Anunţă-mă când se modifică Fişă act Comentarii (0) Trimite unui prieten Tipareste act

HOTARARE Nr

HOTARARE   Nr. 0 din 24 martie 2009

în Cauza Tudor Tudor împotriva Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 778 din 13 noiembrie 2009



(Cererea nr. 21.911/03)

In Cauza Tudor Tudor împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, preşedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, judecători, şi Stanley Naismith, grefier adjunct de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 3 martie 2009,

pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 21.911/03) îndreptată împotriva României, prin care un cetăţean român, domnul Tudor Tudor (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 26 iunie 2003 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2. Reclamantul, căruia i s-a admis solicitarea privind acordarea asistenţei judiciare din oficiu, a fost reprezentat de domnul Florian Andreescu, avocat în Bucureşti. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 10 aprilie 2006, Curtea a hotărât să îi comunice Guvernului cererea, întemeiată pe art. 6 din Convenţie şi pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, separat sau coroborat cu art. 14. De asemenea, Curtea a hotărât să analizeze în acelaşi timp fondul şi admisibilitatea cererii (art. 29 § 3).

4. La data de 17 iunie 2008, Curtea a hotărât să le adreseze părţilor întrebări suplimentare cu privire la caracterul efectiv al căilor de atac în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele Cauzei

5. Reclamantul s-a născut în anul 1944 şi locuieşte în Bucureşti.

6. Din anul 1973 el a locuit într-un apartament închiriat de la stat într-o clădire naţionalizată. La data de 13 ianuarie 1997, conform Legii nr. 112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, reclamantul a cumpărat apartamentul respectiv de la stat.

7. Prin decizia definitivă din data de 23 mai 1997 Tribunalul Municipiului Bucureşti a admis o acţiune în revendicare introdusă de fostul proprietar împotriva statului pentru a reintra în posesia clădirii în care se afla apartamentul reclamantului.

8. Pe baza acestei decizii, fostul proprietar a formulat mai multe acţiuni în revendicare împotriva persoanelor care cumpăraseră apartamente în clădire în condiţii similare, inclusiv reclamantul.

9. Prin decizia definitivă din data de 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a dispus ca reclamantul din prezenta cauză să îi predea fostului proprietar posesia asupra apartamentului. Instanţa a statuat că titlul de proprietate al fostului proprietar, astfel cum fusese confirmat prin decizia definitivă din 23 mai 1997, prevala asupra contractului de cumpărare al reclamantului. De asemenea, instanţa a considerat că bona fides a reclamantului la încheierea contractului din data de 13 ianuarie 1997 era relevantă numai în cazul în care reclamantul formulează o acţiune în despăgubire împotriva statului.

10. Intre timp, aceeaşi Curte de Apel Bucureşti a luat în considerare buna-credinţă a cumpărătorilor atunci când a respins acţiunile formulate de fostul proprietar împotriva altor persoane care cumpăraseră apartamente în aceeaşi clădire. Astfel, la data de 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea îndreptată împotriva lui TI. şi TA., care îşi cumpăraseră apartamentul la data de 12 decembrie 1996; la data de 7 februarie 2003 a respins acţiunea îndreptată împotriva lui I.E. şi M.S., iar la data de 20 iunie 2003 a respins acţiunea introdusă împotriva lui CD., care îşi cumpărase apartamentul la data de 27 martie 1997.

11. La data de 6 aprilie 2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea procurorului general (recurs în anulare), a casat decizia definitivă din 28 noiembrie 2002 şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond. Conform informaţiilor aduse la cunoştinţa Curţii, procedura se află încă pe rolul instanţelor interne.

La data de 9 februarie 2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis o cerere similară a Procurorului General şi a înlăturat decizia din 20 iunie 2003, admiţând astfel acţiunea fostului proprietar împotriva lui CD.

O acţiune similară a procurorului general, îndreptată împotriva deciziei din 7 februarie 2003 menţionată mai sus, a fost admisă de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 14 februarie 2007. Cauza a fost trimisă înapoi la Tribunalul Municipiului Bucureşti pentru rejudecarea apelului. Procedura se află încă pe rolul instanţei respective.

12. In ceea ce priveşte reclamantul, acţiunea în evacuare formulată de fostul proprietar împotriva sa se află în prezent pe rolul instanţelor interne.

II. Dreptul intern şi jurisprudenţa relevante

A. Acţiunea în revendicare

13. Conform legislaţiei române, o acţiune în revendicare este una dintre principalele căi de atac pentru protecţia unui drept de proprietate. O astfel de acţiune nu este guvernată de un text legal detaliat şi lămuritor per se, ci s-a dezvoltat pe cale jurisprudenţială. O acţiune în revendicare poate fi definită ca introducerea unei acţiuni pentru a face să fie respectat un drept real, în care un proprietar deposedat îşi revendică proprietatea de la persoana neproprietar aflată în prezent în posesia ei. Atunci când atât reclamantul, cât şi pârâtul deţin un titlu de proprietate, instanţa trebuie să compare cele două titluri şi să decidă care dintre ele este preferat. Principalul rezultat al unei astfel de acţiuni, dacă este admisă, este recunoaşterea de către instanţă a titlului de proprietate al reclamantului, cu efect retroactiv, obligându-l astfel pe pârât să restituie proprietatea. Dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, obligaţia respectivă este înlocuită cu o obligaţie de a plăti o despăgubire constând într-o sumă echivalentă (vezi Străin si alţii împotriva României, nr. 57.001/00, § 26, CEDO 2005-VII).

B. Acţiunea în despăgubire prevăzută în Codul civil: garanţia pentru evicţiune

14. Art. 1.337-1.351 din Codul civil instituie răspunderea vânzătorului pentru evicţiune. Acestea prevăd posibilitatea pentru cumpărătorul evins de a pretinde rambursarea preţului şi plata daunelor, indiferent de buna sau reaua-credinţă a vânzătorului. Cumpărătorul poate fie să îl cheme în garanţie pe vânzător în acţiunea introdusă de terţa parte, fie să introducă o nouă acţiune împotriva vânzătorului după ce a fost evins. In ultimul caz, dacă vânzătorul dovedeşte că ar fi putut să câştige procesul împotriva terţei persoane dacă ar fi fost chemat în procesul anterior, el va fi scutit de obligaţia de a-l despăgubi pe cumpărător (art. 1.351 din Codul civil).

Un cumpărător de bună-credinţă continuă să se bucure de beneficiile proprietăţii până când el nu mai este considerat a fi de bună-credinţă, adică cel târziu de la data introducerii împotriva sa a acţiunii în evacuare, moment în care beneficiul proprietăţii se întoarce la proprietarul de drept. Totuşi, cumpărătorul poate încă să pretindă de la vânzător despăgubiri pentru pierderea sa.

C. Acţiunile în despăgubire întemeiate pe Legea nr. 10/2001

15. La data faptelor din cauza de faţă, articolul 51 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 (Legea nr. 10/2001), prevedea că o acţiune de recuperare a preţului de cumpărare, indexat în funcţie de inflaţie, introdusă împotriva statului de un cumpărător al cărui contract a fost declarat nul, este scutită de taxă de timbru. De asemenea, articolul respectiv prevedea că preţul indexat trebuia plătit de Ministerul Finanţelor dintr-un fond special.

D. Jurisprudenţa privind despăgubirea

16. La cererea Curţii, Guvernul a indicat o jurisprudenţa constând în diferite acţiuni în despăgubire în cazuri în care proprietatea este pierdută în condiţii similare cu cele ale cauzei de faţă.

17. Din cele 17 hotărâri relevante adoptate în perioada 2005-2008 de instanţele din toată ţara, 9 s-au referit la acţiuni introduse împotriva autorităţilor de stat de către persoane care şi-au pierdut proprietatea în acţiuni în revendicare. Instanţele au aplicat Codul civil şi le-au acordat preţul de cumpărare indexat şi, în majoritatea cazurilor, daunele şi costurile angajate în limite rezonabile pentru întreţinerea casei. Majoritatea instanţelor au considerat că Legea nr. 10/2001 nu era aplicabilă în cazul acţiunilor în revendicare atunci când contractul de vânzare-cumpărare nu era declarat nul în astfel de acţiuni.

18. Cu toate acestea, atunci când astfel de contracte sunt anulate, hotărârile trimise Curţii indică faptul că instanţele au aplicat în mod consecvent Legea nr. 10/2001 şi i-au acordat cumpărătorului preţul de cumpărare indexat.

E. Evoluţii recente favorabile chiriaşilor

19. Prin Decizia nr. 520/C din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa a statuat în favoarea cumpărătorului într-o acţiune în revendicare introdusă de fostul proprietar al unui apartament naţionalizat împotriva persoanei care, de bună-credinţă, cumpărase apartamentul de la stat în anul 2000. Instanţa a hotărât că restituirea apartamentului către fostul proprietar nu mai era posibilă şi, pe baza jurisprudenţei Curţii cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 [în special: Pincovâ şi Pine împotriva Republicii Cehe, nr. 36.548/97, CEDO 2002-VIII; Raicu împotriva României, nr. 28.104/03, 19 octombrie 2006, şi Păduraru împotriva României, nr. 63.252/00, CEDO 2005-XII (extrase)], a obligat statul să plătească valoarea de piaţă a apartamentului ca despăgubire către fostul proprietar. In opinia Curţii de Apel Constanţa, deşi reclamantul nu solicitase despăgubirea, în circumstanţele speţei, despăgubirea bănească acordată era singura soluţie la acţiunea în revendicare.

20. Intr-o decizie similară din 12 decembrie 2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în favoarea cumpărătorului într-o acţiune în revendicare introdusă de fostul proprietar. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ţinut cont de faptul că titlul cumpărătorului fusese confirmat de instanţe într-o acţiune în anulare a contractului de vânzare-cumpărare introdusă împotriva sa de fostul proprietar, în timp ce titlul fostului proprietar nu fusese confirmat de o instanţă. De asemenea, instanţa a considerat că deposedarea cumpărătorului, indiferent de circumstanţe, pentru a ceda proprietatea către fostul proprietar, ar crea noi prejudicii disproporţionate în încercarea de a diminua vechile prejudicii. De asemenea, într-o formulare generală, instanţa a considerat că rambursarea preţului de cumpărare indexat în baza Legii nr. 10/2001 nu l-ar putea despăgubi pe cumpărător deoarece nu reflecta valoarea de piaţă a imobilului.

21. Prin Decizia nr. 1.055 din 9 octombrie 2008, Curtea Constituţională a declarat art. 47 din Legea nr. 10/2001 neconstituţional, în măsura în care încălca titlul de proprietate al cumpărătorului. Conform prevederii respective, persoanele ale căror acţiuni întemeiate pe Codul civil au fost respinse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 puteau să folosească această lege pentru a încerca încă o dată să obţină restituirea proprietăţii lor. Curtea Constituţională a considerat că persoanele al căror titlu de proprietate fusese confirmat printr-o hotărâre judecătorească nu puteau fi obligate să cedeze proprietatea respectivă dacă pentru această măsură nu exista o justificare serioasă, bazată pe criteriul utilităţii publice, conform art. 44 alin. (3) din Constituţie.

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Convenţie, interpretat separat sau coroborat cu art. 14

22. Reclamantul s-a plâns în baza art. 6 § 1, privit separat sau coroborat cu art. 14 din Convenţie, de faptul că procedura finalizată cu decizia rămasă definitivă din 28 ianuarie 2003 a fost incorectă, în special în măsura în care aceeaşi curte de apel a adoptat decizii contradictorii în cauze identice îndreptate împotriva altor cumpărători de apartamente situate în aceeaşi clădire.

Art. 6 § 1 prevede următoarele în partea sa relevantă:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instanţă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...)."

Art. 14 din Convenţie prevede următoarele:

„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

A. Asupra admisibilităţii

23. Curtea observă că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, Curtea constată că nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

1. Argumentele părţilor

24. Guvernul a argumentat că procesul a fost echitabil şi că instanţele care au statuat asupra cauzei reclamantului au pronunţat o hotărâre bine întemeiată. In opinia sa, simplul fapt că instanţele au ajuns la concluzii opuse în cauze similare nu atrage reţinerea unei încălcări a Convenţiei. Acesta a precizat că problema controversată în aceste cauze a fost interpretarea dată de instanţă noţiunii de „bună-credinţă", dar că hotărârile contradictorii s-au justificat printr-o interpretare diferită a faptelor relevante în fiecare cauză.

25. Reclamantul s-a opus tezei susţinute de Guvern şi a reiterat că respectiva curte de apel a pronunţat decizii contradictorii în cauze identice.

2. Aprecierea Curţii

26. Curtea consideră că, deşi Convenţia nu impune statelor obligaţia de a restitui proprietăţile confiscate, şi cu atât mai puţin de a dispune de ele în conformitate cu prerogativele dreptului de proprietate, odată ce un stat a adoptat o soluţie, aceasta trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabile pentru a evita, pe cât posibil, incertitudinea şi ambiguitatea în rândul persoanelor la care se referă măsurile de implementare a acesteia. In acest context, trebuie accentuat faptul că incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau rezultând din practici aplicate de autorităţi - este un factor important de luat în seamă la evaluarea conduitei statului [vezi Broniowski împotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96, § 151, CEDO 2004-V; Păduraru, citată anterior, § 92, si Beian împotriva României (nr. 1), nr. 30.658/05, § 33, CEDO 2007-... (extrase)].

27. Curtea reţine că, în contextul special al restituirii proprietăţilor naţionalizate în România, lipsa unei coerenţe legislative şi jurisprudenţa contradictorie în ceea ce priveşte interpretarea anumitor aspecte ale legilor privind retrocedarea a creat un climat general de insecuritate juridică (vezi Păduraru, §§99, 109, citată anterior).

28. Aceeaşi lipsă de certitudine este observată în cazul de faţă: aceeaşi curte de apel a dat interpretări opuse cu privire la relevanţa bunei-credinţe a cumpărătorilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu statul (vezi paragrafele 9-11 de mai sus).

29. Deşi anumite divergenţe în interpretare ar putea fi o consecinţă inerentă a oricărui sistem judiciar care, la fel ca şi cel românesc, este bazat pe o reţea de instanţe de fond şi de instanţe superioare cu competenţă în aria lor teritorială, Curtea observă că, în speţă, interpretările contradictorii au provenit de la aceeaşi instanţă care, în plus, era instanţă de ultim grad în materie. Mai mult chiar, Curtea Supremă nu avea la dispoziţie niciun mecanism efectiv pentru a rezolva conflictele dintre hotărârile instanţelor inferioare (vezi Păduraru, §§ 99 şi 109, şi Beian, § 37, citată anterior, şi, mutatis mutandis, Schwarzkopf şi Taussik împotriva Republicii Cehe (dec), nr. 42.162/02, 2 decembrie 2008). In speţă, la evaluarea cererii procurorului general (vezi paragraful 11 de mai sus), Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost chemată să tranşeze chestiunea interpretărilor contradictorii, ci să analizeze anumite aplicări ale legii în cazuri individuale; în plus, intervenţia sa în cauză a fost posibilă numai prin intermediul unei căi de atac extraordinare care contrazice prin ea însăşi principiul securităţii raporturilor juridice (vezi Brumărescu împotriva României [MC], nr. 28.342/95, § 62, CEDO 1999-VII; SC Maşinexportimport Industrial Group SA împotriva României, nr. 22.687/03, § 36, 1 decembrie 2005).

30. In fine, Curtea observă că după 7 ani de la adoptarea Legii nr. 10/2001, interpretarea aspectelor esenţiale ale legii retrocedării încă se mai modifică la nivel de instanţă de fond, prin hotărâri individuale (vezi paragrafele 19-21 de mai sus), şi că nu există încă o rezolvare definitivă a interpretării date de instanţe diferitelor aspecte ale legilor privind retrocedarea.

Deşi nu contestă competenţa instanţelor interne de a-şi schimba practica, Curtea observă că, în contextul special al retrocedării din România, această nouă tendinţă de interpretare favorabilă foştilor chiriaşi s-ar putea dovedi a fi nimic mai mult decât o altă schimbare temporară a jurisprudenţei.

31. Curtea consideră că, în lipsa unui mecanism care să asigure consecvenţă în practica instanţelor naţionale, aceste diferenţe de abordare profunde şi de lungă durată în jurisprudenţa, în ceea ce priveşte o problemă de o mare importanţă pentru societate, sunt de aşa natură încât creează o stare de insecuritate continuă (vezi, mutatis mutandis, Păduraru, citată anterior, § 98).

32. In speţă, această lipsă de securitate l-a lipsit pe reclamant de un proces echitabil în faţa Curţii de Apel.

Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din acest punct de vedere.

33. Având în vedere că a constatat această încălcare, Curtea consideră că nu mai este necesar să analizeze dacă, în acest caz, a avut loc şi încălcarea art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenţie.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, interpretat separat sau coroborat cu art. 14

34. Reclamantul s-a plâns de faptul că, din cauză că instanţele interne au preferat titlul de proprietate al fostului proprietar faţă de al său, îi este imposibil în prezent să îşi exercite dreptul de proprietate asupra apartamentului, cu încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. De asemenea, acesta s-a plâns şi de discriminare, conform art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, în măsura în care aceeaşi curte de apel a adoptat decizii contradictorii în cazuri identice, îndreptate împotriva cumpărătorilor apartamentelor situate în aceeaşi clădire.

Art. 1. din Protocolul nr. 1 prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

A. Argumentele părţilor

35. In observaţiile sale din 13 august 2008, Guvernul a susţinut că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, în măsura în care acesta nu a introdus o acţiune în garanţie pentru evicţiune împotriva autorităţilor statului conform Codului civil. Această acţiune i-ar fi permis să recupereze de la stat preţul de cumpărare indexat şi despăgubiri.

36. Reclamantul a subliniat că nu a avut niciun motiv să cheme în garanţie statul în acţiunea introdusă împotriva sa, în măsura în care instanţa de fond şi curtea de apel statuaseră în favoarea sa. De asemenea, acesta a considerat că, deoarece ingerinţa în dreptul său de proprietate fusese cauzată de decizia din data de 28 ianuarie 2003, dacă ar fi introdus o nouă acţiune împotriva statului ar fi depăşit termenul-limită de 6 luni prevăzut de art. 35 § 1 din Convenţie.

B. Aprecierea Curţii

37. Curtea reaminteşte că, potrivit art. 35, persoana care se pretinde victimă ar trebui să recurgă în mod normal la căile de atac interne disponibile şi suficiente pentru a permite o reparaţie pentru încălcările pretinse. Existenţa căilor de atac respective trebuie să fie suficient de sigură nu numai teoretic, ci şi practic, altfel acestea nu respectă cerinţele de accesibilitate şi caracterul efectiv (vezi Akdivar şi alţii împotriva Turciei, 16 septembrie 1996, § 66, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-IV).

38. In cauza de faţă, instanţele interne au comparat titlurile de proprietate prezentate de reclamant şi de fostul proprietar şi au hotărât să acorde prioritate titlului fostului proprietar. Astfel, Curtea de Apel Bucureşti nu a anulat titlul de proprietate al reclamantului, şi nici nu i-a acordat vreo despăgubire pentru pierderea suferită.

Cu toate acestea, reclamantul, care nu îşi mai poate folosi în mod valabil titlul de proprietate, poate solicita despăgubiri din partea vânzătorului, în temeiul Codului civil, pentru evicţiune, fie chemând în garanţie statul în procesul intentat împotriva sa, fie prin introducerea unei acţiuni separate în acest sens. Jurisprudenţa trimisă de Guvern indică o practică internă consecventă de acordare de despăgubiri în cauze similare cu cea de faţă. Prin urmare, calea de atac este disponibilă atât în teorie, cât şi în practică.

39. Rămâne de stabilit dacă valoarea despăgubirii ce poate fi acordată de instanţele naţionale este suficientă astfel încât să permită reparaţia încălcărilor pretinse. In acest context, Curtea observă că această cauză provine din aplicarea legilor privind retrocedarea proprietăţilor naţionalizate. Recunoscând contextul deosebit de dificil al despăgubirii pentru proprietăţile naţionalizate în timpul regimului comunist, Curtea a exprimat opinia că trebuie garantat ca atenuarea prejudiciilor vechi să nu creeze noi prejudicii disproporţionate (vezi Pincovâ şi Pinc, citată anterior, § 58, si Velikovi si alţii împotriva Bulgariei, nr. 43.278/98, 45.437/99, 48.014/99, 48.380/99, 51.362/99, 53.367/99, 60.036/00, 73.465/01 şi 194/02, §§ 178-179, 15 martie 2007).

40. Jurisprudenţa furnizată de Guvern indică faptul că persoanelor aflate în situaţia reclamantului li s-ar fi acordat cel puţin preţul de cumpărare indexat şi, eventual, despăgubiri până la valoarea de piaţă actuală a proprietăţii, precum şi rambursarea oricăror costuri angajate în limite rezonabile pentru întreţinerea casei.

41. Deşi Curtea nu poate specula în acest caz care ar fi fost soluţia unei acţiuni în despăgubire dacă reclamantul ar fi ales să o introducă, aceasta observă că sumele acordate de instanţele interne în situaţii similare sunt mult mai mari decât cele din Cauza Pincova şi Pinc, în care Curtea a constatat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 în măsura în care reclamanţilor, care se aflau într-o situaţie similară cu cea a reclamantului din cauza de faţă, li s-a acordat numai preţul de cumpărare ca despăgubire pentru proprietatea pierdută (vezi Pincova şi Pinc, citată anterior, §§ 61-64; vezi şi Velikovi şi Others, citată anterior, §§ 140-141, şi Kalinova împotriva Bulgariei, nr. 45.116/98, § 76, 8 noiembrie 2007).

42. In fine, deşi legea retrocedării nu prevede o acţiune specifică împotriva statului pentru persoane aflate în situaţia reclamantului (vezi, mutatis mutandis, Velikovi şi alţii, § 127, şi Kalinova, § 77, citate anterior), Curtea se declară mulţumită că această cale de atac, oferită de Codul civil, este suficientă pentru a asigura o reparaţie în situaţii precum cea a reclamantului.

43. Reclamantul ar fi trebuit, astfel, să uzeze de această cale de atac înainte de a introduce plângerea în faţa Curţii.

Prin urmare, acest capăt de cerere trebuie respins conform art. 35 paragrafele 1 şi 4 din Convenţie pentru neepuizarea căilor de recurs interne.

III. Asupra aplicării art. 41 din Convenţie

44. Conform art. 41 din Convenţie:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."

A. Prejudiciu

45. Reclamantul solicită suma de 10.000 euro (EUR) pentru prejudiciul material, reprezentând valoarea apartamentului său, şi suma de 5.000 EUR pentru prejudiciul moral.

46. Guvernul nu a prezentat comentarii cu privire la aceste pretenţii.

47. Curtea constată că nu există legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul material pretins; prin urmare respinge cererea. Pe de altă parte, Curtea îi alocă reclamantului suma de 5.000 EUR cu titlu de daune morale.

B. Cheltuieli de judecată

48. Reclamantul a mai solicitat 3.000 EUR şi 100.000.000 lei româneşti (RON) pentru cheltuielile de judecată angajate în faţa instanţelor interne şi în faţa Curţii. Acesta a trimis facturi pentru suma de 1.059,95 RON, reprezentând costuri de traducere, şi 9.000.000 ROL (lei româneşti vechi), 500 RON şi 1.500 EUR reprezentând onorarii avocaţiale.

49. Guvernul consideră că aceste pretenţii sunt nejustificate şi excesive.

50. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil în ceea ce priveşte cuantumul lor. In speţă, ţinând cont de informaţiile aflate în posesia sa şi de criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 2.200 EUR, care să acopere toate costurile invocate.

C. Dobânzi moratorii

51. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In unanimitate,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte art. 6, analizat separat şi coroborat cu art. 14;

2. declară cererea inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de recurs interne în ceea ce priveşte art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, analizat separat şi coroborat cu art. 14;

3. hotărăşte că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie;

4. hotărăşte că nu se impune să analizeze plângerea din perspectiva art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenţie;

5. hotărăşte:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantului, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume ce vor fi convertite în moneda naţională a statului pârât, la cursul de schimb valabil la data plăţii:

(i) 5.000 EUR (cinci mii euro), plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral; şi

(ii) 2.200 EUR (două mii două sute euro) pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce ar putea fi datorată de reclamant cu titlu de impozit;

b) ca, începând de la expirarea termenului menţionat mai sus şi până la efectuarea plăţii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilităţii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

6. respinge cererea de acordare a reparaţiei echitabile pentru rest.

Intocmită în limba engleză, ulterior fiind comunicată în scris la data de 24 martie 2009, în conformitate cu art. 77 paragrafele 2 şi 3 din Regulament.

Josep Casadevall,

preşedinte

Stanley Naismith,

grefier adjunct


SmartCity5

COMENTARII la Hotărârea 0/2009

Momentan nu exista niciun comentariu la Hotărârea 0 din 2009
Comentarii la alte acte
ANONIM a comentat Decretul 226 2006
    Stimați solicitanți de împrumut. Te afli în vreo dificultate financiară? Vrei să începi propria afacere? Această companie de împrumut a fost înființată organizații pentru drepturile omului din întreaga lume cu unicul scop de a ajuta cei săraci și oamenii cu dificultăți financiare ale vieții. Dacă doriți să aplicați pentru un împrumut, reveniți la noi cu detaliile de mai jos e-mail: elenanino0007@gmail.com Nume: Suma împrumutului necesară: Durata împrumutului: Numar de telefon mobil: Vă mulțumesc și Dumnezeu să vă binecuvânteze ÎNCREDERE Elena
ANONIM a comentat Legea 127 2017
    Îmi apare că site-ul http://www.legex.ro/VizualizareLege.aspx?var=153691#comentariu, sau cum se numește, este not secure. Adică putem comenta dar ne asumăm riscul informatic. E corect?
ANONIM a comentat Legea 127 2017
    nu cumva ar trebui să fie bizară absența oricărui comentariu la această lege? Totuși este o lege adoptată conform procedurilor regulamentare în vigoare, deci este ea însăși în vigoare. Avem dreptul cel puțin legal de a o comenta.
ANONIM a comentat Decretul 770 1966
    Bună ziua, Știți că există o modalitate prin care puteți câștiga bani fără contact de stres (THOMAS FREDDIE) pentru un [CARD ATM] gol astăzi și să fiți printre norocoșii care beneficiază de aceste carduri. Acest card ATM gol PROGRAMAT este capabil să pirateze orice bancomat de oriunde în lume. Mi-am luat cardul de master de la un Hacker bun de pe internet, cu acest card ATM pot colecta 50.000,00 EUR în fiecare zi prin contacte: thomasunlimitedhackers@gmail.com
ANONIM a comentat Decretul 770 1966
    Bună ziua, Știți că există o modalitate prin care puteți câștiga bani fără contact de stres (THOMAS FREDDIE) pentru un [CARD ATM] gol astăzi și să fiți printre norocoșii care beneficiază de aceste carduri. Acest card ATM gol PROGRAMAT este capabil să pirateze orice bancomat de oriunde în lume. Mi-am luat cardul de master de la un Hacker bun de pe internet, cu acest card ATM pot colecta 50.000,00 EUR în fiecare zi prin contacte: thomasunlimitedhackers@gmail.com
ANONIM a comentat Raport 1937 2021
    Bună ziua, Știți că există o modalitate prin care puteți câștiga bani fără contact de stres (THOMAS FREDDIE) pentru un [CARD ATM] gol astăzi și să fiți printre norocoșii care beneficiază de aceste carduri. Acest card ATM gol PROGRAMAT este capabil să pirateze orice bancomat de oriunde în lume. Mi-am luat cardul de master de la un Hacker bun de pe internet, cu acest card ATM pot colecta 50.000,00 EUR în fiecare zi prin contacte: thomasunlimitedhackers@gmail.com Am fost foarte sărac, dar acest card m-a făcut bogat și fericit. Dacă doriți să beneficiați de această oportunitate de a deveni bogat și de a vă stabili afacerea, atunci aplicați pentru acest card Master, sunt atât de fericit pentru că l-am primit săptămâna trecută și am l-au folosit pentru a obține 277.000,00 EURO de la THOMAS FREDDIE UNLIMITED Hackers oferă cardul doar pentru a-i ajuta pe cei săraci și nevoiași și OFERĂ ȘI ASISTENȚĂ FINANCIARĂ. obține-l pe al tău de la THOMAS FREDDIE UNLIMITED HACKERS astăzi. Vă rugăm să-i contactați prin e-mail thomasunlimitedhackers@gmail.com
ANONIM a comentat Decretul 441 2020
    Do you need Finance? Are you looking for Finance? Are you looking for finance to enlarge your business? We help individuals and companies to obtain finance for business expanding and to setup a new business ranging any amount. Get finance at affordable interest rate of 3%, Do you need this finance for business and to clear your bills? Then send us an email now for more information contact us now via (financialserviceoffer876@gmail.com) whats-App +918929509036 Dr James Eric Finance Pvt Ltd Thanks
ANONIM a comentat Decretul 441 2020
    Do you need Finance? Are you looking for Finance? Are you looking for finance to enlarge your business? We help individuals and companies to obtain finance for business expanding and to setup a new business ranging any amount. Get finance at affordable interest rate of 3%, Do you need this finance for business and to clear your bills? Then send us an email now for more information contact us now via (financialserviceoffer876@gmail.com) whats-App +918929509036 Dr James Eric Finance Pvt Ltd Thanks
ANONIM a comentat Decretul 226 2006
    Aveți nevoie de un împrumut de urgență pentru a plăti datoria sau de un împrumut pentru locuință pentru a vă îmbunătăți afacerea? Ai fost refuzat de bănci și alte agenții financiare? Ai nevoie de împrumut sau consolidare ipotecară? Nu mai căuta, pentru că suntem aici pentru a pune în urmă toate problemele tale financiare. Contactați-ne prin e-mail: {novotnyradex@gmail.com Oferim împrumuturi părților interesate la o rată rezonabilă a dobânzii de 3%. Intervalul este de la 5.000,00 EUR la 100.000.000,00 EUR
ANONIM a comentat Decretul 226 2006
    Un împrumut financiar rapid și convenabil pe care îl poți folosi pentru orice. Rata scăzută a dobânzii este stabilă pe toată perioada de rambursare a creditului. Datorită gamei largi de împrumuturi financiare oferite, oferim tuturor împrumuturi financiare favorabile de la 50.000 la 100.000.000 CZK, aproape fiecare solicitant din Republica Cehă putând obține acest împrumut. Contract clar și ușor de înțeles, termeni clari ai serviciilor. Puteți folosi banii pentru orice aveți nevoie. Această ofertă este valabilă pentru toată Republica Cehă. Nu ezitați să contactați. E-mail: novotnyradex@gmail.com
Alte acte pe aceeaşi temă cu Hotărârea 0/2009
Coduri postale Prefixe si Coduri postale din Romania Magazin si service calculatoare Sibiu