DECIZIE Nr.
305 din 3 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 613 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 239 din 10 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6132 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin
Anastasiu în Dosarul nr. 10.172/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
- Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.172/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6132 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Anastasiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 6132 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, întrucât prin instituirea procedurii ordonanţei
preşedinţiale se dă posibilitatea încredinţării temporare a minorului unuia
dintre părinţi pe perioada desfăşurării procesului de divorţ, ceea ce este de
natură a crea o stare de inegalitate între soţi sub aspectul modului de
exercitare a drepturilor părinteşti. De asemenea, se susţine că textul de lege
criticat încalcă şi dispoziţiile constituţionale privitoare la înfăptuirea
justiţiei şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 6132 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul
conţinut: „Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă
preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori,
la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea
locuinţei."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1)şi (2), art. 26 alin. (1), art. 48 alin. (1) şi art. 124
alin. (2).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr.
1.202 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 60 din 25 ianuarie
2008. Cu acel prilej a statuat că „în cadrul procedurii de soluţionare a
cererii de divorţ, instanţa poate adopta măsuri vremelnice cu privire la
încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru
copii şi la folosirea locuinţei. Asupra măsurilor enumerate, instanţa învestită
cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronunţă prin ordonanţă preşedinţială,
în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii
instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu
caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării
prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează
posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca, în anumite condiţii,
expres şi limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiţiei în cazuri grabnice,
pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea
unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 6132 din Codul de
procedură civilă nu cuprind o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate
pe calea ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea divorţului. Astfel,
instanţa învestită cu cererea de ordonanţă preşedinţială prin care s-a
solicitat încredinţarea copiilor minori se poate pronunţa şi asupra cererii
formulate de celălalt soţ de a i se încredinţa să aibă legături personale cu
copiii, aşa încât acesta să poată să îşi exercite drepturile şi îndatoririle pe
care le presupun creşterea, educaţia si instruirea lor.
In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16
alin. (1)şi (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că, în
măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi
în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe
considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi
de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6132 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin
Anastasiu în Dosarul nr. 10.172/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu