DECIZIE Nr.
1243 din 6 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1, art. 280 si art. 403
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 857 din 19 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1, art. 280 şi 403 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Oraşul Râşnov în dosarele nr.
23/62/2005 şi nr. 573/64/2008 ale Curţii de'Apel Braşov - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în dezbatere problema
conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere
identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr.
1.544D/2008 la Dosarul nr. 1.531 D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de
judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 23/62/2005, şi prin Incheierea din 16 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 573/64/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 279 alin. 1, art. 280 şi art. 403 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Oraşul Râşnov.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile legale criticate, care constituie
temeiul juridic al cererii privind suspendarea executării silite, creează
posibilitatea ca durata de soluţionare a unui litigiu comercial să se
prelungească în mod nefiresc, fapt ce determină încălcarea principiului
soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 21 alin. (3)
din Constituţie.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că în materie
comercială procesele se judecă cu precădere, ceea ce asigură dreptul la
soluţionarea procesului într-un termen rezonabil. Pe de altă parte, instanţa
apreciază că măsura suspendării nu îl prejudiciază pe creditor, care
beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin
instituirea cauţiunii menite să acopere eventualele daune
cauzate acestuia prin suspendare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1, art. 280 şi 403 din Codul de
procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 279 alin. 1: „Instanţa
poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de
câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă de temeinicia
vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există
primejdie vădită în întârziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea
unei cauţiuni.";
- Art. 280: „Cererea
pentru suspendarea execuţiei vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul
fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.
Cererea se va depune la prima instanţă sau instanţa
de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii.
Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de
apel. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.
Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare
de cauţiune, al cărei cuantum îl va fixa instanţa.
Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va
putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de
sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. 4.";
- Art. 403: „Până la
soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o
cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea
dispune altfel.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii,
pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit
alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care
poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare
de către instanţă. încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea
care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile
neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită
de instanţă, dacă este cazul."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 21 alin. (3), care se referă la liberul acces la justiţie şi la dreptul la
un proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea constată că textele de lege
criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, de
exemplu, prin Decizia nr. 944 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, sau prin Decizia nr. 922 din 16
septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008.
Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că suspendarea
vremelnică a executării nu contravine dreptului la un proces echitabil, pentru
că încheierea instanţei prin care se dispune suspendarea este supusă
recursului, astfel încât partea interesată poate să îşi prezinte toate
apărările şi cererile cu privire la acest aspect în cursul soluţionării
recursului.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o
condiţie a suspendării executării are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie
pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare
a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de
altă parte, de a preveni şi de a limita eventualele abuzuri în valorificarea
unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Intrucât plata cauţiunii nu
constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci
exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea
acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul
liber la justiţie.
Aşa fiind, Curtea a constatat că, în condiţiile în
care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este abilitat să
reglementeze competenţa şi procedura de judecată, stabilind cadrul
organizatoric şi funcţional în care se realizează accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil, instituirea posibilităţii suspendării
vremelnice a executării nu aduce nicio atingere principiului constituţional
pretins a fi încălcat.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 279 alin. 1, art. 280 şi 403 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Oraşul Râşnov în dosarele nr. 23/62/2005 şi nr.
573/64/2008 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu