DECIZIE Nr.
461 din 1 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 75 si art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tutionalitate a dispoziţiilor art. 75 şi art. 80 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,excepţie ridicată de Victor
Simionov în Dosarul nr. 4.110/2005 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.110/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 75 şi art. 80 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie
ridicată de Victor Simionov cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate
împotriva deciziei angajatorului de sancţionare disciplinară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale' criticate încalcă
prevederile constituţionale care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul
la un proces echitabil, precum şi pe cele care se referă la exercitarea căilor
de atac, întrucât, pe de o parte, art. 75 din Legea nr. 168/1999 permite
administrarea probelor exclusiv angajatorului, iar pe de altă parte, art. 80
din aceeaşi lege privează părţile de dreptul de a exercita calea de atac a
apelului, prevăzând doar dreptul la recurs.
Tribunalul Tulcea apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu restrâng
dreptul părţii care contestă măsura dispusă de unitate de a propune probatorii
în condiţiile Codului de procedură civilă. Mai mult, consideră că art. 75 din
Legea nr. 168/1999 determină respectarea cerinţei termenului rezonabil de
soluţionare a cauzelor, întrucât prevede un termen limită pâna la care
angajatorul poate depune dovezi în apărare. De asemenea, arată că stabilirea
căilor de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti este
lăsată de Constituţie la latitudinea autorităţii legiuitoare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că
textele de lege criticate nu împiedică pe contestator de a formula, potrivit
dispoziţiilor legale procedurale în vigoare la care face trimitere art. 82 din
Legea nr. 168/1999, cererile pe care le consideră necesare şi de a propune
probe pentru susţinerea respectivelor cereri. De asemenea, arată că, potrivit
dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, exercitarea căilor
de atac se face în condiţiile stabilite de lege.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 75 şi 80 din Legea nr. 168/1999 sunt constituţionale,
deoarece nu aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justiţiei şi de a
beneficia de un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, iar
suprimarea căii de atac â apelului şi stabilirea unei singure căi de atac cu
termen de exercitare mai redus au ca finalitate asigurarea celerităţii soluţionării
litigiilor de muncă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 şi 80 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 75: „In cazul în
care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are
obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora
a luat măsura respectivă.";
- Art. 80: „Termenul
de recurs este de 10 zile de la data
comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2)
şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces
echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 129
privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 75 din Legea nr. 168/1999 reglementează sarcina probei în
conflictele de muncă în favoarea salariaţilor. In sensul acestor reglementări,
angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi temeinicia măsurilor
dispuse unilateral şi să prezinte probele până la primul termen de judecata,
sub sancţiunea decăderii din acest drept. Aceasta nu înseamnă exclusivitatea
dreptului de a administra probe. Astfel, salariatul are dreptul să prezinte, să
propună şi să solicite instanţei administrarea oricăror probe prin mijloace
legale, potrivit normelor; procedurale reglementate de Codul de procedură
civilă. In acest sens sunt şi dispoziţiile art. 82 din aceeaşi lege, potrivit
cărora „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare
a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile
Codului de procedură civilă".
De asemenea, Curtea observă că, prin prevederea unui
termen limită în care unitatea poate depune probe în apărare, art. 75 din Legea
nr. 168/1999 asigură soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil.
Analizând dispoziţiile art. 80 din aceeaşi lege, care
reglementează calea de atac ce poate fi exercitată în conflictele de muncă şi
termenul de declarare a acesteia, Curtea constată că acest text de lege este în
concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin
lege, iar căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se exercită în
condiţiile legii.
După cum a statuat în mod constant Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa, cu excepţia dreptului la un dubiu grad de
jurisdicţie în materie penală, nici Constituţia şi nici vreun instrument
juridic internaţional nu prevăd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate
pentru soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva
hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 75 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Victor Simionov în Dosarul nr.
4.110/2005 al Tribunalului Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionela