ORDIN   Nr. 639 din 18 mai 2009

privind publicarea acceptarii Standardului calitatii pentru acoperirile de protectie de la tancurile destinate balastarii cu apa de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave si de la spatiile din dublu bordaj al vrachierelor, adoptat de Organizatia Maritima Internationala prin Rezolutia MSC.215(82) a Comitetului Securitatii Maritime din 8 decembrie 2006

ACT EMIS DE: MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 417 din 18 iunie 2009

Având în vedere prevederile art. 1 şi 2 din Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.029/2008 privind publicarea acceptării amendamentelor la Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, aşa cum a fost amendată, adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin anexa 1 la Rezoluţia MSC.216(82) a Comitetului Securităţii Maritime din 8 decembrie 2006,

în temeiul prevederilor art. 12 lit. b) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 pct. 18 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările ulterioare,

ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se publică Standardul calităţii pentru acoperirile de protecţie de la tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor, adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.215(82) a Comitetului Securităţii Maritime din 8 decembrie 2006, standard intrat în vigoare pentru România la data de 1 iulie 2008, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Autoritatea Navală Română va lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor specifice cuprinse în anexa la prezentul ordin.

(2) Competenţele ce revin Autorităţii Navale Române privind determinarea conformităţii cu standardul calităţii prevăzut la art.1 pot fi delegate, total sau parţial, unei organizaţii recunoscute în conformitate cu prevederile legale naţionale şi comunitare în vigoare.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Marin Anton,

secretar de stat

ANEXĂ

REZOLUŢIA   MSC.215(82)

(adoptată la 8 decembrie 2006)

Standardul calităţii pentru acoperirile de protecţie de la tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor

Comitetul Securităţii Maritime,

amintind art. 28(b) din Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Internaţionale, referitor la funcţiile Comitetului,

notând amendamentele la regulile II-1/3-2 şi XII/6 din Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS), astfel cum a fost amendată (denumită în continuare Convenţia), adoptate prin Rezoluţia MSC.216(82), privind acoperirile de protecţie de la tancurile destinate balastării cu apă de mare şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor,

notând, de asemenea, că regula II-1/3-2 mai sus menţionată prevede că acoperirile de protecţie vizate trebuie să satisfacă cerinţele din Standardul calităţii pentru acoperirile de protecţie de la tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor (denumit în continuare Standardul calităţii pentru acoperirile de protecţie),

recunoscând faptul că Standardul calităţii pentru acoperirile de protecţie mai sus menţionat nu este menit să împiedice dezvoltarea de tehnologii noi sau inovatoare, care prevăd sistemele alternative,

luând în considerare, la cea de-a 82-a sesiune a sa, textul Standardului calităţii pentru acoperirile de protecţie propus,

1. adoptă Standardul calităţii pentru acoperirile de protecţie de la tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor, al cărui text este prevăzut în anexa la prezenta rezoluţie;

2. invită guvernele contractante la Convenţie să noteze că Standardul calităţii pentru acoperirile de protecţie produce efect la 1 iulie 2008 în cazul în care regulile II-1/3-2 şi XII/6 din Convenţie vor intra în vigoare;

3.  solicită secretarului general să transmită copii certificate ale prezentei rezoluţii şi textul Standardului calităţii pentru acoperirile de protecţie cuprins în anexă tuturor guvernelor contractante la Convenţie;

4.  solicită în plus secretarului general să transmită copii ale prezentei rezoluţii şi ale anexei sale tuturor membrilor Organizaţiei care nu sunt guverne contractante la Convenţie;

5.  invită guvernele să încurajeze dezvoltarea de tehnologii inovatoare care au ca scop furnizarea de sisteme alternative şi de a informa Organizaţia cu privire la orice rezultat concret.

ANEXA la Rezoluţia MSC.215(82)

STANDARDUL   CALITĂŢII

pentru acoperirile de protecţie de la tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor

1.  Obiectul

Prezentul standard prevede cerinţe tehnice aplicabile pentru acoperiri de protecţie pentru tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave cu un tonaj brut de cel puţin 500 şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor cu o lungime mai mare sau egală de 150 m1, pentru care contractul de construcţie este încheiat, la care chila este pusă ori a căror livrare se efectuează la datele sau după datele menţionate în regula II-1/3-2 din Convenţia SOLAS adoptate prin Rezoluţia MSC.216(82).

2.  Definiţii

In sensul prezentului standard, se aplică următoarele definiţii:

2.1.  tancuri de balast sunt aşa cum sunt definite în Liniile directoare privind alegerea, aplicarea şi întreţinerea sistemelor anticorosive ale tancurilor de balast cu apă de mare, adoptate de Organizaţie prin Rezoluţia A.798(19), şi în Instrucţiunile privind programul intensificat de inspecţii efectuate cu ocazia inspecţiilor la vrachiere şi petroliere [Rezoluţia A.744(18), aşa cum a fost modificată];

2.2. punctul de rouă este temperatura la care vaporii de apă din aer devin saturaţi şi încep să condenseze;

2.3. DFT este grosimea peliculei uscate;

2.4.  pulberi de praf sunt particule prezente pe suprafaţa pregătită pentru vopsire ce provin de la decapare sau alte metode de pregătire a suprafeţei ori care rezultă în urma acţiunii mediului;

2.5.  şlefuirea marginilor este tratamentul marginilor înainte de cea de-a doua fază de pregătire a suprafeţelor;

2.6.  stare de protecţie „BUNĂ" este starea acoperirii ce prezintă câteva mici puncte de rugină, aşa cum este definită în Rezoluţia A.744(18);

2.7. acoperire dură este o acoperire de protecţie care suferă o transformare chimică de uscare sau o bună acoperire ce nu suferă o reacţie de uscare în aer şi care poate fi utilizată pentru întreţinere. Poate fi organică sau anorganică;

2.8.   NDFT este grosimea nominală a peliculei uscate. Regula 90/10 înseamnă că 90% din toate grosimile măsurate trebuie să fie egale sau mai mari decât NDFT, iar restul de 10% din grosimi nu sunt în niciun caz mai mici de 0,9 x NDFT;

2.9.  primul strat este primul strat de acoperire a sistemului aplicat în şantierul naval după primul strat aplicat în atelier;

2.10.  stratul aplicat în atelier este acoperirea primară de preconstrucţie care este aplicată pe tablele de oţel, de multe ori în fabrici automatizate (şi înainte de primul strat al unui sistem de acoperire);

2.11. acoperiri bandă este aplicarea de vopsea a marginilor, sudurilor, zonelor cu acces dificil etc, pentru a asigura o bună aderenţă la vopsea şi o corectă grosime a vopselei în zonele critice;

2.12.  durata nominală de viaţă este numărul de ani pentru care acest sistem de acoperire este proiectat să dureze;

2.13.   fişa tehnică este fişa de date privind produsele producătorului de vopsea, care conţine instrucţiunile tehnice detaliate şi informaţii relevante despre acoperire şi despre aplicarea sa.

3. Principii generale

3.1. Capacitatea unui sistem de acoperire pentru a ajunge la întreaga durată nominală de viaţă depinde de tipul sistemului de acoperire, de pregătirea oţelului, precum şi de aplicare, de inspecţia şi întreţinerea acoperirii. Toate aceste elemente contribuie la o bună calitate a sistemului de acoperire.

3.2.  Inspecţia de pregătire a suprafeţelor şi a procesului de aplicare a acoperirii trebuie să fie aprobate de comun acord de către proprietarul navei, şantierul naval şi fabricantul acoperiri şi să fie prezentat, la sfârşitul examinării, Administraţiei2. Administraţia poate, dacă ea solicită, să participe la procesul de acord. Dovezile justificative ale inspecţiei trebuie să fie înregistrate şi incluse în dosarul tehnic de acoperire (a se vedea paragraful 3.4).

3.3. In urma examinării standardului stabilit la secţiunea 4, trebuie luate în considerare următoarele elemente:

.1 este important ca constructorul navei să respecte cu stricteţe specificaţiile, procedurile şi diferitele etape ale procesului de aplicare a acoperirii (printre care pregătirea suprafeţei) pentru a se evita orice descompunere şi/sau deteriorare prematură a sistemului de acoperire;

.2 se poate ameliora calitatea acoperirii adoptând, în stadiul proiectării navei, măsuri constând, spre exemplu, în reducerea tăieturilor în zigzag, utilizării profilurilor laminate, evitării configuraţiilor geometrice complexe şi asigurarea că configuraţia structurii permite un acces uşor cu unelte şi facilitează operaţiile de curăţare, de golire şi uscare a spaţiului destinat acoperirii; şi

.3 standardul calităţii acoperirii enunţate în prezentul document se bazează pe experienţa producătorilor, şantierelor navale şi a operatorilor navali; nu se presupune să fie excluse alte sisteme de acoperire adecvate, cu condiţia ca acestea din urmă să asigure un grad de performanţă cel puţin echivalent cu al celui care este specificat în acest standard. Criteriile de acceptare aplicabile altor sisteme sunt indicate în secţiunea 8.

3.4. Dosarul tehnic de acoperire

3.4.1. Specificarea sistemului de acoperire aplicat pe tancurile destinate balastării cu apă de mare şi spaţiilor din dublu bordaj, dosarele despre activitatea de acoperire efectuată de şantierul naval şi de proprietarul navei, criteriile detaliate despre selecţia acoperirii, observaţiile executării lucrărilor, în special întreţinerea şi reparaţiile3, trebuie să fie înregistrate în dosarul tehnic de acoperire, care trebuie să fie examinat de către Administraţie.

1  Prezentul standard se aplică doar tancurilor destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor care sunt construite din oţel.

2 In conformitate cu regula I/6 din Convenţia SOLAS şi în scopul acestui standard, Administraţia poate să împuternicească un organism recunoscut acţionând în numele său pentru a verifica conformitatea cu prezentul standard.

3 Directive de elaborat de către Organizaţie.

3.4.2. Stadiul construcţiei noii nave

Dosarul tehnic de acoperire trebuie să aibă cel puţin elementele care decurg din prezentul standard şi trebuie să fie eliberat de şantierul naval în stadiul construirii de noi nave:

.1 copie a declaraţiei de conformitate sau a certificatului de aprobare de tip;

.2 copia fişei tehnice, indicând:

.2.1 numele produsului şi marca şi/sau numărul de identificare;

.2.2 materiale, componente şi compoziţia sistemului de acoperire, culori;

.2.3 grosimi minimale şi maximale ale peliculei uscate;

.2.4 metode de aplicare, unelte şi/sau maşini;

.2.5 starea suprafeţei pe care trebuie să se aplice acoperirea (calitatea curăţării de rugină, curăţenie profil etc); şi

.2.6 limitele impuse de condiţiile ambiante (temperatură şi umiditate);

.3 dosarele de activitate ale şantierului naval cu privire la aplicarea acoperirii, indicând:

.3.1 spaţiul real şi suprafaţa (în m2) fiecărui compartiment în care este aplicată acoperirea;

.3.2 sistemul de acoperire care este aplicat;

.3.3 momentul în care este aplicată acoperirea etc;

.3.4 condiţiile de ambient în timpul acoperirii; şi

.3.5 metoda de pregătire a suprafeţelor;

.4 proceduri de inspecţie şi reparare a sistemului de acoperire în timpul construcţiei navei;

.5 registrul de acoperire emis de către inspectorul care supraveghează acoperirea, indicând faptul că acoperirea a fost aplicată conform specificaţiilor, pentru a îndeplini cerinţele reprezentantului furnizorului de acoperire şi menţionând diferenţele în raport cu specificaţiile (vezi anexa nr. 2 la prezentul standard - Exemplu de jurnal zilnic şi de raport de nonconformitate);

.6 raport de inspecţie verificat de şantierul naval, indicând:

.6.1 data de finalizare a inspecţiei;

.6.2 rezultatul inspecţiei;

.6.3 observaţii (dacă există);

.6.4 semnătura inspectorului; şi

.7 proceduri pentru întreţinerea şi repararea sistemului de acoperire pe durata funcţionării.

3.4.3.  Intreţinerea, reparaţiile şi înlocuirea parţială a acoperirii pe durata funcţionării

Activităţile de întreţinere, de reparaţie şi de înlocuire parţială a acoperirii pe durata funcţionării trebuie să fie înregistrate în dosarul tehnic de acoperire, conform secţiunii relevante a Instrucţiunilor pentru întreţinerea şi reparaţia acoperirilor3.

3.4.4. Inlocuirea acoperirii

Dacă se efectuează o înlocuire completă a acoperirii, elementele enumerate la paragraful 3.4.2 trebuie să fie înregistrate în dosarul tehnic de acoperire.

3.4.5.  Dosarul tehnic de acoperire trebuie să fie păstrat la bord şi actualizat pe toată durata de viaţă a navei.

3.5. Sănătatea şi securitatea

Şantierului naval îi revine sarcina să aplice reglementarea naţională care vizează garantarea sănătăţii şi securităţii persoanelor şi reducerea la minimum a riscurilor de incendiu şi de explozie.

4. Standard de acoperiri

4.1. Standard de calitate

Prezentul standard prevede specificaţiile şi dispoziţiile care vizează să garanteze o durată de viaţă utilă nominală de 15 ani, adică durata în timpul căreia, odată sistemul de acoperire aplicat, starea lui rămâne „BUNĂ". Durata de viaţă reală poate varia în funcţie de numeroşi parametri, cum ar fi condiţiile întâlnite în timpul utilizării.

4.2. Aplicarea standardului

Acoperirile de protecţie a tancurilor destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor de o lungime egală sau mai mare de 150 m trebuie cel puţin să îndeplinească cerinţele prezentului standard.

4.3. Aplicaţie particulară

4.3.1.  Prezentul standard se referă la prescripţiile aplicabile acoperirilor de protecţie a structurii de oţel a navelor. Există alte elemente independente care sunt instalate în interiorul tancurilor şi pe care sunt aplicate acoperiri destinate să protejeze contra coroziunii.

4.3.2.  Este recomandat ca prezentul standard să fie aplicat, în măsura posibilităţii părţilor, mijloacelor de acces permanent prevăzute în urma inspecţiilor care nu fac parte integrantă din structura navei, cum ar fi: mâinile curente, platformele independente, scările etc. De asemenea, este posibil să se utilizeze alte metode echivalente permiţând protejarea contra coroziunii elementelor care nu sunt parte integrantă a structurii, cu condiţia ca ele să nu compromită calitatea acoperirii structurii învecinate. Mijloacele de acces care fac parte integrantă din structura navei, cum ar fi înălţimea mărită a nervurilor de rigidizare pentru pasarele, stringherii etc, trebuie să respecte în totalitate prezentul standard.

4.3.3. De asemenea, este recomandat ca suporturile ţevilor, aparatelor de măsură etc. să fie acoperite în conformitate cu acele elemente care nu fac parte integrantă din structura navei şi care sunt indicate la paragraful 4.3.2.

4.4. Cerinţe de bază aplicabile acoperirilor

4.4.1.  Cerinţele sistemului de acoperire vor fi aplicate şi navelor aflate în construcţie, pentru tancurile destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor de o lungime egală sau mai mare de 150 m, care satisfac standardul de calitate descris la 4.1, şi sunt enumerate în tabelul nr. 1.

4.4.2.    Producătorii de acoperiri trebuie să furnizeze specificaţiile sistemelor de acoperire de protecţie care îndeplinesc cerinţele enunţate în tabelul nr. 1.

4.4.3.   Administraţia trebuie să verifice fişa tehnică şi declaraţia de conformitate sau certificatul de aprobare de tip stabilit pentru sistemul de acoperire de protecţie.

4.4.4. Şantierul naval trebuie să aplice sistemul de acoperire de protecţie în conformitate cu fişa tehnică verificată şi propriile sale proceduri de aplicare verificate.

3 Directive de elaborat de către Organizaţie.

Tabelul nr. 1 - Cerinţele de bază aplicabile sistemelor de acoperire ale tancurilor destinate balastarii cu apă de mare, de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vrachierelor cu o lungime mai mare sau egală cu 150 m

	Caracteristici/Standard de referinţă	Cerinţe
1. Concepţia sistemului de acoperire
.1	Alegerea sistemului de acoperire	Alegerea sistemului de acoperire trebuie să fie efectuată de către părţile interesate, în funcţie de condiţiile de utilizare a planului de întreţinere. Trebuie ţinut cont mai ales de următorii factori: .1 amplasarea spaţiului în raport cu suprafeţele încălzite; .2 frecvenţa operaţiilor de balastare şi debalastare; .3 starea impusă de suprafaţă; .4 curăţenia şi uscăciunea impuse de suprafaţă; şi .5 protecţia catodică complementară, acolo unde este cazul (trebuie deci să fie compatibilă cu acoperirea). Producătorii de acoperiri trebuie să propună produse pentru care ei pot furniza o dovadă a eficienţei şi fişe tehnice satisfăcătoare. Ei trebuie, de asemenea, să fie în măsură să ofere 6 asistentă tehnică adecvată. Informaţiile în ceea ce priveşte calitatea, fişa tehnică şi asistenţa tehnică primită (dacă este cazul) trebuie să figureze în dosarul tehnic de acoperire. Acoperirile destinate să fie aplicate dedesubtul punţilor încălzite de soare sau pe pereţii care separă spaţiile încălzite trebuie să poată suporta o încălzire şi/sau o răcire repetate/repetată fără să devină casante.
.2	Tip de acoperire	Sisteme pe bază de epoxi Alte sisteme de acoperire a căror calitate satisface metoda de testare din anexa nr. 1. Este recomandat să se aplice un sistem multistraturi în care fiecare strat să fie de culoare contrastantă. Ultimul strat trebuie să aibă o culoare deschisă pentru a facilita inspecţiile în timpul funcţionării.
.3	Teste de precalificare a acoperirii	Sistemele pe bază de epoxi sunt supuse testării, înainte de data intrării în vigoare a prezentului standard, într-un laborator cu ajutorul unei metode corespunzând metodei de testare cuprinse în anexa nr. 1 sau echivalentului său cu minimum de cerinţe în ceea ce priveşte ruginirea şi formarea de bule de aer ori a cărui stare finală în condiţiile reale sau având documentaţie privind acoperirea pentru 5 ani, care este considerată cel puţin „BUNĂ", poate fi acceptată. Pentru toate celelalte sisteme testarea se face conform procedurii cuprinse în anexa nr. 1 sau echivalent, conform cerinţelor.
.4	Specificaţii de execuţie a lucrărilor	Trebuie aplicate cel puţin două straturi în bandă şi două straturi pulverizate cu pistolul, al doilea strat putând fi redus în zona de suduri, dacă este demonstrat că straturile aplicate pot satisface NDFT, în sensul de a evita o încărcare inutilă. Orice reducere în aplicarea celui de-al doilea strat trebuie să fie pe deplin detaliată în dosarul tehnic de acoperire. Straturile în bandă trebuie să fie aplicate cu pensula sau cu rola. Se utilizează rola doar pentru zonele zimţate sau orificiile mici etc. Trebuie lăsat să se usuce în mod corespunzător fiecare strat principal de acoperire înainte să se aplice stratul următor conform recomandărilor producătorului. Suprafaţa contaminată cu rugină, grăsime, sare, ulei şi praf trebuie curăţată înainte de aplicarea vopselei după metoda recomandată de către' producătorul de vopsea. Trebuie înlăturate incluziunile abrazive încrustate în acoperire. Specificaţiile executării trebuie incluse în durata uscării înainte de aplicarea unui nou strat şi durata necesară pentru întărire, cum este indicat de către producător.
.5	NDFT (grosime nominală totală a peliculei)4	NDFT 320 µm după regula 90/10 pentru acoperirile pe bază de epoxi şi după specificaţiile producătorului acoperirii pentru celelalte sisteme Grosimea totală maximă a peliculei uscate după specificaţiile detaliate ale producătorului Trebuie supravegheată evitarea creşterii exagerate a grosimii stratului. Grosimea stratului proaspăt trebuie controlată în mod regulat în timpul aplicării. Diluanţii utilizaţi trebuie să fie limitaţi la tipurile şi la cantităţile recomandate de producător.

4 Tip de măsurare şi de etalonare, în conformitate cu standardul SSPC-PA2. Specificaţie relativă a aplicării vopselei nr. 2.

	Caracteristici/Standard de referinţă	Cerinţe
2. PSP (Prima etapă de pregătire a suprafeţelor)
.1	Decapare şi profil5, 6	Sa 2 ½  , cu profiluri între 30 şi 75 µm. Decaparea nu trebuie să fie efectuată dacă: .1 indicele de umiditate relativă este mai mare decât 85%; sau .2 temperatura de suprafaţă a oţelului este mai mică de 3°C sub punctul de rouă. Un control al curăţeniei şi al profilului rugozităţilor de la suprafaţa oţelului trebuie să fie efectuat după pregătirea acestora şi înaintea aplicării primului strat, conform indicaţiilor producătorului.
.2	Limită de sare solubilă în apă echivalentă cu NaCl7	< 50 mg/m2 de clorură de sodiu
.3	Strat de aplicare în atelier	Conţinut de zinc fără inhibitor pe bază de silicat sau echivalent Compatibilitatea cu sistemul principal de acoperire trebuie să fie confirmată de către producătorul de acoperire.
3. A doua etapă de pregătire a suprafeţelor
.1	Suprafaţa oţelului8	Ar trebui să se pregătească suprafaţa de oţel astfel încât acoperirea aleasă să se poată repartiza într-un fel uniform cu NDFT dorită şi să prezinte o aderenţă adecvată, îndepărtându-se   marginile   ascuţite,   şlefuindu-se   cordoanele   de   sudură   şi înlăturându-se orice proiecţie, rămăşiţă de sudură şi alt contaminant de suprafaţă. Marginile trebuie să fie tratate în aşa fel încât să aibă rotunjirea de cel puţin 2 mm de rază sau să facă obiectul unei şlefuiri în 3 etape (treceri) sau cel puţin al unui procedeu echivalent înainte de aplicarea vopselei.
.2	Tratarea suprafeţelor5	Sa 2  ½ din avaria stratului aplicat în atelier şi suduri Sa2 îndepărtarea a 70% din stratul aplicat în atelier care nu a obţinut o certificare în urma testării conform metodei de testare 1.3. Dacă sistemul de acoperire complet, cuprinzând o acoperire principală pe bază de epoxi şi un strat aplicat în atelier compatibil să treacă cu succes o testare de precalificare, certificată prin metoda testului 1.3, se poate păstra stratul aplicat în atelier, cu condiţia să se utilizeze acelaşi sistem de acoperire epoxi. Stratul aplicat în atelier trebuie să fie curăţat prin decapare cu peria, spălat cu apă sau printr-o metodă echivalentă. Dacă un strat aplicat în atelier pe bază de silicat de zinc a trecut cu succes testul de precalificare 1.3 ca parte integrantă a unui sistem de acoperire epoxi, el poate să fie utilizat împreună cu alte acoperiri epoxi, certificate conform metodei 1.3, cu condiţia ca producătorul să fi confirmat compatibilitatea lor cu ajutorul testului descris la paragraful 1.7 din apendicele 1 la anexa nr. 1, fără mişcare oscilatorie.
.3	Tratarea suprafeţelor după montare5	Reziduuri St3 sau mai mult sau Sa 2  ½, dacă este posibil în practică. Mici defecte până la 2% din suprafaţa totală: St3. Dacă daunele continue sunt pe suprafeţe mai mari de 25 m2 sau mai mult de 2% din suprafaţa totală a tancului, Sa2  ½ Acoperirea în straturi se va face prin îmbinare în pană de ghidare.
.4	Prescripţii aplicabile profilului6	In caz de decapaj total sau parţial, 30-75 µm, dacă nu după recomandările producătorului acoperirii.

5 Standard de referinţă ISO 8501-1: 1988/Supl: 1994. Pregătirea substraturilor de oţel, înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare - Evaluarea vizuală a curăţării unui substrat.

6 Standard de referinţă: ISO 8503-1/2: 1988: Pregătirea substraturilor de oţel, înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare - Rugozitate de la suprafaţa substraturilor de oţel decapate.

7 Conductivitate măsurată conform standardului ISO 8502-9: 1998. Pregătirea substraturilor de oţel, înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare - Test pentru aprecierea curăţării unei suprafeţe.

8 Standard de referinţă: ISO 8501 -3: 2001 (grad P2). Pregătirea substraturilor de oţel, înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare - Test pentru aprecierea curăţării unei suprafeţe.

	Caracteristici/Standard de referinţă	Cerinţe
.5	Particule de praf8	Gradul de prăfuire „1" pentru particule de praf de clasă „3", „4" sau „5". Particulele de praf de clase inferioare trebuie să fie îndepărtate dacă ele sunt vizibile cu ochiul liber pe suprafaţă, înainte de acceptarea acoperirii.
.6	Limită de sare solubilă în apa echivalentă cu NaCl după decapare/şlefuire7	< 50 mg/m2 de clorură de sodiu
.7	Contaminare cu hidrocarburi	Nicio contaminare cu hidrocarburi
4. Diverse
.1	Ventilaţie	O ventilaţie adecvată este necesară pentru ca uscarea şi întărirea acoperirii să fie îndeplinite. Ar trebui asigurată o ventilaţie pe toată durata procesului de aplicare şi pentru o perioadă de timp după terminarea aplicării după recomandările producătorului de acoperire.
.2	Condiţiile ambientului	Acoperirea trebuie să fie aplicată în condiţii de umiditate şi de temperatură de suprafaţă controlate, conform specificaţiilor producătorului. In plus, acoperirea nu trebuie să fie aplicată dacă: 1.  indicele de umiditate relativă este mai mare de 85%; sau 2. temperatura de suprafaţă a oţelului este mai mică de 3°C sub punctul de rouă.
.3	Testarea acoperirii4	Trebuie evitate testările distructive. Grosimea peliculei uscate trebuie să fie măsurată după aplicarea fiecărui strat cu scopul de a controla calitatea şi grosimea totală a peliculei uscate, trebuie să fie confirmată după aplicarea ultimului strat cu ajutorul etaloanelor corespunzătoare grosimii (vezi anexa nr. 3 la prezentul standard).
.4	Reparaţii	Zonele defecte, de exemplu suprafeţele poroase, cu bule de aer sau neacoperite etc, trebuie să fie marcate şi reparaţiile adecvate trebuie să fie efectuate. Toate reparaţiile de acest tip trebuie să fie verificate şi fac obiectul unui raport.

4 Tip de măsurare şi de etalonare, în conformitate cu standardul SSPC-PA2. Specificaţie relativă a aplicării vopselei nr. 2.

7 Conductivitate măsurată conform standardului ISO 8502-9: 1998. Pregătirea substraturilor de oţel, înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare - Test pentru aprecierea curăţării unei suprafeţe.

8 Standard de referinţă: ISO 8502-3: 1993: Pregătirea substraturilor de oţel, înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare - Evaluarea vizuală a curăţării unui substrat.

5. Aprobarea sistemelor de acoperire

Rezultatele testului de preselecţie (tabelul nr. 1, paragraful 1.3) al sistemului de acoperire trebuie să fie însoţite de documente şi o declaraţie de conformitate sau un certificat de aprobare de tip trebuie să fie eliberată/eliberat dacă sistemul este considerat satisfăcător de o parte terţă independentă de producătorul acoperirii.

6.  Cerinţe relative la inspecţia acoperirii

6.1. Generalităţi

6.1.1. Ca să se asigure conformitatea cu prezentul standard, următoarele proceduri trebuie să fie aplicate de către inspectori calificaţi în materie de acoperiri de către NACE la nivel II, de către FROSIO la nivel III sau la un nivel echivalent, verificat de Administraţie.

6.1.2.  Inspectorii care supraveghează acoperirea trebuie să inspecteze pregătirea suprafeţelor şi aplicarea acoperirii, în timpul procesului de aplicare efectuând cel puţin elementele de inspecţie enunţate la secţiunea 6.2, în scopul de a se asigura că acoperirea satisface prezentul standard. Trebuie să se pună accentul pe începutul fiecărui stadiu de pregătire a suprafeţelor şi a aplicării acoperirii, deoarece este foarte dificil de remediat la lucrările prost executate în decursul procesului de aplicare. Trebuie examinată grosimea acoperirii pe baza elementelor reprezentative ale structurii într-o manieră nedistructivă. Inspectorul trebuie să verifice că măsurile grosimii dorite în ansamblu au fost efectuate.

6.1.3. Rezultatele inspecţiei trebuie să fie înregistrate de către inspector şi incluse în dosarul tehnic de acoperire (vezi anexa nr. 2 - Exemplu de jurnal zilnic şi raport de nonconformitate).

6.2. Elemente de inspectat

Etapă a construcţiei	Elemente de inspectat
Prima fază a pregătirii suprafeţei	1	Trebuie măsurate şi înregistrate temperatura de suprafaţă a oţelului, umiditatea relativă şi punctul de rouă înainte de începutul procesului de decapare şi atunci când sunt schimbări bruşte de vreme.
	2	Trebuie examinată suprafaţa tablelor de oţel pentru a reduce prezenţa sărurilor solubile, a hidrocarburilor, a grăsimii şi a altor contaminanţi.
	3	Trebuie controlată netezirea suprafeţei de oţel în timpul procesului de aplicare a stratului aplicat în atelier.
	4	Trebuie confirmat că materialul stratului aplicat în atelier respectă prescripţiile paragrafului .2.3. din tabelul nr. 1.
Grosime		Dacă compatibilitatea cu sistemul de acoperire principal a fost atestată, trebuie confirmat că grosimea şi duritatea stratului aplicat în atelier pe bază de silicat de zinc sunt conforme valorilor specificate.
Asamblare în bloc	1	Odată terminată construcţia blocului şi înainte de începutul celei de-a doua etape de pregătire a suprafeţei, trebuie procedat la o inspecţie vizuală a tratării suprafeţei oţelului, precum şi a marginilor. Trebuie eliminată orice urmă de ulei, grăsime sau alţi contaminanţi vizuali.
	2	După decapare/şlefuire/curăţare şi după aplicarea acoperirii, trebuie procedat la o inspecţie vizuală a suprafeţei pregătite. Odată terminate decaparea şi curăţarea şi înaintea aplicării primului strat al sistemului, trebuie examinată suprafaţa oţelului într-un loc cel puţin pentru fiecare bloc pentru a determina cantităţile de săruri solubile rămase.
	3	Trebuie supravegheate în permanenţă şi înregistrate temperatura suprafeţei, umiditatea relativă şi punctul de rouă în timpul aplicării şi duritatea/întărirea acoperirii.
	4	Trebuie procedat la o inspecţie a etapelor procesului de aplicare a acoperirii menţionate în tabelul nr. 1.
	5	Trebuie măsurată DTF pentru a dovedi că grosimea acoperirii aplicate este conform celei specificate în anexa nr. 3 la prezentul standard.
Montare	1	Trebuie procedat la o inspecţie vizuală a stării suprafeţei oţelului şi a pregătirii şi verificării că ea satisface celelalte prescripţii cuprinse în tabelul nr. 1 şi specificaţiile aprobate.
	2	Trebuie măsurate şi înregistrate temperatura suprafeţei, umiditatea relativă şi punctul de rouă înainte de începutul aplicării acoperirii şi la intervale regulate în timpul procesului aplicării.
	3	Trebuie procedat la o inspecţie a etapelor procesului de aplicare a acoperirii menţionate în tabelul nr. 1.

7. Cerinţe în materie de verificare

Inainte de a examina dosarul tehnic de acoperire a navei supuse prezentului standard, Administraţia:

.1 verifică dacă fişa tehnică şi declaraţia de conformitate sau certificatul de aprobare de tip respectă prezentul standard;

.2 verifică dacă acoperirea de identificare de pe containerele reprezentative concordă cu acoperirea descrisă în fişa tehnică şi declaraţia de conformitate, conform certificatului de tip aprobat;

.3 verifică dacă inspectorul are calificările prescrise de standardul de calificare menţionat la paragraful 6.1.1;

.4 verifică dacă procesele-verbale ale inspectorului, în ceea ce priveşte pregătirea suprafeţelor şi aplicarea acoperirii, indică faptul că ele sunt conform fişei tehnice a producătorului şi declaraţiei de conformitate sau certificatului de aprobare de tip; şi

.5 controlează aplicarea cerinţelor în materie de inspecţie a acoperirii.

8. Alte sisteme

8.1. Toate sistemele care nu utilizează o acoperire epoxidică aplicată conform tabelului nr. 1 sunt definite ca fiind alte sisteme.

8.2. Prezentul standard se bazează pe sisteme de acoperire care au fost probate şi sunt de utilizare curentă. Prezentul standard nu pretinde în niciun caz să excludă alte sisteme a căror calitate a fost probată ca echivalent, de exemplu, sistemele care nu utilizează o acoperire pe bază de epoxi.

8.3.  Acceptarea altor sisteme va fi supusă prezentării documentelor justificative pentru a asigura o eficacitate anticoroziune cel puţin echivalentă cu a celei indicate în prezentul standard.

8.4.    Documentele justificative trebuie să corespundă satisfacerii cerinţelor minime ce corespund unui sistem de acoperire, conform standardului de calitate descris la secţiunea 4, şi având o durată de viaţă utilă prevăzută de 15 ani, cu condiţia prezentării la fiecare 5 ani, starea finală a acoperirii fiind considerată cel puţin „BUNĂ" sau testată în laborator. Testele de laborator trebuie să fie efectuate în conformitate cu metoda de testare descrisă în anexa nr. 1 la prezentul standard.

ANEXA Nr. 1 la standard

METODA  DE   TESTARE

privind determinarea dacă o acoperire este acceptabilă ca acoperire a tancurilor destinate balastării cu apă de mare de la bordul tuturor tipurilor de nave şi de la spaţiile din dublu bordaj al vracnierelor

1. Scop

Prezenta metodă explică în detaliu metoda de testare vizată în paragrafele 5 şi 8.3 din standard.

2.  Definiţii

Specificaţia acoperirii reprezintă specificaţia sistemului de acoperire, care cuprinde tipul de sistem de acoperire, pregătirea oţelului, pregătirea suprafeţelor, netezirea suprafeţelor, condiţiile ambiante, procedura de aplicare, criteriile de acceptare şi inspecţie.

3.  Punerea în testare

Specificaţia acoperirii trebuie să fie verificată cu ajutorul testelor indicate mai jos. Metodele de testare trebuie să fie conform dispoziţiilor apendicelui 1 (Test simulând condiţiile de respectat în tancurile de balast) şi ale apendicelui 2 ( Test în camera de condensare) la prezenta anexă:

.1 pentru acoperirile de protecţie a tancurilor destinate balastării cu apă de mare, dispoziţiile apendicelui 1 şi apendicelui 2 sunt aplicabile; şi

.2 pentru acoperirile de protecţie a spaţiilor din dublu bordaj al vrachierelor cu o lungime egală sau mai mare de 150 m, altele decât tancurile destinate balastării cu apă de mare, dispoziţiile apendicelui 2 sunt aplicabile.

APENDICE 1

Test simulând condiţiile de respectat în tancurile de balast

1. Condiţii de testare

Testarea simulând condiţiile în tancurile de balast trebuie să respecte fiecare dintre condiţiile următoare:

.1 durata de testare trebuie să fie de 180 de zile;

.2 trebuie utilizate 5 panouri de testare;

.3 dimensiunile fiecărui panou de testare sunt următoarele: 200 mm x 400 mm x 3 mm. Două dintre panouri (panoul 3 şi 4 de mai jos) au o bară în U sudată. Bara în U este sudată pe panou la 120 mm de una dintre laturile scurte şi la 80 mm de fiecare dintre laturile lungi.

Panourile trebuie să fie tratate conform standardului de calitate descris în paragrafele 1.1, 1.2 şi 1.3 din tabelul nr. 1 şi un sistem de acoperire trebuie să fie aplicat conform paragrafelor 1.4 şi 1.5 din tabelul nr. 1. Un strat aplicat în atelier trebuie să fie supus intemperiilor în timpul a cel puţin două luni, apoi curăţate prin spălare la presiune scăzută sau printr-o altă metodă uşoară. Nu este permis să de decapeze cu peria sau să se spele la presiune mare, nici să se utilizeze o metodă care ar înlătura stratul aplicat. Stratul aplicat trebuie să se facă pe baza unui sistem care să asigure protecţia pe o durată de 15 ani la deteriorarea produsă de agenţii atmosferici şi expunerea la intemperii. Pentru a facilita inovaţia, alte pregătiri, sisteme de acoperire şi grosimi ale peliculei uscate pot fi utilizate atunci când sunt clar definite.

.4 Spatele piesei supuse testării trebuie să fie vopsit de o manieră adecvată încât să nu compromită rezultatele testării.

.5 Pentru a simula condiţiile în tancul de balast, ciclul de testare durează două săptămâni cu apă de mare sau apă de mare artificială şi o săptămână gol. Temperatura apei de mare trebuie să fie menţinută la aproximativ 35°C.

.6 Panou de testare 1: acest panou este încălzit timp de 12 h la 50°C şi răcit timp de 12 h la 20°C pentru a simula condiţiile de pe puntea superioară. Panoul de testare este stropit în mod ciclic cu apă de mare naturală sau artificială pentru a simula mişcările de tangaj şi ruliu ale navei. Intervalele între cicluri sunt de 3 secunde sau mai puţin. Panoul este marcat cu o linie de-a lungul barei de oţel.

.7 Panou de testare 2: acest panou este montat de un anod de zinc de coroziune pentru a evalua efectul protecţiei catodice. O porţiune circulară lată de 8 mm a barei de oţel este introdusă pentru testare pe panoul de 100 mm de la anod, cu scopul de a evalua efectul protecţiei catodice. Panoul de testare este stropit în mod ciclic cu apă de mare naturală sau artificială.

.8 Panou de testare 3: acest panou este răcit pe partea opusă pentru a obţine un gradient de temperatură permiţând să simuleze răcirea unui perete într-un tanc lateral de balast şi este stropit cu apă de mare naturală sau artificială pentru a simula mişcările de tangaj şi ruliu ale navei. Gradientul de temperatură este de aproximativ 20°C şi intervalele dintre stropiri sunt de 3 secunde sau mai puţin. Panoul este marcat cu o linie de-a lungul barei de oţel.

.9 Panou de testare 4: acest panou este stropit în mod ciclic cu apă de mare naturală sau artificială pentru a simula mişcările de tangaj şi de ruliu ale navei. Intervalele între stropiri sunt de 3 secunde sau mai puţin. Panoul este marcat cu o linie de-a lungul barei de oţel.

.10 Panou de testare 5: acest panou este expus la căldură uscată timp de 180 de zile la 70°C pentru a simula tabla de separare între tancul de combustibil încălzit şi tancul de balast cu dublu bordaj.

Figura 1 Tanc oscilatoriu pentru punerea în testare a acoperirilor tancurilor de balast

2. Rezultatele testării

2.1. Inainte de testare, trebuie să se înregistreze datele raportate în ceea ce priveşte sistemul de acoperire:

.1 identificarea prin spectrometrie în infraroşu a componentelor bazei şi a durităţii acoperirii; .2 densitatea9 componentelor bazei şi a durităţii acoperirii;

.3 numărul de pori, detector de joasă tensiune de 90 V.

2.2.  După testare, trebuie înregistrate măsurile datelor următoare:

.1 bule de aer şi rugină10;

.2 grosimea peliculei uscate (DFT) (cu ajutorul unui şablon)11;

.3 valoarea aderenţei12;

.4 flexibilitate13 modificată în funcţie de grosimea panoului (o grosime a oţelului de 3 mm, o acoperire de 300 µm şi o mandrină cilindrică dau o alungire de 2%) doar pentru informare;

.5 pierdere de greutate/necesar de curent/desprindere în cazul lipsei artificiale a protecţiei catodice; şi

.6 adâncitura de o parte şi de alta a trasării. Adâncitura de o parte şi de alta a trasării este măsurată şi adâncitura maximă este determinată pe fiecare panou. Media celor 3 rezultate maxime este utilizată pentru acceptare.

9 Standard de referinţă: ISO 2811-1/4: 1997. Vopsele şi lacuri - Determinarea densităţii.

10 Standard de referinţă: ISO 4628-2: 2003. Vopsele şi lacuri - Evaluarea degradării acoperirilor-Aprecierea numărului şi dimensiunii defectelor şi a intensităţii modificărilor uniforme ale aspectului - Partea 2: Evaluarea gradului de băşicare. Vopsele şi lacuri. - Evaluarea degradării acoperirilor-Aprecierea numărului şi dimensiunii defectelor şi a intensităţii modificărilor uniforme ale aspectului - Partea 3: Evaluarea degradării acoperirilor.

11  Nouă puncte de măsură repartizate uniform sunt utilizate pe panouri de 150 mm x 150 mm sau 15 puncte pe panouri de 200 mm x 400 mm.

12 Standard de referinţă: ISO 4624: 2002. Vopsele şi lacuri -Incercarea la tracţiune.

13  Standard de referinţă: ASTM D4145: 1983. Metode-standard de testare pentru flexibilitatea stratului peliculelor prevopsite.

3. Criterii de acceptare

3.1. Datele rezultate la testare, ca cele indicate la secţiunea 2, trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

Obiect	Criterii de acceptare pentru sistemele pe bază de epoxi, aplicate în conformitate cu cerinţele din tabelul nr. 1 din standard	Criterii de acceptare pentru alte sisteme
Bule de aer pe panou	Nicio bulă de aer	Nicio bulă de aer
Rugină pe panou	Ri 0 (0 %)	Ri 0 (0 %)
Numărul de pori	0	0
Defect de aderenţă	>3,5 MPa Defect de aderenţă între substraturi şi acoperiri ori între straturile egale sau mai mari de 60% din suprafeţe	>5 MPa Defect de aderenţă între substraturi şi acoperiri ori între straturile egale sau mai mari de 60% din suprafeţe
Defect de coeziune	>3,0 MPa Defect de coeziune de acoperire egal sau mai mare de 40% din suprafaţă	>5 MPa Defect de coeziune de acoperire egal sau mai mare de 40% din suprafaţă
Necesarul de curent al protecţiei catodice calculate după pierderea greutăţii	<5 mA/m2	<5 mA/m2
Protecţie catodică: desprindere de la repaosul artificial	<8 mm	<5 mm
Adâncitura de o parte şi de alta a trasării	<8 mm	<5 mm
Bară/profil în U	Orice defect, rupere ori desprindere în unghi sau la sudură va duce la respingerea sistemului.	Orice defect, rupere ori desprindere în unghi sau la sudură va duce la respingerea sistemului.

3.2. Sistemele pe bază de epoxi puse în testare înainte de intrarea în vigoare a prezentului standard trebuie să îndeplinească doar criteriile în ceea ce priveşte bula de aer şi rugina, indicate în tabelul de mai sus.

3.3. Sistemele pe bază de epoxi puse în testare, când sunt aplicate conform prescripţiilor din tabelul nr. 1 din standard, trebuie să îndeplinească criteriile aplicabile sistemelor pe bază de epoxi indicate în tabelul de mai sus.

3.4.  Celelalte sisteme care nu sunt neapărat pe bază de epoxi şi/sau nu sunt neapărat aplicate conform cerinţelor tabelului nr. 1 din standard trebuie să îndeplinească criteriile aplicabile celorlalte sisteme indicate în tabelul de mai sus.

4. Proces-verbal de testare

Procesul-verbal de testare trebuie să conţină următoarele informaţii:

.1 numele producătorului;

.2 data testărilor;

.3 numele produsului/identificarea, atât a vopselei, cât şi a primului strat;

.4 numărul lotului;

.5 datele relative de la pregătirea suprafeţelor panourilor de oţel, cuprinzând:

.5.1    tratarea suprafeţelor;

.5.2   limita sărurilor hidrosolubile;

.5.3   particule de praf; şi

.5.4   incluziuni abrazive;

.6 datele relative de la pregătirea suprafeţelor panourilor de oţel, cuprinzând:

.6.1    aplicarea unui strat aplicat în atelier;

.6.2   numărul de straturi;

.6.3   intervalul între aplicarea straturilor14;

.6.4   grosimea peliculei uscate (DFT) înainte de punerea în testare14;

.6.5   diluant14;

.6.6   umiditate14;

.6.7   temperatura aerului14; şi

.6.8   temperatura oţelului;

.7 rezultatele testării conform secţiunii 2; şi

.8 concluzii conform secţiunii 3.

14 Atât pentru eşantioanele utilizate, cât şi pentru aplicarea prescrisă/recomandată de către producător.

APENDICE 2

Testare în camera de condensare

1. Condiţii de testare

Testarea în camera de condensare trebuie să se efectueze conform normelor aplicabile15.

.1 Durata prezentării este de 180 de zile.

.2 Trebuie utilizate două panouri de testare.

.3 Dimensiunile fiecărui panou de testare sunt următoarele: 150 mm x 150 mm x 3 mm. Panourile trebuie să fie tratate conform paragrafelor 1.2 şi 3 din tabelul nr. 1, din standard, iar sistemul de acoperire trebuie să fie aplicat conform paragrafelor 1.4 si 1.5 din tabelul nr. 1. Stratul aplicat în atelier trebuie să fie expus la condiţiile ambiante timp de cel puţin două luni, apoi curăţate prin spălare cu presiune scăzută sau printr-o altă metodă uşoară. Nu este permis să se decapeze cu peria sau să se spele la presiune înaltă, nici să se utilizeze o metodă care ar deteriora stratul aplicat. Metoda de modificare produsă de agenţii atmosferici şi durata de expunere la intemperii trebuie să ţină cont de faptul că stratul aplicat trebuie să fie la baza unui sistem înainte să aibă o durată de viaţă utilă de 15 ani. Pentru a permite inovaţii, alte pregătiri, sisteme de acoperire şi grosimi ale peliculei uscate pot fi utilizate dacă sunt definite clar.

.4 Spatele piesei supuse testării trebuie să fie vopsit de o manieră corespunzătoare, astfel încât să nu afecteze rezultatele testului.

2.  Rezultatele testării

Cum este indicat la secţiunea 2 din apendicele 1 (cu excepţia paragrafelor 2.2.5 şi 2.2.6).

3. Criterii de acceptare

3.1. Datele rezultate în urma testării, ca cele indicate la secţiunea 2, trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

Obiect	Criterii de acceptare pentru sistemele pe bază de epoxi, aplicate conform tabelului nr. 1 din standard	Criterii de acceptare pentru alte sisteme
Bule de aer pe panou	Nicio bulă de aer	Nicio bulă de aer
Rugină pe panou	Ri 0 (0 %)	Ri 0 (0 %)
Număr de pori	0	0
Defecte de aderenţă	> 3,5 MPa Defect de aderenţă între substraturi şi acoperiri ori între straturi egale sau mai mari de 60% din suprafeţe	>5 MPa Defect de aderenţă între substraturi şi acoperiri ori între straturi egale sau mai mari de 60% din suprafeţe
Defecte de coeziune	> 3,0 Mpa Defect de coeziune de acoperire egal sau mai mare de 40% din suprafaţă	> 5 Mpa Defect de coeziune de acoperire egal sau mai mare de 40% din suprafaţă

3.2.  Sistemele pe bază de epoxi care au fost puse în testare înainte de data intrării în vigoare a prezentului standard trebuie să îndeplinească numai criteriile din tabelul de mai sus, referitor la bule de aer şi la rugină.

3.3. Sistemele pe bază de epoxi care au fost aplicate conform tabelului nr. 1 din standard trebuie să îndeplinească criteriile aplicabile la acest tip de sisteme care sunt indicate în tabelul de mai sus.

3.4. Celelalte sisteme care nu sunt neapărat pe bază de epoxi şi/sau aplicate conform tabelului nr. 1 din standard trebuie să îndeplinească criteriile aplicabile la acest tip de sisteme care sunt indicate în tabelul de mai sus.

4. Proces-verbal de testare

Cum este indicat la secţiunea 4 din apendicele 1.

15 Standard de referinţă : ISO 6270-1:1998. Vopsele şi lacuri - Determinarea rezistenţei la umiditate. Partea 1: Condensare continuă.

ANEXA Nr. 2 la standard

EXEMPLU   DE   JURNAL  ZILNIC   ŞI  DE   RAPORT   DE   NONCONFORMITATE

JURNAL ZILNIC                                                                                                           Foaie nr:

Nava:			Tanc/nr. cale:				Bază de date:
Partea de structură:
Pregătirea suprafeţei
Metodă: Abraziv: Temperatura suprafeţei: Umiditatea relativă (max.): Nivelul atins: Rotunjirea muchiilor:					Suprafaţă (m2): Granulometrie: Temperatura aerului: Punctul de rouă:
Observaţii:
Test nr.:			Data:				Semnătura:
Aplicarea acoperirii Metoda:
Strat nr.	Sistem	Lot nr.	Data	Temperatură aer	Temperatură suprafaţă	Umiditate relativă (%)	Punct de rouă	Măsura DTF*	Observaţii
*DTF minim şi maxim măsurată. Inregistrările WFT şi DFT a se alătura jurnalului zilnic.
Observaţii :
Test nr.:			Data:				Semnătura:

RAPORT DE NONCONFORMITATE                                                                    Foaie nr.:

Nava:	Tanc/nr. cale:	Bază de date:
Partea de structură:
Constatări şi măsuri corective
Descrierea constatărilor:
Document de referinţă (jurnal zilnic):
Măsuri luate:
Test nr.:	Data:	Semnătura:

ANEXA Nr. 3 la standard

MĂSURAREA  GROSIMII   PELICULEI   USCATE

1. Măsurătorile grosimii peliculei uscate trebuie să fie efectuate în locaţiile indicate mai jos:

.1 o citire de grosime pe 5 m2 de suprafaţă plată;

.2 o citire de grosime La intervale de la 2 la 3 m şi cât mai aproape posibil de limitele tancurilor, dar nu mai mult de 15 mm de extremităţile limitelor tancurilor;

.3 grinzi longitudinale şi transversale;

O serie de citiri de grosimi cum este indicat mai jos, luată la intervale de la 2 la 3 m, şi cel puţin două serii de citiri între elementele de suport primare:

NOTĂ: Săgeţile din diagramă indică zonele critice şi trebuie înţelese ca indicaţii pe ambele feţe.

.4 3 citiri de grosimi pentru fiecare set al suportului primar şi două citiri de grosimi pentru fiecare set al altor suporturi sunt indicate prin săgeţile din diagramă;

.5 pentru elementele de suport primare (grinzi şi traverse), o serie de citiri de grosimi la intervale de la 2 la 3 m, cum este indicat în figura 3, dar cel puţin 3 serii de citiri;

.6    în jurul deschiderilor, o citire de grosime a fiecărei cote de deschidere;

.7 5 citiri de grosimi pe metrul pătrat (m2), dar nu mai puţin de 3 citiri în zone complexe [de exemplu, locul deschiderilor mari (suport în consolă) ale elementelor de suport primar]; şi

.8     adiţional pot fi verificate şi alte grosimi pentru alte zone considerate importante de inspector.