DECIZIE Nr. 124 din 1 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 24 martie 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 334 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Valentin Nedelcu in Dosarul nr. 1.854/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I
penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public,
facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul 1.854/2003,
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de
procedura penala. Exceptia a fost ridicata de inculpatul Valentin Nedelcu in
dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile
art. 334 din Codul de procedura penala, referitoare la schimbarea incadrarii
juridice in cursul judecatii, sunt neconstitutionale, deoarece incalca
urmatoarele prevederi din Legea fundamentala: ale art. 20, referitoare la
tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3),
privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11), privind
prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la
aparare, ale art. 124 alin. (1) si (2), referitoare la infaptuirea justitiei,
precum si ale art. 131 alin. (1), privind rolul Ministerului Public. De
asemenea, autorul exceptiei apreciaza ca dispozitiile art. 334 din Codul de
procedura penala contravin si prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d)
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. In sustinerea exceptiei se arata ca prevederile art. 371 din
Codul de procedura penala stabilesc limitele in care instanta trebuie sa
desfasoare judecata cauzei, iar stabilirea acestor limite se realizeaza
exclusiv de procuror prin rechizitoriu. In opinia autorului exceptiei,
schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare a instantei
aduce atingere dreptului inculpatului la aparare si il pune pe judecator intr-o
situatie de incompatibilitate, intrucat acesta isi exprima parerea cu privire
la solutia care ar putea fi data in cauza, contrar dispozitiilor art. 47 alin.
(2) din Codul de procedura penala.
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala si-a exprimat opinia in sensul ca
dispozitiile de lege criticate sunt in deplina concordanta cu prevederile Legii
fundamentale.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca sustinerile autorului exceptiei privind
neconstitutionalitatea prevederilor art. 334 din Codul de procedura penala sunt
neintemeiate, deoarece aceste dispozitii de lege au rolul de a garanta aflarea
adevarului sub toate aspectele, pe baza de probe, potrivit principiului aflarii
adevarului in procesul penal (art. 3 din Codul de procedura penala). De
asemenea, arata ca punerea in discutie a schimbarii incadrarii juridice in
cursul judecatii nu este atributul exclusiv al instantei de judecata, astfel
cererea privind schimbarea incadrarii juridice este unul dintre mijloacele de
aparare aflate la dispozitia inculpatului, existand posibilitatea ca prin acest
mijloc sa se creeze o situatie mai usoara inculpatului. In sfarsit, Guvernul
apreciaza ca prevederile art. 334 din Codul de procedura penala asigura toate
garantiile necesare unui proces echitabil si exercitarii dreptului la aparare,
fiind in acord si cu dispozitiile art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu aduc
atingere prevederilor art. 21 alin. (3) si ale art. 20 alin. (1) din Legea
fundamentala, raportate la dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu inlatura
posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile si garantiile
procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de o
instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen
rezonabil. Totodata, arata ca impartialitatea judecatorului nu este afectata
atunci cand la propunerea unei parti sau a procurorului, conform procedurii
stabilite de lege, instanta dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei
inculpatului, intrucat orice hotarare adoptata se fundamenteaza pe aprecierea
probelor existente in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului
exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29
din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
334 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Daca in
cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de
sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie
noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara
lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati
apararea."
In esenta, se contesta constitutionalitatea prevederilor art. 334 din Codul
de procedura penala, prin aceea ca sunt incalcate dispozitiile constitutionale
ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului,
ale art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23
alin. (11), privind prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 alin. (1),
referitoare la dreptul la aparare, ale art. 124 alin. (1) si (2), referitoare
la infaptuirea justitiei, precum si ale art. 131 alin. (1), privind rolul
Ministerului Public. In sustinerea exceptiei autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala contravin principiului
stabilit in art. 317 din Codul de procedura penala, referitor la obiectul
judecatii. De asemenea, in argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se invoca
si incalcarea prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil.
Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca fiind neintemeiata
sustinerea autorului exceptiei, conform careia dispozitiile art. 334 din Codul
de procedura penala contravin principiului stabilit in art. 317 din Codul de
procedura penala, referitor la obiectul judecatii. Potrivit prevederilor art.
317 din Codul de procedura penala, notiunea de obiect al judecatii vizeaza
numai persoana inculpatului si faptele pentru care este trimis in judecata,
aspecte precizate fie prin rechizitoriu, fie prin plangerea prealabila a
persoanei vatamate adresata direct instantei de judecata. Rezulta ca instanta
de judecata nu este tinuta de incadrarea juridica data faptei prin actul de
sesizare. Dispozitiile art. 317 din Codul de procedura penala au rolul de a
stabili competenta functionala a instantelor judecatoresti, instituind principiul
potrivit caruia instanta nu se sesizeaza din oficiu in ceea ce priveste fapta
si persoana inculpatului.
Pe de alta parte, se constata ca schimbarea incadrarii juridice a faptei
este un act procesual necesar in cazurile in care rechizitoriul a retinut din
eroare o anumita incadrare sau atunci cand in cursul judecatii apar elemente
noi de natura sa determine o alta incadrare juridica decat cea data prin actul
de sesizare a instantei.
Initiativa schimbarii incadrarii juridice a faptei, indiferent daca are loc
in fata primei instante sau in judecarea cailor de atac, apartine instantei de
judecata, partilor, precum si procurorului. Acest drept al partilor si al
procurorului de a solicita instantei modificarea cadrului procesual rezulta din
prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedura penala, norma de aplicatie
generala, conform careia, "In cursul judecatii, procurorul si oricare
dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii".
Dispozitia legala criticata impune instantei obligatia de a pune in
discutie noua incadrare si de a atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa
ceara acordarea ragazului necesar pentru a-si pregati apararea. Sub acest
aspect se retine ca aceste obligatii care incumba instantei judecatoresti reprezinta
veritabile garantii ale dreptului la aparare si ale dreptului la un proces
echitabil.
Totodata, sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile art.
334 din Codul de procedura penala aduc atingere independentei si
impartialitatii instantei de judecata, este de asemenea neintemeiata. Se
constata ca prevederile legale criticate nu numai ca nu ingradesc independenta
si impartialitatea instantei, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia
principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constitutie, conform caruia
"Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Astfel,
instanta judecatoreasca, in virtutea rolului sau activ, consacrat de art. 4 din
Codul de procedura penala, are obligatia de a pune in discutia partilor o noua
incadrare juridica, ori de cate ori in cursul judecatii se considera ca
incadrarea data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata. Sub acest
aspect impartialitatea judecatorului nu este afectata atunci cand, la
propunerea unei parti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege,
dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului, intrucat orice
hotarare adoptata se fundamenteaza pe aprecierea probelor existente in cauza.
Cu acest prilej instanta nu isi exprima parerea cu privire la solutia care ar
putea fi data in cauza, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci face aplicarea
principiilor procesual penale, in special a principiului aflarii adevarului.
Schimbarea incadrarii juridice apare ca necesara tocmai pentru a se asigura o
solutionare corecta a cauzei, in cadrul unui proces echitabil.
In aceeasi ordine de idei se constata ca, pentru motivele aratate mai sus,
nu se poate retine nici incalcarea prevederilor art. 20 din Constitutie
raportate la dispozitiile art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, textele
legale criticate fiind in deplina concordanta cu principiul fundamental privind
dreptul persoanei la un proces echitabil.
Prevederile art. 334 din Codul de procedura penala nu contravin nici
principiului prezumtiei de nevinovatie, intrucat prin schimbarea incadrarii
juridice instanta nu se pronunta asupra existentei faptei si a vinovatiei
inculpatului. Asadar, nu se poate vorbi de pronuntarea unei solutii in procesul
penal.
Cat priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din
Codul de procedura penala fata de art. 131 alin. (1) din Legea fundamentala,
privind rolul Ministerului Public, se constata ca acestea nu au relevanta in
cauza.
De altfel, dispozitiile normative criticate au mai fost supuse controlului
de constitutionalitate, concretizat in Decizia nr. 83 din 14 martie 2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie
2002. Chiar daca, in solutionarea acestei exceptii, Curtea a examinat
constitutionalitatea art. 334 din Codul de procedura penala in raport cu alte
prevederi din Legea fundamentala decat cele invocate de autorul exceptiei de
fata, instanta de contencios constitutional a analizat textul criticat si din
perspectiva incalcarii dreptului la aparare si a dreptului la un proces
echitabil, precum si a atingerii independentei si impartialitatii instantei de
judecata, stabilind ca acestea nu sunt nesocotite.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si ale art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Valentin Nedelcu in Dosarul nr.
1.854/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 1 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu