faptei stabilit, aproape exclusiv, pe criterii
administrative, contravine, în opinia autorului excepţiei, unicităţii,
imparţialităţii şi egalităţii justiţiei.
Vasile Roibu, care critică
prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, în redactarea
dată ca urmare a modificării acestui act normativ prin Legea nr. 120/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004,
consideră că acest text de lege creează un regim discriminator între autorii
infracţiunilor silvice, în raport de calitatea pe care o au, de proprietari ai
fondurilor forestiere sau de persoane străine de proprietate. Astfel, în timp ce fapta de tăiere, distrugere sau
scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul
forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara
acestuia, săvârşită de proprietari sau deţinători, constituie, în condiţiile
legii, infracţiune, aceeaşi faptă, săvârşită de alte persoane decât cele două
categorii menţionate, nu este incriminată penal.
Judecătoria Marghita apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că determinarea
preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în
baza unor criterii obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente
subiective sau discreţionare ce ar putea duce la încălcarea principiului
legalităţii incriminării.
Tribunalul Neamţ - Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată, pentru aceleaşi motive relevate de autorul
excepţiei. In plus, pentru aceleaşi considerente, instanţa de judecată
apreciază că textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 44 alin. (2)
din Legea fundamentală, privind ocrotirea şi garantarea egală a proprietăţii
private, indiferent de titular. Totodată, se apreciază că „petentului-recurent
i-a fost încălcat şi accesul liber la justiţie".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
Avocatul Poporului, făcând
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate formulată în Dosarul nr. 1. 707/2004 al
Judecătoriei Marghita este neîntemeiată. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate ridicată de Vasile Roibu în Dosarul nr. 1. 202/2005 al
Tribunalului Neamţ -Secţia penală, consideră că este inadmisibilă, întrucât, ca
urmare a modificării textului de lege criticat prin Legea nr. 183/2005, critica
de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
Curtea constată că cei doi autori critică acelaşi text de lege, însă în
redactări diferite, rezultate ca urmare a modificărilor succesive pe care acesta l-a suferit. Astfel, Emanoil Merluţ
critică dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26
februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următoarea
redactare:
- Art. 32: „(1)Tăierea, distrugerea sau scoaterea din
rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier
naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia,
indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de
către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor
este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă
lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost
săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, constituie infracţiune şi
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
(2) Dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor
tăiaţi, distruşi sau scoşi din rădăcină este de peste 20 de ori mai mare decât
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Când valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor
tăiaţi, distruşi ori scoşi din rădăcină este de peste 50 de ori mai mare decât
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) - (3) se
majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele
împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe
chimice periculoase;
c) în timpul nopţii;
d) în arii forestiere protejate. (5)Tentativa se
pedepseşte. "
Vasile Roibu critică art. 32 alin. (1) din acelaşi act
normativ, însă în redactarea rezultată ca urmare a modificării Ordonanţei
Guvernului nr. 96/1998, republicată, prin Legea nr. 120/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, potrivit
căreia „(1) Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de
arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, de către proprietari sau
deţinători, dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor este de peste 5
ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior
sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel
puţin două ori în interval de doi ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. "
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, în
art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea
prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării
acestora şi în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi
egalitatea justiţiei.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea
reţine următoarele:
I. Contrar susţinerilor autorului excepţiei Emanoil
Merluţ, incriminarea faptei constând în tăierea,
distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de
arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia este realizată prin lege
organică. Astfel, reglementarea infracţiunii prevăzute de textul de lege
criticat a fost introdusă prin Legea nr. 141/1999, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999, lege organică care a
aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998. Chiar dacă preţul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit de către autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură, această determinare se face în baza unei
împuterniciri date prin lege organică (Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, care,
potrivit art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, completează prevederile
referitoare la infracţiunile din textul ordonanţei), iar evaluarea pagubelor
are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993,
referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din
rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor sau
lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit
legii, constituie contravenţii sau infracţiuni). Aşadar determinarea preţului
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor
criterii obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare
ce ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii incriminării.
Curtea constată că este
neîntemeiată şi critica aceluiaşi text legal în raport de normele
constituţionale cuprinse în art. 124 privind unicitatea, imparţialitatea şi
egalitatea justiţiei, întrucât nu autoritatea administrativă este cea care
hotărăşte asupra încadrării juridice a faptei incriminate de art. 32 din
Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, ci instanţa de judecată, în concordanţă cu
prerogativele sale constituţionale.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin.
(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, în raport de dispoziţiile
constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), şi faţă de aceleaşi critici ca
şi în cazul excepţiei de faţă. In acest sens este Decizia nr. 132 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 7 aprilie 2004, a cărei soluţie de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi considerentele care au
fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauză.
II. In ceea ce priveşte
criticile formulate de Vasile Roibu, Curtea constată că, anterior sesizării
sale cu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate au fost
modificate prin Legea nr. 183/2005 pentru modificarea alin. (1) al art. 32 din
Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi
administrarea fondului forestier naţional, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 521 din 20 iunie 2005, iar textul de lege, în noua
sa redactare, sancţionează fapta constând în tăierea, distrugerea sau scoaterea
din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier
naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia,
indiferent de forma de proprietate, săvârşită atât de proprietari, deţinători,
cât şi de oricare altă persoană. Ca urmare, nu mai subzistă distincţia între
autorii infracţiunilor silvice, în raport de calitatea pe care o au, de proprietari sau terţe
persoane, care a determinat ridicarea excepţiei de
neconstituţionalitate, şi, prin urmare, nici obiectul
criticii de neconstituţionalitate formulate în cauză.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului
silvic şi administrarea fondului forestier naţional, excepţie ridicată de
Emanoil Merluţ în Dosarul nr. 1. 707/2004 al Judecătoriei Marghita şi de Vasile
Roibu în Dosarul nr. 1. 202/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 28 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta