Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Dorin M. Hudiţă în Dosarul nr. 2.188/100/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 343D/2016 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, referitoare la dreptul exclusiv al legiuitorului de a acorda, modifica sau diminua drepturi băneşti, precum sporuri salariale şi alte beneficii băneşti care, spre deosebire de salariu, nu au temei constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 204 din 8 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.188/100/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Dorin M. Hudiţă, cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 3.672 din 21 septembrie 2015, pronunţate de Tribunalul Maramureş într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt discriminatorii în raport cu motivul încetării raportului de muncă sau de serviciu. Consideră că Guvernul, în pofida faptului că a recunoscut diminuarea deficitului bugetar şi o creştere economică, motivează suspendarea drepturilor tocmai pe existenţa situaţiilor extraordinare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, susţinând că Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare, nu a intervenit pentru suprimarea ajutoarelor, ci, dimpotrivă, le-a menţinut. Guvernul însă amână temporar, repetat, acordarea lor, ceea ce, în fapt, echivalează cu suprimarea nelegală a dreptului. Ajutoarele prevăzute de lege nu constituie un privilegiu, ci o compensaţie parţială a privaţiunilor şi a incompatibilităţilor specifice serviciului exercitat în funcţia de poliţist. 6. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, existând în acest sens o jurisprudenţă conturată a Curţii Constituţionale. De altfel, numai instanţa de contencios constituţional este în măsură să aprecieze la acest moment proporţionalitatea soluţiei legislative în condiţiile art. 53 din Constituţie.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Deciziile nr. 173 din 19 martie 2015, nr. 554 din 17 decembrie 2013 şi nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate, în raport cu art. 102 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, apreciază că dispoziţiile constituţionale menţionate nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât autorul excepţiei nu a invocat niciun argument de neconstituţionalitate în raport cu acestea.9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt constituţionale. Reţine că ajutoarele sau indemnizaţiile vizate de prevederile de lege criticate nu constituie drepturi fundamentale, astfel încât legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora. Arată că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Prin prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu este nesocotită regula constituţională potrivit căreia orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate. Totodată, având în vedere faptul că actul normativ criticat vizează interesul public, iar reglementarea situaţiilor nu putea fi amânată, apreciază că este justificată situaţia de urgenţă.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Curtea observă că prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate în anul 2016. Cu toate acestea, având în vedere că aceste prevederi legale au produs efecte juridice în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti, Curtea, în lumina Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a analiza constituţionalitatea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care are următorul conţinut: „(1) În anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 alin. (1) şi (2) privind nivelul de trai, art. 102 alin. (1) referitor la rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă şi în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. 14. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, soluţii legislative similare celei criticate în prezenta cauză au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, exercitat în raport de aceleaşi motive de neconstituţionalitate, în acest sens, fiind spre exemplu, Decizia nr. 653 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, Decizia nr. 249 din 7 aprilie 2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iunie 2015, Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din data de 22 mai 2015, Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014. 16. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că drepturile băneşti constând în ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 17. Cu privire la caracterul previzibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea a reţinut că persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. 18. Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens este şi Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică". În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie, este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice", cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19). 19. Cu privire la critica referitoare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că, potrivit normei constituţionale invocate, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege". Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport de dispoziţiile art. 115 din Legea fundamentală, Curtea Constituţională, subliniind interdicţia Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă care împiedică o lege adoptată de Parlament să-şi producă efectele, a reţinut, totodată, că este dreptul puterii executive de a reglementa, în condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţie, cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituţională. Aşa fiind, Curtea a apreciat ca fiind lipsită de temei critica de neconstituţionalitate formulată în cauză în raport cu prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi art. 102 referitor la rolul şi structura Guvernului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, paragraful nr. 32). 21. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a considerat că aspectele invocate de Guvern în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate întrunesc condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare şi urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unui asemenea act normativ, având în vedere că şi în ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate Guvernul a invocat situaţii comparabile cu cele analizate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014. 22. Distinct de acestea, faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate prin prisma art. 16 din Constituţie, potrivit cărora prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 instituie discriminări în raport de alte categorii de persoane, respectiv persoanele cărora le-au încetat raporturile de muncă sau serviciu ca urmare a decesului, Curtea reţine că cele două categorii de persoane nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Având în vedere această situaţie obiectiv diferită, prin reglementarea criticată, legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a familiilor celor decedaţi. În aceste condiţii, Curtea a constatat că încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu subzistă. 23. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea. 24. În final, Curtea reţine că celelalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorin M. Hudiţă în Dosarul nr. 2.188/100/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin