DECIZIE Nr.
868 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 578 din 31 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Daniel Bazacîn Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei
Sălişte - Secţia generală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a unui nou termen de judecată,
în vederea angajării unui apărător.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
acestei cereri, arătând că, având în vedere data sesizării Curţii
Constituţionale cu excepţia invocată în cauză, autorul acesteia a avut un
interval de timp suficient pentru a-şi pregăti apărarea.
Curtea respinge cererea de amânare formulată şi
constată cauza în stare de judecată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 630/294/2007, Judecătoria
Sălişte - Secţia generală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Daniel Bazac.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că redactarea
imprecisă a textului criticat determină ca judecătorii să facă aprecieri
lipsite de obiectivitate. Or, „principiul liberului acces la justiţie necesită
adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în ceea ce
priveşte condiţiile de vătămare rezultate din interpretarea dispoziţiilor
relative la sesizarea instanţei şi să nu lase posibilitatea pentru judecător să
stabilească el însuşi, pe cale jurisprudenţială, aceste condiţii, în afara
legii, adică prin substituirea legiuitorului, încălcând astfel dispoziţiile
art. 1 alin. (4) din Constituţie."
Judecătoria Sălişte - Secţia generală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că, „în cazul nulităţii, reglementată de alin. (1) al art. 197 din
Codul de procedură penală, nu numai că nu este împiedicat accesul liber la
justiţie, ci chiar este permis accesul la justiţie, prin dreptul acordat părţii
pretins vătămate de a invoca nulitatea şi de a proba vătămarea [...]. In
exercitarea acestui drept persoana care invocă nulitatea beneficiază de toate
drepturile şi garanţiile prevăzute de lege."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei îl
constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au
următorul cuprins: „Incălcările dispoziţiilor legale care reglementează
desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a
adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui
act."
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi
ale art. 21 -Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Astfel, nulitatea reprezintă o sancţiune procedurală
extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum
însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu
poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1
din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea
actului făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează
desfăşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare
ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea
legiuitorului de a salva actele procedurale, care, deşi iniţial nu au respectat
formele procedurale, îşi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor.
Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare
ce nu poate fi înlăturată, să invoce şi să dovedească vătămarea pretinsă. Aşa fiind, normele
criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind dreptul la un
proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală
măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor
procesuale prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea
procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părţilor la un proces echitabil.
Pe de altă parte, condiţionarea anulării actului de procedură care nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege de existenţa unei vătămări ce nu
poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia
de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea
respectării legii de către organele de cercetare penală.
In acest sens, Curtea Constituţională
s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 113 din 24
februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005, a cărei
soluţie de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art.
197 alin. 1 din Codul de procedură penală şi considerentele care au
fundamentat-o îşi menţin valabilitatea, deoarece nu au intervenit elemente noi.
In prezenta cauză se mai invocă şi încălcarea, prin
acelaşi text legal, a principiului separaţiei puterilor în stat. Nici această
susţinere nu poate fi reţinută, deoarece aprecierea vătămării produse prin încălcarea
dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal se
realizează de către judecător pe baza susţinerilor părţilor şi a probelor aduse
de acestea, fiind specifică activităţii de înfăptuire a justiţiei, iar nu celei
de legiferare.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Daniel Bazac în Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei Sălişte - Secţia
generală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta