ORDIN Nr. 1846
din 15 iulie 2010
pentru aprobarea Normelor
metodologice privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de
natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii din sistemul
administratiei penitenciare
ACT EMIS DE:
MINISTERUL JUSTITIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 625 din 6 septembrie 2010
In temeiul prevederilor art. 46 alin. (2) din Normele
privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009,
în conformitate cu reglementările Legii contabilităţii
nr. 82/1991, republicată, şi ale Ordinului ministrului finanţelor publice nr.
1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru
instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, cu modificările
şi completările ulterioare,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi
completările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2009
privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice
centrale,
ministrul justiţiei emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii din sistemul administraţiei penitenciare,
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. -Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi
unităţile subordonate acesteia vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului
ordin.
Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului
ordin orice dispoziţii contrare se abrogă.
Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul justiţiei,
Radu Constantin Ragea
ANEXĂ
NORME METODOLOGICE
privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii din
sistemul administraţiei penitenciare
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Elementele de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii aflate în administrarea unităţilor din sistemul
administraţiei penitenciare se inventariază potrivit prezentelor norme
metodologice.
Art. 2. - Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor
prin care se constată existenţa tuturor elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, cantitativ-valoric sau numai valoric, după
caz, la data la care aceasta se efectuează.
Art. 3. - Scopul principal al inventarierii îl
constituie stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecărei unităţi, precum şi
a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane
juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care
trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului şi a
performanţei unităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.
Art. 4. - (1) In temeiul prevederilor Legii
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi unităţile subordonate au obligaţia să efectueze
inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului
financiar pe parcursul funcţionării lor, în cazul restructurării, reorganizării
sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul
efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau
plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de
gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri
de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) La începutul activităţii unităţii, inventarierea
are ca scop principal stabilirea şi evaluarea elementelor de natura activelor
ce constituie aport la capitalul unităţii. Elementele de natura activelor care
constituie aport la capitalul social al unităţii şi al patrimoniului
instituţiei publice se înscriu în registrul inventar, grupate pe conturi.
(3) In cazul în care, în situaţiile enumerate mai sus,
sunt inventariate toate elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate
ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea ordonatorului de credite sau a
persoanei care are obligaţia gestionării elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, cu respectarea prevederilor art. 5 alin.
(3).
(4) Toate elementele de natura activelor trebuie să fie
date în răspunderea gestionară sau în folosinţă salariaţilor.
Art. 5. - (1) Inventarierea anuală a elementelor de
natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face, de regulă, cu
ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul
activităţii fiecărei unităţi.
(2) In cadrul unităţilor penitenciare cu activitate
complexă (care au centre de pregătire sau puncte de lucru exterioare), bunurile
pot fi inventariate şi înaintea datei de încheiere a exerciţiului financiar, cu
condiţia asigurării valorificării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în
situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul financiar respectiv.
(3) In situaţia inventarierii unor gestiuni pe
parcursul anului, în registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor
faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu
intrările şi ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii
şi data încheierii exerciţiului financiar.
Art. 6. - Faţă de termenul prevăzut la art. 5,
următoarele bunuri sau valori se inventariază suplimentar, după cum urmează:
a) lunar, de regulă ultima zi a lunii respective:
- armamentul şi muniţia aflate în dotarea serviciilor
de pază şi escortă, în depozite şi magazii;
- mijloace băneşti, cecuri şi alte valori care se află
în casieria unităţii;
- alimente aflate în depozite, bucătării de unitate,
bufete, puncte de desfacere;
- carburanţi şi lubrifianţi;
b) trimestrial, de regulă între 25 şi 30 (31) a ultimei
luni din trimestru:
- furaje;
- animale şi păsări;
c) de două ori pe an, la 30 aprilie şi 30 septembrie:
- combustibili lichizi (motorină, CLU, combustibil tip
M) folosiţi la încălzire şi prepararea hranei;
- combustibili solizi (lemne, cărbuni) folosiţi la
încălzire;
d) anual:
- terenurile, clădirile, construcţiile speciale şi
lucrările de investiţii şi reparaţii capitale neterminate ale clădirilor,
instalaţiilor, maşinilor, utilajelor etc;
- alimentele aprovizionate pentru perioada consumului
de iarnă la sfârşitul perioadei de consum: cartofi, ceapă, rădăcinoase
însilozate, murăturile şi varza murată.
Art. 7. - Răspunderea pentru organizarea şi efectuarea
corespunzătoare a acţiunii de inventariere revine directorului unităţii, care
elaborează proceduri scrise adaptate specificului activităţii, pe care le
transmite comisiilor de inventariere.
CAPITOLUL II
Organizarea inventarierii. Constituirea comisiilor
de inventariere
Art. 8. - (1) Directorul unităţii stabileşte, prin
decizie scrisă, componenţa comisiei de inventariere, care trebuie să fie
formată din cel puţin două persoane.
(2) In decizia de numire a comisiei de inventariere se
menţionează în mod obligatoriu şi numele responsabilului comisiei, modul de
efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată, gestiunea supusă
inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor, alte date
necesare.
Art. 9. - După caz, în funcţie de complexitatea
activităţii unităţii, prin decizie a directorului unităţii, comisiile de
inventariere pot fi coordonate de către o comisie centrală care are ca sarcină
să organizeze, să instruiască, să supravegheze şi să controleze modul de
efectuare a operaţiunilor de inventariere.
Art. 10. - Comisia de inventariere răspunde de
efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de
inventariere, în comisii vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare
economică şi tehnică, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor contabile aplicabile.
Art. 11. - Inventarierea şi evaluarea elementelor de
natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se pot realiza atât cu
personal propriu, cât şi pe bază de contracte de prestări servicii încheiate cu
persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare.
Art. 12. - Din comisia de inventariere nu pot face
parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin
evidenţa gestiunii respective. Prin proceduri interne, unităţile pot stabili ca
la efectuarea operaţiunilor să participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii
respective, fără ca aceştia să facă parte din comisie.
Art. 13. - Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi
înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin decizie scrisă, emisă
de către directorul unităţii.
Art. 14. - Din comisia de inventariere numită pentru
inventarierea lucrărilor de investiţii şi reparaţii capitale neterminate fac
parte, obligatoriu, inspectorul de şantier sau persoana împuternicită cu
executarea, organizarea, coordonarea şi verificarea acestor lucrări.
Art. 15. -In vederea bunei desfăşurări a operaţiunilor
de inventariere, directorul unităţii trebuie să ia măsuri pentru crearea
condiţiilor corespunzătoare de lucru comisiei de inventariere, prin:
- organizarea depozitării bunurilor grupate pe
sortotipodimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de raft;
- ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la
gestiuni şi a celei contabile şi efectuarea confruntării datelor din aceste
evidenţe;
- participarea întregii comisii de inventariere la
lucrările de inventariere;
- asigurarea personalului necesar pentru manipularea
bunurilor care se inventariază, respectiv pentru sortare, aşezare, cântărire,
măsurare, numărare etc;
- asigurarea participării la identificarea bunurilor
inventariate (calitate, sort, preţ etc.) a unor specialişti din unitate, la
solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au obligaţia de a
semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;
- dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate
şi în număr suficient pentru măsurare, cântărire etc, cu mijloace de
identificare (cataloage, mostre, sonde etc), precum şi cu formulare şi
rechizite necesare;
- dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice
de calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate;
- asigurarea protecţiei membrilor comisiei de
inventariere în conformitate cu normele de protecţie a muncii;
- asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor
etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc.
Art. 16. - Comisia de inventariere are următoarele
obligaţii:
- să cunoască şi să aplice prevederile prezentelor
norme metodologice;
- să verifice existenţa pe teren a elementelor de activ
prin numărare, cântărire, măsurare etc, pentru determinarea exactă a
cantităţilor din fiecare element;
- să se asigure că aparatele şi instrumentele de
măsurat şi cântărit sunt omologate şi verificate din punct de vedere metrologic
şi sunt în stare bună de funcţionare;
- să întocmească documentele acţiunii de inventariere
la timp, în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice şi să le
supună avizării şi aprobării celor în drept.
CAPITOLUL III
Executarea inventarierii
Art. 17. - Principalele măsuri organizatorice care
trebuie luate de către comisia de inventariere sunt următoarele:
a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere să
ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor o declaraţie scrisă din
care să rezulte dacă:
- gestionează bunuri şi în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor unităţii respective, are în
gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror
cantitate sau valoare are cunoştinţă;
- are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate
(livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
- deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate
din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost
operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
Gestionarul va menţiona în declaraţia scrisă felul,
numărul şi data ultimului document de intrare/ieşire a bunurilor în/din
gestiune; declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul răspunzător
de gestiunea bunurilor şi de către comisia de inventariere, care atestă că a
fost dată în prezenţa sa;
b) să identifice toate locurile (încăperile) în care
există bunuri ce urmează a fi inventariate;
c) să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de
depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile
de inventariere şi se părăseşte gestiunea.
Dacă bunurile supuse inventarierii, gestionate de către
o singură persoană, sunt depozitate în locuri diferite sau când gestiunea are
mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează inventarierea trebuie
să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de acces, cu excepţia locului în
care a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul când
inventarierea nu se termină într-o singură zi.
La reluarea acţiunii de inventariere se verifică dacă
sigiliul este intact, în caz contrar, acest fapt se va consemna într-un
proces-verbal de constatare, care se semnează de către comisia de inventariere
şi de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân
în cadrul gestiunii inventariate, în locuri special amenajate (fişete, casete,
dulapuri etc), încuiate şi sigilate. Sigiliul se păstrează, pe durata
inventarierii, de către responsabilul comisiei de inventariere.
Desigilarea se efectuează de către comisia de
inventariere în prezenţa gestionarului respectiv;
d) să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune,
fişele de magazie, menţionând data la care s-au inventariat bunurile, să vizeze
documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri, existente în gestiune,
dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele de magazie şi
predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii să
reflecte realitatea;
e) să verifice numerarul din casă şi să stabilească
suma încasărilor din ziua curentă;
f) să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele
de măsură sau de cântărire au fost verificate şi dacă sunt în bună stare de
funcţionare.
Art. 18. - (1) In cazul în care gestionarul lipseşte,
comisia de inventariere aplică sigiliul şi comunică situaţia conducerii
unităţii respective. Conducerea unităţii are obligaţia să îl anunţe în scris pe
gestionar despre inventarierea care trebuie să se efectueze, indicând locul,
ziua şi ora fixate pentru începerea acţiunii.
(2) Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se
prezintă la locul, data şi ora fixate, inventarierea se efectuează de către
comisia de inventariere în prezenţa altei persoane, numită prin decizie scrisă,
care să îl reprezinte pe gestionar.
Art. 19. - (1) Pentru desfăşurarea corespunzătoare a
inventarierii este indicat, dacă este posibil, să se sisteze operaţiunile de
intrare-ieşire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile
corespunzătoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de
primire a bunurilor.
(2) Dacă operaţiunile de aprovizionare (livrare) a
bunurilor nu pot fi suspendate, se prevede crearea unei zone-tampon în care să
se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să se permită
efectuarea expedierilor, operaţiuni efectuate numai în prezenţa comisiei de
inventariere, care va menţiona pe documentele respective „primit în timpul
inventarierii" sau „eliberat în timpul inventarierii", după caz, în
scopul evitării inventarierii duble sau a omisiunilor.
Art. 20. - Pe toată durata inventarierii, programul şi
perioada inventarierii vor fi afişate la loc vizibil.
Art. 21. - Inventarierea terenurilor se efectuează pe
baza documentelor care atestă luarea în administrare a acestora şi a schiţelor
de amplasare.
Art. 22. - (1) Clădirile se inventariază prin
identificarea lor pe baza documentelor care atestă luarea în administrare şi a
dosarului tehnic al acestora.
(2) Construcţiile şi echipamentele speciale cum sunt:
reţelele de energie electrică, termică, gaze, apă, canal, telecomunicaţii şi
altele similare se inventariază potrivit regulilor stabilite de deţinătorii
acestora.
(3) Activele fixe corporale care în perioada
inventarierii se află în afara unităţii (ambarcaţiuni, nave fluviale,
autovehicule etc), plecate în cursă de lungă durată, maşinile de forţă şi
utilajele energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele
şi instalaţiile de măsurare, control şi reglare şi mijloacele de transport date
pentru reparaţii în afara unităţii se inventariază înaintea ieşirii lor
temporare din unitate sau prin confirmare scrisă primită de la unitatea unde
acestea se găsesc.
(4) Activele fixe necorporale se inventariază prin
constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la unităţile deţinătoare, iar
în cazul brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabrică şi al altor imobilizări
necorporale este necesară dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de
proprietate sau a altor documente de atestare a unor drepturi legale.
Art. 23. - In listele de inventariere a activelor fixe
necorporale şi corporale aflate în curs de execuţie se menţionează pentru
fiecare obiect, pe baza constatării la faţa locului: denumirea obiectului,
descrierea amănunţită a stadiului, pe categorii de lucrări, pe baza valorii din
documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrărilor
realizate la data inventarierii. Materialele şi utilajele primite de la
beneficiari pentru montaj şi neîncorporate în lucrări se inventariază separat.
Art. 24. - Investiţiile puse în funcţiune total sau
parţial, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări
corporale, se înscriu în liste de inventariere separate. De asemenea, lucrările
de investiţii care nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu
în liste de inventariere separate, arătându-se cauzele sistării sau
abandonării, aprobarea de sistare sau abandonare şi măsurile ce se propun în
legătură cu aceste lucrări.
Art. 25. - (1) Stabilirea stocurilor faptice se face
prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate în
ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj, acest lucru urmând a
fi menţionat şi în listele de inventariere respective.
(2) La lichidele a căror cantitate efectivă nu se poate
stabili prin transvazare şi măsurare, conţinutul vaselor - stabilit în funcţie
de volum, densitate, compoziţie etc. - se verifică prin scoaterea de probe din
aceste vase, ţinându-se seama de densitate, compoziţie şi de alte
caracteristici ale lichidelor, care se constată fie organoleptic, fie prin
măsurare sau probe de laborator, după caz.
(3) Cantităţile de lichide depozitate în recipiente de
capacitate mare - rezervoare, cisterne etc. -se pot inventaria pe bază de
calcule tehnice.
(4) Materialele de masă ca: ciment, oţel beton, produse
de carieră şi balastieră, produse agricole şi alte materiale similare, ale
căror cântărire şi măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la
degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice.
(5) In listele de inventariere a materialelor prevăzute
la alin. (2)-(4) se menţionează modul cum s-a făcut inventarierea, precum şi
datele tehnice care au stat la baza calculelor.
(6) Stofele, pânzeturile şi alte bunuri similare se
inventariază în metri liniari, precizând la fiecare sortiment lăţimea şi
culoarea. Covoarele şi perdelele se inventariază în bucăţi, metri pătraţi, cu
indicarea detaliilor specifice (de exemplu: covoare pluşate sau din iută,
perdele de voal sau din materiale sintetice etc).
(7) Bunurile din domeniul public al statului şi al
unităţilor administrativ-teritoriale, date în administrare, concesionate sau
închiriate instituţiilor publice, societăţilor/companiilor naţionale şi
regiilor autonome potrivit legii, se inventariază şi se înscriu în liste de
inventariere distincte în cadrul acestor unităţi.
Art. 26. - Inscrierea în listele de inventariere a
mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de călătorie, a tichetelor
de masă, a tichetelor-cadou, a tichetelor de creşă, a tichetelor de vacanţă, a
bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee,
expoziţii şi altele asemenea se face la valoarea lor nominală, cu excepţia
timbrelor cu valoare filatelică. Pentru bunurile de această natură constatate
fără utilitate (expirate, deteriorate) se întocmesc liste de inventariere
distincte. Inventarierea timbrelor filatelice se efectuează potrivit procedurii
elaborate în acest scop de către administratorii entităţilor care le au în
evidenţă.
Art. 27. - Bunurile materiale a căror evidenţă se ţine
pe complete se inventariază prin verificarea obligatorie a existenţei şi stării
calitative a pieselor, accesoriilor şi detaliilor ce intră în compunerea lor,
conform inventarului completului.
Art. 28. - (1) Animalele şi păsările se inventariază pe
specii şi categorii, astfel:
a) specia porcine se inventariază pe următoarele
categorii:
- categoriile „sugari", „creşă" şi „porci la
îngrăşat" - prin numărare şi cântărire totală;
- categoriile „scroafe" şi „vieri" - prin
numărare;
b) specia bovine se inventariază pe următoarele
categorii:
- categoriile „0-6 luni masculi şi femele", „6-12
luni masculi şi femele", „12-18 luni masculi şi femele", „peste 18
luni masculi şi femele" - prin numărare şi cântărire totală;
- categoriile „bovine la îngrăşat" (vaci reformă
sau femele inapte pentru reproducţie) - prin numărare şi cântărire totală;
- categoria „vaci cu lapte şi juninci" - prin
numărare;
c) specia ovine se inventariază pe următoarele
categorii:
- categoriile „miei an curent", „miei an
precedent" şi „ovine la îngrăşat" - prin numărare;
d) speciile găini ouătoare şi animale de serviciu se
inventariază prin numărare.
(2) Pentru speciile şi categoriile de animale care se
cântăresc, listele de inventariere nu se înregistrează cu „Valoare".
Art. 29. - (1) Bunurile aflate asupra angajaţilor la
data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.) se
inventariază şi se trec în liste separate, specificându-se persoanele care
răspund de păstrarea lor. In cadrul evidenţierii acestora pe formaţii şi locuri
de muncă, bunurile vor fi centralizate şi comparate cu datele din evidenţa
tehnico-operativă, precum şi cu cele din evidenţa contabilă.
(2) Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se
inventariază cu prioritate, fără a se stânjeni desfacerea imediată a acestora.
(3) Pentru elementele de natura activelor la care s-au
constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere întocmite distinct,
comisia de inventariere face propuneri de ajustări pentru depreciere sau
ajustări pentru pierdere de valoare, după caz, ori de înregistrare a unor
amortizări suplimentare, acolo unde este cazul, arătând totodată cauzele care
au determinat aceste deprecieri.
(4) In cazul imobilizărilor corporale, precum şi al
celorlalte elemente de natura activelor pentru care există constituite ajustări
pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele de
inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora,
mai puţin ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate
până la data inventarierii, care se compară cu valoarea lor actuală, stabilită
cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări faptice.
(5) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se
aplică principiul prudenţei, potrivit căruia se ţine seama de toate ajustările
de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. In cazul în care
valoarea de inventar a bunurilor este mai mare decât valoarea cu care acestea
sunt evidenţiate în contabilitate, în listele de inventariere se înscriu
valorile din contabilitate. In cazul în care valoarea de inventar a bunurilor
este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se
înscrie valoarea de inventar.
Art. 30. - (1) Cu ocazia inventarierii, comisia de
inventariere evaluează elementele de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii potrivit reglementărilor contabile aplicabile, precum şi
prezentelor norme metodologice. Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului
permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare trebuie
menţinute, asigurând compatibilitatea în timp a informaţiilor contabile.
(2) Evaluarea bunurilor inventariate se realizează de
membrii comisiei de inventariere care au pregătire economică şi tehnică
corespunzătoare.
Art. 31. - Comisia de inventariere are obligaţia să
controleze toate locurile în care pot exista bunuri supuse inventarierii.
Art. 32. - Listele de inventariere se întocmesc pe
locuri de depozitare, pe gestiuni şi categorii de bunuri.
Art. 33. - (1) Bunurile aparţinând altor unităţi -
închiriate, în leasing, în custodie, spre prelucrare etc. - se inventariază şi
se înscriu în liste separate. Listele de inventariere pentru aceste bunuri vor
conţine informaţii cu privire la numărul şi data actului de predare-primire şi
ale documentului de livrare, precum şi alte informaţii utile.
(2) Listele de inventariere cuprinzând bunurile
aparţinând terţilor se trimit acestora în termen de cel mult 15 zile de la
terminarea inventarierii, urmând ca aceştia să comunice eventualele nepotriviri
în termen de 5 zile de la primirea listelor de inventariere. Neconfirmarea în
acest termen presupune recunoaşterea exactităţii datelor înscrise în listele de
inventariere.
(3) In caz de nepotriviri, unitatea deţinătoare este
obligată să clarifice situaţia diferenţelor respective şi să comunice
constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile
respective, în termen de 5 zile de la primirea sesizării.
Art. 34. - (1) Comisia de inventariere este obligată să
stabilească starea fizică reală a bunurilor inventariate.
(2) In acest scop, comisia de inventariere procedează
la examinarea fiecărui bun în parte şi face propuneri de declasare şi casare
pentru cele care nu corespund dispoziţiilor tehnice în vigoare.
(3) In cazul bunurilor uzate fizic înainte de expirarea
duratei normate de funcţionare/utilizare şi care nu mai pot fi folosite conform
destinaţiei pentru care au fost create, comisia de inventariere face o menţiune
în acest sens în procesul-verbal de inventariere, în vederea efectuării
cercetării administrative pentru stabilirea cauzelor şi răspunderilor.
(4) Directorul unităţii stabileşte dacă cercetarea
administrativă privind această situaţie se efectuează de comisia de inventariere
în exerciţiu sau de către o altă comisie, numită prin decizie scrisă.
Art. 35. - (1) Listele de inventariere se întocmesc
separat pentru activele fixe corporale, separat pentru activele curente
(circulante) de natura stocurilor şi separat pentru activele curente
(circulante), altele decât obiectele de inventar.
(2) Bunurile aflate în magazie se înscriu în lista de
inventariere separat de cele aflate în folosinţă.
Art. 36. - Pentru bunurile depreciate, inutilizabile
sau deteriorate, fără mişcare ori greu vandabile, pentru comenzi în curs,
abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori
în litigiu se întocmesc liste de inventariere separate sau situaţii analitice
separate, după caz.
Art. 37. -In cazul inventarierii producţiei în curs de
execuţie şi a semifabricatelor din producţia proprie, este necesar ca înainte
de începerea acţiunii să se întreprindă următoarele măsuri:
- să se predea la magazii şi la depozite, pe baza
documentelor, toate piesele, ansamblurile şi agregatele a căror prelucrare a
fost terminată;
- să se colecteze din secţii sau ateliere toate
produsele reziduale şi deşeurile, întocmindu-se documentele de constatare;
- să se întocmească documentele de constatare şi să se
clarifice situaţia semifabricatelor a căror utilizare este îndoielnică.
Art. 38. - (1) In cazul producţiei în curs de execuţie
se inventariază atât produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile)
prelucrării impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi produsele care,
deşi au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică sau
nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile lor.
(2) In cadrul producţiei în curs de execuţie se
cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau
neterminate.
Art. 39. - (1) Materiile prime, materialele,
prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc. aflate la locurile de
muncă şi nesupuse prelucrării nu se consideră producţie în curs de execuţie.
(2) Aceste bunuri se inventariază separat şi se
înregistrează în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar
după terminarea inventarierii acestora se vor evidenţia în conturile iniţiale
de cheltuieli.
Art. 40. -In situaţia în care se execută lucrări de
construcţii-montaj în regie proprie, în listele de inventariere a producţiei
neterminate se includ:
- categoriile de lucrări şi părţi de elemente de
construcţii la care n-a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în
normele de deviz;
- lucrările executate (terminate);
- denumirea obiectivului;
- valoarea determinată potrivit stadiului de execuţie,
potrivit valorii din documentaţia existentă - devize - şi în funcţie de volumul
lucrărilor realizate la data inventarierii.
Art. 41. - Inventarierea lucrărilor de modernizare
nefinalizate sau de reparaţii ale clădirilor, instalaţiilor, maşinilor,
utilajelor, mijloacelor de transport şi ale altor bunuri se face prin
verificarea la faţa locului a stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări
se consemnează într-o listă de inventariere separată, în care se indică
denumirea obiectului supus modernizării sau reparaţiei, gradul de executare a
lucrării, costul de deviz şi cel efectiv al lucrărilor executate.
Art. 42. - Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt
supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare şi
creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în
totalul soldurilor acestor conturi, potrivit „Extrasului de cont" (cod
14-6-3), prevăzut în anexa nr. 3, sau a punctajelor reciproce, în funcţie de
necesităţi. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de confirmare
constituie abateri de la prezentele norme metodologice.
Art. 43. - (1) Disponibilităţile băneşti, cecurile,
biletele la ordin, scrisorile de garanţie, precum şi alte valori aflate în
casieria unităţilor se inventariază în conformitate cu prevederile legale.
(2) Disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la
unităţile Trezoreriei Statului se inventariază prin confruntarea soldurilor din
extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea unităţii.
(3) In acest scop, extrasele de cont din ziua de 31
decembrie sau din ultima zi lucrătoare a anului, puse la dispoziţie de
unităţile bancare şi unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila
oficială a acestora.
(4) Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria
unităţii se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar, după
înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul
respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul şi cu
cele din contabilitate.
Art. 44. - Mărcile poştale, timbrele fiscale şi
bonurile cantităţi fixe se înscriu în listele de inventariere la valoarea lor
nominală, cu excepţia timbrelor cu valoare filatelică.
Art. 45. - Pentru toate celelalte elemente de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu ocazia inventarierii se
verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la
terţi se fac cereri de confirmare, care se vor ataşa la listele respective după
primirea confirmării.
CAPITOLUL IV
Stabilirea rezultatelor inventarierii şi
înregistrarea acestora
Art. 46. - Bunurile inventariate se înscriu în listele
de inventariere la valoarea contabilă (valoarea de înregistrare).
Art. 47. - (1) Inventarierea elementelor de activ ale
unităţii se materializează prin înscrierea acestora, fără spaţii libere şi fără
ştersături, în formularul „Lista de inventariere" (cod 14-3-12), prevăzută
în anexa nr. 1, care serveşte ca document pentru stabilirea lipsurilor şi a
plusurilor de bunuri şi valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum şi
pentru constatarea deprecierilor.
(2) Pentru inventarierea elementelor de natura
activelor care nu au substanţă materială, a datoriilor şi capitalurilor proprii
se întocmesc situaţii analitice distincte. Totalul situaţiilor analitice astfel
întocmite se verifică cu soldurile conturilor sintetice corespunzătoare, care
se preiau în „Registrul-inventar" (cod 14-1-2), prevăzut în anexa nr. 2.
Art. 48. - Pe ultima filă a listei de inventariere
gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate bunurile şi valorile băneşti din
gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în
prezenţa sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire la
modul de efectuare a inventarierii. In acest caz, comisia de inventariere este
obligată să analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor
menţiona la sfârşitul listelor de inventariere.
Art. 49. - (1) Listele de inventariere se semnează pe
fiecare filă de către preşedinte, membrii comisiei de inventariere şi de către
gestionar, precum şi de către specialişti solicitaţi de către preşedintele
comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate.
(2) In cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi
gestionari), listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii, iar
în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de către
gestionarul predător, cât şi de către cel primitor.
Art. 50. - (1) Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un
document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii
elementelor de activ şi de pasiv, grupate după natura lor, conform conturilor
din bilanţ.
(2) Elementele de activ şi de pasiv înscrise în
registrul-inventar au la bază listele de inventariere, procesele-verbale de
inventariere şi situaţiile analitice, după caz, care justifică conţinutul
fiecărui cont din bilanţ.
(3) In cazul în care inventarierea are loc pe parcursul
anului, datele rezultate din operaţiunea de inventariere se actualizează cu
intrările sau ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data
încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în
registrul-inventar.
(4) Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din
inventariere se va efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar să
fie reflectată situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii.
Art. 51. - (1) Rezultatele inventarierii se stabilesc
prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de
inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din
contabilitate.
(2) Inainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se
procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a
soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite
cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la
stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantităţilor
consemnate în listele de inventariere, cu evidenţa tehnico-operativă pentru
fiecare poziţie.
Art. 52. - (1) Evaluarea creanţelor şi a datoriilor
exprimate în valută se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României valabil pentru data încheierii exerciţiului financiar, în
cazul inventarierilor anuale, sau la cursul de schimb valutar în vigoare la
data efectuării operaţiei respective, în situaţia inventarierilor din cursul
anului.
(2) Diferenţele de curs valutar favorabile sau
nefavorabile se reflectă în contabilitate în conturile corespunzătoare,
potrivit reglementărilor legale.
(3) Scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor
ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise se efectuează numai
după ce au fost întreprinse toate demersurile juridice, potrivit legii, pentru
decontarea acestora.
Art. 53. - Rezultatele inventarierii se înscriu de
către comisia de inventariere într-un proces-verbal care trebuie să conţină, în
principal, următoarele elemente:
- data întocmirii;
- numele şi prenumele membrilor comisiei de
inventariere;
- numărul şi data deciziei de numire a comisiei de
inventariere;
- gestiunea inventariată;
- data începerii şi terminării operaţiunii de
inventariere;
- rezultatele inventarierii;
- concluziile şi propunerile comisiei cu privire la
cauzele diferenţelor constatate;
- notele explicative;
- volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu
mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri
în vederea reintegrării lor în circuitul economic;
- propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizărilor
corporale, respectiv din evidenţă a imobilizărilor necorporale;
- propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura
obiectelor de inventar şi de declasare sau casare a unor stocuri;
- constatări privind păstrarea, depozitarea,
conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune;
- alte aspecte legate de activitatea gestiunii
inventariate.
Art. 54. - (1) Pentru diferenţele constatate, respectiv:
plusuri, minusuri, deprecieri sau pagube determinate de expirarea termenelor de
prescripţie ori de alte cauze, comisia de inventariere solicită note
explicative de la cei răspunzători.
(2) Pentru diferenţele constatate în minus, comisia de
inventariere aplică, dacă este cazul, scăzămintele datorate perisabilităţilor
legal aprobate, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare.
(3) Pe baza notelor explicative şi a documentelor
prezentate, comisia de inventariere stabileşte natura (caracterul) diferenţelor
constatate, respectiv imputabile sau nu, propunând regularizarea acestora, în
conformitate cu dispoziţiile legale.
Art. 55. - Diferenţele constatate în urma inventarierii
se înregistrează ca atare în contabilitate.
Art. 56. - (1) Pentru diferenţele constatate în plus,
comisia de inventariere cercetează cauzele producerii acestora, propunând
măsurile legale care se impun.
(2) Bunurile constatate în plus se evaluează şi se
înregistrează în contabilitate la costul de achiziţie al acestora, în
conformitate cu reglementările contabile, în funcţie de preţul pieţei la data
constatării sau la costul de achiziţie al bunurilor similare.
Art. 57. - Plusul de casă constatat cu ocazia
inventarierii numerarului din casieriile unităţilor se varsă la bugetul din
care este finanţată unitatea, paragraful bugetar „Alte venituri".
Art. 58. - (1) Bunurile constatate lipsă la
inventariere se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire
de la data constatării.
(2) Prin valoare de înlocuire, în sensul prezentelor
norme, se înţelege costul de achiziţie al unui bun existent pe piaţa liberă, cu
caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data
constatării pagubei.
(3) Valoarea de înlocuire va cuprinde preţul de
cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv
TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii
necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a
bunului respectiv.
Art. 59. -In cazul bunurilor prevăzute la art. 58
pentru care nu se poate stabili valoarea de înlocuire, deoarece bunul respectiv
nu se mai comercializează pe piaţă, o comisie de specialişti va determina o
valoare de imputare pentru fiecare bun.
Art. 60. - Pentru lipsurile, sustragerile şi orice alte
fapte care produc pagube ce constituie infracţiuni, directorul unităţii este
obligat să sesizeze organele de urmărire penală, în condiţiile şi la termenele
stabilite de lege.
Art. 61. - Pagubele constatate la inventariere,
imputate persoanelor vinovate, precum şi debitorii deveniţi insolvabili se
evidenţiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul
acestora, pe fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii.
Art. 62. - Scăderea din contabilitate a unor pagube
care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării
ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic
superior.
Art. 63. - In cazul în care cauzele care au generat
diferenţele în minus constatate nu sunt considerate infracţiuni, se va avea în
vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri, dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- există riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi
bun, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare,
desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
- diferenţele constatate în plus şi în minus să
privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.
Art. 64. - (1) Compensarea se face pentru cantităţi
egale din sorturile de bunuri pentru care s-au constatat plusuri, respectiv
lipsuri.
(2) In cazul compensării, pentru sorturile la care s-au
constatat plusuri şi minusuri, se va proceda la stabilirea egalităţii
cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţelor în plus sau în minus.
(3) Eliminarea se face începând cu sorturile care au
preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.
(4) Dacă în urma compensării plusurilor cu lipsurile
stabilite la inventariere rezultă diferenţe în plus, acestea se înregistrează
ca plus de inventar.
(5) Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje
şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile cumulative de compensare se
aprobă anual de către directorul unităţii şi servesc pentru uz intern în cadrul
unităţii respective.
Art. 65. - (1) In cazul compensării lipsurilor cu
plusurile stabilite la inventariere, pentru bunurile la care sunt acceptate
scăzăminte, acestea se calculează numai în situaţia în care cantităţile
constatate lipsă sunt mai mari decât cantităţile în plus.
(2) Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi
aplicării tuturor cotelor de scăzăminte reprezintă prejudiciu pentru unitate şi
se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispoziţiile
legale.
(3) Normele privind limitele admisibile la
perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după
constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora.
(4) Normele de scăzăminte sunt considerate limite
maxime.
Art. 66. - (1) Procesul-verbal al comisiei de
inventariere se întocmeşte în două exemplare şi se prezintă directorului
unităţii, în termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de
inventariere.
(2) Directorul unităţii, cu avizul conducătorului
compartimentului financiar-contabil şi al conducătorului compartimentului
juridic, decide asupra soluţionării propunerilor făcute, cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Art. 67. - După aprobarea directorului unităţii,
procesul-verbal al comisiei de inventariere se predă, împreună cu toate actele
şi lucrările anexate, la:
- compartimentul financiar-contabil - exemplarul nr. 1;
- compartimentul de evidenţă tehnico-operativă -
exemplarul nr. 2.
Art. 68. -In conformitate cu prevederile Legii nr.
82/1991, republicată, precum şi ale reglementărilor contabile, este obligatorie
corelarea datelor din bilanţ cu cele înregistrate în contabilitate, în
concordanţă cu situaţia reală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii stabilită pe baza inventarierii.
Art. 69. - (1) Rezultatele inventarierii trebuie
înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen de cel mult 7 zile
lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către
administrator, ordonatorul de credite sau persoana responsabilă cu gestiunea
entităţii.
(2) Rezultatul inventarierii se înregistrează în
contabilitate potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, şi în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 70. - Tehnica specială, de intervenţie şi
mobilizare, materialele şi produsele existente la stocul de mobilizare se
inventariază conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 71. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din
prezentele norme metodologice.
ANEXA Nr. 1 la normele metodologice
LISTA DE INVENTARIERE
(Cod 14-3-12)
1. Serveşte ca:
- document pentru inventarierea bunurilor aflate în
gestiunile unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare;
- document pentru stabilirea lipsurilor şi plusurilor
de bunuri (imobilizări, stocuri materiale) şi a altor valori (elemente de
trezorerie etc);
- document justificativ de înregistrare în evidenţa
magaziilor (depozitelor) şi în contabilitate, a plusurilor şi minusurilor
constatate;
- document pentru întocmirea registrului-inventar;
- document centralizator al operaţiunilor de
inventariere.
2. Se întocmeşte în două exemplare, la locurile de
depozitare, anual sau în situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de
comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual
grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile unităţii şi separat pentru cele
aparţinând altor unităţi, aflate asupra personalului unităţii la data
inventarierii, primite pentru prelucrare etc, şi se semnează de către membrii
comisiei de inventariere şi de către gestionar.
In cazul bunurilor primite în custodie şi/sau
consignaţie, pentru prelucrare etc, lista de inventariere se întocmeşte în două
exemplare, iar copia se înaintează unităţii în a cărei evidenţă se află
bunurile respective.
In cazul unei gestiuni colective, cu mai multe
schimburi, listele de inventariere se semnează de către toţi gestionarii, iar
în cazul predării-primirii gestiunii, acestea trebuie semnate atât de persoana
(persoanele) care predă (predau) gestiunea, cât şi de gestionarul (gestionarii)
care primeşte (primesc) gestiunea.
In listele de inventariere a bunurilor aflate în
ambalaje originale intacte, a lichidelor a căror cantitate efectivă nu se poate
stabili prin transvazare şi măsurare sau a materialelor de masă, în vrac etc, a
căror inventariere prin cântărire sau măsurare ar necesita cheltuieli
importante ori ar conduce la degradarea bunurilor respective, se vor ataşa
notele de calcul privind inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat
la baza calculelor.
Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele
de schimb, semifabricatele etc, aflate în secţiile de producţie şi nesupuse
prelucrării, se înscriu separat în listele de inventariere.
Materialele, obiectele de inventar, produsele finite şi
ambalajele se înscriu în listele de inventariere pe feluri, indicându-se codul,
unitatea de măsură, unii indici calitativi (tărie alcoolică, grad de umiditate
la cereale etc).
Listele de inventariere întocmite pentru bunurile
aparţinând altor unităţi trebuie să conţină, pe lângă elementele comune (felul
materialului sau produsul finit, cantitatea, valoarea etc), numărul şi data
actului de predare-primire.
Pentru stocurile fără mişcare, de calitate
necorespunzătoare, depreciate, fără desfacere asigurată, se întocmesc liste de
inventariere separate, la care se anexează procesele-verbale în care se arată
cauzele nefolosirii, caracterul şi gradul deteriorării sau deprecierii, dacă
este cazul, cauzele care au determinat starea bunurilor respective, precum şi
persoanele vinovate, după caz.
Constatările făcute se soluţionează de conducerea
unităţii în conformitate cu dispoziţiile legale.
3. Circulă:
- la comisia de inventariere, pentru stabilirea minusurilor,
plusurilor şi a deprecierilor constatate la inventar, precum şi pentru
consemnarea în procesul-verbal a rezultatelor inventarierii;
- la gestionar, prin semnarea fiecărei file, menţionând
pe ultima filă a listei de inventariere că toate cantităţile au fost stabilite
în prezenţa sa, că bunurile respective se află în păstrarea şi răspunderea sa;
- la compartimentul financiar-contabil, pentru
calcularea diferenţelor valorice şi semnarea listei de inventariere privind
exactitatea soldului scriptic, precum şi pentru verificarea calculelor
efectuate;
- la conducătorul compartimentului financiar-contabil
şi la compartimentul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând cauzele
degradării sau deteriorării bunurilor, inclusiv persoanele vinovate, precum şi
cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii pentru avizarea propunerilor
făcute de comisia de inventariere;
- la conducătorul unităţii, împreună cu procesul-verbal
al rezultatelor inventarierii, pentru a decide asupra soluţionării propunerilor
făcute;
- la unitatea căreia îi aparţin valorile materiale
primite în custodie, pentru prelucrare etc, în scopul comunicării eventualelor
nepotriviri (exemplarul nr. 2).
4. Exemplarul nr. 1 se arhivează la compartimentul
financiar-contabil şi exemplarul nr. 2 la compartimentul de evidenţă contabilă
respectiv.
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al
formularului este următorul:
- denumirea formularului;
- data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
- denumirea unităţii;
- gestiunea; locul de depozitare;
- numărul curent;
- denumirea bunurilor inventariate;
- codul sau numărul de inventar;
- unitatea de măsură;
- cantităţi: stocuri faptice, stocuri scriptice,
diferenţe în plus, diferenţe în minus;
- preţul unitar;
- valoarea contabilă: valoarea, diferenţe în plus,
diferenţe în minus;
- valoarea de inventar;
- deprecierea: valoarea, motivul;
- comisia de inventariere: numele şi prenumele,
semnătura;
- contabilitate: numele şi prenumele, semnătura.
Ministerul Justiţiei
Administraţia Naţională a Penitenciarelor
Unitatea.......................................
Magazia.......................................
LISTĂ DE INVENTARIERE
Data......................................
Gestiunea.....................................
Loc de depozitare.....................................
pag.........
Nr. crt.
|
Denumirea bunurilor materiale
|
Codul sau nr. de inv.
|
U/M
|
Cantităţile:
|
Preţul
unitar
[lei]
|
Valoarea contabilă
|
Valoare
de inventar
[lei]
|
Deprecierea
|
Stocuri
|
Diferenţe
|
Valoare [lei]
|
Diferenţe
|
Valoare [lei]
|
Motivul (cod)
|
Faptice
|
Scriptice
|
Plus
(+)
|
Minus (-)
|
Plus
(+)
|
Minus (-)
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
13
|
14
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Comisia de inventariere:
Nume şi prenume........................................
..................................................................
Semnătura.................................................
.................................................................
Gestionar..................................................
Contabilitate...........................................
ANEXA Nr. 2 la normele metodologice
Nr. pag........
Ministerul Justiţiei
Administraţia Naţională a Penitenciarelor
Unitatea...........................
REGISTRU-INVENTAR
(cod 14-1-2)
la data de 31 decembrie...............
Nr. crt.
|
Recapitulaţia elementelor
inventariate
|
Valoarea contabilă [lei]
|
Valoarea de inventar [lei]
|
Diferenţele din evaluare
(de înregistrat)
|
Valoarea [lei]
|
Cauzele
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Intocmit
Verificat
ANEXA Nr. 3 la normele metodologice
EXTRAS DE CONT
(cod 14-6-3)
1. Serveşte la comunicarea şi solicitarea de la debitor
a sumelor pretinse, rămase neachitate, provenite din relaţii
economico-financiare şi ca instrument de conciliere prearbitrală.
2. Se întocmeşte în 3 exemplare de compartimentul
financiar-contabil al unităţii beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea
analitică.
3. Circulă:
- la conducătorul compartimentului financiar-contabil
şi la conducătorul unităţii emitente, pentru semnare (toate exemplarele);
- la unitatea debitoare (exemplarele nr. 1 şi 2), care
restituie unităţii emitente exemplarul nr. 2 semnat pe verso de conducătorul
unităţii şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil, pentru
confirmarea debitului.
Eventualele obiecţii asupra sumelor prevăzute în
extrasul de cont se consemnează într-o notă explicativă semnată de conducătorul
unităţii şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil, care se
anexează la exemplarul nr. 2 al extrasului de cont.
4. Se arhivează:
- la compartimentul financiar-contabil al unităţii
emitente (exemplarul nr. 3, precum şi exemplarul nr. 2, după primirea
confirmării);
- la compartimentul financiar-contabil al unităţii
debitoare (exemplarul nr. 1).
5. Conţinutul minimal obligatoriu de informaţii al
formularului este următorul:
- denumirea unităţii creditoare;
- codul de identificare fiscală;
- nr. de înmatriculare la oficiul registrului
comerţului;
- sediul (localitatea, strada, numărul);
- judeţul;
- contul;
- banca;
- denumirea formularului;
- denumirea unităţii debitoare;
- felul, numărul şi data documentului;
- explicaţii;
- suma;
- semnături: conducătorul unităţii, inclusiv ştampila,
conducătorul compartimentului financiar-contabil.
Unitatea creditoare.......................
Nr. de înregistrare............din.............
Cod de identificare fiscală..................
Nr. de înmatriculare la Oficiul Registrului
Comerţului..................................
Sediul (localitatea, strada,
număr)...............................................................
Judeţul.....................................
Cont.........................................
Banca ......................................
Către............................................
EXTRAS DE CONT
Conform dispoziţiilor în vigoare, vă înştiinţăm că, în
evidenţele noastre contabile, la data de................., unitatea dvs.
figurează cu următoarele debite:
Documentul
(felul, numărul şi data)
|
Explicaţii
|
Suma
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
(verso)
In termen de 5 zile de la primire urmează să ne
restituiţi acest extras confirmat pentru suma acceptată, iar în cazul
constatării de diferenţe, să anexaţi nota explicativă cuprinzând obiecţiile
dvs. Prezentul extras de cont ţine loc de conciliere conform procedurii
arbitrale.
Directorul unităţii,
L.S.................................
Şeful compartimentului financiar-contabil,
....................................................................
Unitatea debitoare.............................
Nr. de înregistrare............din.............
Către..................................................
Confirmăm prezentul extras de cont pentru suma
de....................lei, pentru achitarea căreia (se va completa, după caz):
a) am depus la bancă ordinul de plată
nr....................................din.................;
b) am depus la oficiul poştal nr...........mandatul
poştal nr..........din................;
c) urmează să efectuăm plata în termen
de.......................................................
Obiecţiile noastre privind sumele din prezentul extras
de cont sunt cuprinse în nota explicativă anexată.
Directorul unităţii,
L.S.................................
Şeful compartimentului financiar-contabil,
....................................................................