DECIZIE Nr. 205 din 26 iunie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin.
(2) din Codul muncii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 588 din 19 septembrie 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 134 din Codul muncii, exceptii ridicate de Societatea
Comerciala "Tepro" - S.A. din Iasi in dosarele nr. 593/2001,
594/2001, 1.871/2001, 1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001,
1.876/2001, 1.877/2001, 1.878/2001 si 1.879/2001 ale Tribunalului Iasi.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 143C/2001,
144C/2001, 162C/2001, 163C/2001, 164C/2001, 201C/2001, 202C/2001, 203C/2001,
204C/2001, 205C/2001 si 206C/2001, avand in vedere ca in toate aceste cauze
autorul exceptiei de neconstitutionalitate este acelasi si ca obiectul acestora
este identic. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu masura
conexarii, pentru aceleasi considerente. Fata de acestea, pentru o mai buna
administrare a justitiei, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea
nr. 47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de
procedura civila, dispune conexarea dosarelor indicate mai sus la Dosarul nr.
143C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiilor de
neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibile, intrucat autorul acestora nu le-a
motivat, incalcand astfel dispozitiile art. 12 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 23 februarie 2001, 26 martie 2001, 30 martie 2001 si
19 aprilie 2001, pronuntate in dosarele nr. 593/2001, 594/2001, 1.871/2001,
1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001, 1.876/2001, 1.877/2001,
1.878/2001 si 1.879/2001, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 din Codul muncii, exceptii
ridicate prin cereri de recurs de Societatea Comerciala "Tepro" -
S.A. din Iasi in cauze avand ca obiect litigii de munca.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, se sustine ca art. 134
din Codul muncii contravine dispozitiilor art. 150 din Constitutie, intrucat
prevederile acestui articol guvernau relatiile de munca bazate pe principiul
socialist al muncii, potrivit caruia fiecare persoana avea asigurat un loc de
munca, iar in prezent reglementarile legale au instituit, pentru persoanele
disponibilizate, protectia prin ajutorul de somaj si prin plati compensatorii.
Cu referire la spete se arata ca in cadrul masurilor de restructurare s-a
procedat la concedieri colective, iar personalului disponibilizat i s-au
acordat salarii compensatorii si i s-au intocmit actele necesare pentru a
beneficia de ajutor de somaj. Toti salariatii disponibilizati au luat
cunostinta despre incetarea raporturilor de munca si astfel nu mai era necesara
comunicarea in scris a dispozitiei de desfacere a contractului de munca. Marea
parte a salariatilor disponibilizati au contestat in justitie desfacerea
contractului de munca, au castigat procesele si au fost reintegrati, iar altii
au depus contestatii dupa expirarea termenului legal, sustinand ca nu li s-a comunicat
dispozitia de desfacere a contractului de munca.
Tribunalul Iasi, exprimandu-si opinia, considera ca exceptiile ridicate nu
sunt intemeiate, fiind eronata sustinerea autorului acestora ca art. 134 din
Codul muncii este abrogat prin efectul dispozitiilor art. 150 alin. (1) din
Constitutie, "deoarece textul de lege, desi este anterior Constitutiei, nu
contravine dispozitiilor si principiilor acesteia".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a exprima punctele
lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptiile ridicate sunt
nefondate. Se arata in acest sens ca reglementarile art. 134 din Codul muncii,
desi sunt anterioare Constitutiei, nu contravin dispozitiilor acesteia.
Dimpotriva, se arata ca dispozitiile legale criticate dau expresie principiului
neingradirii dreptului la munca, prevazut la art. 38 alin. (1) din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele
intocmite in cauze de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
134 din Codul muncii, care au urmatorul continut:
"(1) Desfacerea contractului de munca, in toate situatiile, se
stabileste prin dispozitia scrisa a conducerii unitatii, cu aratarea motivelor,
a prevederilor legale pe care se intemeiaza, a termenelor, precum si a
organelor la care masura luata se poate ataca.
(2) Dispozitia de desfacere a contractului de munca se comunica in scris in
termen de 5 zile de catre unitate. Ea isi produce efectele de la data
comunicarii."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare
prevederilor art. 150 din Constitutie, dar din faptul ca invoca scoaterea din
vigoare a art. 134 din Codul muncii rezulta ca a avut in vedere doar alin. (1)
al art. 150 din Legea fundamentala, care are urmatorul cuprins: "Legile si
toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu
contravin prezentei Constitutii."
Examinand criticile formulate de autorul exceptiei, continutul dispozitiilor
legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea
observa ca nu se poate retine ca o dispozitie legala este contrara art. 150
alin. (1) din Constitutie, ci, eventual, doar faptul ca o anumita lege sau o
dispozitie a acesteia, anterioara Constitutiei, nu mai este in vigoare
(abrogata implicit) prin efectul normei constitutionale mentionate.
Reglementarea legala a raporturilor de munca, a nasterii a desfasurarii si
a incetarii acestora, a drepturilor si a obligatiilor angajatorilor, pe de o
parte, si ale salariatilor, pe de alta parte, este necesara si in conditiile
economiei de piata. Este adevarat ca Legea nr. 10/1972 - Codul muncii este
anterioara Constitutiei din 1991, adoptata in conditiile unor relatii economice
si de munca bazate pe alte principii. Nu mai putin adevarat este si faptul ca
pentru a putea considera abrogat un act normativ anterior Constitutiei trebuie
constatat in prealabil ca prevederile sale contravin vreunei dispozitii a
actualei Constitutii.
Curtea retine ca majoritatea reglementarilor din Codul muncii, chiar si cu
imperfectiunile unora dintre ele, nu incalca nici o dispozitie constitutionala.
Astfel, nici art. 134 din Codul muncii nu incalca vreo norma constitutionala,
cum nici autorul exceptiei nu sustine contrariul, invocand doar abrogarea prin
efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie, fara a indica o anume dispozitie
constitutionala incalcata.
Art. 134 din Codul muncii prevede obligatia angajatorului, in cazul
desfacerii unilaterale a contractului de munca, sa dispuna aceasta masura in
scris, cu aratarea motivelor, a dispozitiilor legale pe care se intemeiaza, a
termenului in care si a organului la care poate fi atacata masura luata. De
asemenea, se prevede obligatia comunicarii in scris catre salariat a masurii
luate, aceasta producandu-si efectele de la data comunicarii.
Toate aceste acte procedurale sunt necesare si pentru aplicarea
prevederilor art. 38 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la munca
si la protectia sociala a muncii. Salariatul caruia i se desface contractul de
munca trebuie sa cunoasca exact masura luata, motivele si temeiurile de drept
ale acesteia, pentru a-si putea face apararea si pentru a putea contesta
dispozitia considerata nelegala sau neintemeiata.
Examinarea faptului daca actele intocmite de angajator indeplinesc sau nu
indeplinesc conditiile unei dispozitii de desfacere a contractului de munca,
scrisa si motivata, sau daca s-a facut ori nu s-a facut o comunicare
corespunzatoare, cui ii revine vina pentru neinmanarea ori neprimirea
comunicarii nu ridica probleme de constitutionalitate a textelor de lege, ci
doar probleme de aplicare a acestora, ceea ce intra in competenta exclusiva a
instantei judecatoresti.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (1),
(4) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin.
(2) din Codul muncii, exceptii ridicate de Societatea Comerciala
"Tepro" - S.A. din Iasi in dosarele nr. 593/2001, 594/2001,
1.871/2001, 1.872/2001, 1.873/2001, 1.874/2001, 1.875/2001, 1.876/2001,
1.877/2001, 1.878/2001 si 1.879/2001 ale Tribunalului Iasi.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu