Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari „Lăpuşului 7/A bl. PB 10" din Oradea în Dosarul nr. 7.740/271/2014* al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.748D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând în acest sens că dispoziţiile legale criticate prin care se instituie reguli în privinţa cauzelor de preferinţă a creanţelor aflate în concurs nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 452/R din 6 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.740/271/2014*, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari „Lăpuşului 7/A bl. PB10" din Oradea într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva unui proces-verbal de distribuire dintr-un dosar execuţional.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece creează o inegalitate între părţi, respectiv banca, creditor ipotecar, care şi-a notat ipoteca în cartea funciară în momentul achiziţionării imobilului de către proprietar, înainte ca proprietarul să se mute în imobil şi să acumuleze datorii faţă de asociaţia de proprietari, şi aceasta din urmă, în calitate de creditor privilegiat pentru sumele restante şi neachitate la cheltuielile asociaţiei, potrivit art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că este titulara unei creanţe în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, iar la data înscrierii privilegiului său în cartea funciară ipoteca imobiliară a băncii era deja notată în cartea funciară.6. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că art. 156 din Legea nr. 71/2011 lămureşte sfera de aplicabilitate a art. 2.335 din Codul civil, însă situaţia dintre creditorii privilegiaţi şi titularii ipotecilor imobiliare este reglementată de art. 2.342 alin. (2) teza a doua din Codul civil.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, care au următorul conţinut: „Dispoziţiile art. 2.335 din Codul civil nu se aplică şi creditorilor ipotecari a căror ipotecă a fost perfectată anterior înregistrării privilegiului."12. Dispoziţiile art. 2.335 din Codul civil prevăd următoarele: „Creditorul privilegiat este preferat celorlalţi creditori, chiar dacă drepturile acestora s-au născut ori au fost înscrise mai înainte."13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, asociaţie de proprietari, şi-a înscris în cartea funciară privilegiul special imobiliar prevăzut de art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, potrivit căruia „Asociaţia de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor şi altor spaţii proprietăţi individuale ale proprietarilor din condominiu, precum şi un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate tuturor creditorilor în interesul cărora au fost făcute".15. În ceea ce priveşte privilegiul imobiliar instituit prin dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 230/2007, Curtea reţine că acesta a fost transformat în ipotecă legală potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, conform căruia „De la data intrării în vigoare a Codului civil, privilegiile speciale imobiliare prevăzute în legi speciale devin ipoteci legale şi vor fi supuse regimului prevăzut de Codul civil pentru ipoteci legale". Ipoteca legală, potrivit art. 2.343 din Codul civil, este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unor obligaţii şi subzistă cât timp există obligaţia pe care o garantează. Ipoteca este supusă publicităţii imobiliare, iar potrivit art. 2.346 din Codul civil nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 728 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 3 martie 2015, paragrafele 14 şi 15).16. Prin urmare, Curtea reţine că asociaţiile de proprietari au un drept de ipotecă legală ce rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 230/2007 cu ale art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, drept care este supus regimului prevăzut de Codul civil pentru ipotecile legale şi care are efect şi asupra modului de stabilire a rangului de preferinţă al creanţelor garantate. În acest sens, Curtea observă că în cazul drepturilor de ipotecă ordinea înregistrării cererilor va determina şi rangul acestora [art. 890 alin. (2) din Codul civil].17. Referitor la ipotecă, Curtea reţine că aceasta poate fi convenţională sau legală [art. 2.349 alin. (2) din Codul civil], iar în ipoteza unui concurs dintre doi creditori ipotecari, unul convenţional şi unul legal, acesta se rezolvă după rangul ipotecilor şi fără a se ţine seama de sursa diferită a acestora, având în vedere dispoziţiile art. 2.421 din Codul civil privind concursul ipotecilor imobiliare, potrivit cărora rangul ipotecilor imobiliare este determinat de ordinea înregistrării cererilor de înscriere în cartea funciară. Cu alte cuvinte, momentul înscrierii determină rangul ipotecilor, care vor putea fi executate în ordinea înscrierii lor în cartea funciară, creditorul ipotecar având dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum şi înaintea creditorilor de rang inferior (art. 2.345 din Codul civil).18. În ceea ce priveşte privilegiul, Curtea observă că în Codul civil sunt reglementate privilegiile generale şi privilegiile speciale, acestea din urmă privind creanţele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile, respectiv creanţa vânzătorului de bunuri mobile şi creanţa celui care exercită un drept de retenţie. Prioritatea creanţelor privilegiate faţă de celelalte creanţe este stabilită prin art. 2.335 din Codul civil, iar concursul cauzelor de preferinţă se soluţionează potrivit art. 2.342 alin. (2) din Codul civil, conform căruia creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare numai dacă îşi înscrie privilegiul în cartea funciară mai înainte ca ipoteca să fi fost înscrisă. Însă Curtea reţine că, potrivit art. 157 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 2.342 din Codul civil se aplică numai privilegiilor speciale.19. Prin urmare, din perspectiva celor anterior expuse, Curtea reţine, pe lângă problema de interpretare şi aplicare a legii, că textele legale criticate nu reglementează concursul dintre ipoteci, ci se referă la concursul dintre privilegiul special imobiliar şi ipoteca perfectată anterior acestuia.20. În continuare, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a stabilit că excepţia de neconstituţionalitate are o anumită structură inerentă şi intrinsecă care cuprinde trei elemente, respectiv textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea relaţiei de contrarietate între cele două texte. Însă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.21. În consecinţă, Curtea constată în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 din Legea nr. 71/2011 că, chiar dacă cuprinde în mod formal cele trei elemente ale sale, motivele invocate în susţinerea acesteia nu au legătură cu textele legale criticate, critica referindu-se la o soluţie legislativă reglementată, de altfel, prin alte texte ale Codului civil. În această situaţie, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât nu este motivată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, pentru a căror respectare motivele de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu textul criticat. Curtea nu poate să se autosesizeze şi să îşi exercite controlul de constituţionalitate cu privire la alte texte legale, instanţa de contencios constituţional pronunţându-se numai în limitele sesizării (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009).22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari „Lăpuşului 7/A bl. PB 10" din Oradea în Dosarul nr. 7.740/271/2014* al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin