DECIZIE Nr.
137 din 21 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 193 din 13 martie 2008
Ion Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Şerban Simedrea
în Dosarul nr. 4.312/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului
nr.1.453D/2007 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.454D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate,
ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 4.489/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în
acest dosar, autorul excepţiei a transmis Curţii o cerere prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece „nu
are legătură cu soluţionarea cauzei" aflate pe rolul instanţei de
judecată, aceasta sesizând în mod greşit Curtea Constituţională cu o altă
excepţie decât cea invocată, în realitate, de autor. De asemenea, solicită
judecarea excepţiei de neconstitutionalitate invocate în Dosarul nr.
1.453D/2007.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.
1.454D/2007 la Dosarul nr. 1.453D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a-şi exprima
punctul de vedere faţă de excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Acesta
solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că dispoziţiile art. 16
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I pct. 23 din
Legea nr. 262/2007, tocmai în sensul dorit de autorul excepţiei, astfel că noua
redactare a eliminat critica de neconstituţionalitate formulată, aceasta
rămânând, practic, fără obiect.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 2 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.312/2/2007 şi nr. 4.489/2/2007,
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicată de Şerban Simedrea în două
cauze distincte: prima, nr. 4.312/2/2007, prin care, la primele două capete de
cerere din cele patru formulate, solicită Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal să „sesizeze Curtea Constituţională
pentru declararea ca neconstituţională prevederea din Legea nr. 95/2007, art.
unic, pct. 2/2" şi „determinarea preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului să aplice, de urgenţă, din iniţiativa lor personală, prevederile
art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "; a doua cauză, nr. 4.489/2/2007,
prin care solicită aceleiaşi instanţe de judecată să oblige Consiliul Superior
al Magistraturii să răspundă unei petiţii formulate anterior, cap de cerere
pentru soluţionarea căruia cere transmiterea către Curtea Constituţională, spre
competentă soluţionare, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate astfel cum rezultă din
încheierile de sesizare şi notele scrise ale autorului, anexate acestora, se
susţine că dispoziţiile legale cuprinse în teza finală a alin. (1) al art. 16
din Legea nr. 554/2004 contravine normelor constituţionale ale art. 16 alin.
(2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de
lege", ale art. 21 alin. (1) şi (2)
referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) prin care se
garantează dreptul la apărare şi ale art. 124 alin.(2) potrivit cărora „Justiţia
este unică, imparţială şi egală pentru toţi". Aceasta, deoarece textul
de lege prevede obligaţia plăţii despăgubirilor de către persoana fizică
responsabilă de elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ
vătămător, în solidar cu autoritatea publică al cărei funcţionar acesta este,
fără însă ca autoritatea publică să fie parte în proces şi care poate fi
condamnată în lipsă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal, prin cele două
încheieri cu conţinut identic, opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate reprezentând, de fapt,
„garanţii procedurale ale răspunderii administrativ patrimoniale angajate în
ipoteza vătămării drepturilor şi intereselor persoanei printr-un act
administrativ emis de o autoritate publică printr-o persoană fizică din cadrul
său".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în
argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţia legală criticată constituie
o garanţie a acoperirii prejudiciului produs, fiind în beneficiul persoanei
vătămate existenţa unei „solidarităţi" între persoana fizică şi
autoritatea publică. Totodată, textul de lege se referă la cererile în justiţie
care pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la
elaborarea, emiterea sau încheierea actului, ori, după caz, care se face
vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau
la un interes legitim, cuvântul „şi" sugerând, în primul rând, o acţiune
principală îndreptată împotriva autorităţii publice care a emis actul
administrativ.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, consideră că prevederile
art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, modificate prin art. I pct.
23 din Legea nr. 262/2007, nu contravin normelor art. 16, art. 21 alin. (2),
art. 24 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 16 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7
decembrie 2004, prevederi ce au fost modificate prin art. I pct. 23 din Legea
nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510
din 30 iulie 2007. In realitate, din motivarea autorului excepţiei reiese că
acesta are în vedere doar prevederile cuprinse în art. 16 alin. (1) teza finală
din Legea nr. 554/2004, astfel că acestea reprezintă obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate. Art. 16 din legea criticată, intitulat „Introducerea
în cauză a funcţionarului", prevede, la alin. (1), următoarele:
„(1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege
pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la
elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face
vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau
la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru
prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. In cazul în care acţiunea se admite,
persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu
autoritatea publică pârâtă."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la
justiţie, ale art. 24 alin. (1) prin care se garantează dreptul la apărare şi
ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine că autorul acesteia nu este nemulţumit de instituirea,
în sine, a răspunderii persoanei fizice vinovate pentru elaborarea, emiterea
sau încheierea unui act ori, după caz, pentru refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept
subiectiv sau la un interes legitim, şi nici de solicitarea plăţii unor
despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, ca şi condiţie a
existenţei unei astfel de răspunderi, acestea fiind soluţiile legislative
conţinute de art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Nemulţumirea autorului excepţiei rezidă în aceea că
autoritatea publică angajatoare a persoanei fizice împotriva căreia s-a
formulat cererea în justiţie este obligată la plata în solidar a acelor
despăgubiri, fără ca ea să fie parte în proces. Rezultă, în opinia sa, că
„autoritatea publică respectivă este mai prejos de lege, fiind sancţionată fără
a fi parte în proces", şi este „forţată să se adreseze justiţiei pentru
apărarea intereselor sale legitime, eventual, după ce a fost condamnată",
fără a putea exercita în faţa instanţei dreptul său la apărare. Justiţia îşi
pierde astfel caracterul de imparţialitate şi egalitate pentru toţi.
Faţă de această critică, Curtea constată că întreaga
argumentare a excepţiei se fundamentează pe forma anterioară a art.16 alin. (1)
teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cea care
conţinea sintagma „autoritate publică respectivă", referindu-se la
solidaritatea dintre aceasta şi persoana vinovată şi obligată la plata
despăgubirilor acordate de instanţă. Acest text de lege a fost modificat prin
art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 de modificare şi completare a Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Intervenţia legislativă nu a
modificat soluţia juridică de principiu anterior conţinută, însă a avut în
vedere chiar sintagma criticată de autorul excepţiei, în sensul că aceasta a
fost înlocuită cu cea de „autoritate publică pârâtă". Prin urmare, persoana juridică angajatoare,
obligată la plata despăgubirilor în solidar cu persoana vinovată, are, în virtutea raportului de prepuşenie dintre
aceasta şi angajat, calitate procesuală.
Totodată, se constată că, la data ridicării excepţiei
de neconstituţionalitate prin Incheierea din 2 octombrie 2007, textul de lege
criticat suferise deja modificările introduse prin Legea nr. 262/2007, acestea
intrând în vigoare în 2 august 2007.
In consecinţă, Curtea constată că textul de lege
criticat a fost modificat exact în sensul criticilor formulate de autorul
excepţiei, care astfel au rămas, practic, fără obiect. In temeiul art. 29 alin.
(1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să
fie respinsă ca inadmisibilă.
In ceea ce priveşte observaţia autorului excepţiei
legată de faptul că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate prin
Incheierea din 2 octombrie 2007 în Dosarul nr. 4.312/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îl constituie,
în realitate, dispoziţiile „art. unic pct. 2/2 din Legea nr. 95/2007" şi
solicitarea acestuia ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce face
obiectul Dosarului nr. 1.454D/2007 al Curţii Constituţionale, să fie respinsă
ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea
constată că pretinsa eroare a instanţei de judecată nu poate fi îndreptată în
faţa instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o
încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei
asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi", iar
potrivit art. 29 alin. (6) din aceeaşi lege, „ (...) Incheierea poate fi
atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore
de la pronunţare. (...)".
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Şerban Simedrea
în dosarele nr. 4.312/2/2007 şi nr. 4.489/2/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi