LEGE    din 23 februarie 1906

pentru infiintarea Caselor de imprumut pe amanet in Romania (Muntele de pietate)*)

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 264 din 24 februarie 1906

    Aceasta lege, cunoscuta sub numele de Legea institutiunii "Muntele de pietate", a fost votata de Senat la 1 februarie 1906, iar de Camera la 18 februarie 1906, promulgata fiind la 21 februarie 1906 si publicata in "Monitorul Oficial" nr. 264 din 24 februarie 1906. In legatura cu ea, a se vedea la ordinea sa cronologica "Legea pentru infiintarea unei Case de licitatiuni" din 9 martie 1907.

    Art. 1
    Ministrul de finante este autorizat de a acorda unui sindicat de capitalisti, pe timp de 30 de ani, concesiunea de a infiinta si intretine in Romania Case de imprumut pe amanet.
    Art. 2
    In scopul exploatarii acestei concesiuni sindicatul concesionar va infiinta o societate anonima, cu sediul in Bucuresti, care se va constitui cu un capital social de cel putin 1.000.000 lei, in conditiunile stabilite de codicele de comert roman pentru societatile anonime.
    Aceasta societate, dupa constituire si inregistrare, va intra in drepturile castigate de sindicatul concesionar si va lua asupra-si toate indatoririle impuse sindicatului prin aceasta concesiune.
    In caz de trebuinta, noua societate isi va putea urca capitalul social in mod nelimitat prin emisiuni noi de actiuni.
    Art. 3
    Societatea concesionara este datoare a infiinta prima Casa de imprumut pe amanet in Bucuresti, in timp de un an de la data concesiunii, si va continua apoi cu infiintarea acestor Case imprumut in celelalte orase mai mari ale tarii, astfel ca in timp de 10 ani de la data concesiunii sa fie infiintate cate o Casa de imprumut pe amanet cel putin in orasele: Iasi, Galati, Braila si Craiova.
    Ordinea in care se vor infiinta aceste Case de imprumut ramane la aprecierea societatii concesionare, care este in drept a infiinta Case de imprumut pe amanet si in alte orase, afara de cele insirate.
    Art. 4
    In timpul celor 30 de ani ai acestei concesiuni alte societati sau persoane nu vor putea fi autorizate a infiinta in Romania Case de imprumut pe amanet, cu aceleasi privilegii, decat in urmatoarele cazuri:
    a) In orasele Iasi, Galati, Braila si Craiova, in cazul daca societatea concesionara nu le-ar infiinta (conform dispozitiunilor art. 3) in timp de 10 ani de la data concesiunii;
    b) In alte orase, afara de Capitala Bucuresti si cele insirate sub a), daca societatea concesionara, in urma cererii ministerului de finante, nu ar infiinta, o Casa de imprumut pe amanet in timp de un an de la data somatiunii.
    In orasele in care societatea concesionara a infiintat o Casa de imprumut pe amanet nu se va conceda sau tolera nici o alta Casa de asemenea natura.
    Art. 5
    Pentru asigurarea obligatiunilor luate prin aceasta concesiune societatea concesionara va depune la ministerul de finante o garantie de 50.000 lei, in efecte romane de Stat, deodata cu infiintarea primei Case de imprumut pe amanet in Bucuresti. Garantia se va urca cu cate 10.000 lei pentru fiecare Casa ce se va deschide in alte orase ale tarii.
    Indata ce societatea concesionara isi va construi case proprii in Bucuresti, va putea cere inlocuirea garantiei prin ipoteca si restituirea efectelor depuse la minister.
    Art. 6
    Casele de imprumut pe amanet sunt datoare a avea la dispozitiune, in toata durata concesiunii, sumele necesare pentru a putea satisface toate cererile de imprumuturi pe amanet ce li se vor prezenta din partea publicului.
    Art. 7
    Casele de imprumut pe amanet vor acorda imprumuturi pe urmatoarele obiecte:
    a) Pe efecte si obiecte mobiliare care se afla in intrebuintare, cum sunt: haine, rufarie, tacamuri, mobile etc.;
    b) Pe obiecte pretioase: giuvaere, aur, argint, metale pretioase si pietre scumpe;
    c) Pe marfuri, adica producte industriale si articole de comert care inca nu au intrat in consumatiune.
    Obiectele prezentate spre amanetare se vor pretui prealabil prin taxatorii Caselor de imprumut. Imprumuturile se vor acorda pe efecte si marfuri cel mult pana la 1/3 parte, iar pe obiecte pretioase cel mult pana la 1/2 a pretului de estimatiune. Casele de imprumut nu sunt datoare a acorda imprumuturi in sume mai mici decat 1/8 parte a valorii.
    Imprumutul minimal va fi de 3 lei.
    Art. 8
    Nu se vor primi ca amanet urmatoarele obiecte:
    a) Efectele consacrate cultului religios;
    b) Obiectele de echipament si armament ale militarilor;
    c) Obiectele prevazute cu marca unui stabiliment public;
    d) Sculele lucratorilor;
    e) Obiecte cu volum prea mare;
    f) Obiecte supuse la pericol de foc sau exploziune, precum si efectele ude si murdare;
    g) Obiectele lesne de sfaramat sau supuse stricaciunii;
    h) Obiectele despre care se stie sau se presupune ca sunt furate.
    Art. 9
    Imprumuturile se vor face pe termen de 3 luni. Se vor putea insa reinnoi, la cererea imprumutatului si dupa plata procentelor si taxelor regulamentare, inca de trei ori, pe termen de cate 3 luni. Reinnoirile se vor considera ca un nou act de imprumut. Dupa timp de un an de la prima amanetare, incuviintarea reinnoirii imprumutului, pe baza unei noi pretuiri, ramane la aprecierea administratiunii Caselor de imprumut pe amanet.
    Achitarea imprumutului se poate face si restituirea amanetului se poate cere, atat inainte de termenul stipulat cat si dupa aceasta, cat timp obiectul amanetat nu a fost vandut la licitatiune publica.
    Art. 10
    Imprumuturile se vor putea stinge si in rate de minimal 3 lei, cu ocaziunea reinnoirii lor. In asemenea cazuri dobanzile se vor socoti pentru noul termen intotdeauna numai dupa restul neachitat al imprumutului.
    Art. 11
    Dobanzile ce Casele de imprumut vor putea percepe vor fi maximum de 8% si se vor calcula intotdeauna pentru timp de cel putin 3 luni.
    Procentele se vor plati la achitarea imprumutului sau la innoirea lui.
    Art. 12
    Afara de dobanzi, Casele de imprumut vor mai putea percepe urmatoarele taxe:
    a) O taxa de inregistrare de maximum 1%;
    b) O taxa de pretuire de maximum 2%;
    c) O taxa de pastrare de maximum 2%; si
    d) O taxa de asigurare de maximum 1%, socotit dupa suma imprumutului; cele de sub c) si d) se inteleg pe ani.
    Dupa natura amanetelor, Casele de imprumut vor putea fixa taxe mai mici pentru obiecte a caror pretuire, pastrare si asigurare va fi mai putin costisitoare.
    Taxa de inregistrare si pretuire se va scadea anticipativ din suma imprumutului; iar taxa de pastrare si asigurare se va incasa ulterior, deodata cu interesele.
    Art. 13
    Pentru orice obiect amanetat Casele de imprumut vor libera o recipisa la purtator, care va contine: numarul de inregistrare, descrierea amanetelor, data amanetarii, suma imprumutata, pretuirea si, in fine, scadenta imprumutului. Conditiunile imprumutului vor fi tiparite in dosul recipisei.
    La prezentarea amanetului se va cere numele proprietarului, care se va nota in registrele administratiunii. Aceasta insa nu raspunde pentru identitatea persoanei.
    Recipisa liberata pentru obiectul amanetat se va prezenta la fiecare reinnoire si se va restitui la achitarea imprumutului si ridicarea amanetului.
    Art. 14
    Amanetele care nu au fost rascumparate la scadenta, si pentru care nu s-a reinnoit actul de imprumut, se vor putea vinde, la termen de cel putin 30 de zile dupa scadenta, de administratia Caselor de imprumut, pe calea licitatiunii publice, fara interventiune judecatoreasca.
    Art. 15
    Licitatiunile publice se vor tine in fiecare luna, in prima zi de lucru, sub controlul organelor ministerului de finante si in localitatile Caselor de imprumut.
    Licitatiunile se vor publica cu opt zile inainte in Monitorul Oficial si cel putin in un ziar din localitate, apoi prin un aviz, afisat in localitatile Caselor de imprumut.
    Despre urmarea licitatiunii se va dresa un proces-verbal, in care se vor descrie amanetele vandute impreuna cu toate datele cuprinse in recipisa de amanet si cu pretul vanzarii.
    Procesul-verbal se va subscrie de doi functionari ai Caselor de imprumut si de delegatul ministerului de finante.
    Art. 16
    In caz ca la licitatiunea pentru un obiect nu s-ar oferi o suma corespunzatoare pretului de estimatiune, administratiunea Caselor de imprumut va fi in drept a retrage amanetul si a-l supune vanzarii la proxima licitatiune.
    Art. 17
    Din pretul realizat la licitatiune se va achita in primul rand imprumutul, apoi o taxa de 5% pentru acoperirea cheltuielilor de licitatiune.
    Restul se va administra ca depozit si se va tine la dispozitiunea proprietarului in timp de un an; daca nici dupa acest termen nu se va ridica, se va trece jumatate la fondul de rezerva, ce se va crea pentru acoperirea eventualelor pierderi; iar cealalta jumatate se va pune la dispozitia ministerului de finante;
    Art. 18
    Casele de imprumut pe amanet sunt raspunzatoare de pierderea, sustractiunea, deteriorarea sau incendierea obiectelor amanetate, intrucat acestea ar proveni din neglijenta functionarilor lor sau din cauza ca nu au luat precautiunile necesare pentru buna pastrare si pentru asigurarea obiectelor amanetate.
    Art. 19
    Nu sunt raspunzatoare Casele de imprumut pentru pagubele ce ar urma:
    a) Din accidente extraordinare, ce nu le-au putut inlatura (cum sunt: razboi, rascoala, cutremur etc.);
    b) Din furturi cu efractiune dovedite comise de altii decat cei in serviciul Caselor de amanet;
    c) Din stricaciuni facute de molii sau provenite din natura interna a obiectelor amanetate, fara vina Caselor de amanet.
    Art. 20
    Pentru intampinarea pagubelor ce ar putea urma din incendii, Casele de imprumut sunt datoare a asigura obiectele amanetate in contra incendiului pana la valoarea pretuirii.
    In asemenea cazuri Casele de imprumut sunt raspunzatoare pana la suma despagubirii ce o primesc de la institutele de asigurare.
    Art. 21
    Daca un obiect amanetat s-a pierdut, Casele de imprumut sunt datoare a plati proprietarului pretul de estimatiune si separat o indemnizatie de 25%; iar daca obiectul s-a deteriorat, proprietarul lui va avea dreptul sa-l abandoneze Caselor de imprumut, in schimbul pretului de estimatiune stabilit la amanetare.
    Aceste despagubiri insa nu se pot pretinde in cazurile insirate la art. 19.
    Art. 22
    Toate afacerile de imprumut pe amanet ale acestor Case, care sunt considerate ca institutiuni de utilitate publica, vor fi scutite de timbru si de orice alte taxe fiscale; de asemenea si registrele si documentele ce privesc aceste tranzactiuni.
    Sunt scutite mai departe de contributiuni catre Stat, judet si comuna, pentru durata concesiunii: toate zidirile ce se vor construi anume pentru trebuintele acestor Case si profitul ce va realiza din afacerile de imprumut pe amanet.
    In schimb insa Casele de imprumut pe amanet vor pune la dispozitiunea ministerului de finante:
    a) Jumatate din profitul net ce se va realiza din afacerile de imprumut pe amanet, si
    b) Jumatate din restul de vanzare a amanetelor nerascumparate, intrucat nu a fost ridicat de proprietarul amanetului in timp de un an.
    Art. 23
    Profitul net al afacerilor de imprumut pe amanet se va stabili dupa normele contabilitatii, astfel ca din totalul veniturilor (dobanzi si taxe) se vor acoperi toate cheltuielile: chirii, mobilier, retributiunile functionarilor, cheltuieli de material, dobanzile sumelor imprumutate, dobanzile de 5% la capitalul social. Din castigul stabilit se va scadea 10% ca tantiema pentru functionari si 10% ca tantiema pentru consiliul de administratiune si organele de control. Restul formeaza profitul net si se va imparti in parti egale intre societatea concesionara si intre ministerul de finante.
    Art. 24
    Sumele care, conform art. 17, se vor trece la fondul de rezerva din restul pretului de vanzare a amanetelor nerascumparate, nu se vor considera ca venituri la stabilirea profitului net, deoarece acest fond are destinatiunea de a acoperi eventualele pierderi ale Caselor de imprumut.
    La caz de lichidare a societatii acest fond se va imparti pe din doua intre societate si ministerul de finante.
    Art. 25
    Sumele cuvenite ministerului de finante, potrivit art. 22, se vor depune la casieria acestui minister in fiecare an, la 1 aprilie. Ministerul de finante le va remite societatii Crucea Rosie din Romania. Destinatia acestor sume se poate schimba oricand prin lege.
    Art. 26
    Statul va controla observarea conditiunilor stabilite in actul de concesiune si in totul gestiunea interna a Caselor de imprumut prin un delegat al ministerului de finante.
    Art. 27
    Administratiunea Caselor de imprumut pe amanet se va urma conform unui regulament general, care va cuprinde si conditiunile stabilite in actul de concesiune, si se va supune aprobarii ministerului de finante inainte de functionarea primei Case de imprumut.
    Art. 28
    Delegatul ministerului de finante va avea indeosebi urmatoarele drepturi si datorii:
    a) Va controla observarea regulamentului general;
    b) Va conlucra la incheierea anuala a conturilor si la stabilirea profitului net, avand sa subscrie si bilantul anual; in fine
    c) Va participa la licitatiunile amanetelor nerascumparate, direct sau printr-un reprezentant al sau.
    Art. 29
    Retributiunea delegatului ministerului se fixeaza la suma de 300 lei pe luna, care i se va plati de Casa de imprumut in contul cheltuielilor personale.
    Art. 30
    Toate litigiile ce s ar putea naste din afacerile Caselor de imprumut se vor judeca de judecatoriile ordinare dupa legile tarii.