DECIZIE Nr.
1480 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art.
7 alin. (1), art. 9, art. 10, art. 13 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii
obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 20 ianuarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin.
(2), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 10, art. 13 şi art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Cossa Nostra Company" - S.R.L. din
Iaşi în Dosarul nr. 24.934/245/2008 al Judecătoriei laşi, de
Societatea Comercială „Romplus Computer Center" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 8.722/3/2009 şi de Societatea Comercială
„BB International Design" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
5.449/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială, precum şi de Societatea Comercială „Jomar" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.877/300/2008 al Judecătoriei
Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.444D/2009, nr.
3.740D/2009, nr. 4.058D/2009 şi nr. 4.388D/2009, pune în discuţie,
din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră
că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.740D/2009, nr. 4.058D/2009
şi nr. 4.388D/2009 la Dosarul nr. 3.444D/2009, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele: Prin Incheierea din 20 martie,
pronunţată în Dosarul nr. 24.934/245/2008 al Judecătoriei
Iaşi, prin Incheierea din 13 aprilie, pronunţată în Dosarul nr.
8.722/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială, prin Incheierea din 5 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.449/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială, şi prin Incheierea din 7 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.877/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti,
Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin.
(2), art. 7 alin. (1), art. 9, 10, 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cossa Nostra Company" - S.R.L. din Iaşi, Societatea Comercială „Romplus
Computer Center" - S.R.L. din Bucureşti, Societatea Comercială
„BB International Design" - S.R.L. din Bucureşti şi de
Societatea Comercială „Jomar" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii susţin
că art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 extinde în mod artificial cadrul de formulare a cererilor privind
emiterea ordonanţelor de plată pentru recunoaşterea
oricăror creanţe, indiferent de valoarea lor, fără a
ţine seama de necesitatea existenţei unui plafon maximal al
cuantumului creanţelor ce pot fi valorificate pe această cale.
Pe de altă parte, cu toate că dreptul de
proprietate privată nu este un drept absolut, orice ingerinţă
adusă acestuia trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii, şi anume: să aibă un scop legitim, să existe
o justă şi prealabilă despăgubire, să existe un raport
rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate în instituirea
limitării şi scopul vizat, cerinţe care nu sunt respectate în
cazul dispoziţiilor criticate.
De asemenea, autorii mai susţin că, prin
aplicarea textelor de lege criticate, li se încalcă dreptul la
apărare şi la un proces echitabil. Posibilitatea
soluţionării cererii creditorului doar pe baza actelor depuse şi
a explicaţiilor date de acesta împiedică exercitarea dreptului la
apărare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar
şi executarea acestui titlu încalcă dreptul constituţional la
ocrotirea proprietăţii.
Judecătoria Iaşi, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1),
art. 9, art. 10, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, texte de lege care au
următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de
urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani
care rezultă din contracte comerciale.";
- Art. 6 alin. (2): „La cerere se anexează
înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte
înscrisuri doveditoare ale acesteia.";
- Art. 7 alin. (1): „Pentru soluţionarea
cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la
pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi
pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor
ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra
modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată
părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.";
- Art. 9: „(1) Sub sancţiunea decăderii,
debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare.
(2) In cazul în care debitorul contestă
creanţa, instanţa verifică dacă această
contestaţie este întemeiată.
(3) In cazul în care contestaţia este
întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o
încheiere irevocabilă. în această situaţie, creditorul poate
introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.";
- Art. 10: „(1) In cazul în care, ca urmare a
verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor
părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate,
constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o
ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi
termenul de plată.
(2) Dacă debitorul recunoaşte o parte a
pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţă de
plată parţială pentru suma ce corespunde părţii
necontestate a creanţei, stabilind termenul de plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10
zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării
ordonanţei de plată. Judecătorul nu va putea stabili alt termen
de plată decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.
(4) Ordonanţa de plată se va comunica
fiecărei părţi de îndată, potrivit prevederilor Codului de
procedură civilă.";
- Art. 13: „(1) Impotriva ordonanţei de
plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de
la data comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de
către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă.
(3) Cererea în anulare nu suspendă
executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la
cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va
fi fixat de instanţă.
(4) Dacă instanţa învestită admite
cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată,
pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3)
se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă
cererea în anulare este irevocabilă.";
- Art. 14: „(1) Ordonanţa de plată,
devenind irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în
anulare, constituie titlu executoriu.
(2) Impotriva executării silite a
ordonanţei de plată debitorul poate face contestaţie la
executare, potrivit dreptului comun. în cadrul contestaţiei nu se pot
invoca decât aspecte legate de procedura de executare."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 20
alin. (2), art. 21, art. 24, art. 41, art. 44 şi art. 53, precum şi
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia
nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost
adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte
comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de
soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea
obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa
instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se
stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticată. Prevederile de lege
criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al
judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă
instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor.
Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru
explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea
plăţii sumei datorate nu înseamnă ca acesta se
antepronunţă, întrucât hotărârea se va da numai după ce
judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele
propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că
procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv
creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii
de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale,
iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în
urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a
declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe
administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea
contestării de către debitor a ordonanţei de plată şi
reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac. Aşa
fiind, Curtea constată că prevederile art. 2, 7, 10 şi 13 din
ordonanţă nu numai că nu încalcă dreptul la apărare
şi dreptul părţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă,
dau expresie acestor drepturi.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în
precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. II alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art.
9, art. 10, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cossa
Nostra Company" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 24.934/245/2008 al
Judecătoriei laşi, de Societatea Comercială „Romplus Computer
Center" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.722/3/2009 şi de
Societatea Comercială „BB International Design" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 5.449/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială, precum şi de Societatea
Comercială „Jomar" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
11.877/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu