HOTARARE Nr.
15 din 22 aprilie 2008
privind aprobarea Raportului
Comisiei de ancheta pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta
unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor inchiriate de
CIA pe teritoriul Romaniei
ACT EMIS DE:
SENATUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 350 din 7 mai 2008
In temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din
Constituţia României, republicată, şi ale art. 78 din Regulamentul Senatului,
Senatul adoptă prezenta
hotărâre.
Articol unic. - Senatul aprobă Raportul Comisiei de
anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de
detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe
teritoriul României, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa
din 22 aprilie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
ANEXĂ
RAPORTUL
Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor
cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor
închiriate de CIA pe teritoriul României
CAPITOLUL 1
Componenţă. Mandat
1. Comisia de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor
cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale
avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României a fost înfiinţată în
temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
şi ale art. 78 din Regulamentul Senatului, prin Hotărârea Senatului României
nr. 29 din 21 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.177 din 27 decembrie 2005.
Componenţa nominală a Comisiei de anchetă a fost
stabilită astfel:
1. Meleşcanu Teodor Viorel - Grupul parlamentar al
Alianţei „Dreptate şi Adevăr"- P.N.L. - P.D.;
2. Nicolai Norica - Grupul parlamentar al Alianţei
„Dreptate şi Adevăr" - P.N.L. - P.D.;
3. Radulescu Cristache - Grupul parlamentar al
Alianţei „Dreptate şi Adevăr" - P.N.L. - P.D.;
4. Vraciu Jan - Grupul parlamentar al Alianţei
„Dreptate şi Adevăr" - P.N.L. - P.D.;
5. Georgescu Radu Cristian - Grupul parlamentar al
P.S.D.;
6. Maior George Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;
7. Ţicău Silvia Adriana - Grupul parlamentar al P.S.D.;
8. Ilaşcu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;
9. Petrescu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;
10. Stoica Ilie - Grupul parlamentar al P.C.;
11. Szabo Karoly Ferencz - Grupul parlamentar al U.D.M.R.
Biroul Comisiei de anchetă a fost ales în următoarea componenţă:
1. Nicolai Norica - preşedinte;
2. Maior George Cristian -
vicepreşedinte;
3. Petrescu Ilie -secretar.
2. Comisia de anchetă a fost înfiinţată ca urmare a
solicitării domnului Rene van der Linden, preşedintele Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei (APCE), formulată în alocuţiunea rostită în plenul
Camerelor reunite ale Parlamentului României, la data de 24 noiembrie 2005,
pentru investigarea acuzaţiilor apărute în presa internaţională privind
detenţia şi transferul ilegal de prizonieri în unele
state membre ale Consiliului Europei.
Totodată, domnul Rene van der Linden a solicitat
Parlamentului României ca investigarea acestor acuzaţii să se desfăşoare în
deplină şi continuă cooperare cu Consiliul Europei, cu Adunarea Parlamentară şi
cu alte organisme internaţionale.
Fiind prima organizaţie care s-a sesizat cu privire la
acest subiect, Consiliul Europei a constituit o comisie privind „acuzaţiile
referitoare la detenţiile secrete şi transferurile ilegale de prizonieri în
statele membre ale Consiliului Europei", raportor fiind numit
parlamentarul elveţian Dick Marty, preşedintele Comisiei pentru afaceri
juridice şi drepturile omului a Adunării Parlamentare.
3. In conformitate cu prevederile art.1 din Hotărârea
Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005, Comisia de anchetă a fost
mandatată să investigheze afirmaţiile cu privire la existenţa unor centre de
detenţie ale CIA pe teritoriul României sau a unor zboruri ale avioanelor
închiriate de CIA, care ar fi transportat persoane acuzate de săvârşirea unor
acte de terorism.
Termenul iniţial pentru prezentarea raportului Comisiei
de anchetă a fost stabilit pentru data de 15 februarie 2006. Ulterior, ca
urmare a apariţiei unor noi date şi informaţii rezultate din colaborarea cu
instituţiile şi organele de stat cu atribuţii în domeniu, reprezentanţi ai
Comisiei Consiliului Europei şi ai mass-media, precum şi complexitatea
investigaţiilor au determinat plenul Senatului, prin hotărâri succesive, să
aprobe noi termene, termenul final fiind stabilit
pentru data de 5 martie 2007.
CAPITOLUL 2
Referiri la adresa României
Intr-o primă formă, subiectul a
fost abordat de mass-media americane în contextul campaniei antiteroriste din
Afganistan, la data de 16 decembrie 2002, CNN International difuzând primele
informaţii referitoare la presupusa existenţă a unor centre de detenţie ale CIA
pe teritoriul altor state.
Ulterior, după difuzarea rezultatelor anchetei
organizaţiei Amnesty International din luna noiembrie 2002, referitoare la
condiţiile ilegale de detenţie şi anchetă de la baza Guantanamo, la data de 27
decembrie 2002 cotidianul „Washington Post" a indicat şi locaţia unui
asemenea centru, la Bagram, în Afganistan.
Concomitent, Human Rights Watch şi Amnesty
International au lansat campanii mediatice la nivel internaţional, de denunţare
a procedurilor ilegale aplicate de autorităţile americane persoanelor acuzate
de terorism, aflate în centrele speciale de detenţie, campanie la care s-au
raliat publicaţii de renume şi prestigiu internaţional, susţinându-se
posibilitatea existenţei a noi locuri de detenţie, amplasate şi pe alte teritorii,
inclusiv în ţări din Europa Centrală şi de Sud-Est.
România a fost menţionată pentru prima dată ca ţară de
tranzit al unor avioane suspectate că aparţin CIA şi că transportau persoane
acuzate de terorism în săptămânalul „Newsweek" din perioada 21-27 februarie
2005. In articol s-a afirmat, totodată, că SUA nu mai trimit deţinuţi în ţările
unde aceştia ar putea fi supuşi abuzurilor.
Subiectul închisorilor secrete
ale CIA în unele state din Europa de Est, printre care şi România, a fost
lansat la data de 2 noiembrie 2005 de către cotidianul american „Washington
Post" şi de Human Rights Watch.
Scenariul s-a bazat pe dezvoltarea şi combinarea celor
două direcţii majore anterioare, respectiv cea a închisorilor secrete, în care
ţara noastră nu fusese menţionată anterior, şi cea a zborurilor suspecte ale
unor avioane bănuite că ar aparţine CIA, în care fusese indicat ca posibilă
escală şi Aeroportul Timişoara - „Newsweek" din perioada 21-27 februarie
2005.
Detaliile din presă referitoare la intervalele în care
s-au desfăşurat zborurile, posibilele locaţii şi numărul de deţinuţi au fost
inconstante, aceleaşi mijloace media inserând, succesiv, date diferite. Astfel,
au fost preluate toate variantele anterioare, dar s-a insistat pe
amplasamentele din Europa de Est, alături de România şi Polonia mai fiind
menţionate, sporadic, Albania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Macedonia, Croaţia,
Kosovo, Ucraina, Republica Moldova şi Georgia.
Aproape concomitent, mass-media internaţionale au
acuzat cooperarea cu SUA a unor guverne occidentale sau, dimpotrivă, încălcarea
suveranităţii acestora de către autorităţile americane. Alegaţiile au avut ca
puncte de plecare, pe de o parte, noi „dezvăluiri" referitoare la zboruri
suspecte înregistrate în aproape toate statele europene şi, pe de altă parte,
existenţa la Paris a unui
centru antiterorist în cadrul căruia cooperează toate serviciile de informaţii
de pe continent.
La data de 26 noiembrie 2005,
publicaţia „Die Welt" a lansat informaţia potrivit căreia zborurile
suspecte ale avioanelor CIA continuă să se deruleze, aducând drept argument
declaraţiile unor „surse din interiorul agenţiei americane".
In aceeaşi zi, Human Rights Watch a pus în circulaţie
noi date referitoare la zboruri ori escale suspecte ale avioanelor CIA,
prezentându-le drept „indicii clare" ale implicării României şi Poloniei
(Steve Crashaw, liderul HRW/Deutschland Radio). In paralel, în pofida poziţiei
României de a permite verificarea locaţiilor suspectate, aceeaşi organizaţie a
denunţat „lipsa de transparenţă", declinându-şi însă responsabilitatea
unei anchete proprii.
S-au remarcat unele nuanţe în modul în care au fost
interpretate datele referitoare la posibila existenţă a unor centre de detenţie
ale CIA în România.
Acuzaţiile au fost preluate atât de mediile de presă
interne şi externe, cât şi de cele politice europene, pe acest fond apărând
numeroase referiri la posibila amânare a aderării ţării noastre la Uniunea
Europeană.
Astfel, dacă majoritatea mass-media a considerat că
datele puse în circulaţie de „Washington Post" şi HRW constituie
„dovezi", cei mai mulţi oficiali europeni şi reprezentanţi HRW au apreciat
că acestea sunt mai degrabă „suspiciuni" sau „indicii", subliniind că
autorităţilor de la Bucureşti le revine responsabilitatea înlăturării lor.
Povara acestor acuzaţii nedovedite la adresa ţării
noastre a determinat unii oameni politici europeni, printre care
europarlamentarii Kathalijne Buitenweg, Carlos Coelho, Claude Moraes, Sarah
Ludford şi Elmar Brok, să îşi însuşească poziţia mass-media, utilizând-o pentru
a susţine necesitatea adoptării unor sancţiuni la adresa României, respectiv
amânarea aderării la Uniunea Europeană în cazul confirmării acuzaţiilor.
La data de 7 ianuarie 2006, pe pagina proprie de
internet a publicaţiei elveţiene „Blick" (www.blick.ch/sonntagsblick, „SonntagsBIick" fiind ediţia de duminică a ziarului
menţionat), sub semnătura jurnaliştilor Sandro Brotz şi Beat Jost a fost
publicat facsimilul unui raport în care se menţionează un fax transmis de
ministerul egiptean de externe către Ambasada din Londra, interceptat la baza
de sprijin al comenzii din cadrul armatei elveţiene, din însărcinarea
Serviciului de Informaţii Strategice din Elveţia, prin sistemul „Onyx".
In document se susţine că „23 de cetăţeni irakieni şi
afgani au fost interogaţi la baza Mihail Kogălniceanu" şi că „centre
similare există în Ucraina, Kosovo, Macedonia şi Bulgaria".
In acelaşi articol publicat de „SonntagsBIick" s-a
mai precizat că HRW dispune de dovezi conform cărora „pe data de 21 şi 22
septembrie 2005 au fost transportaţi deţinuţi cu avioane militare americane de
la baza Salt Pit din Kabul la baza poloneză Szymany şi la baza românească
Mihail Kogălniceanu".
Autenticitatea documentului a fost susţinută de
majoritatea surselor de presă internaţionale, îndeosebi de cele din spaţiul
german, care, în plus, au afirmat că Dick Marty a apreciat conţinutul faxului
interceptat drept „o informaţie parţială importantă", întrucât provine din
lumea arabă.
Ulterior, mass-media internaţionale au evidenţiat
declaraţiile Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe potrivit cărora
respectivul fax, departe de a fi unul clasificat, conţinea „o revistă a
presei".
In urma acestei evoluţii a evenimentelor, la data de 12
ianuarie 2006, liderii grupurilor parlamentare din cadrul Parlamentului
European au decis să stabilească o comisie temporară, compusă din 46 de membri,
al cărei mandat să dureze un an, care să cerceteze informaţiile legate de
posibile centre de detenţie secrete ale CIA de pe teritoriul Europei. Această
decizie a fost supusă avizului Parlamentului European în timpul sesiunii
plenare din data de 18 ianuarie 2006, de la Strasbourg.
Pe baza mandatului aprobat, comisia temporară de
anchetă a desfăşurat acţiunile de investigare şi analiză propuse, prezentând
rapoarte în lunile martie şi iunie 2006, precum şi raportul final la data de 30
ianuarie 2007, raportori fiind parlamentarii Dick Marty şi Giovanni Claudio
Fava.
Atât rapoartele Marty (I şi II), cât şi raportul final Fava, analizând
posibile implicaţii ale guvernelor şi serviciilor de informaţii ale unor ţări
europene, în special din Europa Centrală şi de Sud-Est, au stăruit cu precădere
asupra României şi Poloniei, aducând grave acuzaţii ţării noastre, bazate doar
pe „indicii", „păreri", „probabilităţi", „extrapolări",
„deducţii logice", ajungându-se la concluzii apreciate drept „certe".
Comisia de anchetă a Senatului României, având în
vedere toate aceste considerente, şi-a manifestat surprinderea şi regretul faţă
de aceste repetate nuanţări defavorabile, cu atât mai mult cu cât s-a numărat
printre primele şi puţinele ţări ale căror parlamente au constituit astfel de
comisii, colaborând permanent şi în deplină transparenţă cu Comisia
Parlamentului Europei, cu raportorii desemnaţi ai acesteia şi cu alţi
parlamentari interesaţi, oficiali şi analişti ai EUROCONTROLşi ai Centrului
Torejon, precum şi cu reprezentanţi ai mass-media.
Cu privire la concluziile prezentate şi dezbaterile la
raportul Claudio Fava, care au avut loc în Parlamentul Europei la data de 14
februarie 2007, Comisia de anchetă a constatat că raportul menţine referirile
exprese la adresa României, în special la „posibilităţile" asupra
existenţei facilităţilor privind detenţiile ilegale (pag. 25, pct. 159-164).
Deşi, mai întâi, apreciază în mod deosebit ospitalitatea
şi excelenta colaborare cu Comisia de anchetă şi cu alte autorităţi din România
(pag. 25, pct. 157), raportul „regretă" respingerea categorică, din
cuprinsul cap. 7 al raportului prezentat în plenul Senatului, la data de 21
iunie 2006, a posibilităţii de a fi existat în România facilităţi privind
detenţiile secrete de persoane acuzate de terorism, catalogând concluziile
Comisiei drept „premature şi superficiale" (pag. 25, pct. 159).
De asemenea, raportul menţine suspiciunile privind
posibilitatea ca serviciile secrete ale SUA să fi operat, fără cunoştinţa şi
acceptul autorităţilor române, în locuri de detenţie ilegale, menţionându-se
baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanţa (pag. 25, pct. 165-164).
Având în vedere considerentele sus-menţionate, Comisia
de anchetă şi-a însuşit în totalitate principiile care au stat la baza
sesizării Parlamentului Europei şi a mandatului Comisiei instituite pentru
investigarea „acuzaţiilor referitoare la detenţiile secrete şi transferurile
ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei",
reiterând faptul că acestea constituie fundamente ale apărării şi promovării
valorilor democratice, ale drepturilor omului, precum şi recomandări politice
generale.
Totodată, reafirmând dorinţa de a colabora pe deplin şi
în continuare cu toate instituţiile şi organismele Comunităţii Europene în
problematica mandatului său, Comisia de anchetă concluzionează că acuzaţiile la
adresa României sunt nefondate, raportul Claudio Fava, în cazul ţării noastre,
bazându-se pe presupuneri şi supoziţii, şi nu pe elemente care să probeze
acuzaţiile.
In replică, în capitolele următoare, pe baza mandatului
său, Comisia de anchetă prezintă plenului Senatului rezultatele investigaţiilor
desfăşurate pe întreg parcursul anului 2006, aducând probe materiale concrete
în susţinerea neimplicării României privind detenţia şi transferul ilegal de persoane acuzate de terorism.
CAPITOLUL 3
Concluzii rezultate din răspunsurile şi documentele primite de la instituţiile solicitate
In exercitarea mandatului şi a atribuţiilor sale,
conform prevederilor art. 3 din Hotărârea Senatului României nr. 29 din data de 21 decembrie 2005,
Comisia de anchetă a solicitat documente relevante, date şi informaţii complete
privind zborurile sau escalele aeronavelor americane care au operat în/prin
spaţiul aerian naţional în perioada 2001-2005, spre sau din ţara noastră, în
special sub indicative militare (military calli
sign), următoarelor instituţii:
1. Ambasada Confederaţiei Elveţiene în România, de la
care s-a primit răspuns sub semnătura ambasadorului Jean-Claude Richard
Scrisoarea de răspuns menţionează faptul că ziarul
elveţian „SonntagsBIick", în ediţia din data de 8 ianuarie 2006, a dat
publicităţii un document al Serviciului Elveţian de Informaţii Strategice (SSR)
cu privire la o comunicare prin fax a Ministerului Egiptean al Afacerilor
Externe, din data de 15 noiembrie 2005, interceptat de SSR prin satelit.
Conform acestuia, 23 de prizonieri irakieni şi afgani au fost interogaţi la
baza militară Mihail Kogălniceanu din România, centre similare existând şi în
Ucraina, Kosovo, Macedonia, Bulgaria.
In şedinţa din data de 11
ianuarie 2006, Consiliul federal (Guvernul) a condamnat transmiterea către
presă a acestui document clasificat. De asemenea, Consiliul federal a fost
informat că Parlamentul a dispus o anchetă vizând determinarea
responsabilităţilor, Ministerul Public a deschis o anchetă contra ziarului, iar
auditorul-şef al armatei elveţiene a ordonat o procedură penală militară
împotriva redactorului-şef şi a altor doi colaboratori.
Important este faptul că documentul cuprinde informaţii
care sunt deja cunoscute public (rapoartele Human Rights Watch), dar a căror
veridicitate nu a putut fi dovedită.
2. Autoritatea Aeronautică Civilă Română, care a
răspuns prin Adresa nr. 509 din 13 ianuarie 2006
In răspunsul concis adresat Comisiei de anchetă,
Autoritatea Aeronautică Civilă Română a precizat că, potrivit prevederilor
legale, nu este competentă să aprobe cererile pentru efectuarea zborurilor cu
aeronave militare. Ca atare, nu dispune de informaţii şi documente relevante
privind survolul, aterizarea şi decolarea de aeronave
militare pe teritoriul României.
3. Ministerul Transporturilor, a cărui structură
specializată este Direcţia generală de aviaţie civilă, a transmis răspunsul
prin Adresa nr. 38/176 din 20 ianuarie 2006
Răspunsul Direcţiei generale de aviaţie civilă din
cadrul Ministerul Transporturilor precizează că în România, regimul de zbor al
aeronavelor este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru
aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat
în spaţiul aerian naţional, care stabileşte proceduri specifice de
aprobare/autorizare a tuturor categoriilor de zboruri cu aeronave civile şi de
stat (militare).
Conform prevederilor actului normativ sus-menţionat,
zborurile efectuate cu aeronave de stat (militare) sunt autorizate de
Ministerul Apărării, acesta fiind organismul care reprezintă partea militară în
relaţia României cu Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene -
Eurocontrol.
Având în vedere sensibilitatea subiectului, precum şi
capacitatea de expertiză a specialiştilor săi, Direcţia generală de aviaţie
civilă şi-a manifestat totala disponibilitate pentru a pune la dispoziţia
Comisiei de anchetă orice alte documente sau informaţii edificatoare.
4. Ministerul Apărării, a cărui structură specializată
este Secţia survol, relaţii şi reglementări aeronautice din Centrul operaţional
de coordonare militară, a transmis:
a) răspunsul, prin adresa nr. SRS 2 din 21 martie 2006,
cuprinzând precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC)
(anexa clasificată nr. 1).
In răspunsul cu nr. SRS 2 din 2 martie 2006, Ministerul
Apărării a trimis Comisiei de anchetă 16 fotografii satelitare, precum şi
precizările directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) cu privire
la baza militară de la Mihail Kogălniceanu - Constanţa.
Cu privire la cele 16 fotografii satelitare color,
fiecare conţine, în detaliu, şi textul interpretării analiştilor, din care
rezultă fără echivoc faptul că în zona bazei militare şi a aeroporturilor
militare de la Mihail Kogălniceanu şi Feteşti sau la aeroportul civil de la
Cataloi nu sunt identificate construcţii noi care să justifice prezenţa unor
facilităţi de detenţie.
Cu privire la conţinutul precizărilor aparţinând
domnului B. Routlege, directorul adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC),
acestea au fost formulate la sfârşitul reuniunii informale a EUSC din data de
30 ianuarie 2006, cu privire la solicitarea Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei de a transmite fotografii din satelit ale unor localităţi din România
şi Polonia.
Analiştii au precizat că produsele EUSC nu confirmă
alegaţiile referitoare la existenţa unor centre de detenţie în regiunile din
care au fost prelevate imaginile (LOI - Location of
Interest), ci doar locaţiile elementelor ce ţin de
securitatea obiectivelor militare (centre de comandă şi transmisiuni, depozite
de muniţii şi carburanţi, aeronavele aflate la sol);
b) răspunsul, prin Adresa nr. SG (S)387/31 martie 2006
(anexa clasificată nr. 2).
Răspunzând solicitării Comisiei
de anchetă de a furniza detalii cu privire la evoluţia
aeronavelor americane care au operat în/prin spaţiul aerian naţional în
perioada 2001-2005, Ministerul Apărării a procesat şi întocmit un documentar
(prezentat în anexa clasificată nr. 3) privind cererile diplomatice de survol
primite din partea Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, în
conformitate cu legislaţia internaţională şi naţională în domeniu.
Totodată, Ministerul Apărării a precizat că în baza de
date sunt deţinute datele referitoare numai la cererile
diplomatice de survol pentru zborurile sau escalele aeronavelor de stat care au
operat sub indicative militare (military call sign), neexistând nicio situaţie în care aeronave civile aparţinând SUA să
fi solicitat autorizări speciale de pe aerodromuri
militare.
5. Ministerul Justiţiei, care a răspuns prin Adresa
nr. 3.823/139/P/24 ianuarie 2006
Răspunsul Ministerului Justiţiei face referire expresă
la faptul că, pe de o parte, în sistemul penitenciar românesc, locaţiile
tuturor celor 45 de instituţii penale sunt accesibile publicului, iar pe de
altă parte, primirea persoanelor private de libertate se face exclusiv pe baza
actelor legale de deţinere, emise de o instanţă de judecată, după ce, în
prealabil, li s-a stabilit identitatea, apoi sunt înregistraţi atât într-un
registru special al penitenciarului, cât şi în aplicaţia informatizată de
gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.
In concluzie, în perioada menţionată, niciun funcţionar
al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori al unităţilor subordonate nu
a fost implicat în privarea ilegală de libertate a vreunei persoane, faptă care
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea, conform prevederilor
art. 266 din Codul penal.
6. Serviciul Român de
Informaţii, care a răspuns prin Adresa nr. 10.040/23 ianuarie 2006
Serviciul Român de Informaţii a comunicat Comisiei de
anchetă că, potrivit competenţelor sale legale, a verificat toate aspectele ce
prezentau relevanţă pentru securitatea naţională a României, făcând publică
poziţia sa şi precizând faptul că nu deţine informaţii care să ateste existenţa
unor astfel de centre de detenţie în ţara noastră.
Serviciul Român de Informaţii a transmis punctul său de
vedere Ministerului Public şi Ministerului Afacerilor Externe, din perspectiva
solicitării de informaţii transmise de domnul Terry Devis, secretarul general
al Consiliului Europei, în sensul că nu deţine date privind atât implicarea
vreunui oficial român în privarea secretă de libertate a uneia sau a mai multor persoane pe teritoriul
naţional şi nici cu privire la tentative/acţiuni de implicare, de către agenţii
străine de informaţii, a oficialităţilor române în activităţi de această
natură.
Răspunsul trimis de Serviciul Român de Informaţii
conţine şi o anexă, intitulată „Date de presă referitoare la centrele de
detenţie ilegale ale CIA", cuprinzând 6 pagini, ce face o trecere amănunţită
în revistă a modului în care subiectul a fost abordat în mass-media
internaţionale, precum şi referiri la menţionarea României ca ţară de tranzit
al unor avioane suspectate că aparţin CIA şi că transportau persoane acuzate de
terorism.
7. De asemenea, Comisia de anchetă a primit şi a
valorificat concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate de
Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului la o serie de baze aeriene, prin
Adresa nr. 10/16 ianuarie 2006.
Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) a
trimis concluziile sale cu privire la constatările reţinute în urma vizitei
oficiale efectuate în perioada 8-15 decembrie 2005 la baza aeriană Bucureşti -
Henri Coandă; baza aeriană Timişoara; Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş,
Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara, Penitenciarul cu regim de maximă
siguranţă Timişoara, ca urmare a autosesizării faţă de acuzaţiile aduse
României, astfel:
• nu s-au găsit nicio persoană străină reţinută sau
arestată ilegal şi nici indicii - documente cu înregistrări oficiale ori
declaraţii ale unor martori - care să ateste sau să susţină că ar fi existat
astfel de persoane;
• la bazele aeriene şi celelalte locaţii menţionate nu
s-au constatat modificări sau amenajări la construcţiile existente, care să
susţină ipoteza utilizării lor în scopul deţinerii ilegale a unor persoane;
• militarii străini participanţi la exerciţiile comune
sau aflaţi în tranzit, care au coborât de la bordul aeronavelor ce au aterizat
pe aeroporturile menţionate, au fost supuşi controlului poliţiei de frontieră,
conform legislaţiei în vigoare;
• în concluzie, nu se confirmă supoziţiile
organizaţiilor Human Rights Watch şi Amnesty International, precum şi ale unor
oficiali americani sau europeni cu privire la organizarea şi funcţionarea unor
centre de detenţie secrete ale CIA în locaţii din Bucureşti şi Timişoara, în
care ar fi fost deţinute şi interogate persoane
suspectate de terorism.
CAPITOLUL 4
Activitatea Comisiei de anchetă
In exercitarea mandatului său, Comisia de anchetă s-a
reunit în şedinţe periodice (de regulă, lunar), în scopul analizării
documentelor, datelor şi informaţiilor primite de la instituţiile solicitate şi
a celor apărute în presă, a rapoartelor preliminare întocmite şi prezentate
periodic de Comisia Consiliului Europei, al formulării concluziilor rezultate
şi stabilirii agendei de lucru.
In perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, activitatea Comisiei de anchetă s-a concretizat în:
- 21 de întâlniri pentru documentare şi analiză cu
şefii instituţiilor şi structurilor specializate, prezentate în cap. 3 pct.
2-6;
- peste 40 de întâlniri cu delegaţii oficiale şi
membri ai Comisiei Consiliului Europei, alţi oameni politici, ziarişti;
- 6 deplasări ale delegaţiilor stabilite de Comisia de
anchetă la aeroporturile şi bazele militare aeriene susceptibile a fi fost
folosite în scopul detenţiilor secrete şi al transferului ilegal de prizonieri;
- peste 200 de persoane audiate, cu atribuţii privind
evidenţa, controlul, dirijarea zborurilor, paza şi serviciile la sol;
- studierea a peste 4.200 de pagini cuprinzând
informaţii relevante pentru mandatul Comisiei de anchetă.
CAPITOLUL 5
Constatările Comisiei rezultate din activitatea de documentare şi control
In vederea pregătirii unor răspunsuri clare şi obiective
la întreaga problematică a mandatului său, precum şi la întrebările precise
formulate de preşedintele Comisiei pentru afaceri juridice şi drepturile omului
din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Dick Marty,
Comisia de anchetă s-a documentat cu privire la cadrul legal naţional şi
internaţional care reglementează regimul de zbor al aeronavelor, a ridicat şi a
studiat documente relevante în legătură cu zborurile asupra cărora există
suspiciuni ori au fost formulate întrebări, a organizat audieri cu responsabili
ai instituţiilor şi ai structurilor cu atribuţii specifice din cadrul
Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării, directorii aeroporturilor
vizate în rapoartele Marty, a făcut unele investigaţii în locaţii existente în
aceste perimetre.
In urma acţiunilor sus-menţionate au rezultat:
1. Concluzii de principiu
•Autoritatea Aeronautică Civilă
Română, celelalte instituţii şi structuri cu atribuţii în domeniul anchetat de
Comisia de anchetă nu au cunoştinţă despre vreun avion civil care să fi
aterizat ori să fi survolat teritoriul naţional, operat sau închiriat de CIA,
ori despre vreo firmă care să fi acţionat în folosul Agenţiei.
• De obicei, pentru zborurile care aterizează sau
survolează teritoriul României - cu excepţia zborurilor private pentru care
este suficient planul de zbor -, procedura aplicabilă necesită aprobare
prealabilă. Nicio aprobare nu a fost cerută pentru un zbor operat de CIA sau un
agent al acesteia.
• Zborurile regulate şi zborurile charter care aplică
pentru efectuare trebuie să specifice în aplicaţie datele operaţionale
relevante: data şi ora efectuării, punctul de plecare către România şi punctul
de plecare dinspre România, punctele de intrare şi ieşire, înmatricularea
aeronavei, operatorul, natura încărcăturii comerciale şi scopul zborului. Nu
este solicitată de autorităţi o listă de pasageri, aceasta fiind totuşi
obţinută de la operator în cazul în care este solicitată special.
• Aeronavele militare care operează în spaţiul aerian aflat
sub jurisdicţia civilă trebuie să obţină, înaintea obţinerii autorizării
civile, aprobarea autorităţilor militare pentru efectuarea zborului, iar în
afara respectării regulilor civile privind operarea nu au alte obligaţii sau
constrângeri privind controlul civil asupra lor. Dacă operaţiunile de transport
militar sunt efectuate cu aeronave civile, acestora li se aplică aceeaşi
procedură.
• Autorităţile aeronautice
civile române nu deţin şi nu au deţinut informaţii referitoare la transporturi
de prizonieri pe zboruri aflate sub jurisdicţia lor.
• Autorităţile aeronautice civile române nu deţin şi nu
au deţinut informaţii despre aeronave care, transportând prizonieri, să şi
aterizeze pe teritoriul României.
• Autorităţile aeronautice civile române nu au fost,
legal sau ilegal, implicate în desfăşurarea de către servicii secrete proprii
ori ale altor state a unor transporturi de prizonieri.
• Autorităţile aeronautice
civile române nu au solicitat de la autorităţile americane informaţii
referitoare la survolul ori aterizarea de aeronave operate de către sau în
folosul CIA ori al unor interpuşi, acţionând în folosul Agenţiei, care să fi
transportat ilegal prizonieri, nefiind de competenţa lor să solicite astfel de
informaţii.
2. Concluzii rezultate din investigaţiile efectuate la
faţa locului Aeroporturile suspectate şi discutate în mass-media, în rapoartele unor organizaţii
neguvernamentale şi în rapoartele Marty şi pentru care există referiri în
documentele Eurocontrol, ca şi în fotografiile satelitare, sunt:
- Timişoara - Gearmata;
- Bucureşti - Băneasa;
- Constanţa - Mihail Kogalniceanu;
- Tulcea - Cataloi;
- Feteşti - militar.
Comisia de anchetă a efectuat investigaţii la faţa
locului pe Aeroportul Mihail Kogalniceanu - Constanţa, relativ la alegaţiile
privind existenţa unor construcţii ce au fost efectuate în perioada cercetată,
dar şi în privinţa facilităţilor ce ar fi putut fi utilizate, în această
destinaţie, de către militarii americani aflaţi pe teritoriul României.
Comisia de anchetă a investigat toate aeroporturile
care au fost menţionate în documentele Eurocontrol, în rapoartele Marty şi în
planurile de zbor ale tuturor aeronavelor considerate suspecte. Comisia de
anchetă s-a deplasat şi a investigat, în mod special, Aeroportul Mihail
Kogalniceanu, acolo unde au fost staţionate trupe americane şi unde
fotografiile din satelit înregistrează realizarea unei construcţii noi.
In urma investigaţiilor au rezultat următoarele:
a) Aeroportul Cataloi - Tulcea este inutilizabil, ca
urmare a lipsei balizajului şi a existenţei gropilor pe pistă. Acesta nu a fost
şi nu a putut fi utilizat niciodată pentru niciun zbor în perioada supusă
anchetei;
b) Aeroportul Feteşti - militar
nu a fost utilizat, în perioada investigată, de niciun zbor civil sau militar
cu caracteristicile investigate şi de niciunul dintre zborurile aflate pe lista
Eurocontrol sau suspectate de Comisia Marty;
c) Aeroportul Mihail Kogalniceanu
- Constanţa nu are facilităţi şi construcţii noi din acea perioadă, pe partea
civilă, motiv al răspunsului iniţial trimis Comisiei Marty de către aviaţia
civilă. Singura construcţie nouă, care apare şi în fotografiile aeriene ale
Centrului de la Torejon, este în partea militară a aeroportului. Ministerul
Apărării a furnizat cel de-al doilea răspuns către Comisia Marty, răspuns ce
arată destinaţia acestei clădiri.
Din investigaţiile la faţa locului ale Comisiei de
anchetă şi din documentele prezentate de autorităţile solicitate rezultă că nu
există nicio facilitate ce ar fi putut fi folosită drept spaţiu de detenţie,
fie şi ad-hoc. In plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către
Comisia Marty, organizaţii neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport.
In plus, România a permis accesul oricăror
investigatori şi ziarişti la facilităţile aeroportului, imediat după ce a
apărut prima suspiciune în media. Comisia a investigat toate zborurile din
lista Eurocontrol şi există date clare asupra fiecăruia dintre zborurile ce au
trecut prin Aeroportul Mihail Kogalniceanu. Niciunul nu întruneşte niciun fel
de condiţii ce ar ridica suspiciuni privind transportul ilegal, coborârea sau
urcarea în avion a vreunui pasager;
d) în privinţa Aeroportului Gearmata - Timişoara, aici
nu există nicio facilitate construită în acea perioadă. In plus, niciunul dintre
zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizaţii
neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport;
e) în privinţa Aeroportului
Bucureşti - Băneasa, nici aici nu există vreo facilitate construită în perioada
supusă anchetei.
3. Concluzii rezultate din investigarea zborurilor
asupra cărora au fost formulate întrebări
In conţinutul rapoartelor Marty cu privire la România,
precum şi în scrisoarea trimisă de domnul Dick Marty la data de 7 noiembrie
2006 se exprimă unele suspiciuni şi se solicită toate dovezile disponibile cu
privire la următoarele zboruri, despre care se crede că ar fi facilitat
transferuri de deţinuţi cu aeronave aparţinând CIA pe unele aeroporturi din
România, astfel:
3.1. Zborul N 313P: la data de 25 ianuarie 2004 a fost
efectuat pe ruta Kabul-Bucureşti-Băneasa-Palma de Mallorca, iar la data de 22
septembrie 2002, pe ruta Szymany- Bucureşti-Băneasa-Rabat.
In raportul preliminar al Comisiei de anchetă prezentat
la 21 iunie 2006, la pag. 2 pct. 5 se afirmă: „Cu privire la zborul N 313P din
25 ianuarie 2004, Comisia a stabilit că respectivul zbor a aterizat pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa pentru realimentare
şi servicii la sol. Niciun pasager nu a coborât sau urcat din/în avion. Există
toate probele care arată fără niciun dubiu acest lucru, dar şi scopul escalei.
Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul zborului N 313P din data de 22
septembrie 2003."
Domnul Dick Marty afirmă că declaraţia Comisiei de
anchetă contrazice informaţiile furnizate de Autoritatea Aeronautică Civilă
Română, conform cărora, la 25 ianuarie 2004, aeroportul său de destinaţie era
Timişoara, nu Bucureşti - Băneasa. Ulterior, avionul a decolat de la Timişoara,
domnul Marty declarând că a verificat acest fapt.
Pentru a reconfirma veridicitatea concluziilor Comisiei
de anchetă cu privire la zborurile N 313P, prezentăm:
• Pentru N 313 P/25 ianuarie 2004 (anexa clasificată
nr. 3):
- factura nr. 174/26 ianuarie
2004, emisă de ROMATSA;
- nota de încasare nr. 00077/04 din 26 ianuarie 2004, emisă
de Romanian Airport Services (Aeroportul Băneasa);
- Adresa nr. 6.293/14.11.2006 a Aeroportului Timişoara;
- copia planului iniţial de zbor, din care rezultă
scopul tehnic al escalei.
Menţionăm că informaţia iniţială furnizată de
Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), referitoare la aterizarea pe Aeroportul Internaţional Timişoara a
zborului N 313P din data de 25 ianuarie 2004, se datorează faptului că AACR a
avut acces numai la planul de zbor transmis de operatorul aeronavei. Planul de
zbor a fost modificat de operator din aer, solicitându-se escala pe Aeroportul
Internaţional Bucureşti - Băneasa.
La acea dată, conform legislaţiei române, operatorii
care efectuau zboruri particulare în spaţiul aerian naţional nu aveau obligaţia
să solicite de la AACR autorizaţie de survol, fiind suficientă depunerea
planului de zbor la organul de trafic.
• Pentru N 313 P/22/23.09.2003 (anexa clasificată nr.
4):
- copia extrasului din fişa de navigaţie ROMATSA
aferentă Aeroportului Băneasa, din care rezultă ruta reală a zborului;
- copia facturilor nr. 665 şi 666 din 23 septembrie
2003, aferente zborului N 313P, emise de agentul de handling Romanian Airport
Services.
3.2. Zborul N 478 GS din 6 decembrie 2004, care a avut
un accident la aterizarea pe Aeroportul Bucureşti - Băneasa, este suspectat a
fi implicat într-un circuit care ar fi transportat prizonieri, datorită
faptului că a fost omis din lista transmisă domnului
Dick Marty în aprilie 2006.
Evenimentul a avut următoarea desfăşurare: la data de 6
decembrie 2004, ora 13,29, aeronava companiei CENTURION AVIATION de tip
Gulfstream 4, ce efectua un zbor charter pe ruta Bagram/Afganistan -
Bucureşti/Băneasa, a aterizat pe pista Aeroportului Băneasa, depăşind pragul
pistei 07, cu o viteză la sol de aproximativ 287 km/h. In rulare, aeronava a
depăşit distanţa disponibilă pentru aterizare (LDA- 2.360 m) şi pragul decalat
al pistei, într-o secţiune a pistei unde aeroportul efectua lucrări de
întreţinere (îndepărtarea parţială a stratului de beton şi înlocuirea acestuia).
Aeronava a rulat cu jamba principală stânga pe o secţiune nebetonată cu o
adâncime de aproximativ 15-20 cm şi s-a oprit pe marginea pistei. Echipajul a
raportat scurgeri masive de combustibil din aripa stângă. Aeronava a
înregistrat avarii la jamba stângă a trenului principal de aterizare şi la
rezervorul de combustibil din planul stâng (anexa clasificată nr. 5).
De menţionat că aeronava a fost grav avariată şi a fost
transportată la data de 26 iulie 2005 cu aeronava AN 124-100 în direcţia
Shannon.
3.3. Zborul N 379P din data de 25 octombrie 2003
ridică semne de întrebare pentru domnul Dick Marty, în ideea în care
Autoritatea Aeronautică Civilă Română indică ruta Praga-
Constanţa-Băneasa-Amman. In realitate, zborul s-a efectuat pe ruta
Praga-Bucureşti Băneasa-Amman, conform facturii nr. 3.314/25 octombrie 2003, emisă de ROMATSA (anexa clasificată
nr. 6).
3.4. Zborurile N 85 VM din data de 26 ianuarie 2004 şi din data de 12 aprilie 2004 nu au operat pe Aeroportul Mihail
Kogălniceanu, ci pe Aeroportul Bucureşti - Băneasa (anexele clasificate nr. 7
şi 8); zborurile N227 SV din data de 1 octombrie 2004 şi N2189 M din data de
13-14 iunie 2003 au operat pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu (anexele
clasificate nr. 9 şi 10).
3.5. In anexa la scrisoarea domnului Dick Marty din 31
martie 2006 sunt solicitate detalii privind 43 de zboruri. Comisia de anchetă
le prezintă în anexa clasificată nr. 11.
CAPITOLUL 6
Concluzii finale
1. La întrebarea dacă există sau au existat baze
secrete americane în România, Comisia de anchetă răspunde negativ.
2. La întrebarea dacă în România există sau au
existat, în perioada cercetată, facilităţi pentru deţinerea de prizonieri,
altele decât cele penitenciare (reale, secrete, ad-hoc, clădiri utilizabile în
formă improvizată în acest scop), eventual în apropierea aeroporturilor
Timişoara, Bucureşti - Henri Coandă sau Băneasa şi Constanţa, Comisia de
anchetă răspunde negativ.
3. La întrebarea dacă există
sau au existat persoane deţinute cu sau fără acte în sistemul penitenciar din
România, care ar fi putut să fie asimilate prizonierilor, Comisia de anchetă
răspunde negativ.
4. La întrebarea dacă există posibilitatea unor
fisuri în sistemul de control complet al traficului - civil sau militar - ori
dacă, din neglijenţă, anumite zboruri ar fi putut trece nemonitorizate sau
neînregistrate sau asupra lor nu s-ar fi aplicat procedurile la sol prevăzute
în convenţiile internaţionale, Comisia de anchetă răspunde negativ.
5. La întrebarea dacă ar fi fost posibil ca anumite
instituţii din România să fi participat conştient sau prin omisiune ori
neglijenţă la operaţiuni de transport ilegal de deţinuţi prin spaţiul aerian
sau aeroporturile din România, Comisia de anchetă răspunde negativ.
6. La întrebarea dacă zboruri civile americane sau ale
altor state ar fi putut transporta, lăsa ori ridica persoane care ar fi
asimilate deţinuţilor, pe teritoriul român sau în responsabilitatea
autorităţilor române, potrivit normelor internaţionale, Comisia de anchetă
răspunde negativ.
7. La întrebarea dacă a existat o anchetă profundă
parlamentară pentru stabilirea alegaţiilor media privind existenţa unor centre
de detenţie sau a unor zboruri cu prizonieri ilegali în
România, Comisia de anchetă răspunde pozitiv.
8. La întrebarea privind scopul escalelor în România
ale zborurilor prezentate în cap. 5, Comisia de anchetă are argumente temeinice
pentru a răspunde că ele nu au avut nimic în comun
cu posibile transporturi ilegale de prizonieri pe teritoriul României.
Comisia de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu
privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale
avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României va returna anexele şi
documentele clasificate autorităţilor care le-au clasificat, cu recomandarea
declasificării acestora, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 182/2002
privind protecţia informaţiilor clasificate.