DECIZIE Nr.
750 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (1) lit.c) din Legea nr.
95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 957 din 28 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Doru Emil
Alexandru în Dosarul nr. 214/CA/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia
comercială şi de contencios administrativ II.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 214/CA/2006, Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios
administrativ II a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Doru Emil
Alexandru într-un litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva
deciziei de impunere la plata contribuţiilor la fondul de asigurări de
sănătate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că impunerea la plata contribuţiei de
asigurări de sănătate a persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de
Decretul-lege nr. 118/1990, printre care şi dreptul la asistenţă medicală şi
medicamente gratuite, încalcă prevederile art. 34 şi 41 din Constituţie,
referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi la dreptul la muncă.
Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de
contencios administrativ II apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile
legale criticate nu încalcă în niciun fel prevederile art. 34 şi 41 din
Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că dispoziţiile
legale criticate preluate de art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006,
în urma abrogării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, nu sunt contrare
prevederilor constituţionale invocate, legiuitorul având dreptul de a stabili
condiţiile în care se pot acorda anumite scutiri la plata contribuţiei la
asigurările de sănătate persoanelor persecutate din motive politice.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In
argumentarea acestui punct de vedere, în esenţă, arată că garantarea dreptului
la ocrotirea sănătăţii nu înseamnă scutirea de la plata contribuţiei la
asigurările de sănătate, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 34
alin. (1) şi art. 41 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. c) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002. Curtea
observă că, ulterior sesizării sale, această ordonanţă de urgenţă a fost
abrogată, în mod expres, prin art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dar soluţia legislativă criticată a fost
preluată de art. 213 alin. (1) lit. c) din noua lege, text cu privire la care
Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe. Astfel, dispoziţiile legale criticate
au următorul cuprins: „(1)
Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata
contribuţiei: [...]
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin
Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele
drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi
acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul
Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950- 1961, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1)
lit. b) din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât
cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;[...]".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art.
41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, spre
exemplu, prin Decizia nr. 161 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 14 mai 2004, a statuat că garantarea
constituţională a dreptului la ocrotirea sănătăţii nu înseamnă şi gratuitatea
asistentei medicale.
Curtea reţine, de principiu, că scutirea de la plata
contribuţiei la asigurările de sănătate nu este un drept constituţional, iar
acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situaţii obiective sau
subiective, este lăsată la opţiunea liberă a legiuitorului. In considerarea
celor de mai sus, legiuitorul, prin art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
95/2006, a stabilit acordarea calităţii de asigurat fără plata contribuţiei,
printre altele, şi persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de
Decretul-lege nr. 118/1990, cu condiţia să nu realizeze venituri în afara celor
acordate pe baza acestui act normativ. Această opţiune a legiuitorului este
justificată, astfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 137 din 23 martie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 3 mai
2004, de faptul că cei care realizează venituri din alte surse suplimentare se
află într-o situaţie diferită faţă de persoanele ale căror venituri provin doar
din ajutoarele băneşti acordate de legile speciale şi, eventual, din pensii,
persoane faţă de care se justifică în mod obiectiv şi raţional aplicarea unui
tratament juridic diferit, şi anume scutirea de la plata contribuţiei la
asigurările sociale de sănătate.
In consecinţă, având în vedere considerentele expuse
mai sus, Curtea nu poate reţine nici o încălcare a prevederilor art. 34 alin.
(1) din Constituţie.
Curtea constată că impozitarea veniturilor realizate
din prestarea unei activităţi stabilite în condiţiile legii, precum şi
obligaţia de plată a altor contribuţii legale nu reprezintă o îngrădire a
exerciţiului dreptului la muncă ori a dreptului la protecţia socială a muncii.
In acest sens, s-a mai pronunţat Curtea Constituţională, de exemplu, prin
Decizia nr. 137 din 23 martie 2004.
De asemenea, Curtea reţine că eventualele neconcordanţe
între prevederile Legii nr. 95/2006 şi ale Decretului-lege nr. 118/1990 nu
reprezintă probleme de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a
legii, chestiune a cărei soluţionare excedează competenţei instanţei de
contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Doru Emil Alexandru în Dosarul nr.
214/CA/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios
administrativ II.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly