Decizia Nr.849 din 13.12.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Societatea Filip D Impex - S.R.L. din municipiul Arad în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.040D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. De asemenea, învederează faptul că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus, la rândul său, concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că reglementarea criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 16 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale. Excepţia a fost invocată de Societatea Filip D Impex - S.R.L. din municipiul Arad, cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect anularea unui act administrativ, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că organizarea executării legii reprezintă o competenţă ce aparţine Guvernului, or, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu este un membru al Guvernului, neputând emite acte normative în vederea organizării executării legii, în lipsa unei delegări din partea Guvernului însuşi. Autoarea susţine că problema legitimităţii este exacerbată şi prin raportare la caracterul organic al Legii nr. 209/2015, fiind neconstituţional ca reglementarea unor aspecte ce aparţin domeniului legii organice să fie realizată în dispreţul separaţiei puterilor în stat, în lipsa garanţiilor de previzibilitate juridică, fiind delegată unui organ administrativ subordonat unui minister, parte componentă a executivului.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Învederează, astfel, că în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 108 din Constituţie nu intră şi actele administrative emise în vederea executării în concret a legii, precum este ordinul la care face referire art. 6 din Legea nr. 209/2015, ci doar actele administrative emise pentru organizarea executării legii. Consideră că prin reglementarea criticată nu se deleagă competenţa de legiferare către autoritatea publică pârâtă într-un domeniu aparţinând legii organice, iar în ceea ce priveşte punerea în aplicare a unei legi organice, nicio normă constituţională nu interzice ca aceasta să fie realizată prin intermediul unui act administrativ al Guvernului sau al unei autorităţi subordonate acestuia.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că din analiza dispoziţiilor art. 108 din Constituţie reiese faptul că acesta reglementează actele pe care le poate adopta Guvernul, precum şi condiţiile în care aceste acte pot fi adoptate. Învederează că, în conformitate art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)."9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, potrivit căruia „Procedura de aplicare a prezentei legi se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia."12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi alin. (5) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 73 referitor la legiferare, art. 76 privind adoptarea legilor şi a hotărârilor, art. 102 privind Guvernul, precum şi art. 108 referitor la actele Guvernului.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin prevederile de lege criticate, legiuitorul reglementează procedura de aplicare a Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, procedură care se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Finanţelor Publice. Curtea constată că, în realizarea funcţiilor sale, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din data de 30 iulie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, Agenţia elaborează, printre altele, proiecte de acte administrative cu caracter normativ care conţin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a celorlalte venituri bugetare pentru care este competentă, în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013, în exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Agenţiei emite ordine, în condiţiile legii. Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3), precitate, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis Ordinul nr. 2.202/2015 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale şi al Legii nr. 225/2015 privind anularea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru anumite categorii de persoane fizice, ordin publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 21 august 2015.14. Curtea reţine că, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului." În acest sens, Curtea constată că Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015 a fost emis, ca act administrativ normativ, în vederea executării, în concret, a prevederilor Legii nr. 209/2015, fără ca prin aceasta să se imprime vreun viciu de neconstituţionalitate prevederilor criticate. Contrar celor susţinute de autoarea excepţiei, Curtea consideră că prin modalitatea de reglementare criticată nu se deleagă competenţa de legiferare către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală într-un domeniu aparţinând legii organice, deoarece, în ceea ce priveşte punerea în aplicare/executare a unei legi organice, nicio normă constituţională nu interzice ca aceasta să fie realizată prin intermediul unui act administrativ al Guvernului sau al vreunei autorităţi subordonate acestuia.15. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea apreciază că, în ceea ce priveşte reglementarea criticată, sunt întrunite condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate juridică şi accesibilitate, fiind respectate condiţiile de calitate a legii, având în vedere faptul că normele criticate sunt aduse la cunoştinţă publică, fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aplică pentru viitor şi precizează cu suficientă claritate care sunt destinatarii săi, întinderea şi modalităţile de exercitare a drepturilor prevăzute de textul criticat. Curtea constată, totodată, că prevederile criticate au fost redactate în concordanţă cu normele de tehnică legislativă şi nu aduc atingere principiului certitudinii fiscale şi nici celui privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.16. Curtea reţine că, potrivit principiului „actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", legea se interpretează în sensul de a crea efectele avute în vedere de către legiuitor la elaborarea ei. Interpretarea unui act normativ trebuie realizată însă în mod sistematic, prin coroborarea normelor, şi nu prin interpretarea izolată, singulară, a fiecărei norme în parte. Este vorba, de fapt, despre obiectul şi scopul legii, al actului normativ în ansamblul său, astfel încât interpretarea fiecărei norme juridice trebuie realizată în contextul sistemului din care face parte.17. Prin Decizia nr. 652 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2018, Curtea a subliniat că este misiunea legiuitorului să stabilească cadrul general în materie fiscală, dar că acesta poate delega autorităţilor competente sarcina de a elabora instrucţiunile de aplicare a normelor fiscale. De altfel, potrivit art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din lege. Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.18. Din această perspectivă, Curtea constată că, în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 209/2015, a fost emis Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015, ca act administrativ normativ prin care, la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b), se aduc tocmai clarificările necesare pentru a face distincţia între cele două tipuri de acte administrative fiscale emise pentru stabilirea suplimentară de impozit pe venit şi contribuţii obligatorii, fiind stabilită, în concret, şi procedura privind întocmirea şi transmiterea de către structura de inspecţie fiscală a listei cu obligaţiile fiscale ce pot face obiectul anulării prevăzute de Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, cuprinse în decizii de impunere emise şi comunicate contribuabilului anterior intrării în vigoare a legii, procedură cuprinsă în anexa nr. 1 la ordin.19. Concluzionând, Curtea subliniază că mecanismul de aplicare a legii în materie fiscală este următorul: cadrul general dispune, normele de aplicare circumstanţiază la fiecare situaţie în parte, iar ordinele ministrului de finanţe sau ale conducătorilor celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate au rolul de a clarifica, cu respectarea Codului fiscal şi a normelor de aplicare.20. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar criticile formulate sunt neîntemeiate.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Filip D Impex - S.R.L. din municipiul Arad în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 6 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora