Decizia Nr.1547 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 11.339/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 212D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.339/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Şerban Simedrea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Consiliului Superior al Magistraturii de a se pronunţa asupra cererii de excludere din magistratură a unui judecător, cerere formulată de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 - „cu precădere art. II“ - modifică art. 134 din Constituţie, potrivit căruia Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă judecătorească, prin secţiile sale, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. Or, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii judecă doar 0,7% din sesizări şi admite doar 0,4% din totalul plângerilor primite de Consiliu.Totodată, susţine că nu se poate modifica o lege organică pe calea unei ordonanţe de urgenţă.De asemenea, arată că art. 46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 modifică Legea fundamentală, prevăzând că împotriva soluţiei de clasare poate fi formulată contestaţie, or, potrivit Constituţiei, se poate formula recurs împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. În consecinţă, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece părţile nu au acces la instanţa prevăzută de Constituţie - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci numai magistraţii.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece stabilirea procedurii răspunderii disciplinare a magistraţilor este atributul legiuitorului, iar posibilitatea oricărei persoane interesate de a formula contestaţie împotriva soluţiei de clasare la secţia Consiliului Superior al Magistraturii este în concordanţă cu prevederile art. 134 alin. (2) din Constituţie şi nu încalcă egalitatea în drepturi sau liberul acces la justiţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 126/2011. Mai mult, ca o garanţie, legea prevede că, în cazul în care comisia de disciplină consideră că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică şi dispune clasarea, rezoluţia respectivă se comunică persoanelor interesate, ce pot formula acţiune în contencios administrativ împotriva rezoluţiei de clasare.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanei judecate. Legea fundamentală stabileşte în art. 134 alin. (2) că, în materie disciplinară, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată. Prin urmare, este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea regulilor în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor. Faptul că dispoziţiile criticate se regăsesc într-o ordonanţă de urgenţă nu poate pune în discuţie problema constituţionalităţii acestora, de vreme ce printr-o ordonanţă de urgenţă se poate reglementa în domeniul legii organice, potrivit art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie.În plus, în temeiul art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa stabilirii procedurii şi căilor de atac în faţa instanţelor judecătoreşti aparţine legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 36/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2011.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 134 privind atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie.Cu acel prilej, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009, Curtea a constatat că şi acestea sunt neîntemeiate, deoarece, astfel cum este prevăzut în preambulul actului normativ criticat, acesta a fost adoptat avându-se în vedere „necesitatea asigurării independenţei inspectorilor judiciari şi a eficientizării activităţii acestora, aspect semnalat în mod constant de Comisia Europeană cu ocazia evaluării progreselor realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare“, şi ţinându-se cont de faptul că „recent Consiliul Superior al Magistraturii a întreprins un important proces de recrutare de inspectori pentru Inspecţia judiciară, măsură care, însă, ar trebui dublată, în mod necesar, şi de o îmbunătăţire urgentă a cadrului legislativ în care Inspecţia judiciară îşi va desfăşura activitatea, având ca bază propunerile rezultate din experienţa aplicării în practică a reglementărilor în materie până în prezent“. Totodată, urgenţa reglementării a fost justificată de „imperativul menţinerii, pe cât posibil, a unui grad înalt de ocupare a posturilor vacante de conducere, pe calea extraordinară a delegării, până la ocuparea lor pe calea ordinară a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie şi, respectiv, de conducere“.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6), Curtea a statuat că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 nu afectează regimul Consiliului Superior al Magistraturii - instituţie fundamentală a statului -, ci modifică dispoziţiile din Legea nr. 317/2004 referitoare la statutul inspectorilor judiciari din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori, aşa cum s-a menţionat mai sus.De altfel, cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că „ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin“.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, parţial, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Totodată, Curtea constată că reglementarea pe calea unei ordonanţe de urgenţă în domeniu nu este neconstituţională de vreme ce ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere prevăzute la art. 76 alin. (1), aşa cum este statuat în teza finală a art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală. Interdicţia Guvernului de a reglementa în domeniul legii organice se referă doar la ordonanţele simple, iar nu la ordonanţele de urgenţă, astfel cum reiese din art. 115 alin. (1) din Constituţie.Cât priveşte critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii prin faptul că părţile nu au acces la instanţa prevăzută de Constituţie - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci numai magistraţii, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică, iar potrivit alin. (3) din acelaşi text constituţional, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, părţile - magistratul sancţionat disciplinar şi Consiliul Superior al Magistraturii - pot formula recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 11.339/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean