DECIZIE   Nr. 56 din 18 mai 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 156 din 22 iunie 1994

    Vasile Gionea          - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent.

    Pe rol pronuntarea asupra recursurilor formulate de Ministerul Public si Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat a judetului Iasi impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 5 ianuarie 1994.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 10 mai 1994, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si a inculpatului Diri Ahmad, fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea  pentru data de 18 mai 1994.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Tribunalul Iasi, prin Incheierea din 15 iulie 1993, pronuntata in dosarul nr. 1166/1993, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 229 alin. 3 din Codul penal, invocata de inculpatii Abdul Khalil Samir, Nouras Bitter, Hij Ioan si Diri Ahmad.
    Prin Decizia nr. 2 din 5 ianuarie 1994, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca:
    - notiunea de avut obstesc prevazuta de art. 229 din Codul penal se refera numai la bunurile care sunt obiectul exclusiv al proprietatii publice, reglementata de art. 135 alin. (4) din Constitutie;
    - statul sau autoritatile publice locale nu au decat  un drept de creanta asupra impozitelor si taxelor neincasate inca, astfel ca acestea nu pot forma obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public si Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat a judetului Iasi.
    In recursul Ministerului Public se arata, in esenta, ca nu era de competenta Curtii Constitutionale sa constate ca notiunea de avut obstesc prevazuta de art. 229 din Codul penal se refera numai la bunurile care sunt obiectul exclusiv al proprietatii publice, reglementata de art. 135 alin. (4) din Constitutie. De asemenea, se considera ca, pronuntindu-se asupra inexistentei obiectului material al infractiunii, Curtea s-a substituit instantei de judecata.
    In recursul Directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat a judetului Iasi se arata ca resursele bugetului public national constituie proprietate publica, criticindu-se constatarea din dispozitivul deciziei recurate in sensul ca impozitele si taxele neincasate reprezinta drepturi de creanta care nu fac obiectul proprietatii publice.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - sustinute in sedinta publica din 10 mai 1994, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, precum si cele ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Completul de fond a statuat, prin decizia atacata, ca "notiunea de avut obstesc prevazuta de art. 229 din Codul penal se refera numai la bunurile care sunt obiect al proprietatii publice".
    Astfel, desi se intemeiaza pe Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, asa cum rezulta din considerente, solutia data se indeparteaza de la aceste prevederi, deoarece nu constata consecintele juridice ale situatiei de neconstitutionalitate a unei legi preconstitutionale, prevazute de art. 150 alin. (1) din Constitutie, asa cum au fost ele stabilite prin decizia plenului sus-mentionata. Potrivit Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, dispozitiile din Codul penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc sunt abrogate, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, in masura in care nu privesc bunuri proprietate publica. Renuntind la constatarea abrogarii, completul nu numai ca s-a abatut de la prevederile Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993, dar a si incalcat consecinta constitutionala prevazuta de art. 150 alin. (1) din Constitutie pentru legile anterioare Constitutiei, contrare prevederilor sale, precum si obligatia de a constata daca o lege este sau nu in vigoare, ca o conditie prealabila si indispensabila aplicarii ei.
    Prin aceasta modalitate de solutionare a exceptiei se sterge orice deosebire intre legile preconstitutionale si cele adoptate sub regimul Constitutiei, ceea ce reprezinta o incalcare a prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie si, totodata, depaseste limitele actului de sesizare care, potrivit Incheierii din 15 iulie 1993 a Tribunalului Iasi, privea exclusiv art. 229 alin. 3 din Codul penal.
    Completul de fond a constatat ca statul sau autoritatile locale nu au decat un drept de creanta asupra impozitelor si taxelor neincasate inca, astfel ca acestea nu pot forma obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Aceasta constatare excede exceptia care, asa cum s-a aratat, s-a referit exclusiv la art. 229 din Codul penal.
    De asemenea, aceasta constatare are semnificatia unei interpretari, dar care nu se refera la constitutionalitatea unui anumit text de lege, ci la calificarea pe care instanta de judecata este tinuta sa o faca unei anumite situatii. Sub acest aspect, decizia pronuntata excede competenta Curtii Constitutionale prevazuta de  art. 144 lit. c) din Constitutie, deoarece Curtea Constitutionala nu se poate substitui instantei de judecata in calificarea situatiei de fapt si nici Curtii Supreme de Justitie cand se pronunta intr-un recurs in interesul legii.
    De altfel, decizia atacata este in contradictie si cu Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, in care Curtea Constitutionala a statuat ca resursele bugetului constituie proprietate publica. Acest precedent este obligatoriu cat timp nu a fost infirmat potrivit procedurii prevazute de art. 26 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale.
    In consecinta, recursurile declarate impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2/1994 sunt fondate, ele urmand a fi admise pentru motivele aratate.
    In temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Admite recursurile declarate de Ministerul Public si Directia finantelor publice si controlului financiar de stat a judetului Iasi si modifica Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 5 ianuarie 1994, in urmatorul sens:
    Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Abdul Khalil Samir, Nouras Bitter, Hij Ioan si Diri Ahmad in dosarul nr. 1166/1993 al Tribunalului Iasi si constata ca dispozitiile art. 229 din Codul penal sunt abrogate partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 18 mai 1994.
    Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. dr. VASILE GIONEA

                             Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu