DECIZIE Nr.
641 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 907 din 8 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dorina Gândilă, Eugen Alexandru
Ştefănescu, Cristian Ştefănescu şi Veronica Ştefănescu în Dosarul nr.
26.983/1/2004 (număr vechi 8.257/2004) al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei
excepţiei, Dorina Gândilă, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte
părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea
Societatea Comercială „Mecanică Fină" - S.A. a depus la dosar note scrise
prin care solicită respingerea acesteia.
Având cuvântul, apărătorul autoarei excepţiei Dorina
Gândilă arată că aceasta a fost citată la prezentul termen de judecată, cu menţiunea
preschimbării termenului, şi solicită aplicarea dispoziţiilor art. 153 alin. 3
teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Termenul luat în cunoştinţă sau
pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat decât pentru motive
temeinice şi cu citarea părţilor. (...)".
Reprezentantul Ministerului Public se opune admiterii
acestei cereri.
Curtea respinge cererea, arătând că termenul de
judecată a fost preschimbat în şedinţa din Camera de consiliu din data de 5
septembrie 2006, fără citarea părţilor, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Având cuvântul, reprezentantul
autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia, invocând argumentele reţinute
de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Radu împotriva României, din data de 20
iulie 2006, prin care Curtea a afirmat, printre altele, că există o violare a
art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi obligaţia statului român de a
restitui reclamanţilor în speţă, persoane fizice, un imobil-construcţie, în
natură sau prin echivalent.
De asemenea, susţine că textul de lege criticat, astfel
cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, contravine
principiului constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate
şi proprietăţii private, cu atât mai mult cu cât privarea de proprietate nu este
justificată de interesul general, în sensul art. 1 paragraful 2 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, fiind vorba de un bun imobil revendicat de la o
societate comercială, asupra căruia aceasta din urmă nu exercită dreptul de
folosinţă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Arată că hotărârea Curţii
europene a drepturilor omului, pronunţată în cauza Radu
împotriva României, nu este incidenţă în prezenta
cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 26.983/1/2004 (număr vechi 8.257/2004), Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost
ridicată de Dorina Gândilă, Eugen Alexandru Ştefănescu, Cristian Ştefănescu şi
Veronica Ştefănescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine principiului
constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate în mod egal,
indiferent de titular, şi creează o discriminare între foştii proprietari
îndreptăţiţi la restituirea unor imobile preluate abuziv de stat. Astfel, se
susţine că persoana îndreptăţită la restituirea unui imobil evidenţiat în
patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral are dreptul la
restituirea în echivalent, constând în despăgubiri corespunzătoare valorii de
piaţă a imobilului solicitat, indiferent de împrejurarea că imobilul a fost
preluat de stat cu titlu sau fără titlu, spre deosebire de foştii proprietari
ai imobilelor preluate de stat, afectate unor activităţi publice, şi pentru
care legea prevede restituirea în natură. Se mai arată că textul de lege
criticat realizează o expropriere nelegală, contravenind dispoziţiilor art. 44
alin. (3) din Legea fundamentală.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată, arătând că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor
art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, referitor la garantarea şi
ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege
criticat reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din
Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2
septembrie 2005, potrivit cărora:
„(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul
unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21
alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile
legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a
imobilelor solicitate.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3) In situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi
(2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică
care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26
alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
(4) In situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu
valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice
centrale sau locale, persoana îndreptăţită va notifica organele de conducere
ale acesteia. In acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în
compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea
învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul
persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale
privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi,
alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, referitoare la garantarea şi
ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, precum şi la
expropriere.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art.
44 din Constituţie, şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie
2006, Curtea a statuat că legiuitorul poate reglementa exceptarea de la
restituirea în natură a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, în
vederea asigurării stabilităţii raporturilor juridice deja create în cadrul
circuitului civil. S-a mai reţinut, în decizia menţionată, că opţiunea
legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piaţă a
imobilelor solicitate nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 10/2001, şi
anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină
concordanţă cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căreia
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Cele statuate în decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor
art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, se constată că aceste dispoziţii
constituţionale nu sunt relevante în cauză.
De asemenea, Curtea reţine că autorii excepţiei au
solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând Hotărârea
Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Radu
împotriva României, din data de 20 iulie 2006,
prin care a fost constatată obligaţia Statului român de a restitui în natură
sau prin echivalent un imobil-construcţie, urmare a încălcării art. 1 din
Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Curtea constată că, în hotărârea menţionată, instanţa
de contencios european al drepturilor omului a reţinut o încălcare a
reglementării internaţionale privind protecţia proprietăţii, motivată între
altele de faptul că societatea pe acţiuni „Proprietatea" - organism de
plasare de valori mobiliare la care participă persoanele îndreptăţite la
măsurile reparatorii prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001 - în prezent
„nu funcţionează într-un mod susceptibil să conducă la acordarea unei despăgubiri
reclamanţilor (...)", fără a institui o obligaţie a legiuitorului de a
modifica soluţia legislativă în vigoare.
Mai mult, apreciind asupra cadrului normativ existent
în materia legilor reparatorii privind proprietatea, Curtea europeană a arătat
că Legea nr. 247/2005 „aplică principiile exprimate în jurisprudenţa
internaţională, judiciară sau arbitrală referitoare la despăgubirile datorate
în caz de acte ilicite şi confirmate în mod constant în jurisprudenţa Curţii
europene referitoare la privaţiunile ilegale sau de
fado (...)".
Astfel, Curtea nu poate reţine nici un argument care să
conducă la reconsiderarea jurisprudenţei sale referitoare la textul de lege
criticat în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Dorina Gândilă, Eugen Alexandru Ştefănescu, Cristian
Ştefănescu şi Veronica Ştefănescu în Dosarul nr. 26.983/1/2004 (număr vechi
8.257/2004) al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie