Decizia Nr.401 din 19.06.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206⁶⁹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea EWB&Transport - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.292/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.413D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea penală nr. 522 din 30 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.292/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206⁶⁹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.6. Excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de Societatea EWB&Transport - S.R.L. din Oradea într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva ordonanţei prim-procurorului prin care s-a menţinut soluţia de clasare a cauzei pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, fals în declaraţii, respectiv se solicită desfiinţarea soluţiei de clasare şi restituirea cauzei la procuror în vederea continuării urmării penale.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 prevăd obligaţia operatorilor economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice de a se înregistra la autoritatea fiscală, în condiţiile ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Or, prin instituirea obligaţiei de înregistrare la autoritatea fiscală teritorială cu respectarea unor cerinţe discriminatorii, care sunt stabilite prin acte administrative de rang inferior legii, se încalcă art. 45 din Constituţie. Mai mult, se arată că, la alin. (7) al art. 206⁶⁹ din Legea nr. 571/2003, se prevedeau şi sancţiunile nerespectării obligaţiilor prevăzute de lege pentru desfăşurarea activităţilor respective, iar, în urma abrogării acestor prevederi, aceste sancţiuni sunt legiferate exclusiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. 8. Totodată, prin revocarea atestatului de comercializare, pentru motivul unor datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală, se încalcă prevederile constituţionale cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi se creează o discriminare între aceşti operatori economici şi alţi operatori economici care, în aceleaşi condiţii, îşi pot continua activitatea. Se arată că orice alt operator economic poate continua activitatea având datorii bugetare, chiar dacă are înregistrate datorii în certificatul fiscal, în timp ce operatorului economic din domeniul energetic, printr-un ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, nu îi este permisă activitatea nici sub supraveghere şi nici măcar suspendată temporar, pentru a-i asigura şansa de lămurire a situaţiei fiscale sau pentru o redresare, ci îi este revocat atestatul. În acest context, face trimitere la jurisprudenţa prin care s-a statuat că autorităţile vamale trebuie să dispună măsurile de suspendare doar în cazuri extrem de justificate, pentru că această măsură va crea prejudicii irecuperabile persoanei juridice în cauză, chiar dacă ulterior aceasta va recâştiga drepturile în instanţă (a se vedea Hotărârea din 17 iulie 1997, pronunţată în Cauza C130/95 - Bernd Giloy împotriva Hauptzollamt Frankfurt am Main-Ost).9. Judecătoria Oradea - Secţia penală opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: „(6) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."15. Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 - Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate.16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederi constituţionale parţial similare, sens în care este Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera iniţiativă şi de a exercita aceste drepturi în condiţiile legii. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010).18. Totodată, Curtea a constatat că textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia doresc comercializarea unor atare produse.19. De asemenea, prin decizia mai sus menţionată, făcând referire şi la dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (7) din Legea nr. 571/2003, Curtea a constatat că acestea reglementează sancţiunea nerespectării obligaţiei de către operatorii economici, care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală. În contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). În acest context, Curtea observă că art. 206⁶⁹ alin. (7) din Legea nr. 571/2003 a fost abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2011.20. Din evaluarea textului criticat, Curtea constată că prevederile art. 206⁶⁹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 reglementează, în primul rând, aspecte ce ţin de faptul că operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. În ceea ce priveşte procedura de înregistrare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite, prin teza a doua a textului criticat, acestea sunt lăsate în sarcina preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Astfel, în aplicarea art. 206⁶⁹ alin. (4) şi (6) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost emis Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010 pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice prevăzute la art. 206¹⁶ alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 23 septembrie 2010 (în prezent abrogat). Din economia textului Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010, Curtea observă că acesta nu conţine numai procedura şi condiţiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice, ci are în cuprinsul său aspecte ce ţin de revocarea atestatului de comercializare şi/sau depozitare, care se face după procedura şi condiţiile stabilite prin acest ordin, una dintre condiţii fiind aceea potrivit căreia „societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală".21. Or, în acest context, în ceea ce priveşte posibilitatea lăsată de legiuitor unei autorităţi să emită acte administrative cu caracter normativ în aplicarea legii, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a arătat că această procedură se circumscrie normelor constituţionale (a se vedea Decizia nr. 497 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017), iar, în măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera şi spiritul legii, se poate declanşa controlul judecătoresc pe calea acţiunii directe în anulare, în virtutea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, competenţa de soluţionare aparţinând secţiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curţii de apel sau instanţei supreme.22. Totodată, Curtea reţine că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".23. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 773 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, legătura cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.24. Raportat la speţa de faţă, Curtea observă că obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei ordinare constă în soluţionarea unei plângeri formulate împotriva ordonanţei prim-procurorului prin care s-a menţinut soluţia de clasare a cauzei pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, fals în declaraţii, respectiv se solicită desfiinţarea soluţiei de clasare şi restituirea cauzei la procuror în vederea continuării urmării penale, aspecte de cad sub incidenţa reglementărilor în materie penală. Or, din analiza prevederilor criticate, Curtea observă că acestea stabilesc obligaţia operatorilor economici care intenţionează să comercializeze în sistem en détail produse energetice să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de normele legale în materie.25. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, chiar şi în eventualitatea unei admiteri a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, aceasta nu ar prezenta relevanţă şi nu ar produce efecte în ceea ce priveşte soluţionarea speţei de faţă, neavând incidenţă în cauză, deoarece temeiurile legale care stau la baza dezlegării cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate sunt norme cuprinse în Codul penal şi în codul de procedură penală, fapt ce duce la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206⁶⁹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea EWB&Transport - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.292/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu