Decizia Nr.113 din 09.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Petru Mureşan în Dosarul nr. 33/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.376D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată, în principal, că aspectele reclamate de autorul excepţiei ca fiind contrare normelor şi principiilor fundamentale atrag, în realitate, competenţa exclusivă a instanţei de judecată, în exercitarea atribuţiilor sale de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate la împrejurările speţei deduse soluţionării. În subsidiar, susţine că acestea nu contravin dreptului la apărare şi nici dreptului la un proces echitabil, astfel cum a arătat Curtea Constituţională în Decizia nr. 165 din 8 februarie 2011, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 33/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Petru Mureşan într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (denumit în continuare CNSAS).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele argumente:

– lipsa competenţei materiale a instanţelor de contencios, care, sesizate în orice mod şi de orice petent/instituţie sau entitate, nu pot examina aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele specifice militare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, actele de comandament militar sunt excluse din sfera actelor administrative ale autorităţilor publice asupra cărora instanţele de contencios administrativ îşi exercită controlul judecătoresc;

– încălcarea gravă a principiului prezumţiei de nevinovăţie în ceea ce priveşte cadrele fostului Departament al Securităţii Statului. Dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 lasă loc unei interpretări abuzive, în sensul că pun semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii, pe de o parte, şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pe de altă parte. Totodată, art. 2 din ordonanţa de urgenţă atacată creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică, pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a se stabili vreo formă de vinovăţie, instituind astfel ideea de prezumţie de vinovăţie colectivă asupra tuturor lucrătorilor fostei Securităţi, doar ca urmare a apartenenţei la această structură, aspect ce produce prejudicii demnităţii şi integrităţii unor persoane nevinovate, inclusiv prejudicii de ordin material. Or, ofiţerii au desfăşurat activităţi în cadrul atribuţiilor de serviciu, în conformitate cu actele normative din acea perioadă, metodologia de lucru fiind caracteristică tuturor serviciilor de informaţii;

– acordarea unor atribuţii jurisdicţionale CNSAS, printr-un abuz de reglementare juridică, ceea ce nesocoteşte şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008. Deşi CNSAS trebuie să fie doar un „depozitar şi un administrator“ al dosarelor şi documentelor întocmite de fosta Securitate, aceasta se substituie, în realitate, unei instanţe judecătoreşti, prin competenţele legale pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 i le atribuie, astfel: să verifice documentele şi informaţiile referitoare la o anumită persoană şi, implicit, să analizeze şi să stabilească forţa probantă a acestora, pentru a le prezenta ulterior instanţei de judecată [art. 6 alin. (1)], să întocmească note de constatare cu privire la calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii [art. 7 alin. (1)], să promoveze acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii [art. 8 alin. (1) lit. a)], să participe la procese [art. 8 alin. (1) lit. a), art. 11 alin. (1) şi (2)], să depună la dosarul cauzei copii certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS [art. 11 alin. (3)], să utilizeze şi alte categorii de surse, precum arhive străine sau mărturiile unor cetăţeni străini [art. 15 alin. (2)]. Prin utilizarea mărturiilor unor cetăţeni străini, CNSAS administrează, în realitate, probe, pe baza cărora adoptă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii, care implică ipso facto şi vinovăţia de „poliţie politică“, având, deci, rolul unei „prime instanţe“ cu atribuţii jurisdicţionale propriu-zise în stabilirea existenţei unei vinovăţii. Instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice, ulterior, ceea ce deja a constatat această instituţie;

– subrogarea CNSAS în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Dreptul de a introduce acţiuni, în calitate de reclamant, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia trebuie să aparţină în exclusivitate cetăţeanului care se consideră vătămat într-un drept al său ca urmare a eventualelor acţiuni abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate, singurul în măsură să aprecieze asupra prejudiciilor suferite. Or, CNSAS nu este mandatat în acest sens, pentru fiecare caz în parte, astfel cum dispun prevederile procesual civile referitoare la reprezentarea părţilor în proces. Atât art. 21 alin. (1), cât şi art. 52 alin. (1) din Constituţie - norme restrictive - condiţionează calitatea de beneficiar al accesului liber la justiţie, sau altfel spus, calitatea procesual activă, de apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime proprii. Art. 8 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată, conferind CNSAS calitate procesual activă, extinde în mod nepermis sfera titularilor de drept dincolo de limitele sale constituţionale. Este adevărat că, potrivit actului normativ criticat, acţiunea CNSAS este subsecventă sesizării persoanei fizice, titular al dreptului de acces liber la justiţie, care, astfel, ar fi mandatat această instituţie să acţioneze în numele şi interesul său, însă asemenea construcţie este invalidată de o serie de principii şi concepte juridice fundamentale, ca şi de economia întregii reglementări căreia i se subordonează, deoarece ar însemna că obligaţia autorităţilor de a răspunde la petiţii, consacrată de art. 51 din Constituţie, să se convertească în posibilitatea autorităţilor de a se substitui petiţionarului şi a exercita, în numele şi interesul acestuia, dreptul de acces liber la justiţie. Mai mult, dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, este transformat, astfel, într-o obligaţie, ceea ce contravine însăşi normei constituţionale care îl afirmă;

– subrogarea de către CNSAS şi a instituţiei Avocatului Poporului, contrar dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie;

– încălcarea dreptului la apărare a fostului Departament al Securităţii Statului în faţa Colegiului CNSAS. În cazul verificării efectuate de CNSAS la cerere, cetăţeanul verificat nu are posibilitatea să se apere în faţa Colegiului care, de fapt, desfăşoară o procedură jurisdicţională, ci doar în faţa Curţii de Apel Bucureşti, cu ocazia soluţionării procesului referitor la acţiunea în constatare, promovată ulterior de CNSAS;

– desemnarea ca unică instanţă de judecată a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, respectiv a Curţii de Apel - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ceea ce îngrădeşte posibilitatea persoanelor verificate de a-şi exercita dreptul la o instanţă de judecată apropiată de domiciliul lor şi creează o situaţie discriminatorie a acestei categorii în comparaţie cu persoanele care au posibilitatea să conteste o adeverinţă, precum cele prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată, în faţa altor instanţe de contencios administrativ din ţară, competente teritorial. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt în deplin acord cu normele constituţionale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază, în acord cu punctele de vedere exprimate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate următoarele norme constituţionale: art. 1 alin. (3) care consacră principiul statului de drept, democratic şi social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară, art. 55 - Apărarea ţării, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti. De asemenea, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt invocate art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii a mai fost supusă controlului de constituţionalitate în integralitatea sa. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanţă de urgenţă s-a realizat o reconfigurare a CNSAS ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. În condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere CNSAS rolul de instanţă extraordinară. Totodată, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut cu acelaşi prilej că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă definesc noţiunea de „lucrător al Securităţii“ şi explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri sau subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitare comuniste. Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS. Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. De asemenea, pronunţându-se, prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, asupra prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 care reglementează competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece acest text de lege nu instituie niciun privilegiu şi nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Întrucât faţă de cele analizate de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa la care s-a făcut referire, autorul prezentei excepţii nu a relevat elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acesteia, Curtea constată că cele reţinute în deciziile amintite îşi menţin valabilitatea. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Petru Mureşan în Dosarul nr. 33/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi