Decizia Nr.11 din 16.01.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 121 din 18 februarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 6.045/99/2013 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 613D/2013.La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi părţile Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Iaşi şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 3.054/2013 CA din 20 august 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.045/99/2013, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.Excepţia a fost ridicată de Iulian Manole cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat obligarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi şi a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Iaşi la plata indemnizaţiei lunare şi a bugetului personal complementar prevăzute de art. 58 alin. (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 448/2006 începând cu data de 12 februarie 2012.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care exceptează de la acordarea indemnizaţiei şi a bugetului personal prevăzute în art. 58 alin. (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 448/2006 persoanele reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei, contravin prevederilor constituţionale referitoare la protecţia persoanelor cu handicap, dreptul la ocrotirea sănătăţii şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, arată că aceste dispoziţii de lege creează o discriminare nejustificată între persoanele cu handicap sub aspectul dreptului de a beneficia de drepturile băneşti amintite.Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, pe perioada executării pedepsei, autorul excepţiei se află în custodia autorităţilor statului, beneficiind de tratament medical şi asistenţă medicală. Astfel, acordarea ajutoarele băneşti nu mai este justificată atât timp cât motivele pentru care acestea se acordă sunt suplinite de autorităţi. De altfel, consideră că reclamantul ar putea viza caracterul efectiv al tratamentului medical acordat sau al asistenţei medicale, aspecte ce relevă faptul că dispoziţia legală criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că opţiunea legiuitorului are la bază considerente de oportunitate socială şi morală. În plus, în perioada detenţiei persoana cu handicap beneficiază de tratament medical şi asistenţă medicală, iar acordarea prestaţiilor sociale nu se mai justifică, deoarece acea persoană nu are nevoie de un suport în vederea integrării sociale, fiind în grija autorităţilor, izolată de societate pentru săvârşirea unor fapte care au adus atingere unor valori sociale fundamentale, ocrotite de legea penală.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că exceptarea persoanelor cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate de la acordarea indemnizaţiei lunare şi a bugetului personal complementar este justificată de faptul că aceste persoane se află în custodia autorităţilor statului şi beneficiază oricum de tratament medical şi asistenţă medicală. Prin urmare, fiind vorba de un drept suplinit de autorităţi este firesc ca această indemnizaţie să nu se mai acorde.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, dispoziţii potrivit cărora „Nu pot beneficia de prevederile alin. (4): [...]b)persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 2, 7 şi 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai fost supusă analizei de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.134 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, Curtea a reţinut că „excepţia instituită de legiuitor are în vedere faptul că, în perioada arestării, deţinerii ori reţinerii, statul va acorda un regim special persoanelor cu handicap, astfel că prestaţiile sociale de care ar urma să beneficieze aceste persoane, potrivit art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, se regăsesc, în fapt, în măsurile speciale prin care administraţia penitenciarelor sau a locurilor de arest asigură protecţia persoanelor cu handicap.“ În plus faţă de cele statuate prin decizia mai sus amintită, Curtea reţine că, potrivit art. 5 pct. 10 şi 19 din Legea nr. 448/2006, bugetul personal complementar stabileşte limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcţie de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse şi a taxei pentru abonamentul la curentul electric, în timp ce indemnizaţia avută în vedere constituie prestaţia socială lunară reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de şanse, asigurarea unei vieţi autonome şi favorizarea incluziunii lor sociale. Curtea constată, aşadar, că aceste drepturi băneşti nu sunt acordate în vederea asigurării îngrijirii medicale ori procurării de medicamente de care persoanele cu handicap au nevoie, ci mai degrabă pentru a compensa dificultăţile pe care acestea le au în ceea ce priveşte incluziunea socială şi pentru a facilita acest proces. De asemenea, ţinând cont de capacitatea redusă a acestor persoane de a desfăşura o activitate în vederea obţinerii unor venituri suficiente acoperirii tuturor nevoilor de trai, bugetul personal complementar vine să suplimenteze veniturile, în vederea decontării taxei de abonament radio/TV şi a abonamentului telefonic. În ceea ce priveşte persoanele aflate în arest, detenţie sau condamnate la o închisoare privativă de libertate, exercitarea drepturilor pentru care aceste sume de bani sunt acordate este însă limitată, dacă nu chiar lipsită de substanţă, fiind greu de imaginat modul în care persoana privată de libertate ar putea realiza incluziunea socială şi egalizarea şanselor ei prin folosirea unor venituri băneşti suplimentare în contextul avut în vedere. De asemenea, dreptul la informaţie se realizează în modalităţile asigurate şi puse la dispoziţie de administraţia penitenciarelor, potrivit art. 41 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. În ceea ce priveşte dreptul la convorbiri telefonice, acesta se realizează în condiţiile art. 47 din Legea nr. 275/2006, condiţii ce au în vedere asigurarea securităţii locului de detenţie şi care nu se pot realiza decât „de la telefoanele publice cu cartelă instalate în penitenciare“, astfel că nu se justifică acordarea sumei pentru decontarea abonamentului telefonic. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 6.045/99/2013 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 ianuarie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea