Legea Nr.36 din 19.03.2012

privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente şi decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de întreţinere
ACT EMIS DE: Parlamentul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 183 din 21 martie 2012

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Obiectul reglementării	Art. 1. - Prezenta lege are ca obiect stabilirea unor reguli în vederea facilitării aplicării următoarelor regulamente şi decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de întreţinere:
	a) Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 7 din 10 ianuarie 2009, denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) Decizia Consiliului 2009/941/CE din 30 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 16 decembrie 2009, denumit în continuare Protocolul de la Haga din 2007;
	c) Decizia Consiliului 2011/432/UE din 9 iunie 2011 privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenţiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 192 din 22 iulie 2011, denumită în continuare Convenţia de la Haga din 2007.
Rolul Ministerului Justiţiei de autoritate centrală	Art. 2. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală română desemnată, în temeiul art. 49 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene.
	(2) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală română desemnată, în temeiul art. 4 din Convenţia de la Haga din 2007, în relaţia cu statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007.
	(3) Ministerul Justiţiei transmite Comisiei Europene informaţiile prevăzute la art. 70 şi 71 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, precum şi cele prevăzute la art. 4 alin. (3) şi art. 57 din Convenţia de la Haga din 2007.
	(4) În calitate de autoritate centrală română, Ministerul Justiţiei cooperează cu autorităţile centrale din statele membre ale Uniunii Europene sau cu cele internaţionale şi colaborează cu instanţele judecătoreşti, executorii judecătoreşti, avocaţii, notarii, mediatorii, precum şi cu orice alte instituţii şi autorităţi române cu atribuţii în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 şi a Convenţiei de la Haga din 2007.
	(5) Ministerul Justiţiei acceptă, pe lângă limba română, folosirea limbilor engleză şi franceză pentru comunicările cu autorităţile centrale din Uniunea Europeană sau internaţionale, prevăzute la art. 59 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, respectiv la art. 44 din Convenţia de la Haga din 2007, altele decât cele referitoare la formularele de cerere de întreţinere şi cererile de măsuri specifice, extrase de hotărâre, tranzacţie judiciară şi act autentic, precum şi documentele justificative necesare anexate acestora.
CAPITOLUL II
Obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate
SECŢIUNEA 1
Obţinerea pensiei de întreţinere în statele membre ale Uniunii Europene
Atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centrală solicitantă, transmiţătoare în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene	Art. 3. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală solicitantă transmiţătoare care efectuează controlul de regularitate internaţională, conform art. 58 alin. (1) şi (2), şi transmite în statele membre ale Uniunii Europene cererile prevăzute la art. 53 şi 56 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, însoţite de documentele justificative necesare, prevăzute în conţinutul formularelor prevăzute în anexele nr. V-VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009.

	(2) La primirea documentelor justificative necesare de la creditor sau debitor şi după controlul de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei completează Partea A din următoarele categorii de cereri în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009:
	a) cererea de măsuri specifice formulată în temeiul art. 53, prevăzută în anexa nr. V la Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) cererea de recunoaştere, de încuviinţare a executării sau de executare a unei hotărâri judecătoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulată în temeiul art. 56 alin. (1) lit. (a) şi (b) şi alin. (2) lit. (a), prevăzută în anexa nr. VI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	c) cererea în vederea obţinerii sau modificării unei hotărâri judecătoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulată în temeiul art. 56 alin. (1) lit. (c)-(f) şi alin. (2) lit. (b) şi (c), prevăzută în anexa nr. VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009.
	(3) La primirea documentelor justificative necesare şi după controlul de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei poate asista creditorul sau debitorul să completeze Partea B din următoarele categorii de cereri în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009:
	a) cererea de recunoaştere, de încuviinţare a executării sau de executare a unei hotărâri judecătoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulată în temeiul art. 56 şi 57, prevăzută în anexa nr. VI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) cererea în vederea obţinerii sau modificării unei hotărâri judecătoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulată în temeiul art. 56 şi 57, prevăzută în anexa nr. VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009.
	(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu exclud posibilitatea ca partea interesată să se adreseze direct autorităţilor străine competente din statele membre ale Uniunii Europene.
Atribuţiile instanţelor judecătoreşti	Art. 4. - Instanţele judecătoreşti sunt autorităţile competente care eliberează, la cererea părţii interesate, documentele justificative necesare recunoaşterii, încuviinţării executării sau executării prevăzute la art. 20, 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, prevăzute în anexele nr. I-IV la acelaşi regulament.
Competenţa pentru emiterea extrasului de hotărâre judecătorească, tranzacţie judiciară sau act autentic în condiţiile art. 75 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminată	Art. 5. - (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, extrasul prevăzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine primei instanţe.
	(2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite extrasul prevăzut în anexa nr. IV la acelaşi regulament aparţine emitentului actului.
	(3) În cazul în care se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, extrasul prevăzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine acelei instanţe.
Competenţa pentru emiterea extrasului de hotărâre judecătorească, tranzacţie judiciară sau act autentic în condiţiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi pentru care procedura de exequatur a fost eliminată în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007	Art. 6. - (1) În cazul hotărârii judecătoreşti pronunţate în România, executorie potrivit legii române şi pentru care se solicită executarea în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 20 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, extrasul prevăzut în anexa nr. I la acelaşi regulament aparţine primei instanţe.
	(2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, se solicită executarea unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite extrasul prevăzut în anexa nr. III la acelaşi regulament aparţine emitentului actului.
	(3) În cazul în care se solicită executarea în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, executorie potrivit legii române, competenţa de a emite, potrivit art. 20 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, extrasul prevăzut în anexa nr. I la acelaşi regulament aparţine acelei instanţe.

Competenţa pentru emiterea extrasului de hotărâre judecătorească, tranzacţie judiciară sau act autentic în condiţiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminată în relaţia cu un stat membru al Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007	Art. 7. - (1) În cazul hotărârii judecătoreşti pronunţate în România, executorie potrivit legii române şi pentru care se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, extrasul prevăzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine primei instanţe.
	(2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite extrasul prevăzut în anexa nr. IV la acelaşi regulament aparţine emitentului actului.
	(3) În cazul în care se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, executorie potrivit legii române, competenţa de a emite, potrivit art. 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, extrasul prevăzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine acelei instanţe.
SECŢIUNEA a 2-a
Obţinerea pensiei de întreţinere în statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007
Atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centrală solicitantă, transmiţătoare în relaţia cu statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007	Art. 8. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală solicitantă transmiţătoare care efectuează controlul de regularitate internaţională, conform art. 12 alin. (1), şi transmite, în statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007, cererile prevăzute la art. 7 şi 10 din Convenţia de la Haga din 2007, însoţite de documentele justificative necesare.
	(2) Cererile şi documentele justificative necesare anexate acestora sunt transmise de Ministerul Justiţiei cu formularul de transmitere prevăzut în anexa nr. 1 la Convenţia de la Haga din 2007.
	(3) La primirea cererilor şi a documentelor justificative necesare anexate de partea interesată şi după controlul de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei poate verifica şi transmite următoarele categorii de cereri de întreţinere, precum şi documentele justificative necesare anexate acestora, în măsura în care aceste cereri se doresc a fi întocmite, la alegerea creditorului, după modelul formularelor recomandate şi publicate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevăzute în anexele A, B, C şi D:
	a) cererea de recunoaştere sau de recunoaştere şi încuviinţare a executării, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (a) şi alin. (2) lit. (a) şi art. 30 din Convenţia de la Haga din 2007, prevăzută în anexa A;
	b) cererea de executare a unei hotărâri pronunţate în statul solicitat sau recunoscută în statul solicitat, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, prevăzută în anexa B;
	c) cererea de obţinere a unei hotărâri, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (c) şi (d) din Convenţia de la Haga din 2007, prevăzută în anexa C;
	d) cererea de modificare a unei hotărâri, formulată în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (e) şi (f) şi alin. (2) lit. (b) şi (c) din Convenţia de la Haga din 2007, prevăzută în anexa D;
	e) pentru fiecare categorie de cerere sau mai multe categorii de cereri, situaţia financiară prevăzută în anexa E.
	(4) Ministerul Justiţiei poate certifica şi transmite, după controlul de regularitate internaţională, următoarele categorii de documente justificative necesare, în măsura în care aceste cereri sunt completate de instanţă, la alegerea părţii interesate, după modelul formularelor recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevăzute în anexa A:
	a) extrasul de hotărâre, emis în temeiul art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007;
	b) documentul care atestă caracterul executoriu al hotărârii, emis în temeiul art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007;
	c) documentul care atestă comunicarea, emis în temeiul art. 25 alin. (1) lit. (c) din Convenţia de la Haga din 2007.
	(5) Prevederile alin. (1)-(4) nu exclud posibilitatea ca partea interesată să se adreseze direct autorităţilor străine competente.
Competenţa pentru emiterea extrasului de hotărâre şi tranzacţie judiciară pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminată, în condiţiile art. 23 din Convenţia de la Haga din 2007, în relaţia cu un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007	Art. 9. - (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, extrasul de hotărâre, după modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevăzut în anexa A, aparţine primei instanţe.

	(2) În cazul în care se solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007 a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, extrasul de hotărâre, după modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevăzut în anexa A, aparţine acelei instanţe.
Competenţa pentru emiterea certificatului care atestă caracterul executoriu al hotărârii, tranzacţiei judiciare sau actului autentic pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminată, în condiţiile art. 23 din Convenţia de la Haga din 2007, în relaţia cu un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007	Art. 10. - (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării, în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, certificatul care atestă caracterul executoriu, după modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevăzut în anexa A, aparţine primei instanţe.
	(2) În cazul în care, potrivit art. 30 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, competenţa de a emite certificatul care atestă caracterul executoriu aparţine emitentului actului.
	(3) În cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării, în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, certificatul care atestă caracterul executoriu, după modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevăzut în anexa A, aparţine acelei instanţe.
CAPITOLUL III
Obţinerea pensiei de întreţinere în România
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune privind primirea cererilor din străinătate
Atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centrală română solicitată, primitoare	Art. 11. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală solicitată, primitoare, desemnată să primească:
	a) cererile de măsuri specifice prevăzute la art. 53 şi cererile de întreţinere prevăzute la art. 56 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, însoţite de documentele justificative necesare, prevăzute în anexele nr. V-VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) cererile de măsuri specifice prevăzute la art. 7 şi cererile de întreţinere prevăzute la art. 10 din Convenţia de la Haga din 2007, însoţite de documentele necesare prevăzute în anexa nr. 1 la Convenţie.
	(2) Ministerul Justiţiei confirmă de primire folosind formularul de confirmare de primire a unei cereri, prevăzut în:
	a) anexa nr. VIII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009, în temeiul art. 58 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) anexa nr. II din Convenţia de la Haga din 2007, în temeiul art. 12 alin. (3) din Convenţia de la Haga din 2007.
	(3) În cazul în care, în baza informaţiilor sau a documentelor justificative transmise în conformitate cu alin. (1), nu se poate da curs cererii de măsuri specifice sau de întreţinere, Ministerul Justiţiei informează autoritatea centrală străină în vederea completării acestora.
	(4) Ministerul Justiţiei poate refuza soluţionarea sau poate dispune încetarea soluţionării cererii, informând autoritatea centrală transmiţătoare din:
	a) statul membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute la art. 58 alin. (8) şi (9) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, folosind formularul prevăzut în anexa nr. IX la Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) statul terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (8) şi (9) din Convenţia de la Haga din 2007, folosind formularele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga referitoare la stadiul soluţionării cererii şi prevăzute în anexele A, B, C şi D.
	(5) După primirea cererilor de întreţinere, de măsuri specifice şi a documentelor justificative necesare anexate şi după efectuarea controlului de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei le trimite, spre competentă soluţionare, în funcţie de categoria cererilor, autorităţii sau instituţiei care deţine datele cu caracter personal, baroului competent teritorial, Camerei Executorilor Judecătoreşti sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente.
	(6) Ministerul Justiţiei informează autoritatea centrală solicitantă cu privire la stadiul soluţionării cererii din:
	a) statul membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute la art. 58 alin. (4) şi (5) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) statul terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (4) din Convenţia de la Haga din 2007, folosind formularele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga referitoare la stadiul soluţionării cererii şi prevăzute în anexele A, B, C şi D.

Atribuţiile autorităţilor şi instituţiilor care deţin date cu caracter personal în soluţionarea cererilor de măsuri specifice, având ca obiect contribuirea la localizarea sau facilitarea căutării de informaţii privind veniturile ori bunurile debitorului sau ale creditorului	Art. 12. - (1) În conformitate cu dispoziţiile art. 51, 53 şi 61-63 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, precum şi ale art. 6 şi 7 din Convenţia de la Haga din 2007, Ministerul Justiţiei primeşte cererile de măsuri specifice formulate de:
	a) autoritatea centrală dintr-un stat membru al Uniunii Europene, formularul din anexa nr. V la Regulamentul (CE) nr. 4/2009, completat la rubricile 3.1.1 şi 3.1.2;
	b) autoritatea centrală dintr-un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007.
	(2) Ministerul Justiţiei transmite spre competentă soluţionare Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, după caz, structurilor aflate în subordinea sau coordonarea acestora, precum şi oricăror altor autorităţi ori instituţii competente care deţin date cu caracter personal cererile de măsuri specifice având ca obiect:
	a) contribuirea la localizarea debitorului sau a creditorului;
	b) facilitarea căutării de informaţii privind veniturile sau bunurile debitorului ori ale creditorului.
	(3) La primirea cererilor de măsuri specifice, autorităţile sau instituţiile care deţin date cu caracter personal aplică în mod corespunzător, în completare, dispoziţiile prevăzute în Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
	(4) Răspunsul primit de la autorităţile sau instituţiile române care deţin date cu caracter personal este transmis, de către Ministerul Justiţiei, autorităţii centrale din:
	a) statul membru al Uniunii Europene, în temeiul art. 53 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, folosind formularul Partea B din cererea de măsuri specifice, prevăzut în anexa nr. V la Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) statul terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, în temeiul art. 6 alin. (2) lit. (b) şi (c) din Convenţia de la Haga din 2007, folosind formularele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga referitoare la stadiul soluţionării cererii şi prevăzute în anexele A, B, C şi D.
Ajutorul public judiciar gratuit	Art. 13. - (1) Următoarele categorii de creditori beneficiază de asistenţă judiciară gratuită, în formele prevăzute de şi conform art. 6 şi 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, pentru cererile formulate prin intermediul autorităţii centrale, în condiţiile prevăzute la art. 46 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, respectiv art. 15 din Convenţia de la Haga din 2007:
	a) creditorii obligaţiilor de întreţinere care nu au împlinit 18 ani sau aflaţi în continuarea studiilor, dar nu mai mult de 21 de ani;
	b) creditorii obligaţiei de întreţinere care sunt persoane vulnerabile, aşa cum sunt definite la art. 3 lit. (f) din Convenţia de la Haga din 2007.
	(2) Debitorii şi ceilalţi creditori ai obligaţiei de întreţinere beneficiază de asistenţă judiciară în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, cu respectarea principiului continuităţii şi egalităţii de tratament de care beneficiază în statul de origine.
SECŢIUNEA a 2-a
Obţinerea pensiei de întreţinere în România pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1), atunci când nu există un titlu executoriu străin sau efectele acestuia nu pot fi recunoscute în România
Cooperarea dintre Ministerul Justiţiei şi barou	Art. 14. - (1) Ministerul Justiţiei trimite, după efectuarea controlului de regularitate internaţională, direct la baroul competent teritorial, următoarele categorii de cereri primite din străinătate, însoţite de documentele justificative necesare:
	a) cererile de obţinere a pensiei de întreţinere prin stabilirea cuantumului acesteia prin hotărâre judecătorească sau de modificare a cuantumului pensiei de întreţinere stabilit prin hotărâre judecătorească, formulate în baza:
	(i) art. 56 şi 57 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, după modelul prevăzut în anexa nr. VII la acest regulament;
	(ii) art. 10 din Convenţia de la Haga din 2007, după modelele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevăzute în anexele C şi D;
	b) cererile de măsuri specifice având ca obiect stabilirea filiaţiei atunci când este necesară pentru recuperarea creanţelor de întreţinere, formulate în baza:
	(i) art. 51 alin. (2) lit. (h) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, după modelul prevăzut în anexa nr. V la acest regulament, rubrica 3.1.4;
	(ii) art. 6 alin. (2) lit. (h) din Convenţia de la Haga, după modelul recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevăzut în anexa C;

	c) cererile de măsuri specifice având ca obiect obţinerea unor măsuri asigurătorii/provizorii, formulate în baza:
	(i) art. 51 alin. (2) lit. (i) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, după modelul prevăzut în anexa nr. V la acest regulament, rubrica 3.1.5;
	(ii) art. 6 alin. (2) lit. (i) din Convenţia de la Haga din 2007.
	(2) O copie a cererii de întreţinere sau de măsuri specifice se trimite de către Ministerul Justiţiei, pentru evidenţă şi statistică, la Uniunea Naţională a Barourilor din România.
	(3) În temeiul art. 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, decanul baroului desemnează în regim de urgenţă, prin decizie, pentru creditorul obligaţiei de întreţinere menţionat la art. 13 alin. (1), cu reşedinţa obişnuită în străinătate, obligatoriu, din oficiu, un avocat pentru formularea şi depunerea cererilor prevăzute la alin. (1), sesizarea instanţei, reprezentare şi asistare la fond, în căile de atac ordinare şi extraordinare, iniţierea măsurilor de executare silită, după caz.
	(4) Avocatul desemnat beneficiază, pentru fiecare etapă procesuală şi pentru fiecare dintre măsurile prevăzute la alin. (3), de onorariul prevăzut în Protocolul dintre Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor avocaţilor în cadrul sistemului de ajutor public judiciar.
Obţinerea conţinutului dreptului străin	Art. 15. - În cazul aplicării dreptului străin, în baza Protocolului de la Haga din 2007, conţinutul oficial al acestuia se obţine, la cererea instanţei, prin intermediul Ministerului Justiţiei sau în alt mod prevăzut de lege.
Cooperarea dintre instanţă, avocat şi executorul judecătoresc pentru soluţionarea cererilor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c)	Art. 16. - (1) Avocatul desemnat potrivit art. 14 alin. (3) solicită acordarea ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc, dispoziţiile art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 fiind aplicabile.
	(2) Instanţa acordă ajutorul public judiciar în condiţiile art. 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008.
	(3) Avocatul depune cererea de punere în aplicare a măsurii asigurătorii, însoţită de încheierea prin care s-a înfiinţat această măsură şi de decizia decanului baroului prevăzută la art. 14 alin. (3), la executorul judecătoresc teritorial competent.
Cooperarea dintre instanţă, avocat şi executorul judecătoresc, după obţinerea titlului executoriu, ca urmare a soluţionării cererilor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) şi b)	Art. 17. - (1) După obţinerea titlului executoriu, ca urmare a soluţionării cererilor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) şi b), avocatul desemnat potrivit art. 14 alin. (3) solicită acordarea ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc, dispoziţiile art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 fiind aplicabile.
	(2) Instanţa acordă ajutorul public judiciar în condiţiile art. 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008.
	(3) Avocatul depune cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu şi de decizia decanului baroului prevăzută la art. 14 alin. (3), la executorul judecătoresc teritorial competent.
SECŢIUNEA a 3-a Obţinerea pensiei de întreţinere în România pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1), atunci când există un titlu executoriu străin
Autorităţile române competente pentru executarea silită a hotărârii străine pentru care exequaturul a fost suprimat	Art. 18. - (1) Limba acceptată pentru traducerea formularelor şi a documentelor justificative necesare pentru executare în condiţiile art. 20 şi 40 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 este limba română.
	(2) Dispoziţiile art. 14-17 din prezenta lege referitoare la cooperarea dintre autorităţi şi ajutorul public judiciar în materie civilă se aplică, în mod corespunzător, pentru încuviinţarea executării silite şi iniţierea oricăror măsuri privind executarea silită.
Autorităţile române competente pentru procedura de exequatur şi executare silită a hotărârii străine pentru care exequaturul nu a fost suprimat	Art. 19. - (1) Sunt de competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are reşedinţa obişnuită cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, respectiv în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea:
	a) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării pe teritoriul României a hotărârilor străine, pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, dar care nu are obligaţii, în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, formulate în condiţiile art. 28 şi art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
	b) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării pe teritoriul României a hotărârilor străine, pronunţate în orice stat membru al Uniunii Europene, formulate în condiţiile art. 28 şi art. 75 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009;

	c) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate într-un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, formulate în condiţiile art. 10 şi 19-31 din Convenţia de la Haga din 2007.
	(2) Limba acceptată pentru traducerea formularelor şi a documentelor justificative necesare pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării prevăzute la art. 28 şi 40 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 sau la art. 44 din Convenţia de la Haga din 2007 este limba română.
	(3) Dispoziţiile art. 14-18 din prezenta lege referitoare la cooperarea dintre autorităţi şi acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă se aplică, în mod corespunzător, pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării, căile de atac formulate împotriva acestor hotărâri, învestirea cu formulă executorie, poprirea înfiinţată de instanţă din oficiu, încuviinţarea executării silite, iniţierea oricăror măsuri în faza de executare silită, precum şi efectuarea actelor de executare silită.
SECŢIUNEA a 4-a Obţinerea pensiei de întreţinere în România pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1), atunci când există un titlu executoriu român
Autorităţile române competente pentru executarea silită a hotărârii române	Art. 20. - Obţinerea pensiei de întreţinere în România, atunci când există un titlu executoriu român, se face în conformitate cu art. 14-17 din prezenta lege.
CAPITOLUL IV Dispoziţii comune
Competenţa pentru emiterea altor documente justificative necesare	Art. 21. - Instanţele judecătoreşti române sunt autorităţile competente care eliberează, la cererea creditorilor, orice alte documente justificative necesare, de exemplu:
	a) certificatele care atestă că părţile interesate au beneficiat, în faţa instanţelor române, de asistenţă judiciară sau de scutire de taxe şi cheltuieli;
	b) copii legalizate ale dovezilor de comunicare, care atestă primirea actelor judiciare de către pârât;
	c) copii legalizate ale hotărârilor judecătoreşti prin care s-a realizat un control judecătoresc al unui act notarial;
	d) copii legalizate ale hotărârilor judecătoreşti de stabilire sau modificare a cuantumului obligaţiei de întreţinere, de divorţ sau răspundere părintească, de stabilire a filiaţiei;
	e) copii legalizate ale hotărârilor judecătoreşti prin care s-au recunoscut efectele, prin care sa dispus învestirea cu formulă executorie sau prin care s-a încuviinţat executarea unor hotărâri străine în România;
	f) copii legalizate ale hotărârilor judecătoreşti prin care au fost refuzate recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a unor hotărâri străine în România;
	g) orice alte documente justificative necesare considerate relevante.
Cheltuieli privind întocmirea şi eliberarea documentelor justificative necesare	Art. 22. - Întocmirea şi eliberarea documentelor justificative necesare, inclusiv a copiilor legalizate, prevăzute la art. 21, precum şi a celor necesare recunoaşterii, încuviinţării executării sau executării prevăzute la art. 20, 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi la art. 25 din Convenţia de la Haga din 2007 sunt scutite de taxele judiciare de timbru pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1).
Cheltuieli privind traducerile cererilor şi documentelor justificative anexate	Art. 23. - (1) Pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1) şi în condiţiile prevăzute de art. 46 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, respectiv art. 15 din Convenţia de la Haga din 2007, următoarele categorii de cereri şi documente justificative necesare se traduc gratuit:
	a) formularele de cereri de măsuri specifice, cereri de întreţinere, situaţia financiară, alte formulare, precum şi documentele justificative necesare anexate la acestea, de către şi prin grija Ministerului Justiţiei;
	b) formularele de certificate, extrase de hotărâre, tranzacţie judiciară şi act autentic, precum şi alte formulare, de către instanţa judecătorească, prin grija grefierului-şef.

	(2) Formularele şi documentele prevăzute la alin. (1) se pot traduce gratuit în limba statului solicitat sau în limba pe care acesta a declarat că o acceptă, în format electronic, de pe pagina de internet a Comisiei Europene sau a Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga.
	(3) Traducerile răspunsurilor la cereri şi ale corespondenţei primite de la autorităţile centrale sau judiciare străine prin intermediul Ministerului Justiţiei se efectuează şi se suportă de către Ministerul Justiţiei.
Dispoziţii finale	Art. 24. - Dispoziţiile prezentei legi referitoare la prevederile Convenţiei de la Haga din 2007 se vor aplica de la data intrării în vigoare a acesteia pentru Uniunea Europeană.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,IOAN OLTEANPREŞEDINTELE SENATULUIVASILE BLAGA