HOTARARE Nr.
250 din 7 martie 2007
pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 227 din 3 aprilie 2007
In temeiul art. 108 din
Constituţia României, republicată, şi al art. 51 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Ministerele, celelalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale, prefecţii, preşedinţii consiliilor
judeţene, primarii, precum şi entităţile implicate în restituirea în natură sau
acordarea altor măsuri reparatorii stabilite de lege pentru imobilele preluate
în mod abuziv vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărâri.
Art. 3. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 379 din 11 iulie 2001, cu modificările
ulterioare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, cu modificările
şi completările ulterioare.
(2) Deciziile sau dispoziţiile emise cu respectarea
prevederilor cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001, precum şi în Normele
metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 498/2003, cu modificările şi completările ulterioare, îşi
păstrează deplina valabilitate.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Şeful Cancelariei Primului-Ministru,
Ion-Mircea Plângu
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor,
Ingrid Zaarour
Ministrul economiei şi comerţului,
Varujan Vosganian
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor
Statului,
Teodor Atanasiu
p. Ministrul finanţelor publice,
Cătălin Doica,
secretar de stat
ANEXĂ
NORME METODOLOGICE
de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Prezentele norme metodologice vizează aplicarea unitară
a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare
lege, precum şi
urgentarea aplicării acesteia prin clarificarea unor concepte şi situaţii
juridice apărute în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a
notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite.
CAPITOLUL I
Principiile de soluţionare a notificărilor
1. In procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele
îndreptăţite, instituţiile şi persoanele implicate în executarea legii vor avea
în vedere respectarea următoarelor principii şi proceduri necesare aplicării
corecte şi unitare a legii:
a) prevalenta restituirii
în natură, în
conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi 9 din lege, a
imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această
măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda
la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv
compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu
acordul persoanei îndreptăţite, sau propunerea de acordare de despăgubiri
potrivit titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma
în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu
modificările şi completările ulterioare, în cazul în care măsura compensării nu
este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită;
b) celeritatea
soluţionării notificărilor pentru care, potrivit
legii, s-au depus toate actele doveditoare, conform prevederilor art. 23, 25 şi
26 din lege. In cazul în care pentru acelaşi imobil s-au depus două sau mai
multe notificări de către mai multe persoane care se pretind a fi îndreptăţite,
dosarele respective se pot conexa, în cazul în care toţi solicitanţii au depus
actele doveditoare sau au comunicat în mod expres că nu mai au alte dovezi de
depus. In cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este solicitată de mai
multe persoane care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa unei
coproprietăţi la data preluării abuzive şi numai dosarele unora dintre
solicitanţi sunt complete, acestea se pot disjunge, urmând a fi soluţionate
independent, situaţie în care se va emite o decizie de restituire în care se va
consemna cota ideală prevăzută în titlul de proprietate invocat;
c) asigurarea respectării
stabilităţii raporturilor de proprietate, potrivit prevederilor art. 18 lit. c) şi ale art. 45 alin. (2) şi
(4) din lege;
d) entităţile obligate la
restituire au plenitudine de competenţă în soluţionarea notificărilor care fac
obiectul procedurii administrative. Obligaţia de
restituire se concretizează fie în decizia/dispoziţia de restituire în natură,
fie în decizia/dispoziţia pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,
fie în decizia/dispoziţia motivată de respingere a cererii; plenitudinea de
competenţă rezultă din prevederile art. 25 alin. (1) şi (4), art. 26 alin. (1)
şi ale art. 47 din lege;
e) sarcina probei
proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi
a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care
pretinde dreptul, în
conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) şi ale art. 23 din lege.
In cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a
preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar
imobilul respectiv se regăseşte în patrimoniul statului după data invocată ca
fiind data preluării bunului), soluţionarea notificării se va face în funcţie
şi de acest element - faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului
constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă;
f) prevederile legii au caracter de complinire în
raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare şi, în cazul în care acestea din urmă conţin alte măsuri,
prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele măsuri. Măsurile
reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să
înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia. Astfel,
începând cu data intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv
nu pot intra în averea debitorului în cazul declanşării procedurii
falimentului, potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995*) privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare; indisponibilizările generate de calificarea regimului
de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi
completările ulterioare, nu prezintă relevanţă în cursul procedurii administrative
de soluţionare a notificărilor.
2. Persoanele şi entităţile implicate în executarea
legii vor avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la
proprietate, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi în protocoalele adiţionale la această convenţie,
ratificate de România prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare,
precum şi soluţiile jurisprudenţiale ale Curţii Europene ale Drepturilor
Omului.
Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul de
aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigenţelor art. 1 din Primul
protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia:
„Art. 1. - Orice persoană fizică sau juridică are
dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de
proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile
prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului pe
care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le consideră necesare
pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru
a asigura plata impozitelor sau altor contribuţii ori amenzi."
*) Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr.
85/2006 începând cu data de 20 iulie 2006.
CAPITOLUL II
Norme metodologice de aplicare, raportate la fiecare
articol din lege
In înţelesul prezentelor norme metodologice, sintagmele
şi formulările prevăzute de lege au următoarele semnificaţii:
- unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate
juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau
privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie,
instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu
personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de
titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii
autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de
stat, organizaţii cooperatiste);
- entitate învestită
cu soluţionarea notificării este, după caz,
unitatea deţinătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze o
notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanţelor Publice, alte
autorităţi publice centrale sau locale implicate).
Art. 1 din lege*):
(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de
organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii
nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură, în
condiţiile prezentei legi.
(2) In cazurile în care restituirea în natură nu
este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile
reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau
servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei
legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau
despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul
stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând
în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz,
dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu
soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în
despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire
şi plată â despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun
a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii
învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării.
(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi
combinate.
(5) Primarii sau, după caz, conducătorii
entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze
lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul
lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile
disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Norme metodologice:
1.1. Domeniul de aplicare prevăzut la art. 1 alin. (1)
din lege este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6
martie 1945-22 decembrie 1989 (denumit în continuare perioadă de referinţă), singura
excepţie expresă admisă de lege fiind rechiziţiile efectuate în temeiul Legii
nr. 139/1940.
Invocarea oricăror alte temeiuri de preluare abuzivă
anterioare sau posterioare acestei perioade de referinţă nu este admisibilă în
cadrul procedurii prevăzute de lege.
1.2. Excepţia prevăzută de lege, respectiv Legea nr.
139/1940, este de strictă interpretare şi se referă numai la acele bunuri
rechiziţionate în temeiul legii respective,care se aflau şi se află situate pe
teritoriul actual al României.
1.3. Aprecierea preluării ca fiind abuzivă se va
circumstanţia în funcţie de următoarele elemente:
a) incidenţa „preluării abuzive" nu este
prezumată, ci, în funcţie de fiecare situaţie, entitatea obligată prin lege să
soluţioneze notificarea trebuie să aprecieze situaţia respectivă ca
încadrându-se în prevederile legii potrivit art. 2 alin. (1) din lege. Pentru
cazul special prevăzut la art. 11 din lege situaţia respectivă se încadrează în
prevederile legii atunci când deposedarea s-a făcut prin expropriere, preluarea
fiind considerată a fi aprioric abuzivă (lipsa unor despăgubiri echitabile);
b) preluările de imobile pentru datorii, altele decât
cele fiscale (impozite neplătite de proprietar din motive independente de
voinţa acestuia), izvorâte din contracte de creditare pentru construirea sau,
după caz, pentru achiziţionarea imobilului, ca urmare a neplăţii ratelor
aferente creditului respectiv de către debitor din vina acestuia, nu se
încadrează în categoria preluărilor abuzive; cu toate acestea, în cazul în care
imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipotecă constituită în
favoarea creditorului, iar ulterior această ipotecă a fost radiată, în tot sau
în parte, ca urmare a unor acte normative, urmează a se considera că bunul
respectiv a fost preluat abuziv de la proprietar şi ca atare se poate dispune
restituirea în natură a imobilului respectiv liber de orice sarcini, potrivit
art. 9 din lege (îndeplinirea obligaţiilor izvorâte din contractul de creditare
garantat cu o ipotecă nu este imputabilă proprietarului, ci celui care l-a
lipsit de vocaţia de a respecta contractul de creditare);
c) nu constituie preluare abuzivă şi deci nu fac
obiectul legii următoarele categorii de situaţii:
- confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a
aplicării măsurii confiscării dispuse de instanţa judecătorească ca pedeapsă
complementară pentru săvârşirea unor infracţiuni economice;
- confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârşirii unor
crime contra umanităţii sau crime de război săvârşite în perioada 6 septembrie
1940 - 9 mai 1945 (cum ar fi: persoanele vinovate de crime de război, gardieni
de lagăre sau alte persoane care se încadrează în prevederile Legii nr.
312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau
crime de război, cu completările ulterioare). Deşi Legea nr. 312/1945, cu
completările ulterioare, este un act normativ în temeiul căruia s-au confiscat
imobile ca pedeapsă penală complimentară, care a fost emis după 6 martie 1945,
măsurile sancţionatorii se referă la situaţii anterioare acestei date de
referinţă. De aceea, în aceste cazuri nu se pot recunoaşte drepturi reparatorii
unor persoane pentru fapte incriminate şi de legislaţia penală în vigoare (ar
echivala cu acordarea de măsuri reparatorii pentru pedepse complimentare
dispuse cu privire la fapte penale grave comise în perioada dictaturii
fasciste/antonesciene/hortyste);
- distrugerile de construcţii în timp de război, ca
urmare a unor bombardamente, incendii sau altele asemenea; terenurile pe care
acestea s-au aflat fac obiectul legii în condiţiile prevăzute la art. 10 alin.
(7) din aceasta.
1.4. Soluţii privind cazul unor acte normative emise
sub imperiul Constituţiei din 1965 sau al anumitor situaţii juridice conexe,
prin care s-au preluat imobile:
A. Legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcţiei de
locuinţe şi vânzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie,
republicată, cu modificările ulterioare - cu privire la acest act normativ se
va avea în vedere că potrivit art. 5 o persoană nu putea avea în proprietate
personală decât o singură casă de locuit, iar dacă dobândea o a doua locuinţă,
art. 52 alin. 1 din aceeaşi lege impunea ca una dintre ele (la alegerea
proprietarului) să fie înstrăinată în termen de un an de la dobândire; dacă
această dispoziţie nu era respectată, una dintre cele două locuinţe trecea în
proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
*) Este reprodus textul rezultat în urma modificării şi
completării Legii nr. 10/2001, republicată, prin titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 263/2006.
Pentru procedura administrativă de restituire prevăzută
de lege urmează a se considera că, în ipoteza în care persoana care a dobândit
o a doua locuinţă şi a înstrăinat-o în termenul prevăzut de lege către o altă
persoană, proprietarul vânzător a fost îndestulat cu preţul primit şi ca atare
nu se mai pot pretinde alte măsuri reparatorii. Insă, în cazul în care
proprietarul căruia îi revenea obligaţia de înstrăinare nu a dat curs acestei
obligaţii şi locuinţa respectivă a fost trecută în proprietatea statului cu
plata unei despăgubiri, urmează a se considera că preluarea a fost abuzivă şi
ca atare persoana îndreptăţită va avea beneficiul măsurilor reparatorii
prevăzute de lege, cu următoarele distincţii:
- în ipoteza în care locuinţa respectivă nu a fost
înstrăinată de către stat, se va dispune restituirea în natură cu obligaţia
rambursării de către persoana îndreptăţită a despăgubirii primite, actualizată
cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin.
(1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 184/2002, (chiriaşii vor avea beneficiul măsurilor de protecţie
prevăzute de lege);
- în ipoteza în care locuinţa
respectivă a fost înstrăinată legal, se acordă persoanei îndreptăţite celelalte
măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferenţa dintre despăgubirea
primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, cu modificările ulterioare, şi valoarea de
piaţă a locuinţei preluate, stabilită potrivit standardelor internaţionale de
evaluare.
B. Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea
situaţiei unor bunuri: cu privire la acest act normativ urmează a se considera
că preluarea a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în
proprietatea statului cu titlu de sancţiune pentru cei care au plecat fraudulos
din ţară sau care, fiind plecaţi în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea
termenului stabilit pentru înapoierea în ţară, cât şi cazul în care persoana a
făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat în mod obligatoriu
locuinţa sa către stat.
Cazuri posibile şi recomandări de soluţionare:
- în ipoteza în care locuinţa respectivă nu a fost
înstrăinată de stat către o terţă persoană, se va dispune restituirea în
natură, cu obligaţia respectării drepturilor chiriaşilor prevăzute de lege şi,
după caz, cu obligaţia rambursării de către persoana îndreptăţită a
despăgubirii primite, actualizate cu coeficientul de actualizare prevăzut la
art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002;
- în ipoteza în care locuinţa respectivă a fost
înstrăinată legal către o terţă persoană, se vor acorda persoanei îndreptăţite
celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege; în cazul în care persoana a
făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat în mod obligatoriu
locuinţa sa către stat, se vor acorda persoanei îndreptăţite celelalte măsuri
reparatorii prevăzute de lege pentru diferenţa dintre suma primită, actualizată
cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin.
(1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 184/2002, şi valoarea de piaţă a locuinţei, stabilită potrivit standardelor
internaţionale de evaluare.
C. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea
teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale: prezintă relevanţă deosebită
prevederile art. 30 şi 31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit că
terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin
moştenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent
acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 a
soluţionat această problemă în favoarea dobânditorilor construcţiilor,
recunoscând acestora dreptul/vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru
terenul aferent construcţiei cumpărate, urmează a se considera că aceste
situaţii nu cad sub incidenţa legii.
Cât priveşte ipoteza în care, ulterior înstrăinării,
construcţia proprietatea dobânditorului a fost preluată şi mai apoi demolată,
acesta din urmă, neavând dreptul/vocaţia de a obţine titlu de proprietate
pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, regimul juridic al acestor
categorii de terenuri rămâne supus incidenţei prezentei legi în favoarea
persoanei îndreptăţite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în
proprietatea statului. In acest caz, în situaţia în care terenul este liber,
acesta se va restitui în natură, cu obligaţia rambursării de către persoana
îndreptăţită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare
prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002. In situaţia în
care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda
persoanei îndreptăţite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru
diferenţa dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de
actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, şi
valoarea de piaţă a terenului, stabilită potrivit standardelor internaţionale
de evaluare.
1.5. In cazul în care unitatea
deţinătoare sau entitatea învestită cu soluţionarea notificării apreciază, pe
baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptăţită şi pe
baza analizei împrejurărilor de fapt şi drept ale situaţiei invocate în
notificare, că:
a) preluarea nu a fost abuzivă;
b) dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor
nu sunt dovedite;
c) proprietarul nu avea vocaţia de a fi persoană
îndreptăţită potrivit legii (de exemplu: este criminal de război, persoană ale
cărei bunuri au fost confiscate ca pedeapsă complimentară, este renunţător şi
altele asemenea), va emite o decizie motivată de respingere a notificării.
1.6. Decizia de respingere a notificării, întemeiată
pe motivele prevăzute la pct. 1.5, poate fi atacată de persoana care se
pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie
teritorială se află sediul unităţii deţinătoare/entităţii învestite cu
soluţionarea notificării, în condiţiile art. 26 alin. (3) din lege, în termen
de 30 de zile de la comunicare.
1.7. Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu
alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2)
şi (3) din lege, permite entităţii obligate la restituire să ofere persoanei
îndreptăţite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii
disponibile, pe care [e deţine şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită.
In acest sens, entitatea învestită cu soluţionarea cererii de restituire poate
propune persoanei îndreptăţite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de
bunuri: terenuri, construcţii aflate pe alte amplasamente sau bunuri
mobile,aflate în circuitul civil, care sunt deţinute de aceasta. In cazul
instituţiilor publice care au în administrare imobile disponibile, aflate în
proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, şi se
apreciază că acestea pot face obiectul compensării cu un alt imobil a cărui
restituire în natură nu este posibilă potrivit legii, bunurile disponibile cu
regim de proprietate publică se pot dezafecta şi trece în proprietatea privată
a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale, potrivit
prevederilor Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare,
urmând ca, odată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit
prin compensare ca măsură reparatorie persoanei îndreptăţite la restituire. In
aceste cazuri decizia/dispoziţia motivată de restituire prin compensare cu alt
imobil în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 25 alin. (4) şi ale art.
26 alin. (5) din lege.
1.8. Dacă unitatea deţinătoare obligată la restituire
este operator economic, aceasta poate acorda în cadrul ofertei de compensare
diverse servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului său de
activitate (cum ar fi: construirea unei locuinţe, repararea, renovarea sau
întreţinerea unei alte construcţii deţinute de solicitant, efectuarea unor
lucrări de racordare la utilităţile publice, efectuarea de lucrări de
instalaţii, amenajarea unor alte spaţii deţinute de persoana îndreptăţită ca
spaţii de recreere sau producţie ori altele asemenea).
1.9. In cazul compensării cu servicii,
decizia/dispoziţia de compensare va fi însoţită de contractul de furnizare sau,
după caz, de contractul de prestări de servicii care urmează regimul
contractual de drept comun. Rezilierea contractului respectiv din vina
exclusivă a unităţii obligate la restituire atrage desfiinţarea de drept a
deciziei/dispoziţiei de compensare. In aceste cazuri decizia/dispoziţia
motivată de restituire prin compensare cu alte bunuri sau servicii în
echivalent va urma regimul prevăzut la art. 26 alin. (6) din lege.
1.10. Modelele
orientative ale principalelor decizii/dispoziţii care se emit în aplicarea
legii sunt prevăzute în anexele nr. 1-4 la prezentele norme metodologice.
Art. 2 din lege*):
(1) In sensul prezentei legi, prin imobile
preluate în mod abuziv se înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr.
92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările
ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor
industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi prin
alte acte normative de naţionalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca
urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură
politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei
faţă de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane
juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţi unea unor întreprinderi
de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi
altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate
statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de
art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în
anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata
impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive
impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în
baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti
pronunţate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei
bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori sau
fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor
bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
f) imobilele preluate
de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data
preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr.
139/1940 asupra rechiziţiilor şi care nu au fost restituite ori pentru care
proprietarii nu au primit compensaţii echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu
valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi
completările ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil
sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum
şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale
ale puterii sau ale administraţiei de stat.
(2) Persoanele ale căror imobile au fost preluate
fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data
preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii
judecătoreşti de restituire, conform
prevederilor prezentei legi.
Norme metodologice:
2.1. La art. 2 alin.
(1) lit. b) din lege invocarea existenţei unei „infracţiuni de natură
politică" implică depunerea ca act doveditor a hotărârii judecătoreşti de
condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură politică, care a
prevăzut ca măsură complimentară confiscarea averii. In aceste cazuri entitatea
obligată la restituire va analiza şi va aprecia incidenţa beneficiului legii în
funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz, urmând a se stabili dacă
infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea făcea parte din categoria
infracţiunilor de natură politică, conform reglementărilor în vigoare la data
respectivă. Prezintă forţă probantă originalul sau copia legalizată a hotărârii
judecătoreşti invocate. De asemenea, dovada privind natura infracţiunii se
poate face şi cu decizia privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa
anticomunistă emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în
rezistenţa anticomunistă în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă
persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, şi
persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri
administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de
împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat
în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, însoţită de originalul sau copia
legalizată a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni
de natură politică.
2.2. Art. 2 alin. (1) lit. c) din lege vizează două
ipoteze, respectiv imobilele donate statului sau altor persoane juridice în
baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte
grafice sau a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi
imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma
autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil. In acest ultim caz se va
acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în
constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă şi numai după ce persoana îndreptăţită va depune originalul sau
copie legalizată de pe respectiva hotărâre.
*) Este reprodus textul rezultat în urma modificării şi
completării Legii nr. 10/2001, republicată, prin titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 263/2006.
2.3. La art. 2 alin. (1) lit. d) din lege formularea
„neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care
drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate" vizează: arestarea
persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice,
internare forţată în unităţi sanitare, fuga din ţară pentru evitarea unei
pedepse ca urmare a opoziţiei faţă de regimul comunist, incidenţa unor alte
măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi
exercitate.
2.4. La art. 2 alin. (1) lit. g) din lege formularea
alternativă „şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au
primit compensaţii echitabile" are următoarele consecinţe:
a) în cazul bunurilor nerestituite, este necesar ca
persoana care se pretinde îndreptăţită să facă dovada proprietăţii asupra
imobilului respectiv la data rechiziţionării (actul de proprietate împreună cu
bonul sau chitanţa provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940); în
acest caz se va solicita persoanei îndreptăţite să prezinte o declaraţie
autentificată dată pe propria răspundere, prin care aceasta declară că pentru
imobilul rechiziţionat nu s-au acordat despăgubiri potrivit art. 8 alin. 3 din
Legea nr. 139/1940;
b) în ipoteza în care se solicită numai compensaţii
echitabile (deci în completare), persoana care se pretinde a fi îndreptăţită
trebuie să prezinte dovada proprietăţii asupra imobilului respectiv la data
rechiziţionării (actul de proprietate împreună cu bonul sau chitanţa
provizorie, potrivit art. 9 din Legea nr. 139/1940) şi totodată să precizeze
suma estimată ca fiind diferenţa care, în opinia sa, completează în mod
echitabil valoarea imobilului rechiziţionat.
2.5. A. La art. 2 alin. (1) lit. h) din lege
trimiterea la alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi
completările ulterioare, este de strictă interpretare şi ca atare nu se referă
la acele situaţii individuale în care, în temeiul alin. (3) al aceluiaşi
articol din legea menţionată, instanţa s-a pronunţat cu privire la
valabilitatea titlului (aceste calificări având relevanţă numai pentru cauza
soluţionată de instanţele judecătoreşti). In faza administrativă de
soluţionare a notificărilor unitatea deţinătoare nu este ţinută a respecta
eventualele calificări cuprinse în decizii sau în hotărâri ale instanţelor
judecătoreşti dispuse în alte cauze similare.
B. In cazul în care persoana îndreptăţită, deşi a optat
pentru procedura administrativă de restituire prevăzută de lege, invocă şi
prezintă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care vizează
imobilul notificat pentru restituire în natură, prin care s-a stabilit, în
temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi
completările ulterioare, că preluarea s-a făcut „fără titlu" sau „fără
titlu valabil", unitatea notificată este obligată să respecte calificarea
respectivă sau, după caz, să pună imediat în executare hotărârea
judecătorească.
C. In cazul în care, pentru
imobilul notificat de către o persoană care se pretinde îndreptăţită, există o
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare a unei alte
persoane, unitatea notificată este obligată să respingă notificarea respectivă
pentru acest motiv şi, după caz, să pună în executare imediat respectiva
hotărâre judecătorească.
2.6. La art. 2 alin. (1) lit. i) din lege se statuează
competenţa entităţii învestite cu soluţionarea notificării de a califica, în
cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, împrejurarea că
preluarea s-a făcut fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei
alte proceduri care ar implica preexistenta unei hotărâri judecătoreşti
definitive şi irevocabile pronunţate în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr.
213/1998, cu modificările şi completările ulterioare. In cadrul procedurii
administrative de rezolvare a notificărilor, entitatea implicată în aplicarea
legii are libertatea de a aprecia, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz,
dacă actul normativ constituie titlu valabil sau titlu nevalabil pentru
preluarea imobilului respectiv.
Art. 3 din lege:
(1) Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi,
la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin
echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la
data preluării în mod abuziv a acestora;
b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei
juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor
preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte
persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile
reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea
activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei
legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat
activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească,
se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă,
precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în
condiţiile legii.
(2) Ministerele, celelalte instituţii publice ale
statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome
sau independente, regiile autonome, companiile/ societăţile naţionale,
societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit
legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei
legi.
Norme metodologice:
3.1. Formularea persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod
abuziv a acestora, prevăzută la art. 3 alin. (1)
lit. a) din lege, are semnificaţia că în cadrul procedurii administrative,
sarcina probei deţinerii proprietăţii incumbă persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio).
3.2. La art. 3 alin. (1) lit. b) din lege
sintagma asociaţi ai persoanei juridice se va considera ca având semnificaţia şi de „acţionari la persoana
juridică", deoarece altfel ar însemna o abordare restrictivă care ar viza
numai asociaţii din cadrul unei societăţi cu răspundere limitată (regimul unor
astfel de societăţi nu era reglementat în perioada vizată - 1948) sau al unei
societăţi în participaţiune. Textul se va corobora şi cu prevederea art. 31
alin. (3), (4) şi (6) din lege, care Tace referire la „acţiuni" (deci nu
la „părţi sociale" sau „aporturi").
3.3. La art. 3 alin. (2) din lege ministerele sau
celelalte instituţii publice ale statului ori ale unităţilor
administrativ-teritoriale, organizate ca persoane juridice, nu fac parte din
categoria persoanelor juridice îndreptăţite la restituire potrivit procedurii
prevăzute de lege. Pentru instituţiile publice care au în administrare bunuri
ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale reglementarea unor
probleme de proprietate sau, după caz, de administrare se face prin acte
administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998, cu modificările şi
completările ulterioare, fie potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi
funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi
completările ulterioare. De asemenea, în cazul societăţilor comerciale cu
capital de stat sau în cazul celor privatizate nu se poate acorda beneficiul
măsurilor reparatorii prevăzute de lege, deoarece, pe de o parte, temeiul
dobândirii capitalului de către noii acţionari este contractul de
vânzare-cumpărare de acţiuni şi, pe de altă parte, nu se poate invoca principiul
succesivităţii persoanei juridice întrucât ar echivala cu acordarea unor
drepturi necuvenite în raport cu noii acţionari (îmbogăţire fără just temei).
Semnalăm că numai foştii asociaţi sau acţionari de la data preluării abuzive
beneficiază de măsuri reparatorii.
In cazul în care există astfel de notificări sau alte
cereri prin care se invocă incidenţa legii, acestea se vor respinge ca
inadmisibile.
Art. 4 din lege:
(1) In cazul în care restituirea este cerută de mai
multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul
de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit
dreptului comun.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiază şi
moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945,
nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a
succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de
restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror
restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
(4) De cotele moştenitorilor
legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III
profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen
cererea de restituire.
Norme metodologice:
4.1. La art. 4 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe
persoane îndreptăţite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa
unei coproprietăţi la data preluării abuzive, se va emite o decizie de
restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de
proprietate invocat. In cazul în care numai o parte din foştii proprietari a
solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai
la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire,
coproprietarii pot ieşi din indiviziune pe calea dreptului comun.
4.2. La art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare
la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implică o
analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare
civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea există, testamente) pentru
stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar. Având în vedere
complexitatea materiei, se recomandă entităţilor învestite cu soluţionarea
notificărilor să apeleze fie la serviciile unor notari publici, fie ale
juriştilor din cadrul entităţii respective. Menţionăm că legiuitorul a lăsat,
într-o primă fază, această
analiză şi calificare (a calităţii de moştenitor) la aprecierea unităţii
deţinătoare sau a entităţii învestite cu soluţionarea notificării. In cazul în
care se depune „certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit
legii, entitatea învestită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia.
4.3. In cazul în care restituirea aceluiaşi imobil
este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care sunt succesoare ale
titularului şi care sunt rude de acelaşi grad (deci care au vocaţie legală sau
testamentară, după caz, la moştenire), şi comisia de analiză a notificărilor nu
poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori, decizia de restituire
se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale
acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moştenirii
(persoanele respective vor face partajarea convenţională sau, în lipsa
înţelegerii părţilor, se vor adresa instanţei judecătoreşti pentru stabilirea
cotelor şi, eventual, pentru ieşirea din indiviziune).
4.4. In toate cazurile stabilirea calităţii de
moştenitor (legal sau testamentar) se face potrivit
legii civile române.
4.5. In cazul acestei legi, termenul de acceptare a
succesiunii coincide cu termenul pentru depunerea notificării şi este cel rezultat
în urma prelungirii termenului iniţial prevăzut de art. 22 alin. (1), respectiv
12 luni de la intrarea în vigoare a respectivei legi (6 + 3 + 3 = 12 luni),
deci până la 14 februarie 2002.
4.6. Prima teză a alin. (3) al art. 4 din lege este de
strictă interpretare şi vizează numai ipoteza în care cu privire la succesiunea
fostului proprietar al imobilului solicitat în procedura administrativă a avut
loc o dezbatere succesorală finalizată printr-un certificat de moştenitor.
Pentru succesibilii neacceptanţi noul termen de acceptare pentru care a operat
repunerea de drept este cel rezultat în urma prelungirii termenelor iniţiale,
respectiv 12 luni (6, 3, 3), deci până la 14 februarie 2002. A considera că în
acest caz termenul respectiv ar fi de numai 6 luni (termenul de drept comun) ar
crea un regim discriminatoriu între persoane egal îndreptăţite de lege la
restituire. Având în vedere că textul legal face referire numai la succesibilii
neacceptanţi, per a contrario, rezultă că succesibilii renunţători nu beneficiază de prevederile
legii (deci se recunoaşte valabilitatea renunţării exprese a unuia sau a unora
dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunţării exprese să
profite succesibilii acceptanţi notificatori împreună cu cei neacceptanţi
notificatori, care au fost repuşi de drept în termen).
4.7. In cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moştenitor al persoanei fizice
îndreptăţite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele
cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalţi moştenitori
care au depus în termen cerere de restituire. Soluţia prevăzută la art. 4 alin.
(4) din lege este în acord cu dispoziţiile legale aplicabile în materie de
succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 din Codul civil,
potrivit căruia „Partea renunţătorului profită coerezilor săi"...). Prin
urmare, comoştenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în
baza Legii nr. 10/2001 (considerat moştenitor acceptant) culege şi cota comoştenitorului
care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea
până la data de 14 februarie 2002 şi care astfel a devenit străin de succesiune
prin neacceptare). In cazul în care, după adoptarea decizei/dispoziţiei de
soluţionare şi până la întabularea acesteia, apar alte persoane cu vocaţie
succesorală care au depus în termen cerere de restituire,se va dispune
revocarea actului administrativ şi emiterea unei decizii/dispoziţii conforme cu
legea.
Art. 5 din lege:
Nu sunt îndreptăţite la restituire în natură sau la
măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit
acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea
problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte
integrantă din prezenta lege.
Norme metodologice:
5.1. Pentru asigurarea exigenţelor art. 5 din lege nu
este necesară lista nominală a persoanelor care au beneficiat de măsuri
reparatorii în baza unor tratate internaţionale, deoarece este suficientă existenţa
acordului internaţional pentru imobilele preluate în mod abuziv.
In vederea asigurării exigenţelor art. 5 din lege este
necesar ca în toate cazurile în care notificarea este formulată de persoane,
cetăţeni străini sau apatrizi ori de cetăţeni români, pentru realizarea
drepturilor unor persoane (proprietari deposedaţi) care au emigrat în statele
prevăzute în anexa nr. 1 la lege să se solicite depunerea unei declaraţii
autentificate date pe propria răspundere, prin care notificatorii declară că ei
sau ascendenţii lor, proprietari ai imobilului la data preluării, nu au făcut
obiectul acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea
problemelor financiare în suspensie şi totodată se obligă la restituirea
imobilului sau, după caz, la plata de despăgubiri în cazul constatării
ulterioare a incidenţei prevederilor art. 5 din lege.
5.2. Lipsa acestor declaraţii atrage amânarea
soluţionării cererii de restituire până la depunerea acestora. Măsura este
justificată de necesitatea contracarării unei repetări a restituirii din partea
statului român.
5.3. Se vor admite declaraţii autentificate ale
persoanei care se pretinde îndreptăţită, date la ambasadele, consulatele sau la
misiunile diplomatice ale României din ţara de reşedinţă ori la autorităţile
competente să autentifice acte din ţara de reşedinţă, cu condiţia ca acestea să
fie traduse şi legalizate de un notar public din România.
5.4. Entitatea învestită cu soluţionarea notificării
formulate de cetăţeni străini sau apatrizi va include în decizia/dispoziţia
motivată de restituire o prevedere prin care se va menţiona că măsura dispusă
se acordă sub rezerva respectării obligaţiilor asumate de persoana îndreptăţită
în declaraţia autentificată.
Art. 6 din lege*):
(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără
construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod
abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste
construcţii.
(2) Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi
instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul,
în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
(3) In situaţia prevăzută la alin. (2), restituirea
în natură se va dispune prin decizia sau dispoziţia unităţii deţinătoare.
(4) In situaţia în care utilajele şi instalaţiile
solicitate sunt evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale
privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2),după
stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entităţii implicate în
privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale
privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv.
(5) In situaţia prevăzută la alin. (4), în
vederea emiterii deciziei de restituire în echivalent, la solicitarea entităţii
implicate în privatizare, societăţile comerciale privatizate vor transmite
informaţiile privind existenţa şi valoarea utilajelor şi instalaţiilor, în
termen de maximum 15 zile de la data primirii adresei de solicitare.
Norme metodologice:
6.1. Incidenţa legii
intervine pentru:
a) imobilele construcţii cu destinaţia de locuinţă;
b) imobilele construcţii cu destinaţie comercială
(imobile cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă);
c) terenurile din intravilan.
In cursul procedurii administrative de soluţionare a
notificărilor nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilelor
solicitate, fiind fără relevanţă juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu
modificările şi completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare
acesteia. Pentru aceste considerente, deţinătorul imobilului care, la data
soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are
competenţa de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară
parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările şi
completările ulterioare.
6.2. Norma prevăzută la alin. (2) al art. 6 din lege
vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile
preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate
sau distruse. Consecinţele acestei norme sunt următoarele:
a) se referă la acele bunuri care se aflau în
imobilul preluat, indiferent de destinaţia acestuia; odată dovedit dreptul de
proprietate asupra imobilului, se prezumă că instalaţiile şi utilajele au
aparţinut aceluiaşi proprietar;
b) pentru aceste bunuri se pot acorda nu numai
măsurile reparatorii [aşa cum sunt definite potrivit art. 1 alin. (2) şi (3)
din lege], ci şi măsura restituirii în natură;
c) bunurile respective trebuie să fie cele preluate
odată cu imobilul şi să existe fizic (aceasta fiind semnificaţia sintagmei „în
afară de cazul în care au fost înlocuite ... sau distruse") sau să nu fi
fost casate;
d) incidenţa beneficiului legii se apreciază în
funcţie de data naşterii dreptului la măsuri reparatorii, respectiv data
intrării în vigoare a legii (deci este necesar ca bunul respectiv să existe
fizic în patrimoniul unităţii deţinătoare la data intrării în vigoare a legii
şi totodată este necesar ca acesta să nu fi fost casat la aceeaşi dată,
respectiv să nu existe un proces-verbal de constatare a casării încheiat până
la data de 14 februarie 2001).
6.3. In situaţia prevăzută la alin. (4) al art. 6 din
lege, contravaloarea utilajelor şi instalaţiilor solicitate, evidenţiate în
patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, se stabileşte la nivelul
valorii de inventar la care acestea se regăsesc în contabilitatea societăţii
comerciale deţinătoare, actualizată cu indicele de inflaţie comunicat de
Institutul Naţional de Statistică, aferent perioadei dintre data ultimei
recalculări a patrimoniului societăţii comerciale şi data stabilirii măsurilor
reparatorii. In vederea emiterii deciziei privind propunerea de acordare de
despăgubiri, la solicitarea entităţii implicate în privatizare, societăţile comerciale privatizate sunt obligate să
transmită informaţiile privind valoarea de inventar a utilajelor şi
instalaţiilor şi data ultimei recalculări a patrimoniului, în termen de maximum
15 zile de la data primirii adresei de solicitare. Incălcarea acestei obligaţii
atrage răspunderea contravenţională a societăţii comerciale.
*) Este reprodus textul rezultat în urma modificării şi
completării Legii nr. 10/2001, republicată, prin titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 263/2006.
Art. 7 din lege:
(1) De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se
restituie în natură.
(2) Dacă restituirea în natură este posibilă,
persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent
decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.
(3) In situaţia în care anumite imobile-terenuri
libere situate în intravilan sunt solicitate de două persoane îndreptăţite
dintre cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul
proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în
perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, şi cel de-al doilea, persoana
căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar
ulterior acest teren a fost preluat prin măsurile abuzive arătate la art. 2
alin. (1), se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei
care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte
măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (3) dacă
restituirea în natură nu este posibilă potrivit prezentei legi, ambele persoane
îndreptăţite beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent.
Norme metodologice:
7.1. Norma prevăzută la alin. (1) al art. 7 din lege
consacră principiul restituirii în natură şi numai acolo unde această măsură nu
este posibilă urmează să se acorde alte măsuri reparatorii prevăzute de lege
(semnificaţia sintagmei nu este posibilă, este complexă fie că bunul nu mai
există, fie că acesta a fost înstrăinat).
7.2. Norma prevăzută la alin. (3) al art. 7 din lege
vizează imobile-terenuri situate în intravilan, solicitate de două persoane
îndreptăţite, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat
terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie
1945, şi cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat
de la fostul proprietar.
Ipoteza vizează situaţia în care imobilul-teren
preluat, atribuit unei alte persoane cu titlu drept de împroprietărire sau în
alt mod, a fost expropriat şi de la aceasta din urmă (cazul cel mai frecvent)
sau a trecut în proprietatea statului în mod abuziv (în alte modalităţi,
respectiv cele arătate la art. 2 alin. 1 din lege), situaţie în care în
perioada de referinţă a legii sunt dispuse două preluări abuzive. In această
situaţie, ambele persoane proprietare la data preluării abuzive sau, după caz,
moştenitorii acestora au dreptul de a beneficia de prevederile legii.
In cazul în care restituirea în
natură este posibilă potrivit legii, de această măsură va beneficia cel dintâi
proprietar.
Art. 8 din lege:
(1) Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile
situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data
notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi
completările ulterioare.
(2) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut
cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, republicată*).
(3) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut
comunităţilor minorităţilor naţionale preluate de stat este reglementat prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri
imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale din România, republicată*).
(4) Regimul juridic
al imobilelor care au aparţinut patrimoniului sindical preluate de stat sau de
alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale.
Norme metodologice:
8.1. Nu fac obiectul legii terenurile situate în
extravilanul localităţilor (inclusiv terenurile aflate în extravilanul
localităţilor şi evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale),
indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data
notificării, şi nici terenurile al căror regim juridic este reglementat prin
Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
8.2. In cazul în care s-au depus notificări cu privire
la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul
art. V alin. (2) din titlul I din
Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi
înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi
municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu
modificările şi completările ulterioare.
8.3. In cazul în care s-au depus notificări cu privire
la imobilele prevăzute la alin. (2) -(4) al art. 8 din lege, acestea urmează a
fi respinse ca inadmisibile în cadrul procedurilor prevăzute de lege.
Art. 9 din lege:
Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în
posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se
află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Norme metodologice:
9.1. Sintagma indiferent în
posesia cui se află în prezent are semnificaţia,
pe de o parte, că incidenţa legii este stabilită erga
omnes, indiferent de calitatea deţinătorului
(minister, primărie, instituţie publică, societate comercială cu capital de
stat, organizaţie cooperatistă şi altele asemenea) şi, pe de altă parte, are
semnificaţia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea
unităţii deţinătoare, respectiv cel care deţinea imobilul respectiv la data
intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul naşterii juridice a dreptului la
restituire). In cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil
notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entităţi,
aceasta din urmă devine entitate deţinătoare învestită cu soluţionarea
notificării. Entitatea iniţial notificată are obligaţia de a transmite
notificarea şi documentaţia aferentă entităţii deţinătoare şi totodată de a
înştiinţa în mod expres persoana îndreptăţită despre această situaţie.
*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 şi
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 au fost republicate în Monitorul
Oficial al României, Partea i, nr. 797 din 1 septembrie 2005.
9.2. Sintagma libere de orice sarcini nu are semnificaţia exonerării de răspundere a unităţii deţinătoare în
raport cu terţe persoane ca urmare a neexecutării unor contracte civile sau
comerciale care vizau imobilul respectiv. In cazul societăţilor comerciale cu
capital de stat (majoritar sau minoritar - cazul în care cota deţinută de stat
acoperă valoarea imobilului), această sintagmă instituie prevalenta restituirii
în natură a imobilului către persoana îndreptăţită, indiferent dacă aceasta
s-ar afla în concurs cu alţi creditori ai persoanei juridice debitoare
(creditori ipotecari sau cu garanţii privilegiate, inclusiv creditorii unităţii
debitoare în cadrul procedurii falimentului). Prevalenta restituirii în natură
în raport cu alte proceduri legale este o consecinţă şi a prevederii art. 52
din lege care înlătură de la aplicare orice alte prevederi contrare, care tind
să indisponibilizeze bunul de la restituirea în natură.
9.3. Pentru ipoteza în care restituirea în natură nu
este posibilă, măsurile reparatorii prevăzute de lege constau în:
a) compensarea cu alte
bunuri sau servicii în echivalent, situaţie care poate implica şi acordarea
unui alt imobil la schimb; ori
b) despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor
speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu
modificările şi completările ulterioare).
Potrivit art. 1 alin. (3) din lege, măsurile
reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii
se acordă numai cu acordul persoanei îndreptăţite, prin decizia sau, după caz,
dispoziţia motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării. Măsurile
reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii
speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau,
după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite cu soluţionarea
notificării.
Măsurile reparatorii prevăzute la lit. a) şi b) pot fi
combinate, potrivit art. 1 alin. (4) din lege.
Art. 10 din lege*):
(1) In situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi
ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial,
restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile
rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate
măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
(2) In cazul în care pe terenurile pe care s-au
aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii,
autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de
teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea
afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale
localităţilor urbane şi rurale, măsurile
reparatorii se stabilesc în echivalent.
(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au
ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi
construcţii uşoare sau demontabile.
(4) Se restituie în natură inclusiv terenurile fără
construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă
nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
(5) Se restituie în natură şi terenurile pe care,
ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai
sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia
o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective,
stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
(6) In cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi
ale căror construcţii edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor
calamităţi naturale, persoana îndreptăţită beneficiază de restituirea în natură
pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru
acesta se stabilesc în echivalent.
(7) Dispoziţiile alin. (6) se aplică în mod corespunzător
şi imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940 şi ale căror
construcţii edificate pe acestea au fost distruse în timpul războiului, dacă
proprietarii nu au primit despăgubiri.
(8) Valoarea corespunzătoare a construcţiilor
preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de
la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor
internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la
dispoziţia evaluatorului.
(9) Valoarea terenurilor, precum şi a
construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în
natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării
notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
(10) In situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi
(6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte
bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit
prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau
despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire
şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(11) Este interzisă înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilului a
cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei
amenajări de utilitate publică. Interdicţia subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de
la data emiterii deciziei/dispoziţiei de acordare de măsuri reparatorii în
echivalent motivată pe afectarea acestuia.
Norme metodologice:
10.1. Ipoteza restituirii în natură a construcţiilor
nedemolate sau demolate parţial şi a terenului liber are scopul de a limita
restituirea în natură numai la acele suprafeţe de terenuri care nu sunt ocupate
de noi construcţii ori nu sunt afectate servitutilor legale şi altor amenajări
de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale. In cazul în care o
parte din terenul iniţial aferent construcţiei are o astfel de afectaţiune,
restituirea se va limita numai la construcţia existentă şi la terenul liber.
Pentru partea de construcţie demolată şi pentru terenul ocupat de noi
construcţii ori afectat servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate
publică ale localităţilor urbane şi rurale restituirea se va converti în măsurile
reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (10) al art. 10 din lege
(compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale
sau modalităţile reparatorii combinate).
*) Este reprodus textul rezultat în urma modificării şi
completării Legii nr. 10/2001, republicată, prin titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 263/2006.
10.2. In ipoteza în care
construcţiile au fost demolate integral, se va dispune restituirea în natură
numai a terenului liber, iar pentru construcţiile şi terenul imposibil de
restituit în natură urmează a se acorda beneficiul oricărora dintre cele două
măsuri prevăzute la art. 10 alin. (10) din lege ori a măsurilor reparatorii
combinate.
10.3. In toate cazurile
entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a
dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi
totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei
acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a
unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi
utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze,
petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea.
In cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va
limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele
suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a
amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale
localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren
afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor
amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie
(străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de
spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe
pietonale şi altele. Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor
administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii
învestite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz
la caz, atât servitutile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a
teritoriului şi de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege
interzic înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilului a cărui restituire
în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de
utilitate publică. Interdicţia instituită de acest text legal subzistă pe o
perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii
deciziei/dispoziţiei de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată
pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică.
10.4. Norma cuprinsă
la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în
natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal
fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau
demontabile. In aceste cazuri entitatea învestită cu soluţionarea notificării
va analiza regimul juridic al construcţiilor deja edificate şi în ipoteza în
care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără
autorizările legale va emite decizia de restituire în natură persoanei
îndreptăţite potrivit legii. Se vor restitui în natură terenurile pe care au
fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele
asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcţiile care
au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată,
adică autorizaţia era temporară). In acest ultim caz proprietarul este ţinut a
respecta prevederile art. 14 din lege.
10.5. In cazul în care pe
terenul notificat se află edificate construcţii care nu mai sunt necesare
unităţii deţinătoare, se poate dispune restituirea şi a terenului aferent
acestora dacă persoana îndreptăţită achită unităţii deţinătoare o despăgubire
reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit
standardelor internaţionale de evaluare. Despăgubirea aferentă construcţiei se stabileşte de unitatea
deţinătoare pe baza unei expertize extrajudiciare dispuse de aceasta. In toate cazurile
această despăgubire nu poate fi mai mică decât valoarea contabilă de
înregistrare a construcţiei în activul patrimonial al unităţii deţinătoare la
momentul emiterii deciziei de restituire. Oportunitatea aplicării acestei
măsuri revine exclusiv unităţii deţinătoare.
10.6. Prevederea
cuprinsă la art. 10 alin. (6) din lege vizează restituirea în natură a
terenului pe care a fost amplasată o construcţie distrusă ca urmare a unor
calamităţi naturale (distrugerea trebuie să fie cauzată de calamităţi naturale:
ploi, incendii, inundaţii, grindină, cutremure), cu condiţia ca acesta să fie
liber (să nu fie ocupat de noi construcţii sau să nu fie afectat unor servituti
legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi
rurale).
10.7. Norma prevăzută
la alin. (7) al art. 10 din lege este de strictă interpretare şi vizează numai
ipoteza imobilelor rechiziţionate în baza Legii nr. 139/1940, care au fost
distruse în timpul războiului şi pentru care nu s-au primit despăgubiri cu
ocazia rechiziţionării. Extensia restituirii în natură prin aplicarea
corespunzătoare a prevederilor alin. (6) al art. 10 din lege vizează numai
ipoteza în care terenul respectiv nu este ocupat (deci, pentru construcţiile
distruse ca urmare a războiului nu se acordă despăgubiri, deoarece ar însemna
acordarea unui regim favorizant pentru astfel de situaţii în raport cu acele
construcţii distruse, dar care n-au fost rechiziţionate; distrugerea este
determinată de un eveniment neimputabil statului; acestea ar fi pierit
indiferent de proprietar; forţa majoră este motiv de exonerare şi pentru stat).
10.8. Pentru determinarea valorii unor bunuri
preluate în mod abuziv şi a căror restituire în natură
nu este posibilă potrivit legii vor fi utilizate în cursul procedurilor
prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, standardele internaţionale de evaluare.
Aceleaşi tehnici vor fi
utilizate de comisia internă de evaluare din cadrul entităţii învestite cu soluţionarea
notificărilor, în cazul în care aceasta din urmă are posibilitatea de a
atribui, în compensarea imobilului notificat şi a cărui restituire în natură nu
este posibilă, alte bunuri ori servicii din domeniul propriu de activitate.
10.9. Standardele
internaţionale de evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru
Standarde Internaţionale de Evaluare (IVSC - International Valuation Standards
Committee).
Art. 11 din lege:
(1) Imobilele expropriate şi ale căror construcţii
edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor
îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este
condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii
primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform
legislaţiei în vigoare.
(2) In cazul în care construcţiile expropriate au
fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a
dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile
rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în
echivalent. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură
este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii
primite şi valoarea construcţiilor demolate aşa cum a fost calculată în documentaţia de
stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit
conform legislaţiei în vigoare.
(3) In cazul în care construcţiile expropriate au
fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă
terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a
părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi,
autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate
publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se
în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în
mod corespunzător.
(4) In cazul în care lucrările pentru care s-a
dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile
reparatorii se stabilesc în echivalent pentru
întregul imobil.
(5) Valoarea construcţiilor expropriate şi demolate
se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării,
stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de
volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.
(6) Valoarea construcţiilor expropriate, care nu se
pot restitui în natură şi a terenurilor aferente acestora se stabileşte
potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită
potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
(7) In situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4)
valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea
valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru
construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat -
teren şi construcţii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit
alin. (5) şi (6).
(8) In situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi
(4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte
bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit
prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite
sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de
stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Norme metodologice:
11.1. Prin utilizarea sintagmei generice imobilele
expropriate, legiuitorul a avut în vedere
includerea sub incidenţa legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de
referinţă, indiferent de calificarea titlului în temeiul cărora acestea au fost
expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidenţei
acestor norme speciale este dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca
urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic
sau individual de expropriere (nu are relevanţă asupra incidenţei legii faptul
că exproprierea a privit numai construcţii sau numai terenuri, deoarece aceasta
era o formă abuzivă de a restrânge cuantumul despăgubirilor). In aceste cazuri
persoana îndreptăţită este ţinută a indica sau, după caz, a depune în cadrul
notificării sau actelor doveditoare actul normativ ori decizia administrativă
în temeiul căreia s-a făcut sau s-a dispus exproprierea.
11.2. In cazul în care
persoana îndreptăţită susţine că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul
expropriat şi nici unitatea deţinătoare nu poate dovedi plata acestora, se va
solicita persoanei îndreptăţite prezentarea unei declaraţii autentificate prin
care aceasta declară pe propria răspundere că pentru imobilul respectiv nu s-au
încasat despăgubiri şi totodată îşi asumă obligaţia rambursării acestora în
cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii,se constată şi se
dovedeşte că totuşi s-au acordat despăgubiri.
11.3. Imobilele
expropriate (construcţii nedemolate şi teren) care sunt libere (deci care nu au
primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost
înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptăţite. Sintagma despăgubiri
primite vizează acele despăgubiri calculate şi încasate efectiv de
proprietarul imobilului care a fost expropriat. In cazul în care despăgubirile
nu au fost încasate, existând dovezi în acest sens, sau în cazul în care
persoana îndreptăţită prezintă o declaraţie autentificată prin care aceasta
declară pe propria răspundere că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul
respectiv şi îşi asumă obligaţia rambursării acestora în cazul în care,
ulterior acordării beneficiului legii, se constată şi se dovedeşte că totuşi
s-au acordat despăgubiri, restituirea în natură sau acordarea de alte măsuri
reparatorii nu se condiţionează de rambursarea ori de deducerea despăgubirii.
11.4. Modul de calcul
al despăgubirilor de rambursat se face prin raportare la coeficientul de
actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002.
Exemplu: în cazul în care
pentru imobilul expropriat s-a primit suma de 40.000 lei, iar cursul oficial de
schimb de la data preluării era de 1 dolar S.U.A./10
lei, rezultă suma de 4.000 dolari S.U.A. Suma astfel obţinută se înmulţeşte cu
valoarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul soluţionării notificării, rezultând
suma care trebuie restituită de către persoana îndreptăţită pentru a se dispune
măsura restituirii în natură a imobilului notificat.
11.5. Prevederea alin.
(3) al art. 11 din lege are în vedere ipoteza în care construcţiile expropriate
au fost integral demolate, iar lucrările de execuţie a noilor lucrări pentru
care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul. In acest caz, persoana
îndreptăţită va beneficia de măsura restituirii în natură a terenului liber,
iar pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat de construcţii noi, precum
şi pentru terenul afectat servitutilor legale ori altor amenajări de utilitate
publică ale localităţilor urbane şi rurale se vor acorda măsuri reparatorii în
echivalent.
In cazul în care s-a primit o despăgubire, aceasta se
va actualiza şi se va deduce din valoarea măsurilor reparatorii stabilită
potrivit prevederilor art. 11 alin. (8) din lege.
11.6. Ipoteza enunţată
la alin. (4) al art. 11 din lege vizează situaţia în care terenul expropriat
este integral ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, caz în
care se vor stabili numai măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul
imobil.
11.7. Prevederile
alin. (5) şi (6) ale art. 11 din lege vizează modalitatea de calcul al valorii
construcţiilor expropriate şi a terenurilor expropriate. Pentru stabilirea
acestora se vor urma aceleaşi proceduri prevăzute pentru aplicarea art. 10 din
lege.
Art. 12 din lege:
In situaţia imobilelor deţinute de stat, de o
organizaţie cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele
prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) şi (4), dacă persoana îndreptăţită a primit
o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume
reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de
actualizare stabilit.
Norme metodologice:
12.1. Modalitatea de
actualizare a sumelor reprezentând despăgubiri primite este cea prevăzută la
art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 184/2002.
12.2. Cursul oficial leu/dolar S.U.A. pentru
fiecare an din intervalul 1945 - 1989 a fost stabilit
prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 4 din 5 august 2003 şi al
Institutului National de Statistică nr. 24.555 din 6 august 2003.
12.3. Plata sumelor
reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată, se va face în contul
deschis la Trezoreria Statului prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.
198/2003 pentru stabilirea contului în care se încasează despăgubirile
restituite la valoarea actualizată conform Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, pe baza comunicării autorităţii publice sau a altei persoane
juridice care are, potrivit legii, obligaţia de restituire.
Art. 13 din lege:
(1) In cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre
judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere
cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările
şi completările ulterioare.
(2) Contractele de locaţiune pentru imobilele
restituite în natură având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2
care face parte integrantă din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o
perioadă de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar
contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură având
destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se prelungesc de drept
pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.
Norme metodologice:
13.1. Prezintă
importanţă deosebită corelaţia impusă de legiuitor cu Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare. Prevederile legii cuprinse
la art. 13 şi 15, deşi se complinesc cu prevederile ordonanţei de urgenţă
respective, au aplicaţie proprie în raport cu situaţia imobilelor restituite în
natură în baza legii. Astfel, dacă prin procedura administrativă s-a restituit
în natură un imobil afectat de un contract de închiriere, proprietarul va
solicita încheierea unui nou contract de închiriere cu parcurgerea procedurii
prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările şi
completările ulterioare.
13.2. Entităţile
învestite cu soluţionarea notificărilor având ca obiect restituirea unor
imobile afectate de contracte de închiriere au obligaţia introducerii în
dispoziţia/decizia de restituire în natură a condiţiei respectării drepturilor
prevăzute de lege în favoarea chiriaşilor. Nerespectarea acestei
obligaţii atrage răspunderea
disciplinară, civilă sau materială, după caz, în sarcina conducătorului
entităţii respective.
Art. 14 din lege:
Dacă imobilul restituit prin procedurile
administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face
obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau
asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile
statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte
clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit
legii.
Norme metodologice:
14.1. Deşi subrograrea
la care face referire art. 14 din lege intervine de drept, decizia/dispoziţia
motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres contractele
civile sau comerciale care afectează imobilul restituit.
14.2. Nerespectarea
acestei cerinţe atrage răspunderea disciplinară, civilă sau materială, după
caz, în sarcina conducătorului entităţii respective.
Art. 15 din lege:
(1) Contractele de închiriere prevăzute la art. 6
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o
perioadă de 5 ani. In cazul în care chiriaşului i se pune la dispoziţie o altă
locuinţă corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuinţa
ocupată.
(2) Neîncheierea noului contract de închiriere în
cazul prevăzut la art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999, cauzată de neînţelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de
proprietar sau de pretenţia acestuia de restrângere a suprafeţei locative
pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, atrage
prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului
contract.
(3) Pentru chiriaşii
persoane fizice din imobilele restituite în natură, precum şi pentru cei din
locuinţele prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 40/1999, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie se situează
între venitul mediu net lunar pe economie şi dublul acestuia, nivelul maxim al
chiriei nu poate depăşi 25% din venitul net lunar pe familie. Dispoziţiile art.
31 alin. (2) şi ale art. 33*) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
se aplică în mod corespunzător. In cazul în care chiria astfel calculată este
mai mică decât cea calculată potrivit art. 26-30 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999, proprietarul este scutit de impozitul pe teren şi
clădire şi este exonerat de răspundere pentru obligaţiile ce îi revin pe durata contractului de închiriere respectiv.
(4) Pentru persoanele cu handicap, pentru
persoanele prevăzute în Legea nr. 42/1990**) pentru cinstirea eroilor-martiri
şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi
luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, republicată, cu
modificările ulterioare, în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război,
precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată,
cu modificările ulterioare, şi în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările
ulterioare, la efectuarea schimbului obligatoriu prevăzut la cap. II din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 locuinţa oferită trebuie să asigure condiţii de
folosinţă similare celor existente în locuinţa deţinută.
*) Art. 33 a fost abrogat prin
Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe.
**) Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin art. 17 din
Legea nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004.
(5) Chiriaşii ale căror contracte de închiriere nu
s-au reînnoit pentru motivele prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) şi b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 au prioritate la acordarea înlesnirilor
prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi a celor prevăzute de Legea nr. 152/1998
privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările şi
completările ulterioare.
Norme metodologice:
15.1. Prin locuinţă
corespunzătoare se înţelege acea unitate locativă
care este situată în aceeaşi localitate cu imobilul restituit sau, cu acordul
chiriaşului, în altă localitate şi are cel puţin minimul suprafeţei stabilit de
lege pentru fiecare persoană din cadrul familiei chiriaşului, inclusiv pentru
persoanele aflate în întreţinerea titularului contractului de închiriere, dacă
acestea locuiau în aceeaşi locuinţă la data depunerii notificării.
Art. 16 din lege*):
(1) In situaţia imobilelor având destinaţiile
arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege,
necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de
învăţământ, sănătate, ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz,
moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia
de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate
la pct. 3 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la
data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1 si 2
din anexa nr. 2 lit. a).
(2) In acest interval plata cheltuielilor de întreţinere aferente
imobilului respectiv revine deţinătorilor. In perioada prevăzută la alin. (1) noul proprietar va fi
beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.
(3) Proprietarii vor intra în posesia bunurilor
imobile restituite în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de
proprietate.
(4) In cazul în care proprietarul pune la dispoziţie
un alt imobil corespunzător, care respectă normele şi cerinţele legale
incidente desfăşurării în condiţii adecvate a activităţii prevăzute la alin.
(1), utilizatorul este obligat ca, în termen de 90 de zile, să procedeze la
eliberarea acestuia.
Norme metodologice:
16.1. In cazul prevăzut la
art. 16 din lege decizia/dispoziţia motivată de restituire în natură trebuie să
indice în mod expres obligaţia proprietarului de a menţine afectaţiunea
imobilului restituit şi termenul până la care îi revine această obligaţie.
16.2. Obligaţia
instituită în sarcina locatarului de a achita cheltuielile de întreţinere
implică obligaţia acestuia de a întrebuinţa imobilul ca un bun proprietar şi de
a întreţine imobilul, pe toată durata menţinerii afectaţiunii de utilitate
publică şi până în momentul predării acestuia către proprietar, în stare de
întrebuinţare. Prin obligaţia instituită în sarcina deţinătorilor de a achita
cheltuielile de întreţinere se înţelege obligaţia ce
revine acestora de a efectua reparaţiile mici, numite
locative, de simplă întreţinere, fiind aplicabile regulile de drept comun în
materie de locaţiune.
Art. 17 din lege:
(1) Locatarii imobilelor având destinaţiile arătate
în anexa nr. 2 lit. a) şi lit. b) pct. 1, care face parte integrantă din
prezenta legej au drept de preemţiune la cumpărarea acestora.
(2) Acest drept se poate exercita, sub sancţiunea
decăderii, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind
intenţia de vânzare.
(3) Notificarea se
face prin executorul judecătoresc, potrivit legii.
(4) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu
încălcarea dreptului de preemţiune sunt lovite de nulitate.
Art. 18 din lege:
Măsurile reparatorii se stabilesc numai în
echivalent şi în următoarele cazuri:
a) persoana îndreptăţită era asociat la persoana
juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în
mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat
sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii;
b) imobilul nu mai există la data intrării în
vigoare a prezentei legi, cu excepţia imobilelor distruse ca urmare a unor
calamităţi naturale;
c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea
dispoziţiilor legale.
Norme metodologice:
18.1. Ipoteza enunţată
la lit. a) a art. 18 din lege vizează interdicţia restituirii în natură a
imobilelor pentru cazul deţinătorilor de participaţii de capital social la
societăţi comerciale (soluţia este justificată deoarece asociaţii sau
acţionarii nu aveau decât un drept de creanţă asupra societăţii şi, ca atare,
stabilirea corespondenţei cu bunurile acesteia este imposibil de operat).
Prevederile lit. a) a art. 18 din lege instituie o derogare de la regula
restituirii prin echivalent, în ipoteza în care persoana îndreptăţită era unic
asociat la persoana juridică ce deţinea imobile şi alte active în proprietate
sau persoanele îndreptăţite asociate la persoana juridică erau membri ai
aceleiaşi familii. Prin noţiunea de familie, în sensul art. 18 lit. a) din lege, se va
înţelege acea entitate compusă din rudele în linie directă fără limită în grad
şi rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, la care se adaugă
soţul sau soţia.
18.2. Textul de la lit. b) a art. 18 din lege vizează numai construcţiile preluate de stat şi care nu mai există
la data intrării în vigoare a legii (evident, ipoteza nu este valabilă pentru
terenuri, deoarece acestea există). Acele construcţii care au fost distruse de
calamităţi naturale nu fac obiectul măsurilor reparatorii.
18.3. Norma cuprinsă
la lit. c) a art. 18 din lege vizează conservarea situaţiei juridice a
imobilelor înstrăinate legal, caz în care restituirea în natură nu mai este
posibilă.
Art. 19 din lege:
(1) In situaţia imobilelor-construcţii care fac
obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi
cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma
iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria
desfăşurată iniţial şi dacă părţile nu convin altfel, foştilor proprietari li
se acordă sau, după caz, propun masuri reparatorii prin echivalent. Măsurile
reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau
servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei
legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau
despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire
şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
*) Este reprodus textul rezultat în urma modificării şi
completării Legii nr. 10/2001, republicată, prin titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 263/2006.
(2) In situaţia
imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit
procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală
şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare de sine
stătătoare, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se
restituie, în natură, suprafaţa deţinută în proprietate la data trecerii în
proprietatea statului.
(3) Deţinătorul suprafeţei adăugate imobilului
preluat are drept de preemţiune la cumpărarea suprafeţei restituite fostului
proprietar sau, după caz, moştenitorului acestuia, dispoziţiile art. 17 fiind
aplicabile în aceste situaţii indiferent de calitatea deţinătorului.
(4) Noul proprietar al suprafeţei restituite în
proprietate potrivit alin. (2) are un drept de preemţiune la cumpărarea
suprafeţei adăugate imobilului după trecerea acestuia în proprietatea statului,
dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Norme metodologice:
19.1. Ipoteza
prevăzută la art. 19 alin. (1) din lege vizează acele construcţii cărora, prin
transformările survenite, în raport cu forma iniţială, le-au fost adăugate
corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 100%
raportat la aria desfăşurată existentă la data preluării (etajări sau/şi adăugări
de corpuri noi pe orizontală).
19.2. Nu se
circumscrie ipotezei prevăzute la alin. (1) al art. 19 din lege acea
construcţie căreia i s-a modificat compartimentarea iniţială (din spaţii de
locuit în birouri şi invers) ori i s-au adus numai îmbunătăţiri funcţionale
(racordări de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreţinere
curentă, consolidări şi altele asemenea). De asemenea, nu poate fi circumscrisă
ipotezei prevăzute la alin. (1) al art. 19 din lege nici acea construcţie
căreia i-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma
iniţială, corpuri suplimentare ce au o utilizare independentă de cea a
suprafeţei preluate (de exemplu, construcţiei preluate i-a fost adăugat
ulterior preluării un nou corp, ambele corpuri deservind suprafeţe cu
destinaţia de locuinţe ocupate în baza unor contracte de închiriere).
Art. 20 din lege:
(1) Persoanele care au primit despăgubiri în
condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu
obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu
indicele inflaţiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
(2) In cazul în care imobilul a fost vândut cu
respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţă,
trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana
îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea
de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită
potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite
au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul
la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi
valoarea corespunzătoare a imobilului.
(3) In cazurile prevăzute la alin. (2) măsurile
reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii
oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu
soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri
acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(4) Persoanele îndreptăţite care nu au formulat
cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum şi cele ale căror
cereri au fost respinse ori nu au fost soluţionate până la data intrării în
vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în condiţiile
prezentei legi.
(5) In situaţia imobilelor prevăzute la alin. (2),
măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin
dispoziţia motivată a primarului, respectiv a primarului general al
municipiului Bucureşti.
Norme metodologice:
20.1. Dacă imobilul
(apartamentul, unitatea locativă) care face obiectul notificării nu a fost
înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a
unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu
modificările ulterioare, deci este fie liber, fie ocupat de chiriaşi, persoana
îndreptăţită care a primit despăgubiri pentru respectivul imobil potrivit
respectivei legi va obţine restituirea în natură a imobilului sau a
apartamentelor ori unităţilor locative nevândute, dacă va rambursa despăgubirea
primită, actualizată cu indicele inflaţiei.
Calculul actualizării se va face prin aplicarea
indicelui de inflaţie comunicat de entitatea naţională din domeniul
statisticii, aferent perioadei respective (se va avea în vedere anul încasării
efective a despăgubirii şi anul rambursării acesteia). Suma rezultată se va
vărsa în contul deschis la Trezoreria Statului prin Ordinul ministrului
finanţelor publice nr. 198/2003.
20.2. In cazul în care
imobilul notificat (apartament, unitate locativă) a fost înstrăinat legal până
la data de 14 februarie 2001, persoana îndreptăţită are dreptul numai la
măsurile reparatorii individualizate de lege pentru teren şi construcţiile
nerestituite.
Dacă persoanele îndreptăţite au încasat despăgubiri
potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, acestea au dreptul la
măsuri reparatorii reprezentând diferenţa dintre valoarea actualizată cu
indicele inflaţiei a despăgubirii încasate efectiv şi valoarea corespunzătoare
(actuală) a imobilului nerestituit (terenul şi partea de construcţie
nerestituită). Măsurile reparatorii pot consta, la alegerea persoanei
îndreptăţite, în:
a) compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în
echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării; ori
b) despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale
privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi
completările ulterioare).
20.3. Prevederea alin.
(4) al art. 20 din lege are semnificaţia acordării beneficiului noii legi de
restituire şi persoanelor care, din diverse motive, nu au formulat cereri
potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Soluţionarea acestor
notificări se va face cu respectarea drepturilor dobânditorilor ulteriori. In
cazul în care persoana îndreptăţită (care a făcut notificarea) a formulat o
acţiune în justiţie pentru anularea sau constatarea nulităţii actelor de
înstrăinare şi a înştiinţat despre această conduită unitatea deţinătoare, se va proceda, potrivit art. 46 alin. (2) din
lege, la suspendarea procedurii administrative.
20.4. Cazuri posibile şi
recomandări de soluţionare:
In cazul în care imobilul cuprinde mai multe unităţi locative (apartamente), dintre care unul s-a
restituit proprietarului potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările
ulterioare, iar pentru restul s-au acordat despăgubiri care au fost încasate şi
totodată s-a formulat cerere de restituire în natură de către fostul proprietar
al unităţilor locative nevândute din acelaşi imobil, potrivit legii,
restituirea acestora este condiţionată numai de rambursarea cotei de
despăgubire aferente apartamentelor ce se vor restitui în natură.
Exemplu: un imobil cu 6 apartamente de valoare egală, dintre care unul a fost
restituit proprietarului, două au fost înstrăinate către chiriaşi, 3 sunt
ocupate de chiriaşi (deci sunt restituibile în natură). Pentru cele 5
apartamente fostul proprietar a primit suma de 500.000.000 lei în anul 1996.
Proprietarul solicită, în cadrul legii, restituirea în natură a celor 3
apartamente nevândute. Pentru a beneficia de restituirea în natură proprietarul
notificator va trebui să returneze o sumă de bani reprezentând cota aferentă
celor 3 apartamente pentru care s-au primit despăgubiri şi care, în temeiul
noii legi, sunt restituibile în natură, respectiv suma de 300.000.000 lei, sumă
care va trebui actualizată cu indicele de inflaţie.
Pentru a face aplicarea tezei a doua a alin. (2) al art. 20, suma primită cu titlu de despăgubire, rămasă ca
urmare a returnării cotei aferente celor 3 imobile restituite în natură, se va
actualiza cu indicele de inflaţie şi se va deduce din valoarea de piaţă
corespunzătoare a imobilului (valoarea imobilului este de fapt valoarea de piaţă
a celor două imobile vândute potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările
ulterioare, şi a terenului aferent acestora), iar pentru suma astfel rezultată
se vor acorda măsurile reparatorii expres indicate de lege:
a) compensarea cu alte bunuri
sau servicii oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea
notificării; sau
b) acordarea de despăgubiri în condiţiile legii
speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu
modificările şi completările ulterioare).
Art. 21 din lege:
(1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate
în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în
vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie
naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar,
de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public,
vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după
caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii
deţinătoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o
organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care
deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este
mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire
în natură este cerută.
(3) După emiterea deciziei de restituire în natură
a imobilelor, organele de conducere ale societăţilor comerciale prevăzute la
alin. (1) şi (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu
valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului. Cota de
participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice ori, după caz,
a organizaţiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea
bunului imobil restituit.
(4) In cazul imobilelor deţinute de unităţile
administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către
persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv
a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui
consiliului judeţean.
(5) Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la
soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare, generate de
prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune,
asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum şi orice închiriere
sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea
sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri şi/sau construcţii notificate
potrivit prevederilor prezentei legi.
Norme metodologice:
21.1. Prevederea alin.
(1) al art. 21 din lege are semnificaţii juridice multiple, respectiv:
a) statuează indisponibilizarea imobilelor
restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri
legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele
decât cele îndreptăţite potrivit legii; ca atare, sunt înlăturate de la
aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale
Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare;
b) indisponibilizarea respectivă operează începând cu
data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată
ulterioară;
c) indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop
primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul
proprietar;
d) în cazul în care unitatea deţinătoare este regie
autonomă, societate sau companie naţională, societate comercială la care statul
sau o autoritate a administraţiei publice centrale ori locale este acţionar sau
asociat majoritar ori organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică
de drept public (entităţi de drept public - ministere, prefecturi, Agenţia
Domeniilor Statului şi altele asemenea) şi restituirea în natură este posibilă
potrivit legii, această măsură este obligatorie, obligaţia legală de restituire
prevalând asupra oricărei alte opţiuni a deţinătorului bunului imobil solicitat;
e) societăţile comerciale privatizate integral sau
cele constituite din iniţiativă privată, care au dobândit astfel de bunuri după
privatizare sau, după caz, după înfiinţarea lor, nu sunt entităţi învestite cu
soluţionarea notificărilor.
21.2. Restituirea în
natură se face în toate cazurile prin decizie/dispoziţie motivată a organelor
de conducere ale unităţii deţinătoare. Decizia/dispoziţia va cuprinde detaliat
motivele care au stat la baza fundamentării deciziei (inclusiv încadrarea în
prevederile art. 2 din lege).
21.3. Organe de
conducere înseamnă:
a) pentru regii autonome - consiliul de administraţie
sau directorul executiv, dacă i s-au acordat puteri speciale în acest sens;
b) pentru societăţi comerciale la care statul sau o
autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori
asociat majoritar - consiliul de administraţie sau administratorul, în cazul în
care administraţia societăţii este în sistem unitar, sau, după caz,
directoratul şi consiliul de supraveghere, în cazul în care administraţia societăţii este în sistem dualist. In cazul
în care valoarea bunului imobil restituit depăşeşte jumătate din valoarea
contabilă a activelor societăţii la data restituirii, restituirea în natură se
va dispune cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, dată în
condiţiile prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) pentru organizaţiile cooperatiste - adunarea
membrilor sau administratorul, dacă i s-au acordat puteri speciale în acest
sens;
d) pentru instituţii publice - conducătorul ales sau
numit al acesteia, care are competenţa de a angaja patrimonial instituţia.
In cazul societăţilor comerciale aflate în procedura falimentului,
având în vedere că, potrivit legii, deschiderea procedurii falimentului ridică
debitorului dreptul de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de
ele, decizia de restituire în natură sau, după caz, în echivalent revine
entităţilor care conduc activitatea debitorului aflat în încetare de plăţi, şi
anume lichidatorului, controlul asupra activităţii acestuia din urmă
exercitându-se de către judecătorul-sindic.
21.4. Decizia/dispoziţia
motivată dispusă de un organ de conducere ierarhic inferior unui alt organ de
conducere din cadrul unităţii deţinătoare poate fi revocată de acesta din urmă
în virtutea plenitudinii de competenţă specifice situaţiei juridice a unităţii
deţinătoare (pentru societăţi comerciale - Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi statutele aprobate; pentru regii
autonome - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat
ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, şi
statutele aprobate etc).
21.5. In cazul în care
entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială,
organul de conducere abilitat expres de lege [alin. (4) al art. 21 din lege]
este primarul, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, ori, după
caz, preşedintele consiliului judeţean. Avându-se în vedere această precizare
expresă a legiuitorului, rezultă că nu este necesară o aprobare prealabilă sau
ulterioară a restituirii de către consiliul local (sau, după caz, general) ori
judeţean, responsabilitatea aplicării legii aparţinând în totalitate primarului
ori preşedintelui consiliului judeţean. Cu toate acestea, se recomandă ca
deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local
(sau, după caz, general) ori judeţean în vederea asigurării transparenţei
actului decizional.
21.6. Instituţia
prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispoziţiilor de
restituire emise de primari şi de preşedinţii consiliilor judeţene, iar în
cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în
care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului
de proprietate sau notificatorul nu face dovada calităţii de moştenitor al
fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ
în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu
modificările şi completările ulterioare, şi al Legii contenciosul administrativ
nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
21.7. Obligaţia de
restituire în natură intervine şi în cazul în care cota minoritară de capital
deţinută de stat sau de altă instituţie publică acoperă valoarea imobilului
notificat. In acest caz elementul de referinţă este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al
unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii. Pentru stabilirea
competenţei de soluţionare a cererii de restituire, societatea comercială
deţinătoare este obligată a comunica, atât solicitantului, cât şi entităţii
implicate în privatizare, informaţii privind valoarea de înregistrare a bunului
imobil solicitat în activul patrimonial al societăţii de la data intrării în
vigoare a legii. Obligaţia legală de restituire în natură prevalează asupra
oricărei alte opţiuni a entităţii notificate. După emiterea deciziei de
restituire, societatea comercială, prin organele sale de conducere, are
obligaţia de a proceda potrivit art. 69 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, la reducerea capitalului social cu
valoarea bunului imobil restituit. Pentru a decide reducerea capitalului
social, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va convoca adunarea
generală extraordinară potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare. Obligaţia stabilirii valorii
imobilului revine organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, cota de
participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice diminuându-se
cu valoarea bunului imobil restituit.
21.8. Potrivit alin. (3) al art. 21 din lege, reducerea capitalului social va opera şi în cazul în care statul
este acţionar majoritar.
Art. 22 din lege:
(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de
6 luni*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică
deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. In cazul în care
sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare
imobil.
(2) Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa
persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite,
elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea
estimată a acestuia.
(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul
judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se
află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana
juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra
notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la
data înregistrării.
(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în
faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării
termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi
decât cea care deţine imobilul.
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut
pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în
justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Norme metodologice:
22.1. Având în vedere că
faza depunerii notificărilor s-a consumat, rămân deplin valabile normele de recomandare
prevăzute la cap. IV din
normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001.
In completare se aduc următoarele precizări:
a) în cazul în care notificarea s-a făcut prin
intermediul unui executor judecătoresc cu încălcarea competenţei teritoriale,
se va considera că notificarea s-a făcut totuşi legal (prevalează principiul
realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii);
*) Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 145/2001.
b) de asemenea, în cazul în care notificarea s-a făcut
în bloc pentru mai multe imobile din aceeaşi localitate, urmează a se considera
că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz.
Art. 23 din lege:
Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori,
după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum
şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz,
înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri
necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot
fi depuse până la data soluţionării notificării.
Norme metodologice:
23.1. Prin acte
doveditoare se înţelege:
a) orice acte juridice
translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o
persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie,
extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea
în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărţeala sau înstrăinarea
terenurilor cu sau fără construcţiuni şi la interzicerea construirii fără
autorizare şi în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri şi
altele asemenea);
b) actele juridice care
atestă calitatea de moştenitor (certificat de moştenitor sau de calitate de
moştenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul
iniţial al dreptului de proprietate, testament însoţit de certificat de moştenitor
sau de calitate de moştenitor);
c) orice acte juridice sau susţineri care permit
încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1)
din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente
prezentarea actului de expropriere şi, după caz, prezentarea procesului-verbal
încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;
d) orice acte juridice care atestă deţinerea
proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau ascendentul/testatorul acesteia
la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal,
proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o
autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că
bunul respectiv aparţinea persoanei respective; pentru
mediul rural - extras de pe registrul agricol);
e) în cazul în care construcţia a fost demolată, orice
act juridic care descrie construcţia demolată;
f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care
persoana îndreptăţită înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;
g) orice alte înscrisuri pe care persoana
îndreptăţită înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale;
h) declaraţii notariale date de persoana care se
pretinde îndreptăţită, pe propria răspundere, şi care sunt solicitate de
unitatea deţinătoare sau de entitatea învestită cu soluţionarea notificării în
scopul fundamentării deciziei.
23.2. Se admit numai
copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la
proprietate şi la calitatea de moştenitor.
23.3. In cazul în care actele
doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor sunt
prezentate în fotocopii, se va solicita petenţilor şi prezentarea originalelor
sau duplicatelor, în vederea verificării şi certificării acestora de către
salariaţii entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
23.4. In cazuri deosebite se
pot solicita şi declaraţii notariale date de persoane în viaţă, care atestă
anumite situaţii în legătură cu imobilul notificat şi care pot contribui la fundamentarea
deciziei.
Art. 24 din lege:
(1) In absenţa unor probe contrare, existenţa şi,
după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută
în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării
abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
(2) In aplicarea prevederilor alin. (1) şi în
absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de
autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura
preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Norme metodologice:
24.1. Inscrisurile menţionate
la art. 24 alin. (1) din lege sunt considerate acte
doveditoare ale dreptului de proprietate.
24.2. Aplicarea
prevederilor art. 24 din lege operează numai în absenţa unor probe contrare,
fapt ce implică, pe de o parte, condiţia obţinerii de către solicitant a
negaţiilor referitoare la actele de proprietate, obţinute ca urmare a cererilor
adresate Arhivelor Naţionale şi primăriei în a cărei rază este situat imobilul
revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe, prin care
solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri,
şi, pe de altă parte, coroborarea informaţiilor furnizate de actele normative
sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare
măsura preluării abuzive, cu celelalte informaţii aflate la dosarul de
restituire.
Art. 25 din lege:
(1) In termen de 60 de zile de la înregistrarea
notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit
art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau,
după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
(2) Persoana îndreptăţită are dreptul să susţină în
faţa organelor de conducere ale unităţii deţinătoare cererea de restituire în
natură. In acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la
lucrările organului de conducere al unităţii deţinătoare.
(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată se
comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data
adoptării.
(4) Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a
restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei
îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi
constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea
formalităţilor de publicitate imobiliară.
(5) Proprietarii cărora, prin procedurile
administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură
imobilele solicitate vor încheia cu deţinătorii actuali ai acestora un protocol
de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data
rămânerii definitive a deciziei/dispoziţiei de restituire, termen după care, dacă
protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenţa executorului
judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
(6) Decizia sau, după caz, dispoziţia prevăzută la
alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei
de către persoana îndreptăţită.
(7) Prevederile alin. (1) -(6) sunt aplicabile şi
dispoziţiilor emise de primari ori, după caz, de preşedinţii consiliilor
judeţene potrivit art. 21 alin. (4).
Norme metodologice:
25.1. Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea
obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa
asupra cererii de restituire
poate avea două date de referinţă: fie data depunerii notificării, fie data
depunerii actelor doveditoare.
In cazul în care persoana îndreptăţită a depus odată cu
notificarea toate actele de care aceasta înţelege să se prevaleze pentru
dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data
depunerii notificării. Insă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au
depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de
la data depunerii acestora.
In cazul în care persoana îndreptăţită a depus toate
actele doveditoare pe care le posedă şi totodată a făcut precizarea că nu mai
deţine alte probe, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe numai pe
baza acestora, în termen de 60 de zile.
Termenul pentru îndeplinirea obligaţiei respective se
poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite, dacă
unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse,
comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia
depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. Pentru a
avea beneficiul acestei prorogări este necesar însă ca unitatea deţinătoare să
comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea
deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate.
Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului că persoana îndreptăţită
nu posedă actele respective are semnificaţia acceptării prorogării termenului
respectiv (în această ipoteză termenul curge de la depunerea actelor solicitate
sau, după caz, de la data comunicării răspunsului).
25.2. In cazul în care, după
comunicarea unităţii deţinătoare, persoana îndreptăţită este pasivă (deci nu
comunică niciun răspuns), pasivitatea acesteia poate fi apreciată ca acceptare
tacită.
Acceptarea unei prorogări tacite se poate obţine şi cu
ocazia îndeplinirii procedurii prevăzute la art. 25 alin. (2) din lege
(invitarea persoanei îndreptăţite cu ocazia dezbaterii cererii respective),
fiind necesar ca în procesul-verbal întocmit cu acest prilej să se facă
menţiune despre necesitatea completării materialului probator (procesul-verbal
se va semna şi de persoana invitată). In cazul în care însă persoana
îndreptăţită căreia i s-a solicitat completarea materialului probator comunică
în mod expres sau pretinde în cadrul procedurii prevăzute la alin. (2) al art.
25 din lege că nu posedă sau că îi este imposibil să procure respectivele acte
doveditoare, termenul de 60 de zile curge de la data acestei ultime comunicări
sau, după caz, de la data consemnării situaţiei respective în procesul-verbal.
Dacă persoana îndreptăţită, deşi invitată, nu se prezintă la dezbaterea cererii
de restituire, este necesar a se face comunicarea respectivă în scris.
25.3. Dispoziţiile
alin. (4) şi (6) ale art. 25 din lege consacră regimul complex al dispoziţiei
de aprobare a restituirii în natură:
- este asimilată înscrisului sub formă autentică;
- constituie actul juridic de bază pentru efectuarea
formalităţilor de publicitate imobiliară (de aceea este necesar ca
dispoziţia/decizia de restituire să cuprindă datele de identificare a noului
proprietar, a imobilului restituit, cu suprafeţele construite, terenul aferent
şi vecinătăţile);
- constituie titlu
executoriu, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
25.4. In cazul în care între
suprafaţa terenului solicitat şi a celui restituit există diferenţe în minus
rezultate din menţinerea în proprietate publică a unor suprafeţe cu afectaţiune legală specială (zone de
protecţie sau acces pentru linii de înaltă tensiune, conducte magistrale şi
altele asemenea), decizia/dispoziţia de restituire va face referire la aceste
servituti legale şi totodată va fi însoţită de o schiţă a terenului restituit.
25.5. Dispoziţia de restituire în echivalent poate fi
şi sub forma compensării cu un alt imobil în echivalent, caz în care
decizia/dispoziţia de aprobare a restituirii prin compensare cu un alt imobil
are acelaşi regim cu cel prevăzut la alin. (4) şi (6) ale art. 25 din lege.
25.6. Dispoziţia de
aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care
atestă restituirea proprietăţii şi care, odată îndeplinite formalităţile de
publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor
prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor
Codului civil).
25.7. După efectuarea formalităţilor de publicitate
imobiliară de către noul proprietar, dispoziţia de aprobare a restituirii în
natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Art. 26 din lege:
(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă,
deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei
legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz,
prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde
persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună
acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de
stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este
acceptată de persoana îndreptăţită.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin.
(1), (2) şi (4).
(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de
respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată
de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a
cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al
entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la
comunicare.
(4) In cazul în care dispoziţia motivată de
soluţionare a cererii de restituire în natura este atacată în justiţie de
persoana îndreptăţită, în funcţie de probele de la dosar, entitatea care a emis
dispoziţia va adopta o poziţie procesuală raportată la acestea. De asemenea,
entitatea care a emis dispoziţia va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va
exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluţiilor date de
instanţele de judecată.
(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile,
sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).
(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile
sau servicii, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie, după
caz.
Norme metodologice:
26.1. In virtutea prevederii
art. 26 alin. (1) din lege, unităţii deţinătoare a imobilului imposibil de
restituit în natură sau, după caz, entităţii învestite cu soluţionarea
notificării îi revine obligaţia ca prin decizie/dispoziţie motivată să acorde
persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună
acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de
stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv. Emiterea deciziei/dispoziţiei motivate trebuie făcută în termen de 60 de zile de la data
depunerii actelor doveditoare. Pentru soluţionarea corectă a notificării şi
aprecierea îndeplinirii obligaţiei legale de a face (de a emite actul
respectiv) se vor avea în vedere prevederile pct. 23 şi 25 din prezentele norme
metodologice.
26.2. Decizia/dispoziţia
emisă în temeiul art. 26 alin. (1) din lege va cuprinde, alături de toate
datele de identificare a petentului şi imobilului notificat, motivarea
împrejurărilor de fapt şi de drept care au condus la imposibilitatea
restituirii în natură.
Art. 27 din lege:
(1) Dispoziţiile art. 25 sunt aplicabile şi în
situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile
imobile solicitate. In această situaţie persoana juridică deţinătoare va emite
decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o
deţine.
(2) Persoana juridică
notificată va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana
fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat.
Totodată va anexa la comunicare şi copii de pe actele de transfer al dreptului
de proprietate sau, după caz, de administrare. In cazul în care nu deţine
aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei
îndreptăţite.
(3) Comunicarea prevăzută la alin. (2) şi, după
caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptăţite prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.
(4) Termenul de 6 luni*) prevăzut la art. 22 alin.
(1) curge în acest caz de la data primirii comunicării prevăzute la alin. (3).
(5) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) se aplică în
mod corespunzător şi în cazul în care unitatea notificată nu deţine nici măcar
în parte imobilul solicitat, dar comunică persoanei îndreptăţite datele de
identificare a unităţii deţinătoare.
(6) Dispoziţiile art. 26 se aplică în mod
corespunzător.
Norme metodologice:
27.1. In cazul în care
persoana juridică notificată nu deţine bunurile imobile solicitate, aceasta va
proceda la direcţionarea notificării entităţii învestite cu soluţionarea
acesteia, fie unitate deţinătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate
învestită cu soluţionarea acesteia, după caz.
27.2. Prevederile pct.
27.1 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine
numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, după ce va emite
decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deţine, va
proceda la direcţionarea notificării unităţii deţinătoare a celeilalte părţi
din imobilul solicitat sau, după caz, entităţii învestite cu soluţionarea
acesteia.
Art. 28 din lege:
(1) In cazul în care persoana îndreptăţită nu
cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea seva trimite
primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului
Bucureşti. Termenul de 6 luni*) prevăzut la art. 22 alin. (1) curge, după caz,
de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii
comunicării prevăzute la art. 27 alin. (3).
(2) In termen de 30 de zile primăria notificată este
obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele
de identificare a acesteia.
(3) In cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost
identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin
Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a
expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea
primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau,
după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta
lege.
Art. 29 din lege:
(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul
unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21
alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în
condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare
valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3) In situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi
(2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică
care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26
alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
(4) In situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu
valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice
centrale sau locale, persoana îndreptăţită va notifica organele de conducere
ale acesteia. In acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în
compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea
învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul
persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale
privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Norme metodologice:
29.1. Prevederile
alin. (1) şi (2) ale art. 29 din lege vizează stabilirea regimului juridic al
reparaţiilor pentru cazul imobilelor situate în intravilanul localităţilor,
aflate în patrimoniul societăţilor comerciale care:
a) sunt privatizate integral sau într-o proporţie care
nu permite aplicarea art. 21 din lege (pentru acele societăţi comerciale care
mai au cote de capital neprivatizate sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 din
lege, în măsura în care valoarea imobilului restituibil este mai mică sau egală
cu valoarea cotei neprivatizate);
b) au făcut obiectul unor proceduri de privatizare
îndeplinite cu respectarea legii (Legea privatizării societăţilor comerciale
nr. 58/1991, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 83/1997
pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este
acţionar, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 32/1998**) privind privatizarea societăţilor comerciale din
turism, cu modificările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr.
44/1998, cu modificările şi completările ulterioare).
29.2. Pentru
situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 29 din lege entitatea
învestită cu soluţionarea notificării (entitatea care a făcut privatizarea) va
emite o decizie prin care va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile
legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea
nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). Pentru soluţionarea
corectă a notificării şi aprecierea îndeplinirii obligaţiei legale de a face
(de a emite actul respectiv) se vor avea în vedere prevederile pct. 23 şi 25
din prezentele norme metodologice.
*) Termenul a fost prelungit. A se vedea nota de subsol
de la art. 22 alin. (1).
**) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1998 a
fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 6 aprilie 2001, si respinsă prin Legea nr. 155/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 182 din 10 aprilie 2001.
29.3. Pentru situaţia
prevăzută la art. 29 alin. (4) din lege se va urma procedura prevăzută
anterior, cu precizarea că măsurile reparatorii posibil de acordat vor consta
în compensarea cu bunuri sau servicii ori despăgubiri propuse a fi acordate în
condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea
nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare).
Art. 30 din lege*)
Art. 31 din lege:
(1) Persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b)
au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de
stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(2) De prevederile alin. (1) nu beneficiază
persoanele fizice sau juridice care au primit despăgubiri până la data intrării
în vigoare a prezentei legi, în condiţiile art. 5.
(3) Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute
la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor,
prin decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea
societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după
caz, prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul în care societatea
comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai
există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate.
(4) Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza
valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului
de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3 din 27
aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, şi a
indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi a
prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor
pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia.
(5) In termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi Banca Naţională a României va stabili coeficientul de
actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data intrării
în vigoare a prezentei legi.
(6) In termen de 60 de zile de la data primirii
cererii persoanei îndreptăţite sau în termenul prelungit conform art. 28**)
instituţia publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după
caz, prin dispoziţie motivată valoarea recalculată a acţiunilor.
Norme metodologice:
31.1. Intrucât ultimul bilanţ
la care face referire alin. (4) al art. 31 din lege este insuficient pentru a
stabili vocaţia de persoană îndreptăţită, este necesară dovedirea şi a
calităţii de acţionar sau de asociat la respectivele entităţi juridice, în
funcţie de forma juridică a acestora [art. 77 şi următoarele din Codul
comercial nemodificat reglementau „societatea în nume colectiv (coprinzător),
societatea în comandită simplă, societatea în comandită prin acţiuni şi
societatea anonimă"] la momentul preluării [făcându-se aplicarea
prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din lege].
31.2. Pentru dovedirea
calităţii de asociat/acţionar la persoana juridică preluată se vor prezenta
acte eliberate de societatea însăşi, din care rezultă structura
acţionariatului/asociaţii la momentul preluării (de exemplu, pentru dovedirea
calităţii de asociat la societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă sau
pentru dovedirea calităţii de acţionar la societăţi cu acţiuni nominative se va
prezenta extras de pe registrul prevăzut la art. 142 pct. 1 din Codul comercial
nemodificat), ori de autorităţile statului (de exemplu, fişa C.A.F.I.N. a
societăţii naţionalizate, eliberată de Ministerul Finanţelor Publice), împreună
cu acţiunile în exemplare originale/copii legalizate (dacă acestea mai există).
31.3. Pentru dovedirea
calităţii de acţionar la societăţi comerciale care aveau emise acţiuni la
purtător se vor depune la entitatea învestită cu soluţionarea notificării, pe
bază de borderou, acţiunile în exemplare originale (menţionăm că în cazul
acestui tip de acţiuni transferul dreptului de proprietate se făcea prin simpla
tradiţiune).
31.4. In cazul în care se
depun aceste dovezi pentru asigurarea respectării exigenţelor alin. (2) al art.
31 din lege, se vor cere pentru toţi solicitanţii declaraţiile prevăzute la
pct. 5 din prezentele norme metodologice.
31.5. Pentru
cuantificarea valorii acţiunilor deţinute şi dovedite există două posibilităţi:
a) se va calcula cota procentuală aferentă titlurilor
deţinute şi dovedite de solicitant prin raportarea numărului acestora la
numărul titlurilor corespunzătoare capitalului social al respectivei societăţi
comerciale. Cota astfel stabilită se va aplica la valoarea activului net din
ultimul bilanţ contabil, determinat conform art. 31.6.9., iar valoarea astfel
rezultată se va actualiza cu coeficientul de actualizare comunicat de Banca
Naţională a României şi a indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional
de Statistică (se va avea în vedere Ordinul Băncii Naţionale a României nr.
3/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, prin care s-a stabilit coeficientul de
actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie
1948 până la data de 14 februarie 2001, ca fiind 1.303,33).
*) Abrogat prin pct. 6 din titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005.
**) Trimiterea se referă la vechiul art. 28 din Legea
nr. 10/2001, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, care a fost
abrogat prin art. I pct. 65 din titlul I al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente.
Articolul 28, abrogat, avea următorul conţinut:
„Art. 28. - (1) In termen de 60 de zile de la data
primirii cererii persoanei îndreptăţite organele de conducere ale instituţiei
publice implicate în privatizare, prevăzută la art. 27 alin. (2), respectiv ale
organizaţiei cooperatiste prevăzute la art. 27 alin. (4), vor stabili prin
decizie sau, după caz. prin dispoziţie motivată valoarea şi modalitatea
măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere.
(2) Termenul de 60 de zile prevăzut
la alin. (1) poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptăţite, în
vederea completării dovezilor necesare, sau în caz de imposibilitate a
prezentării persoanei îndreptăţite, dovedită cu înscrisuri. Prelungirea
termenului în vederea completării dovezilor necesare nu poate depăşi 18 luni de
la data înregistrării notificării, sub sancţiunea soluţionării cererii pe baza
actelor doveditoare existente la dosar."
Exemplu: persoana
prezintă dovezi care atestă deţinerea a 500 de acţiuni la o societate
comercială care avea emise 5.000 de acţiuni. Ponderea participaţiei sale este
în acest caz de 10%. Activul net din ultimul bilanţ contabil era de 100.000.000
lei în anul 1948. Rezultă că valoarea aferentă cotei deţinute era de 10.000.000
lei în anul 1948. Aplicându-se coeficientul de actualizare stabilit de Banca
Naţională a României, rezultă 10.000.000 lei x 1.303,33 = 13.033.300.000 lei.
La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflaţie
aferent anilor 2001-anul soluţionării notificării;
b) se va calcula valoarea unei acţiuni emise de
respectiva societate comercială prin raportarea valorii activului net
patrimonial din ultimul bilanţ contabil la numărul de acţiuni emise. Valoarea
astfel calculată se va înmulţi cu numărul de acţiuni deţinute şi dovedite de
acţionarul solicitant, iar valoarea astfel rezultată se va actualiza cu
coeficientul de actualizare şi cu indicele de inflaţie.
Exemplu: valoarea
activului net este de 100.000.000 lei aferenţi anului 1948, iar numărul de
acţiuni emise este de 5.000. Impărţind 100.000.000 lei la 5.000 rezultă 20.000
lei/acţiune. Inmulţind numărul acţiunilor solicitantului, respectiv 500, cu
valoarea de 20.000 lei/acţiune rezultă 10.000.000 lei aferenţi anului 1948.
Aplicând coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României
rezultă 10.000.000 x 1.303,33 = 13.033.300.000 lei. La această valoare se
adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflaţie aferent anilor
2001-anul soluţionării notificării.
Se recomandă utilizarea metodei prevăzute la lit. b) în
cazul în care ponderea acţiunilor deţinute şi dovedite este foarte mică
(subunitară, de exemplu 0,123).
31.6.1. In sensul prezentelor norme metodologice, prin
sintagma ultimul bilanţ contabil se înţelege bilanţul contabil aferent ultimului exerciţiu
financiar, încheiat înaintea preluării, prezentat de notificator, în condiţiile
în care acesta face dovada că nu există un alt bilanţ contabil ulterior celui
prezentat.
31.6.2. Dovada
inexistenţei unui alt bilanţ contabil ulterior celui prezentat de notificator
poate fi făcută cu înscrisuri emise de către instituţiile abilitate ale
statului (de exemplu: Arhivele Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice, Regia
Autonomă „Monitorul Oficial" etc.) cu privire la lipsa bilanţurilor
contabile ale societăţii comerciale pe acţiuni pentru anii ulteriori celui
depus de notificator.
31.6.3. Recalcularea
valorii acţiunilor are în vedere următoarele elemente:
a) activul net din ultimul bilanţ contabil prezentat;
b) structura acţionariatului:
b1) la data preluării, în cazul acţiunilor nominative
care se regăsesc în extrasul din registrul acţionarilor;
b2) fie la data preluării, fie la data bilanţului
prezentat, fie în funcţie de valoarea nominală a unei acţiuni, înscrisă în
acţiunile la purtător, în această ordine;
c) anul încheierii ultimului bilanţ contabil
prezentat;
d) Legea nr. 303/1947, aplicabilă în cazul
bilanţurilor contabile încheiate pentru anii anteriori anului 1947;
e) ordin privind coeficientul de actualizare a valorii
leului la data de 11 iunie 1948 până la data de 14
februarie 2001, emis de către Banca Naţională a României;
f) indicii de inflaţie comunicaţi de Institutul Naţional
de Statistică, începând cu luna februarie 2001 şi până la data recalculării
valorii acţiunilor.
31.6.4. Activul net se
calculează după formula: Activul net = (active imobilizate + active circulante)
minus (datorii + provizioane + conturi de regularizare).
31.6.5. Pentru
întreprinderile naţionalizate în anul 1948, care aveau în pasiv posturile
bilanţiere „Fondul de amortizare" şi „Fondul de rezervă pentru
dubioşi", calculul activului net se face utilizându-se formula de la pct.
31.6.4, cu scăderea, alături de datorii, şi a valorii celor două posturi din
totalul activelor bilanţiere.
31.6.6. In situaţia obţinerii
în urma calculelor a unui activ net în valoare negativă, cuantumul măsurilor
reparatorii este nul şi va fi menţionat în decizia de respingere a instituţiei
implicate în privatizare sau, după caz, în ordinul ministrului finanţelor
publice.
31.6.7. Numărul total al
acţiunilor este cel stabilit conform pct. 31.6.3 lit. b).
31.6.8. Pentru
stabilirea numărului acţiunilor persoana îndreptăţită va prezenta documente
doveditoare în acest sens (copie de pe Monitorul Oficial în care au fost
publicate hotărârile adunării generale a acţionarilor de aprobare a ultimului
bilanţ contabil, dacă acesta cuprinde şi structura acţionariatului, fişa C.A.F.I.N.
eliberată de Direcţia generală investiţii, achiziţii publice şi servicii
interne din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau orice alte documente
publice, după caz).
31.6.9. In funcţie de anul
încheierii ultimului bilanţ contabil prezentat, activul net se actualizează
astfel:
a) pentru ultimul bilanţ contabil încheiat la data de
31 decembrie 1947, activul net se actualizează conform Ordinului Băncii
Naţionale a României nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii
leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, iar din
februarie 2001 până la data stabilirii măsurilor reparatorii se actualizează cu
indicii de inflaţie comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică;
b) pentru ultimul bilanţ contabil încheiat în anii
anteriori anului 1947, valoarea activului net se actualizează, pe de o parte,
utilizându-se coeficienţii de recalculare din anexa nr. 1 la Legea nr.
303/1947, astfel:
- pentru bilanţurile contabile încheiate între anii
1933- 1939 se utilizează indicele anual corespunzător anului bilanţului
prezentat;
- pentru bilanţurile contabile încheiate între anii
1940- 1943 se utilizează indicele la semestrul II al anului corespunzător bilanţului prezentat;
- pentru bilanţurile contabile încheiate în anii
1944-1945 se utilizează indicele la trimestrul IV al anului corespunzător bilanţului prezentat;
- pentru bilanţurile contabile
încheiate în anul 1946 se utilizează indicele la luna decembrie 1946,
şi, pe de altă parte, începând cu anul 1948 se continuă
actualizarea conform Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, iar din
luna februarie 2001 până la data stabilirii măsurilor reparatorii se
actualizează cu indicii de inflaţie comunicaţi de Institutul Naţional de
Statistică.
31.6.10. Valoarea unei
acţiuni se stabileşte prin raportarea activului net contabil calculat conform
pct. 31.6.4 şi 31.6.5, actualizat conform pct. 31.6.9, la numărul total de
acţiuni determinat conform pct. 31.6.3 lit. b).
Art. 32 din lege:
(1) In situaţia imobilelor-construcţii demolate,
notificarea formulată de persoana îndreptăţită se soluţionează potrivit art. 10
sau 11 prin dispoziţia motivată a primarului unităţii
administrativ-teritorialeîn a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a
primarului general al municipiului Bucureşti.
(2) Dispoziţiile art. 22-28 se aplică în mod
corespunzător.
Art. 33 din lege:
Incălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după
caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contravenţională, civilă sau
penală.
Art. 34 din lege:
Exercitarea abuzivă a dreptului de a depune
notificări în vederea restituirii de imobile în temeiul prezentei legi atrage
răspunderea civilă pentru pagubele pricinuite.
Art. 35 din lege:
Fapta de a notifica persoana juridică deţinătoare a
imobilului, ştiind că nu este îndreptăţită potrivit prezentei legi la măsuri
reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea actelor juridice de
înstrăinare a acestuia sau a actelor juridice în cadrul procesului de
privatizare, dacă s-a pricinuit o pagubă, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 36 din lege:
(1) Emiterea deciziei sau a dispoziţiei de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului
de proprietate, a calităţii de moştenitor al fostului proprietar sau, după caz,
a calităţii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi emiterea
deciziei sau a dispoziţiei de restituire în lipsa dovezilor privind
îndreptăţirea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 lit. c) de a obţine
măsuri reparatorii.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi emiterea
deciziei sau a dispoziţiei conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor în
condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, întocmită în lipsa
înscrisurilor prevăzute la alin. (1) şi (2).
Art. 37 din lege:
Dacă infracţiunile prevăzute la art. 288-293 din Codul
penal sunt săvârşite în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor
stabilite prin prezenta lege, minimul şi maximul special al pedepsei închisorii
se majorează cu 2 ani.
Art. 38 din lege*):
(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de
prezenta lege atrage răspunderea contravenţională a autorităţii administraţiei
publice centrale sau locale, a instituţiei sau, după caz, a societăţii, regiei
autonome ori a organizaţiei cooperatiste căreia îi incumbă aceste obligaţii.
(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) tergiversarea nejustificată a soluţionării
notificării persoanei îndreptăţite;
b) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin.
(2) teza a II-a;
c) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin.
(3);
d) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin.
(5);
e) încălcarea interdicţiei de înstrăinare, prevăzută
la art. 21 alin. (5);
f) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 1
alin. (5);
g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 6
alin. (5);
h) încălcarea interdicţiei prevăzute la art. 10
alin. (11).
(21) Constituie contravenţie si se sancţionează cu amendă de la 5.000
lei (RON) la 10.000 lei (RON) următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în
astfel de condiţii încât potrivit legii să fie considerate infracţiune: împiedicarea
ori sustragerea de la efectuarea controlului, interzicerea accesului organelor
de control abilitate sau neprezentarea documentelor solicitate de acestea.
(22) In cazul în care organul de control consideră necesar, organele
de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt
obligaţi să-i acorde concursul pentru obţinerea datelor şi informaţiilor
necesare desfăşurării activităţii de control, precum şi pentru îndeplinirea
oricăror alte activităţi necesare în acest scop.
(3) Faptele prevăzute la alin. (2) lita)-d) se
sancţionează cu amendă de la 500 lei (RON) la 5.000 lei (RON). Faptele
prevăzute la alin. (2) lit.e) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei (RON)
la 100.000 lei (RON). Faptele prevăzute la alin. (2) lit.f) şi g) se
sancţionează cu amendă de la 2.000 lei (RON) la 3.000 lei (RON), iar faptele
prevăzute la alin. (2) lit.h) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei (RON)
la 100.000 lei (RON).
(4) In cazul regiilor autonome, societăţilor
comerciale prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), organizaţiilor cooperatiste,
ministerelor şi altor instituţii publice centrale, constatarea contravenţiilor
şi aplicarea sancţiunilor revin Autorităţii Naţionale pentru Restituirea
Proprietăţilor, prin corpul de control al acesteia.
(5) In cazul autorităţilor administraţiei publice
locale situate pe raza teritorială a judeţului, respectiv a municipiului
Bucureşti, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor revine
organelor de control, respectiv Corpului de control din cadrul Autorităţii
Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau prefectului judeţului ori al
municipiului Bucureşti sau persoanelor desemnate de aceştia din cadrul
instituţiei prefectului.
(6) Activitatea prefectului judeţului, respectiv al
municipiului Bucureşti, prevăzută la alin. (5) este supusă controlului
Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin corpul de control
al acesteia. In măsura în care acesta constată neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute la alin. (5) va propune ministrului
administraţiei şi internelor măsurile corespunzătoare.
Art. 381 din lege**):
(1) Autorităţile administraţiei publice locale şi
centrale, precum şi celelalte entităţi învestite cu soluţionarea notificărilor
sunt obligate să pună la dispoziţia organelor de control, respectiv a Corpului
de control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor
sau, după caz, a prefectului judeţului ori al municipiului Bucureşti sau
persoanelor desemnate de aceştia din cadrul instituţiei prefectului, dosarele
de restituire solicitate, precum şi orice documente referitoare la situaţia
restituirilor solicitate în temeiul
prezentei legi.
(2) Reprezentanţii legali ai entităţilor
învestite cu soluţionarea notificărilor sunt obligaţi să desemneze pe perioada
lipsei acestora din instituţie sau societate, prin ordin/dispoziţie sau
decizie, o persoană care să pună la dispoziţia Corpului de control din cadrul
Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau a prefectului judeţului
ori al municipiului Bucureşti sau persoanelor desemnate de aceştia din cadrul
instituţiei prefectului documentele solicitate de aceştia în vederea efectuării
controlului.
*) Este reprodus textul rezultat în urma modificării şi
completării Legii nr. 10/2001, republicată, prin titlul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 263/2006.
**) Introdus prin pct. 11 din titlul I din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 209/2005, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 263/2006.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale,
precum şi celelalte entităţi implicate în soluţionarea notificărilor depuse
potrivit prevederilor prezentei legi sunt obligate să comunice lunar prefecturilor
situaţia retrocedărilor.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale,
precum şi prefecturile sunt obligate să comunice lunar Autorităţii Naţionale
pentru Restituirea Proprietăţilor situaţia retrocedărilor.
(5) Incălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2),
(3) şi (4), precum şi necomunicarea sau comunicarea eronată a datelor prevăzute
la alin. (3) şi (4) constituie contravenţie, atrăgând sancţionarea
conducătorului instituţiei cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).
Art. 39 din lege:
Dispoziţiile art. 38 se completează cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare.
Art. 40 din lege:
Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 25 alin.
(5) atrage obligaţia deţinătorului căruia îi revine această obligaţie de a
plăti noului proprietar o sumă calculată pe zi de întârziere, reprezentând
contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului restituit.
Art. 41 din lege:
(1) Distrugerile şi degradările cauzate imobilelor
care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia şi până în
momentul predării efective către persoana îndreptăţită cad în sarcina
deţinătorului imobilului.
(2) Deţinătorul imobilului, în prezenţa persoanei
îndreptăţite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului,
în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
(3) In cazul nerespectării de către deţinătorul
imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptăţită se poate
adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind
situaţia reală a imobilului.
(4) In vederea recuperării cheltuielilor suportate
de persoana îndreptăţită pentru întocmirea procesului-verbal privind situaţia
de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe
procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva deţinătorului imobilului.
Art. 42 din lege:
(1) Imobilele care în urma procedurilor prevăzute
la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptăţite rămân în administrarea
deţinătorilor actuali.
(2) Imobilele cu altă destinaţie decât cea de
locuinţă, prevăzute la alin. (1), se pot înstrăina potrivit legislaţiei în
vigoare. Deţinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei
legi au drept de preemţiune.
(3) Imobilele cu destinaţia de locuinţe, prevăzute
la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, chiriaşii
având drept de preemţiune.
(4) Sumele încasate ca urmare a vânzării imobilelor
prevăzute la alin. (3) vor alimenta fondul prevăzut la art. 13 alin. 6 din
Legea nr. 112/1995.
Norme metodologice:
42.1. Potrivit alin. (1)
al art. 42 din lege, imobilele care nu au fost restituite în natură (este
singura variantă posibilă)
potrivit legii rămân în administrarea deţinătorilor actuali.
Regimul de tratare al acestora este diferit în funcţie
de natura imobilului.
A. Astfel, pentru imobilele cu
altă destinaţie decât aceea de locuinţă, care au fost calificate ca fiind
preluate cu titlu, dar pentru care s-a decis că restituirea în natură nu este
posibilă, se instituie vocaţia deţinătorului actual de a le cumpăra. Această
vocaţie nu este posibilă decât pentru entităţile care au în administrare sau
deţin cu chirie astfel de bunuri şi care, în raport de statul proprietar, pot
opta pentru cumpărarea lor de la acesta.
B. Pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe, care nu
s-au restituit în natură, deţinătorul actual dobândeşte vocaţia de a le
înstrăina către chiriaşi, însă această înstrăinare se va face potrivit
legislaţiei în vigoare, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare, şi Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările
ulterioare, cu menţiunea că preţul de vânzare al locuinţelor se va stabili
potrivit Criteriilor nr. 2.665/1 C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea
şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu
capital de stat, elaborate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare (act normativ la
care se face trimitere în Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.
112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia
de locuinţe, trecute în proprietatea statului, republicate), care se va indexa
la zi cu indicele de inflaţie (soluţia se impune prin similitudine cu
modalitatea de despăgubire a proprietarilor în condiţiile legii, aceasta fiind
semnificaţia sintagmei „legislaţia în vigoare").
42.2. Se recomandă ca
aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3) ale art. 42 din lege să se facă numai
după soluţionarea definitivă a procedurilor administrative generate de
aplicarea legii. In cazul în care procedura administrativă a fost urmată şi de
una jurisdicţională, aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3) ale art. 42 din
lege se va face numai după epuizarea acesteia, respectiv după rămânerea
definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, în ipoteza în care
contestaţia formulată potrivit art. 26 alin. (3) din lege a fost respinsă.
Art. 43 din lege:
(1) Chiriaşii cărora, în temeiul prevederilor art.
9 alin. 1-4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor
acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul să le înstrăineze sub
orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării
numai persoanei îndreptăţite, fost proprietar al acelei locuinţe.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, este
interzisă înstrăinarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza Legii nr.
112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, până la soluţionarea
definitivă şi irevocabilă a acţiunilor formulate de persoanele îndreptăţite
foşti proprietari sau, după caz, moştenitori ai acestora, potrivit art. 45.
(3) Preţul vânzării nu poate fi mai mare decât
valoarea actualizată a preţului plătit de chiriaş la cumpărarea locuinţei în
baza Legii nr. 112/1995, cu excepţia situaţiilor când părţile convin altfel.
(4) In termen de 90 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi persoana îndreptăţită trebuie să notifice chiriaşului
dobânditor intenţia de a cumpăra locuinţa şi adresa unde poate fi găsită.
(5) Persoana îndreptăţită care a primit despăgubiri
băneşti pentru imobil este obligată să restituie statului, dacă este cazul,
diferenţa dintre valoarea despăgubirilor primite şi preţul de cumpărare plătit
fostului chiriaş, actualizate.
Art. 44 din lege:
(1) Persoanele cărora li s-a restituit în natură un
imobil cu destinaţia de locuinţă şi care deţin cu chirie în aceeaşi localitate
o locuinţă din fondul locativ de stat sunt obligate să pună la dispoziţie
primăriei această locuinţă la data mutării efective în imobilul restituit.
Locuinţele din fondul locativ de stat eliberate se constituie într-un fond
locativ special destinat chiriaşilor din imobilele restituite foştilor
proprietari.
(2) Familiilor cu mijloace financiare situate sub
nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinţe
sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2% din sumele obţinute
din privatizare şi care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat.
Norme metodologice:
44.1. Pentru realizarea
exigenţei prevăzute la alin. (1) al art. 44 din lege este necesar să se
solicite persoanei îndreptăţite să depună o declaraţie olografă pe propria
răspundere, din care să rezulte că deţine sau nu deţine cu chirie o locuinţă
din fondul locativ de stat în aceeaşi localitate cu imobilul restituit (este
vorba numai de cazul construcţiei cu destinaţia de locuinţă, nu şi de cazul
terenului). In cazul în care persoana îndreptăţită deţine cu chirie o locuinţă
din fondul locativ de stat în aceeaşi localitate cu locuinţa restituită, se va
depune copie legalizată de pe contractul de închiriere, iar în
decizia/dispoziţia motivată de restituire se va stabili data eliberării şi
predării spaţiului respectiv către locator. La data stabilită pentru predarea
spaţiului respectiv contractul de închiriere încetează.
Art. 45 din lege:
(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad
sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate
cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care
actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute
în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la
art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă
neputând fi invocată în aceste cazuri*).
(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu
încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data
înstrăinării.
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent
de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an**) de
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Norme metodologice:
45.1. Termenul prevăzut
la alin. (5) al art. 45 din lege este un termen special de prescripţie care
înlătură dreptul subiectiv la acţiune pentru anularea sau constatarea nulităţii
actelor juridice de înstrăinare după data de 14 august
2002.
Art. 46 din lege:
(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi
în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege
calea aceste legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea
cauzei.
(2) In cazul acţiunilor formulate potrivit art. 45
şi 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este
suspendată până la soluţionarea acelor acţiuni prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă. Persoana îndreptăţită va înştiinţa de îndată
persoana notificată, potrivit art. 22 alin. (1).
(3) In cazul în care persoanei îndreptăţite i s-a
respins, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acţiunea
privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare
prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Norme metodologice:
46.1. Dacă persoana
îndreptăţită care a introdus o acţiune întemeiată pe prevederile art. 45 din
lege nu a procedat la înştiinţarea de îndată, cu privire la această situaţie, a
persoanei notificate (unitatea deţinătoare a imobilului sau, după caz, entitatea
învestită cu soluţionarea notificării), iar aceasta (persoana notificată) ia
cunoştinţă pe alte căi de această situaţie, va suspenda soluţionarea cererii
persoanei îndreptăţite pentru acest motiv.
46.2. Prevederea alin.
(3) al art. 46 din lege are caracter special şi vizează cazul în care acţiunea
în revendicare privind un imobil care cade sub incidenţa legii a fost respinsă
prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (indiferent de instanţa
care a pronunţat hotărârea: judecătorie, tribunal, curte de apel sau Curtea
Supremă de Justiţie, ca instanţe de fond, recurs sau apel, recurs în anulare),
persoanele îndreptăţite pot solicita restituirea imobilului respectiv pe calea
administrativă prevăzută de lege într-un termen de 12 luni de la data rămânerii
definitive şi irevocabile a respectivei hotărâri.
De exemplu, în cazul în care Curtea Supremă de Justiţie
a admis recursul în anulare introdus de procurorul general şi a casat o
hotărâre a unei instanţe inferioare prin care se admitea o acţiune în
revendicare, hotărâre pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie la data de 30
septembrie 2001, persoana îndreptăţită potrivit legii mai avea la dispoziţie
calea notificării, potrivit procedurii legii, până la data de 30 septembrie
2002.
Semnalăm că prevederea alin. (3) al art. 46 din lege se
conexează direct cu prevederea generică de la art. 47 din lege.
Art. 47 din lege:
Persoanele îndreptăţite, precum şi persoanele
vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a
prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat,
de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita,
indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau
prin echivalent, în condiţiile prezentei legi.
*) Textul acestui alineat a fost declarat
neconstituţional de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 98 din 21
martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002.
**) Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 145/2001.
Art. 48 din lege:
(1) Chiriaşii au dreptul la despăgubire pentru
sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile
necesare şi utile.
(2) In cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligaţia de despăgubire
prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptăţite.
(3) In cazul în care imobilul care se restituie a
fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire revine statului sau
unităţii deţinătoare.
(4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1)
se stabileşte pe bază de expertiză.
(5) Prin îmbunătăţiri,
în sensul prezentei legi, se înţelege
cheltuielile necesare şi utile. Cuantumul despăgubirilor se stabileşte la
valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al
îmbunătăţirilor, în raport cu durata de viaţă normală a acestora, care se
suportă de chiriaşi.
Norme metodologice:
48.1. Prin îmbunătăţiri
necesare şi utile se înţelege acele dotări
încorporate sau aduse unităţii locative ori spaţiilor comune, prin care s-a
sporit valoarea fondului locativ şi care au fost suportate exclusiv de chiriaş
(introducerea sau schimbarea instalaţiei de apă, gaz, canalizare,
electricitate, încălzire; lucrări noi: parchetare, gresie sau faianţă, geamuri
termopan, uşi şi altele asemenea). Dovada acestor îmbunătăţiri se face cu
înscrisuri doveditoare, prin expertiză tehnică, cu respectarea prevederilor
alin. (5) al art. 48 din lege. Nu se includ în categoria cheltuielilor necesare
şi utile acele cheltuieli voluptorii (utilizarea unor materiale foarte scumpe,
de exemplu: uşi de mahon, instalaţii sanitare sofisticate, de lux, materiale de
construcţii încadrate în categoria celor de lux). In aceste cazuri
despăgubirile se vor calcula avându-se în vedere preţurile medii actuale de pe
piaţă.
48.2. Dacă imobilul
respectiv a fost preluat cu titlu, despăgubirile aferente acestor îmbunătăţiri
se suportă de persoana îndreptăţită. In aceste cazuri se recomandă unităţilor
deţinătoare ca în deciziile/dispoziţiile de restituire în natură a unor astfel
de imobile să prevadă generic şi obligaţia de restituire către chiriaş a
despăgubirilor cuvenite potrivit legii.
48.3. Dacă imobilul
respectiv a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire către
chiriaş revine statului sau unităţii deţinătoare. Opţiunea între cele două categorii
alternative de debitori ai obligaţiei de despăgubire aparţine creditorului
obligaţiei de despăgubire. Dacă îmbunătăţirile necesare şi utile au fost făcute
la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului, debitorul obligaţiei
de restituire a despăgubirilor este unitatea deţinătoare.
Art. 49 din lege:
Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale vor
lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de
aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele
existente la dosar şi vor da relaţiile solicitate de persoanele îndreptăţite.
Art. 50 din lege:
(1) Cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi
transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea
prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt
scutite de taxe de timbru.
(2) Cererile sau acţiunile în justiţie privind
restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu
eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri
judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(3) Restituirea preţului actualizat plătit de
chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea
prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au
fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face
de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în
temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Norme metodologice:
50.1. Sintagma taxe de timbru vizează atât taxele judiciare de timbru, cât şi timbrul judiciar
aferent tuturor acţiunilor sau cererilor generate de aplicarea legii.
50.2. Prevederile
alin. (2) al art. 50 din lege sunt aplicabile şi în cazul în care, ca urmare a
încuviinţării unei cereri de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut la art.
322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa a schimbat hotărârea atacată
în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare.
50.3. Actualizarea
sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflaţie din anul plăţii
la anul introducerii acţiunii. Pentru sumele plătite în rate, actualizarea se
va face în funcţie de anul aferent ratelor plătite în acel interval.
Art. 51 din lege:
In vederea organizării executării prevederilor
prezentei legi, Guvernul este abilitat să emită norme metodologice de aplicare
unitară a acesteia.
Art. 52 din lege:
La data intrării în vigoare a prezentei legi se
abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Norme metodologice:
52.1. Prevederea art. 52
înlătură de la aplicare orice acte normative anterioare contrare legii, care
fie indisponi-bilizează astfel de bunuri de la restituire, fie se suprapun cu
domeniul de aplicare al acesteia sau procedurile stabilite trebuiau să fie
îndeplinite ori consumate până la apariţia noii legi.
CAPITOLUL III
Măsuri instituţionale
1.1. a) Pentru urgentarea
aplicării legii, pe lângă organele de conducere ale fiecărei entităţi implicate
în soluţionarea notificărilor, vor fi constituite şi vor funcţiona comisii
interne pentru analizarea notificărilor, formate, de regulă, din 3-5 membri (în
măsura posibilităţilor se vor numi jurişti şi economişti), care vor analiza
fiecare notificare şi actele doveditoare depuse şi vor întocmi propunerea de
soluţionare.
b) In măsura în care entităţile implicate în
soluţionarea notificărilor dispun de posibilitatea atribuirii, în schimbul
bunurilor imobile solicitate şi a căror restituire în natură nu este posibilă
potrivit legii, a unor alte bunuri (mobile/imobile, aflate în circuitul civil)
ori, după caz, de posibilitatea prestării de servicii din domeniul propriu de
activitate, se vor constitui distinct de comisiile interne pentru analizarea notificărilor
şi comisii interne de evaluare, care vor stabili valoarea estimativă a
imobilelor şi a celorlalte pretenţii ce vor face obiectul negocierii între
părţi. Comisia de evaluare internă va fi formată, de regulă, din 3-5 persoane
(de preferinţă, economişti şi persoane cu pregătire de specialitate în domeniul
construcţiilor). In lipsa acestei
posibilităţi se vor încheia contracte cu persoane fizice sau juridice
specializate.
1.2. Comisiile prevăzute la
pct. 1.1 se numesc prin ordin sau dispoziţie a conducătorului entităţii
respective. Pentru persoanele angajate cu contract de muncă, atribuţiile
izvorâte din aplicarea legii devin sarcini de serviciu.
1.3. Salariaţii instituţiilor, implicaţi în mod
direct în aplicarea legii, beneficiază de un spor lunar de dificultate, în
condiţiile stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004, cu modificările
ulterioare.
Sunt consideraţi salariaţi
implicaţi în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001:
- salariaţii cu
contract individual de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, care îşi
desfăşoară activitatea în calitate de membru al comisiilor prevăzute la pct.
1.1. lit. a) şi b);
- salariaţii, membrii birourilor judeţene şi,
respectiv, al municipiului Bucureşti, constituite în temeiul art. 9 din
Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu
modificările şi completările ulterioare;
- secretarii unităţilor administrativ-teritoriale;
- personalul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea
Proprietăţilor, constituită în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 361/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, cu excepţia demnitarului;
- personalul ministerelor şi al celorlalte instituţii
publice care au ca sarcini de serviciu aplicarea legii, cu excepţia
demnitarilor şi a conducătorilor numiţi sau aleşi ai respectivelor instituţii;
- prefecţii şi subprefecţii.
Primarii şi viceprimarii nu beneficiază de acest
spor*).
1.4. Comisiile prevăzute la pct. 1.1 vor elabora un
regulament propriu de lucru, pe care îl vor supune aprobării organului de
conducere al unităţii respective.
1.5. Comisia internă pentru analizarea notificărilor,
prevăzută la pct. 1.1 lit. a), întocmeşte pentru fiecare notificare un raport
cu propunerile de soluţionare formulate de către fiecare dintre membrii
comisiei, care va fi semnat de membrii acesteia. Propunerile divergente ale
membrilor comisiei vor fi prezentate şi motivate separat.
1.6. In măsura în care entitatea implicată în
soluţionarea notificărilor dispune de posibilitatea atribuirii, în schimbul
bunurilor imobile solicitate şi a căror restituire în natură nu este posibilă
potrivit legii, a unor alte bunuri (mobile/imobile, aflate în circuitul civil)
ori, după caz, de posibilitatea prestării de servicii din domeniul propriu de
activitate, comisia internă de evaluare prevăzută la pct. 1.1 lit. b) va
întocmi, la solicitarea comisiei interne pentru analizarea notificărilor, un
raport intern de evaluare.
2.1. Problemele complexe pot fi transmise spre
analiză şi îndrumare Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
2.2. Controlul aplicării
fazei administrative a Legii nr. 10/2001, republicată, se exercită de către
autoritatea administrativă constituită în temeiul Hotărârii Guvernului nr.
361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, de către
prefecţi sau persoanele desemnate de prefecţi în acest sens. Controalele se
efectuează fie din oficiu, fie pe baza unor sesizări ale persoanelor
îndreptăţite.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele
norme metodologice.
ANEXA Nr. 1 (model orientativ)
Antet - Denumirea emitentului
DECIZIA DE RESPINGERE A NOTIFICĂRII
nr...........din................
Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza
Notificării nr............................... din
...................................., depusă la Biroul
executorului judecătoresc
..........................................., prin care dl/dna
.........................................., cetăţean
......................................,domiciliat în ........................,
prin reprezentant ............................., conform actului autentificat de notarul public ..................... sub nr................ din ......................, solicită
restituirea în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil/acordarea celorlalte măsuri
reparatorii prin echivalent, în situaţia în care restituirea în natură a
imobilului/părţii din imobil nu poate opera ..................................,
situat/situată în .....................
Analizând actele depuse la Dosarul intern
nr........./............, aferent notificării, prin care se constată că sunt incidente unul sau mai multe dintre
următoarele motive:
1. imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr.
10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
2. notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut
la art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
3. solicitantul(a) nu are calitatea de persoană
îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
4. preluarea imobilului respectiv nu s-a făcut în mod
abuziv;
5. nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire
la imobilul solicitat;
6. nu a fost dovedită calitatea de moştenitor;
7. imobilul (teren şi/sau construcţie)/partea din imobilul
a cărui/cărei restituire în natură se cere sau pentru care persoana
îndreptăţită, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, solicită acordarea celorlalte măsuri
reparatorii prin echivalent, întrucât restituirea în natură nu poate opera, a
fost distrus ca urmare a unor calamităţi naturale;
8. alte motive legale,
*) Primarii şi viceprimarii beneficiază de sporul de
dificultate prevăzut de Legea nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte
normative din domeniul proprietăţii, completată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 136/2006.
având în vedere referatul comisiei interne prin care se
propune respingerea cererii ce a făcut obiectul notificării,în conformitate cu
dispoziţiile art. 63 alin. (2) şi ale art. 68 din Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001, republicată, precum şi ale art. 21 alin. (4) din Legea nr.
10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare/statutul/actul
constitutiv al unităţii deţinătoare,
PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /
ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITĂŢII DEŢINĂTOARE
DECIDE:
Art. 1. - Respinge Notificarea nr...............,
înregistrată sub nr........................ de către
........................................,pentru următorul/următoarele motive:
.......................................................................................................................................
Art. 2. - Prezenta decizie va
fi comunicată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr.
10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanei
îndreptăţite şi prefecturii pentru efectuarea controlului de legalitate.
Art. 3. - Decizia sau, după
caz, dispoziţia motivată de respingere a cererii de restituire poate fi atacată
în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la
Secţia Civilă a Tribunalului ................................ (în a cărui
circumscripţie teritorială se
află sediul unităţii deţinătoare).
ANEXA Nr. 2 (model orientativ)
Antet - Denumirea emitentului
DECIZIA
nr........................................din......................................
de respingere a cererii de restituire în natură şi
acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu
alte bunuri sau servicii
Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza
Notificării nr............................ din
.............................................., depusă la Biroul executorului judecătoresc
..........................................., prin care dl/dna
..................................., cetăţean .................., domiciliat în .........................................., prin
reprezentant ....................................................., conform
actului autentificat de notarul public
.............................................................. sub
nr.......................
din........................................, solicită restituirea în natură a imobilului (teren şi/sau
construcţie)/părţii din imobil ..................................., situat(ă)
în ....................................
Analizând actele depuse la Dosarul intern nr......./............, aferent notificării, prin care se
constată unul dintre următoarele
motive:
1. imobilul-construcţie a cărui restituire în natură
se cere a fost demolat total;
2. pe imobilul-teren a cărui restituire în natură se
solicită s-au edificat ori s-au amplasat construcţii autorizate ori alte
amenajări de utilitate publică ale localităţii (parcuri, străzi, zone de
protecţie şi altele asemenea);
3. imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor
legale;
4. alte motive prevăzute de
lege,
având în vedere referatul comisiei interne, prin care
se constată imposibilitatea restituirii în natură şi se propune acordarea de
măsuri reparatorii în echivalent constând în compensare cu alte bunuri şi servicii,
precum şi acordul persoanei îndreptăţite,
în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi
(3), ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, ale art. 63 alin. (2) şi ale art. 68 din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, precum şi ale
art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare/statutul/actul constitutiv ai unităţii deţinătoare,
PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /
ORGANUL DE CONDUCERE AL
UNITĂŢII DEŢINĂTOARE
DECIDE:
Art. 1. - Respinge cererea de restituire în natură a
imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil,situat(ă) în .......................................................................,
formulată de
notificatorul........................................................... prin Notificarea
nr...................., pentru următoarele motive:
.................................................................
Art. 2. - Se stabileşte ca valoare echivalentă a
imobilului imposibil de restituit şi cuvenită notificatorului suma de ........................ lei, în
limita căreia se va acorda în compensare, ca măsură reparatorie, bunul mobil
(date de identificare)/imobil
(teren şi/sau construcţie)/parte din imobil ........................, situat(ă)
în .................................../diverse servicii (date de individualizare a prestaţiei, mai precis datele,
obiectul, numărul şi data contractului de furnizare/prestări de servicii).
Art. 3. - Prezenta decizie va
fi comunicată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr.
10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanei
îndreptăţite şi prefecturii pentru efectuarea controlului de legalitate.
Art. 4. - Decizia sau, după
caz, dispoziţia motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate
fi atacată în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr.
10/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare,
la Secţia Civilă a Tribunalului................................ (în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul
unităţii deţinătoare).
NOTĂ:
Măsura reparatorie constând în compensare cu alte
bunuri şi servicii oferite în echivalent de către deţinătorul imobilului
notificat poate fi combinată cu propunerea privind acordarea despăgubirilor în
condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţia în care
temeiul legal concret de acordare a beneficiului legii le prevede în mod
expres. In această situaţie, decizia trebuie comunicată şi Secretariatului
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In cazul compensării cu bunuri sau servicii decizia
motivată de compensare va fi însoţită de contractul de furnizare sau, după caz,
de contractul de prestări servicii care urmează regimul contractual de drept
comun. Rezilierea contractului respectiv din vina exclusivă a unităţii obligate
la restituire atrage desfiinţarea de drept a deciziei/dispoziţiei de
compensare.
ANEXA Nr. 3 (model orientativ)
Antet - Denumirea emitentului
DECIZIA
nr........din.............
de respingere a cererii de restituire în natură şi
propunerea privind acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale
privind regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv
Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza
Notificării nr.................................. din
......................................, depusă la Biroul executorului judecătoresc
....................................., prin care dl/dna
...................................., cetăţean ............................., domiciliat în ...................................., prin
reprezentant ................................................, conform actului
autentificat de notarul public
............................... sub nr............. din ..............,
solicită restituirea în natură a imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil
........................, situat(ă) în ....................................
Analizând actele depuse la Dosarul intern
nr................../......................... , aferent notificării, prin care
se constată unul dintre
următoarele motive:
1. imobilul - construcţie a cărui restituire în natură
se cere a fost demolat total;
2. pe imobilul - teren a cărui restituire în natură
se solicită s-au edificat ori s-au amplasat construcţii autorizate ori alte amenajări
de utilitate publică ale localităţii (parcuri, străzi, zone de protecţie şi
altele asemenea);
3. imobilul a fost înstrăinat cu respectarea
dispoziţiilor legale;
4. alte motive prevăzute de lege,
având în vedere referatul comisiei interne, prin care
se constată imposibilitatea restituirii în natură şi se propune acordarea de
măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri potrivit titlului VII
„Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în
mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi
completările ulterioare,
în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3)
şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, ale art. 63 alin. (2) şi ale art. 68
din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, precum şi
ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare/statutul/actul constitutiv al unităţii deţinătoare,
PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /
ORGANUL DE CONDUCERE AL
UNITĂŢII DEŢINĂTOARE
DECIDE:
Art. 1. - Respinge cererea de restituire în natură a
imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil,situată în
..................................., în suprafaţă de
............................., formulată de persoana îndreptăţită
................................. prin Notificarea nr.................................., pentru
următoarele motive: ....................................................................................................................................................................................................... .....................................
Art. 2. - Pentru imobilul notificat (teren şi/sau
construcţie)/partea din imobil, situat(ă) în
..................................., în suprafaţă de ....................................... şi care nu
poate fi restituit în natură, propunem acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 3. - Prezenta decizie va
fi comunicată, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr.
10/2001, republicată, persoanei îndreptăţite, prefecturii pentru efectuarea
controlului de legalitate şi Secretariatului Comisiei centrale pentru
stabilirea despăgubirilor.
Art. 4. - Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de
respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată în conformitate
cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia Civilă a
Tribunalului ................................ (în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul
unităţii deţinătoare).
ANEXA Nr. 4 (model orientativ)
Antet - Denumirea emitentului
DISPOZIŢIE DE RESTITUIRE ÎN NATURĂ
nr...................................din..........
Privind soluţionarea dosarului întocmit în baza
Notificării nr.................................... din
................................, depusă la Biroul executorului judecătoresc ..........................................., prin care dl/dna
................................., cetăţean ........................., domiciliat în ........................, prin reprezentant
............................., conform actului autentificat de notarul public
..................... sub nr................ din
............................................, solicită restituirea în natură a
imobilului (teren şi/sau construcţie)/părţii din imobil .................................. situat(ă) în
..........................................................................................................
Analizând actele depuse la Dosarul intern
nr........./..........., aferent notificării, prin care se constată că:
1. notificatorul are calitatea
de persoană îndreptăţită, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit......
coroborat cu art. 4
alin......... din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, în baza următoarelor acte
doveditoare:
a) .....................................;
b) .....................................;
2. imobilul solicitat la restituirea în natură a fost
proprietatea ....................................... la momentul deposedării abuzive, conform actului de proprietate
................. şi ..........................;
3. imobilul respectiv a trecut abuziv în proprietatea
statului. Actul în temeiul căruia s-a dispus preluarea
.....................................................................;
4. imobilul face obiectul art. 2 alin. (1)
lit.......... din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare,
.....................................;
5. imobilul este în patrimoniul
.............................................. şi se află în registrul de
inventar la data de ................,la pag............, cu număr de inventar
................/se află în administrarea ...................................,
având în vedere referatul comisiei interne prin care se
propune această măsură,
în conformitate cu dispoziţiile art. 7, 9 şi art. 25
alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, ale art. 63 alin. (2) şi ale art. 68 din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, precum şi ale art. 21
alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare/statutul/actul constitutiv al unităţii deţinătoare,
PRIMARUL MUNICIPIULUI .............................. /
ORGANUL DE CONDUCERE AL UNITĂŢII DEŢINĂTOARE
DISPUNE:
Art. 1. - Se restituie în
natură imobilul (sau, după caz, cota-parte), compus din
..........................................................................................................
(se va descrie
imobilul) în
suprafaţă de ..................................., situat în ...................................................................................................................................................................
(după caz, şi suprafaţa construită)
cu următoarele vecinătăţi:
Nord ..................................;
Sud ....................................;
Est .....................................;
Vest ...................................,
dlui/dnei
........................................................................................................................................................................ ..........................................
(după caz, denumirea persoanei juridice)
domiciliat/domiciliată/cu sediul în
.............................................................................................................................................,
posesor/posesoare al/a actului de identitate .......................... seria
................... nr..........., emis de .......................... la data
de ..........................................................., cod numeric
personal ........................................................................................................................................................................ ......................................................
(în cazul persoanelor juridice se vor indica:
actul de constituire şi reprezentantul
legal al acesteia, precum şi codul unic de înregistrare)
Art. 2. - Imobilul ce se restituie este grevat de
următoarele servituti
............................................................................................................................
(dacă este cazul)
Art. 3. - Beneficiarul dispoziţiei de restituire are
obligaţia respectării prevederilor art. 13 şi 15 din Legea nr. 10/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la
protecţia chiriaşilor (în cazul în care imobilul este
ocupat de astfel de persoane).
De asemenea, în cadrul dispoziţiei de restituire se vor
indica, după caz, obligaţiile corelative ale beneficiarului restituirii
(obligaţia de a elibera şi de a preda locuinţa închiriată, inclusiv termenul;
asumări de obligaţii unilaterale şi altele asemenea).
Art. 4. - Prezenta dispoziţie face dovada proprietăţii
asupra imobilului şi constituie titlu executoriu după îndeplinirea
formalităţilor de publicitate imobiliară.
Punerea în posesie se va face după îndeplinirea
formalităţilor de publicitate imobiliară, prin proces-verbal de punere în
posesie.
Art. 5. - Indeplinirea formalităţilor de publicitate
imobiliară, prevăzute la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, cad în
sarcina beneficiarului restituirii.
Art. 6. - Prezenta decizie va fi comunicată, în
conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanei îndreptăţite
şi prefecturii pentru efectuarea controlului de
legalitate.
Art. 7. - Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de
respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată, în conformitate
cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia Civilă a
Tribunalului ................................... (în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii
deţinătoare).