Decizia Nr.388 din 06.06.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României şi ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepţie ridicată de Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa în Dosarul nr. 7.084/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.094D/2016.2. La apelul nominal răspunde Dan Tanasă, preşedinte al Asociaţiei Civice pentru Demnitate în Europa. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Dan Tanasă, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 13 din Constituţie, potrivit cărora, în România, limba oficială este limba română. Astfel, publicarea Monitorului Oficial în limba maghiară este neconstituţională. Dacă s-ar admite că aceasta ar fi constituţională, atunci celelalte minorităţi din România ar fi discriminate. Statul român este obligat să publice Monitorul Oficial în limba română, iar limba oficială de stat şi imnul naţional reprezintă elemente ale suveranităţii statului. Aşadar, publicarea Monitorului Oficial în limba maghiară ar fi constituţională doar dacă limba maghiară ar avea statut de limbă oficială a ţării. Depune concluzii scrise în acest sens.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 13 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.084/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României şi ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa, în cadrul acţiunii de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor Guvernul României, prim-ministrul Guvernului României, Secretariatul General al Guvernului României şi secretarul general al Guvernului României „să oprească/înceteze editarea Monitorului Oficial al României, Partea I, în limba maghiară".6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 21 din Legea nr. 202/1998, republicată în temeiul art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012, contravin dispoziţiilor art. 13 din Constituţie, deoarece singura limbă oficială în România este limba română, iar publicaţia Monitorul Oficial este publicaţia oficială a statului român. Prin urmare, „publicaţia Monitorul Oficial al României nu poate fi editată de către Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului României în nicio altă limbă, în cazul de faţă, în cea maghiară, decât cea oficială, limba română, care este singura limbă oficială în România". Astfel, este de domeniul evidenţei faptul că prevederile art. 21 din Legea nr. 202/1998, republicată, încalcă prevederile art. 13 din Constituţie, deoarece limba maghiară nu a fost vreodată şi nu este o limbă oficială în România. Autoarea excepţiei precizează că „acest articol de lege era prevăzut încă de la apariţia iniţială a Legii nr. 202/1998, fiind art. 18". În final, autoarea excepţiei susţine că Guvernul României, în calitate de putere executivă a statului român, nu poate încălca Constituţia prin faptul editării acestei publicaţii într-o altă limbă decât în cea oficială, care este numai limba română, şi, prin urmare, nu se poate justifica legal alocarea de fonduri din bugetul de stat în vederea publicării Monitorului Oficial şi în limba maghiară.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu prevede publicarea exclusiv în limba maghiară a publicaţiei respective, ci, în primul rând, în limba română, publicarea în cea de-a doua limbă fiind o posibilitate subsecventă.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile depuse la dosar de autoarea excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013, şi ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012. Se constată că, în realitate, autoarea excepţiei critică art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 21 din Legea nr. 202/1998: „Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă din bugetul Secretariatului General al Guvernului.";

– Art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012: „Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 8 iulie 2009, se modifică după cum urmează: [...] 9. Articolul 21 va avea următorul cuprins: Articolul 21Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă din bugetul Secretariatului General al Guvernului. 13. Curtea observă că art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 modifică art. 21 din Legea nr. 202/1998, astfel cum aceasta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 8 iulie 2009, care avea următorul conţinut: „Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară. Pentru Partea I în limba maghiară, cheltuielile de publicare se suportă de către Camera Deputaţilor." Având în vedere că, prin art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012, nu se schimbă soluţia legislativă cuprinsă în art. 21 din Legea nr. 202/1998, precum şi faptul că autoarea excepţiei critică soluţia legislativă potrivit căreia Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară, Curtea constată că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013. Potrivit art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta." De altfel, aşa cum susţine şi autoarea excepţiei, chiar şi în forma iniţială a Legii nr. 202/1998, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 423 din 10 noiembrie 1998, art. 18 prevedea că „Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară." 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 13 din Constituţie, potrivit cărora, în România, limba oficială este limba română. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată prin însăşi acţiunea de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor Guvernul României, prim-ministrul Guvernului României, Secretariatul General al Guvernului României şi secretarul general al Guvernului României „să oprească/înceteze editarea Monitorului Oficial al României, Partea I, în limba maghiară", cerere întemeiată de reclamantă pe art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi prin care a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate. Instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, făcând însă aplicarea art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, reţinând că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă tocmai cauza acţiunii judiciare promovate de reclamantă şi suspendând cauza până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului". 16. Cu privire la diferenţa de conţinut normativ dintre art. 8 şi 9 din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, paragrafele 19-21, Curtea a reţinut că art. 8 din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, iar art. 9 din aceeaşi lege reprezintă o procedură specială care completează cadrul general, ţinând cont atât de specificul acţiunii, cât şi de exigenţele privind termenul rezonabil în cadrul unui proces echitabil. În temeiul art. 8 din lege, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca, pe parcursul procedurii desfăşurate în faţa instanţei de contencios administrativ, excepţia de neconstituţionalitate, atunci când din datele cauzei şi dezbaterile în faţa instanţei reiese faptul că vătămarea îşi are temeiul, de fapt, în prevederile actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, deci inclusiv în baza prevederilor unei ordonanţe a Guvernului. Potrivit art. 9 din lege, reclamantul poate promova o acţiune care are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanţă a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situaţie, din însăşi conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului. De asemenea, art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 îşi poate găsi aplicarea şi în situaţia emiterii sau refuzului emiterii unui act administrativ individual subsecvent, dar numai în condiţiile în care sursa vătămării o reprezintă în mod efectiv ordonanţa Guvernului transpusă în acel act. Curtea constată că aceasta este raţiunea pentru care legea obligă reclamantul să formuleze odată cu acţiunea principală excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile ordonanţei Guvernului. Art. 9 din lege reprezintă expresia prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza a doua potrivit cărora „Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale". 17. Prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 8 mai 2017, paragraful 34, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special, care evidenţiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, şi calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competenţa Curţii Constituţionale sub aspectul controlului de constituţionalitate în raport cu Legea fundamentală. Curtea a mai reţinut, la paragraful 36, că, în temeiul art. 8 din lege, persoana vătămată poate solicita anularea actului administrativ individual, putând invoca oricând pe parcursul procedurii desfăşurate în faţa instanţei de contencios administrativ excepţia de neconstituţionalitate a oricăror dispoziţii din legi sau ordonanţe ale Guvernului care au legătură cu soluţionarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deci inclusiv cele în baza cărora au fost emise actele administrative. Într-o atare situaţie, instanţa va sesiza Curtea Constituţională, fără a suspenda cauza, litigiul continuând să se judece şi, eventual, să primească o soluţie definitivă. În cazul în care Curtea Constituţională constată neconstituţionalitatea actului normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ, care poate fi inclusiv o ordonanţă simplă sau de urgenţă a Guvernului, după soluţionarea definitivă a cauzei, decizia Curţii Constituţionale poate constitui temei al revizuirii, remediu procesual prevăzut de art. 509 din Codul de procedură civilă. La paragraful 40, Curtea, analizând conţinutul normativ al art. 9 din Legea nr. 554/2004, a reţinut că alin. (1) prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, de a introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ. Obiectul acţiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege şi poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative. Acţiunea principală va fi însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ordonanţei Guvernului. Potrivit alin. (2), instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. 18. Ţinând cont de această jurisprudenţă care statuează caracterul special al dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii în temeiul cărora instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate în prezenta cauză, Curtea constată că, în cadrul acţiunii de contencios administrativ întemeiate pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 („Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului"), se poate invoca doar o excepţie de neconstituţionalitate ce vizează o ordonanţă a Guvernului (simplă sau de urgenţă) sau dispoziţii din aceasta. Or, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, în realitate, dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, deoarece, chiar dacă, în mod formal, autoarea excepţiei a indicat şi prevederile art. II pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012, aceasta a criticat soluţia legislativă potrivit căreia Monitorul Oficial al României, Partea I, se editează, în traducere, şi în limba maghiară, soluţie legislativă cuprinsă deja în Legea nr. 202/1998. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepţie ridicată de Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa în Dosarul nr. 7.084/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean