DECIZIE Nr.
661 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) si (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 914 din 9 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cristescu Oil" - S.R.L. din
Cornea în Dosarul nr. 606/C/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17
februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 606/C/2006, Tribunalul
Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Cristescu Oil" - S.R.L. din Cornea într-o cauză având ca obiect recursul
împotriva sentinţei civile prin care s-a respins, ca tardiv introdusă,
plângerea formulată de autorul excepţiei împotriva procesului-verbal de constatare a unei
contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 53. In
acest sens arată că „procedura instituită, care obligă contravenientul să
depună plângerea sa şi copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei la
organul din care face parte agentul constatator, îl expune pe acesta
voluntarismului acestui organ [...] în sarcina căruia, în afara termenului
generic «de îndată» nu se stabileşte de lege un termen imperativ [...]
în care acesta să transmită plângerea şi dosarul cauzei instanţei competente
teritorial să o soluţioneze «într-un termen rezonabil»".
Aşa fiind, se consideră că „această obligaţie stabilită
în sarcina contravenientului - în măsura în care instanţa refuză sesizarea sa
directă şi restituie plângerea primită - reprezintă o încălcare evidentă a
prevederilor art. 21 din Constituţie.
De asemenea, se susţine că „această «procedură» încalcă
dispoziţiile art. 16 din Constituţie întrucât [...] organului constatator i se
creează artificial şi nejustificat un avantaj în privinţa probatoriului şi
poziţiei procesuale pe care o poate adopta în viitorul litigiu".
Totodată, se mai arată că sunt încălcate şi
dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece „un litigiu în care se
soluţionează o plângere a unei persoane împotriva unui proces-verbal de
constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii [...] nu poate reprezenta
în niciun caz vreuna din situaţiile care să justifice restrângerea dreptului
petentului de a se adresa nemijlocit instanţei de judecată".
Tribunalul Caraş-Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In
acest sens arată că textele de lege criticate îngrădesc „accesul liber la
justiţie prin obligarea contravenientului să depună plângerea sa şi copia
procesului-verbal de constatare a contravenţiei la organul din care face parte
agentul constatator, prin faptul că nu se stabileşte un termen în care agentul
constatator să fie obligat să înainteze plângerea contravenţională instanţei de
judecată şi prin lipsa sancţiunilor care să poată fi aplicate agentului constatator pentru nerespectarea acestui termen".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ulterior
modificată.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 32: „(1) Plângerea
însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune
la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o
primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.
(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit
de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită
contravenţia."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie
şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de
constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Legea
fundamentală.
Astfel, prin Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea a reţinut următoarele: „Textul de
lege criticat nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor
interesate, ci instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii
formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opţiunea
legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din
Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor
judecătoreşti."
Totodată, Curtea constată că nu poate fi reţinută
susţinerea potrivit căreia prevederile legale criticate creează o inegalitate
între organul constatator şi contravenient, deoarece principiul constituţional
consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală se referă la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
iar nu la egalitatea între cetăţeni şi autorităţile publice.
De asemenea, nu se poate reţine nici critica privind
încălcarea art. 53 din Constituţie, deoarece prin dispoziţiile art. 32 alin.
(1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu se aduce nicio restrângere
exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cristescu Oil" - S.R.L. din Cornea în Dosarul nr. 606/C/2006
al Tribunalului Caraş-Severin.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu