DECIZIE Nr.
1620 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 11 februarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Liviu-Costin Nistorescu în Dosarul nr. 627/207/2009 al Tribunalului
Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în
acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 627/207/2009, Tribunalul
Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Liviu-Costin Nistorescu cu
ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe civile având ca obiect o
plângere contravenţională.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât nu
prevede calea de atac a apelului, hotărârea pronunţată de instanţa de judecată
fiind supusă doar recursului.
Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios
administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr.
955/2007.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Ulterior sesizării Curţii, prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au fost modificate prin
Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării
proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din
26 octombrie 2010, cu menţinerea, de principiu, a soluţiei legislative atacate.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Dacă prin lege nu se prevede
altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi
atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios
administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie.
Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul
suspendă executarea hotărârii."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi a prevederilor
art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin
raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta
cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.159 din 28
septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea a respins
ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că accesul la
justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se
înfăptuieşte justiţia, iar legiuitorul are competenţa exclusivă de a reglementa
cu privire la regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti, deci şi cu privire la exercitarea căilor ordinare sau
extraordinare de atac, astfel că poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură. Totodată, Curtea a reţinut că Legea
fundamentală nu cuprinde prevederi prin care să se stabilească căile de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti, stipulând în art. 129 că acestea se
exercită „în condiţiile legii". De aceea, instituirea unor reguli
speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, atât timp
cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, nu este
contrară principiului accesului liber la justiţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată,
precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi motive, art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 nu aduce atingere nici prevederilor art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Liviu-Costin Nistorescu în Dosarul nr. 627/207/2009 al Tribunalului
Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică