DECIZIE Nr.
677 din 18 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1)
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 415 din 22 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1)
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Anwar
Daniel Mama în Dosarul nr. 9.248/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de
limba arabă, domnul Dalati Bassam.
Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului
că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosarul cauzei note
scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în acest sens, că
procedura specială reglementată de textele de lege criticate se justifică prin
imperativul soluţionării cu celeritate a cauzelor în care se stabileşte
statutul străinilor în România.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din data de 30 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 9.248/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România. Excepţia a fost ridicată de Anwar Daniel Mama,
într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect plângerea împotriva
unei hotărâri a Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de
acordare a accesului la o nouă procedură de azil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că termenul de 30 de zile în care instanţa
trebuie să soluţioneze plângerea împotriva hotărârii privind accesul la o nouă
procedură de azil este prea scurt, motiv pentru care nu se pot parcurge toate
etapele cercetării judecătoreşti, atât instanţa, cât şi părţile fiind nevoite
să accelereze sau să renunţe la parcurgerea unor etape ca, de exemplu,
administrarea întregului probator. Arată că dreptul la un proces echitabil
impune posibilitatea efectivă şi reală de exercitare a dreptului de acces la
justiţie şi de participare directă la propriul proces, cu garantarea
exerciţiului drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare. De
asemenea, se arată că modalitatea de soluţionare a plângerii fără audierea străinului
contravine dreptului la apărare ocrotit de art. 24 din Constituţie şi dreptului
la un proces echitabil, garantat de art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că prevederile legale menţionate nu aduc atingere
dreptului la apărare al petentului şi nici dreptului acestuia la un proces
echitabil.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că
prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, liberului
acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, astfel cum a
statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 93 alin. (4) şi ale art. 94 alin. (1) din Legea nr.
122/2006 sunt constituţionale. Acestea fac referire la procedura specială de
soluţionare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil,
etapă în care nu se mai justifică parcurgerea aceloraşi paşi procedurali ca şi
în procedura iniţială, de cerere a acordării azilului. De altfel, în acest sens
s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.069/2007 şi nr.
1.620/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1)
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul
conţinut:
- Art. 93. - Căi de atac: „(4) In cazul depunerii
plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a rămâne pe
teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe
teritoriul statului român se soluţionează în regim de urgenţă de către instanţa
de judecată competentă, care se va pronunţa în camera de consiliu, fără citarea
părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.";
- Art. 94. - Soluţionarea plângerii: „(1) Instanţa
soluţionează plângerea, fără audierea străinului, în termen de 30 de zile, şi
pronunţă o hotărâre motivată, prin care:
a) respinge plângerea; sau
b) admite plângerea, acordă accesul la o nouă
procedură de azil şi dispune ca structura competentă a Oficiului Român pentru
Imigrări care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură
ordinară."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 „Accesul liber la
justiţie", art. 23 alin. (1) potrivit cărora „Libertatea
individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile" şi ale art. 24 „Dreptul
la apărare"din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 „Dreptul la
un proces echitabil" şi ale art. 13 „Dreptul la un recurs
efectiv" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, raportate la art. 2 „Dreptul la viaţă" şi
art. 3 „Interzicerea torturii" din aceeaşi convenţie şi la art. 1 „Garanţii
procedurale în cazul expulzărilor de străini" din Protocolul nr. 7 la
convenţia menţionată.
Analizând excepţia, Curtea Constituţională constată că
a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor de lege
criticate, control efectuat prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
convenţionale invocate şi faţă de critici de neconstituţionalitate similare.
Astfel, prin Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, şi Decizia nr.
1.620 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo
reţinute şi care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, că prevederile
art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Anwar Daniel Mama în Dosarul
nr. 9.248/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi