DECIZIE   Nr. 166 din 27 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 616 si art. 619 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 203 din 26 martie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Antonia Constantin                - procuror

Florentina Geangu                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 1.087/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avand cuvantul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, reiterand argumentele expuse în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 27 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.087/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara într-o cauză avand ca obiect pretenţii.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 44 alin. (1) -(6) din Constituţie, deoarece prin prescriptibilitatea acţiunii în despăgubiri se creează un tratament inegal între proprietari - unul avand un drept de servitute, iar celălalt avand dreptul la despăgubiri.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece reglementarea dată de dispoziţiile Codului civil privind servitutea de trecere asigură dreptul proprietarului fondului aservit de a solicita despăgubiri în termenul prevăzut de lege.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor   celor   două   Camere   ale   Parlamentului,Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 616 şi art. 619 din Codul civil, avand următorul cuprins:

-  Art. 616: „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. ";

-   Art. 619: „Acţiunea de despăgubire în cazul prevăzut prin art. 616 este prescriptibilă; iar trecerea trebuie să urmeze după prescripţie, deşi acţiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) -(6) privind dreptul de proprietate privată.

Examinand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine următoarele:

Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constată că textele criticate nu conţin nicio prevedere care ar putea duce la concluzia înfrangerii principiului egalităţii, ele aplicandu-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza reglementată de norma juridică.

Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, se constată că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenta exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Faptul că acţiunea de despăgubiri este prescriptibilă nu este de natură să înfrangă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice.

Se constată că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil faţă de prevederile art. 44 alin. (1) -(6) din Constituţie. Astfel, textele criticate referitoare la stabilirea servitutii de trecere, precum şi la prescriptibilitatea acţiunii de despăgubiri sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principală conferită de Constituţie, în aşa fel încat să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textele de lege supuse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a reglementat condiţiile în care se poate stabili servitutea de trecere, respectiv prescriptibilitatea acţiunii de despăgubiri, iar acest fapt nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Confort" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 1.087/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu