DECIZIE Nr.
1193 din 24 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87, 88 si 90 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciara internationala în materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 731 din 28 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie
ridicată de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa -
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei şi asistat de apărătorul ales, domnul Ionel Oprişan din cadrul
Baroului Giurgiu, cu delegaţie la dosar.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei solicită
admiterea excepţiei, arătând că, din punctul său de vedere, ar trebui ca
mandatul de arestare a unui cetăţean român pentru o faptă comisă pe teritoriul
altui stat să fie emis de autorităţile române. Autorul excepţiei nu mai are
nimic de adăugat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 259/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87, 88 şi 90 din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie
ridicată de Radu Stan în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 17, art. 19 alin. (2), art. 21 alin.
(3), art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 24, deoarece creează o situaţie de
inegalitate între persoanele puse în situaţia de a fi arestate. In lipsa
oricărui mijloc de control din partea statului asupra valabilităţii ordinului
de încarcerare şi cu privire la garanţiile în ceea ce priveşte echitatea
procedurilor în urma cărora acesta a fost emis, dreptul cetăţenilor români la
un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul la libertate şi siguranţa
persoanei sunt golite de conţinut, fiind eliminată totodată prezumţia de
nevinovăţie şi nesocotită chiar suveranitatea statului român în materie penală.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie arată că
prevederile legale răspund normelor constituţionale şi celor europene adoptate
de România.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 87 referitoare la Condiţii speciale de
executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare, art.
88 referitoare la Motive de refuz al executării şi art. 90 referitoare
la Procedura de executare a mandatului european de arestare din Legea
nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din
1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 224/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, şi prin
Legea nr. 222/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
758 din 10 noiembrie 2008.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autoritatea judecătorească română chemată să execute un mandat
european de arestare poate hotărî asupra predării, dar nu poate să se pronunţe
cu privire la temeinicia măsurii preventive sau a hotărârii judecătoreşti
pronunţate în statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a
hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se
va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă, unde persoana
solicitată va beneficia de toate garanţiile procesuale existente.
Aşa fiind, Curtea constată că protecţia invocată de
autorul excepţiei nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru
faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, judecătorul român
hotărând asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii, numai după ce
a verificat, în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare
referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţă cu privire la
temeinicia urmăririi sau condamnării djspuse de autoritatea străină ori asupra
oportunităţii arestării. In caz contrar, s-ar aduce atingere principiului
referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale. Totodată, este de
semnalat că nu poate fi pus semnul egalităţii între privarea de libertate
dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusă ca
urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român
în condiţiile Codului de procedură penală.
De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în
vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură
privativă de libertate temporară, în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia
României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art.
21 şi 24, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui
proces echitabil, sens în care poate invoca unul dintre motivele de refuz al
executării, are dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului
european de arestare, are dreptul de a fi audiată şi asistată de un apărător
ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacă nu înţelege ori nu
vorbeşte limba română şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva
hotărârii referitoare la arestare etc.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 87, 88 şi 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în
Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru