DECIZIE Nr.
847 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5), art. 45, art. 47, art.
58, art. 60, art. 82 si art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 774 din 15 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60,
82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Neculai Apreotesei
şi Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal se prezintă avocatul autorilor
excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor
excepţiei susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 este
neconstituţională, deoarece contravine prevederilor art. 108 şi art. 115 din
Constituţie. De asemenea, art. 13 din ordonanţă prevede un termen de
prescripţie derogatoriu de la dreptul comun, instanţa de judecată având
obligaţia de a face aplicarea acestui termen indiferent de persoana care face
contestaţia la executare. Termenul de prescripţie se aplică şi raporturilor
juridice care s-au născut înainte de publicarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998, ceea ce contravine prevederilor art. 15 din Legea
fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60 şi 82 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 ca neîntemeiată. In acest sens, arată că
procedura specială prevăzută de textele de lege criticate se justifică prin
prisma interesului general, a naturii deosebite a creanţelor neperformante
preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi strânsa legătură
a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998,
reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, ca
inadmisibilă. In acest sens, arată că prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, instanţa de contencios constituţional a
admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.529/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Excepţia a fost
ridicată de Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei cu ocazia soluţionării
recursului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, instituind un termen special de
prescripţie de 7 ani în ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea silită a
creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,
încalcă prevederile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea în
mod egal a proprietăţii private. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45, 47,
58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, se arată că
acestea contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece toate aceste
texte de lege conţin dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în ceea ce
priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile sau termenele de
judecată.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
legiuitorul a instituit aceste reguli speciale de procedură ca modalităţi de
exercitare a drepturilor procesuale, în considerarea naturii deosebite a
creanţelor neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului, fără a se îngrădi prin aceasta dreptul substanţial de care depinde,
intrinsec, soluţionarea litigiilor. Prin aceste norme de procedură nu se
încalcă dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală şi nici dreptul de apărare
al autorilor excepţiei, aceştia având posibilitatea să folosească toate
mijloacele de apărare şi procedurale prevăzute de lege, care, indiferent de
modul cum sunt aplicate de instanţele de judecată, le conferă un răgaz
substanţial pentru a-şi pregăti apărarea şi a-şi susţine interesele. De
asemenea, se arată că susţinerea potrivit căreia, prin stabilirea termenului
special de prescripţie de 7 ani este de natură a ocroti diferit proprietatea
privată a statului faţă de cea a altor titulari, se încalcă prevederile art. 44
din Legea fundamentală apare ca fiind neîntemeiată, întrucât aceste prevederi
se aplică oricărei părţi din litigiu, şi nu diferenţiat în raport de titularul
dreptului de proprietate.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc sub niciun aspect accesul liber
la justiţie, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a
utiliza procedurile stabilite prin lege, în formele şi în modalităţile
instituite de legiuitor. De asemenea, se arată că textele de lege criticate
sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale referitoare la
dreptul de proprietate privată.
Legiuitorul este competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor
subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, din motivarea excepţiei rezultă că autorii acesteia se referă doar la
dispoziţiile art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, iar nu la ordonanţă în ansamblul ei.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 alin. (5), art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu
următorul cuprins:
- Art. 13 alin. (5): „Termenul
de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de
AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz,
au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se
aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost
prescris.";
- Art. 45: „Cererile de
orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare
preluate de AVAS, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a
persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38,
sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul
sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu
precădere.";
- Art. 47: „(1) Orice cerere
se judecă la primul termen, în afara cazului în care instanţa dispune
administrarea de probe noi. Dacă din motive întemeiate părţile nu sunt în
măsură să îşi prezinte apărările în mod complet, instanţa va putea, în mod
excepţional, să acorde un termen în cunoştinţă de cel mult 7 zile.
(2) Acelaşi termen de 7 zile se acordă o singură
dată şi pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanţă, la primul
termen.";
- Art. 58: „Executorul va
începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut la art. 39
alin. (1), cu menţiunea că neachitarea de bunăvoie a creanţei în termen de 5
zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la
executarea silită fără nicio altă somaţie.";
- Art. 60: „Executarea silită asupra tuturor bunurilor urmăribile aparţinând debitorilor
şi garanţilor se poate face după expirarea termenului prevăzut la art. 58, fără
încuviinţarea instanţei.";
- Art. 82: „(1) Litigiile
în curs în legătură cu creanţele bancare cedate AVAS, indiferent de faza în
care se află, vor continua şi se vor soluţiona cu aplicarea procedurii
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Actele procedurale încheiate rămân
valabile. La cererea AVAS această procedură poate fi aplicată şi executărilor
silite începute potrivit procedurii de drept comun. Actele de executare
încheiate îşi menţin valabilitatea.
(2) Executarea silită începută de AVAS prin
executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi
pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având
dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti
definitive şi irevocabile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 44 referitoare la
dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998, s-a mai pronunţat, statuând prin Decizia nr. 447 din 30 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, că instituirea unui termen de
prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în
favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul
de proprietate privată, precum şi că textul legal criticat ocroteşte realizarea
veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin
urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private
în raport cu calitatea titularilor.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45, 47 şi 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea constatată
că prin Decizia nr. 323 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004,
a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate
reglementează o procedură specială de soluţionare a litigiilor privind
creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanţe şi strânsa
legătură a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea
interesului public.
Cât priveşte dispoziţiile privind termenele în care
urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanţa, Curtea observă că acestea sunt în concordanţă cu
prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasă libertatea
legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei
prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la
soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil, astfel că nu poate fi
reţinută nici critica autorului excepţiei ce priveşte acest aspect.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 83 din ordonanţă,
Curtea constată că prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, a admis excepţia de
neconstituţionalitate a art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/1998, statuând că aceste dispoziţii legale, condiţionând însăşi
înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni în cuantum de
20% din valoarea activului bancar supus valorificării, cât şi, mai ales,
convertirea neplăţii sale într-un veritabil fine de neprimire a contestaţiei la
executare, sunt excesive şi prin aceasta îngrădesc în mod nepermis accesul
liber la justiţie. De asemenea, Curtea a observat că, dacă cuantumul sumei
datorate este important, debitorul se află în imposibilitate de a achita
cauţiunea impusă de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula
contestaţie la executare şi de a repune în discuţie respectivul cuantum, chiar
dacă, prin ipoteză, nu datorează suma la care a fost
impus.
Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de
neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o
decizie anterioară a Curţii, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
alin. (2) şi (3) ale art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998,
Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. Aceste dispoziţii de
aplicare au rămas fără obiect, prin declararea alineatului de referinţă ca
neconstituţional, excepţia devenind, de asemenea, inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin.
(5), art. 45, 47, 58, 60 şi 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de
Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu