Decizia Nr.484 din 10.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, în ansamblul său, precum şi, în special, a art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială Orient Farm - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 19.923/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.086D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 19.923/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, în ansamblul său, precum şi, în special, a art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială Orient Farm - S.R.L. din Cluj-Napoca cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect o somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, judecătorul cererii de emitere a unei ordonanţe de plată se transformă într-o autoritate care încearcă să impună unei părţi să plătească înainte de a se efectua orice verificare cu privire la creanţa în cauză, fiind astfel înfrânt principiul constituţional al caracterului unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei.Autorul mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 în ansamblul său, prin procedura rapidă şi sumară pe care o reglementează, încalcă dreptul constituţional la un proces echitabil prin aceea că, dacă cererea în anulare formulată de debitor se respinge, ordonanţa de plată rămâne irevocabilă, constituie titlu executoriu şi se bucură de autoritate de lucru judecat, debitorul nemaiavând posibilitatea să-şi dovedească ulterior, pe calea unei acţiuni de drept comun, drepturile asupra fondului raporturilor juridice dintre părţi.De asemenea, mai arată că ordonanţa de urgenţă criticată aduce atingere dreptului de proprietate privată al debitorului, deoarece afectează în mod direct patrimoniul acestuia prin obligarea la plata sumei pretinse de creditor. În acest fel, debitorul suferă prejudicii în condiţiile în care creanţa creditorului nu a fost suficient verificată şi analizată de către instanţă pe fondul cauzei.Judecătoria Cluj-Napoca consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, procedura somaţiei de plată fiind o procedură specială în materia executării creanţelor, pe care legiuitorul a fost abilitat să o reglementeze conform atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, în ansamblul său, precum şi, în special, art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulată „Ordonanţă de urgenţă privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti“. Textul art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată are următorul cuprins:– Art. 7 alin. (1): „Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 124 alin. (2) privind caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, atât în ansamblul său, cât şi asupra prevederilor art. 7, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora. Astfel, în ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia judecătorul cererii de emitere a ordonanţei de plată se transformă într-o autoritate care încearcă să impună unei părţi să plătească înainte de a se efectua orice verificare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederea legală criticată este în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Faptul că, potrivit aceluiaşi text de lege, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunţă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 10 din actul normativ criticat dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată. De asemenea, Curtea mai constată că ordonanţa de urgenţă criticată nu cuprinde dispoziţii contrare accesului liber la justiţie şi dreptului părţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, instituie toate garanţiile procedurale pentru ca atât creditorul, cât şi debitorul să beneficieze de acestea. Într-adevăr, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 are în vedere necesitatea soluţionării cu operativitate a litigiilor comerciale, şi anume ca întreaga procedură referitoare la cererea privind creanţa de plată să nu poată depăşi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului. Însă faptul că ordonanţa de plată irevocabilă constituie titlu executoriu nu încalcă drepturile debitorului, care a avut posibilitatea să îşi formuleze apărările şi să administreze orice probă prin parcurgerea fazelor de judecată reglementate de actul normativ, precum şi prin posibilitatea formulării contestaţiei la executare, potrivit dreptului comun. În acest sens Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 992 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008. Prin urmare, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia ordonanţa de urgenţă, în ansamblul său, este neconstituţională, deoarece procedura „rapidă“ şi „sumară“ pentru emiterea ordonanţei de plată îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nu asigură debitorului un proces echitabil, este neîntemeiată. Nici critica autorului raportată la art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu poate fi reţinută, întrucât ordonanţa de urgenţă criticată reglementează procedura recuperării pe cale judecătorească exclusiv a acelor creanţe care izvorăsc din contracte comerciale şi care sunt, în acelaşi timp, certe, lichide şi exigibile. În acest scop, la cererea privind creanţa de plată a preţului creditorul trebuie să anexeze, potrivit art. 6 alin. (2) din ordonanţă, înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Potrivit art. 9, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare, instanţa urmând să verifice dacă această contestaţie este întemeiată, iar art. 10 alin. (1) prevede că, în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată. Conform art. 13 alin. (1), împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Din toate aceste texte de lege rezultă în mod evident că procedura ce face obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 se desfăşoară într-un cadru procesual menit să asigure toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil, iar debitorul are la îndemână suficiente mijloace procedurale pentru a-şi apăra interesele. Curtea s-a pronunţat în acest sens prin Decizia nr. 1.070 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2010, şi Decizia nr. 440 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, în ansamblul său, precum şi, în special, a art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială Orient Farm - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 19.923/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin